Categorie: Ciocăzanu

Dictatura borfaşilor câştigă teren pe zi ce trece şi pare că România nu înţelege pericolul. Situaţia este cu mult mai gravă decât în iarna lui 2017, când cu OUG 13. Colegul Dan Tăpălagă a explicat foarte bine motivele dezastrului care ne cuprinde pe tăcute, în comentariul său pe G4media.ro,  AICI.

Aşa cum am mai spus, NIMIC nu-i poate opri pe Dragnea şi Tăriceanu să facă din România Teleormanul lor. Nimic! UE, SUA, NATO, nimeni. Au totul sub control: parlament, guvern, forţe de ordine, televiziuni, primari, funcţionari. De sus din Casa Poporului până jos la talpa ţării. O armată de slugi bine plătite îi susţine chiar dacă îşi folosesc puterea împotriva propriului popor. Repet a mia oară: complicii lor din parlament, în special, şi de la toate nivelurile sunt mai vinovaţi decât satrapii înşişi. Fără cel care apasă pe trăgaci, cel ce dă ordinul nu contează.

Trei lucruri nu pot controla: Diaspora, internetul şi strada. Sunt singurele trei FORŢE reale capabile să oprească urgia. Căci nu pot fi controlate. Diaspora a arătat ce poate la alegerile câştigate de Iohannis sau în 10 august, internetul încă vorbeşte, strada nu e ocupată toată.

De fapt, trăgând linie, ce rămâne este doar STRADA. Diaspora şi Facebook-ul o pot şi ele alimenta, ambele se pot regăsi în stradă. Este, de fapt, SINGURUL obstacol real şi punitiv împotriva acestei guvernări dispuse să calce totul în picioare: relaţiile cu UE, SUA şi NATO, istoria martirilor anticomunişti şi făuritori ai României Mari (parcă nici n-am avut Centenar!), armonia socială (devenim o ţară-balamuc, plină de ură), totul!

Dar oare înţelegem suficient de bine ce ne aşteaptă? Ce viaţă vom avea într-o lume tot mai controlată de aceşti indivizi capabili să facă dosare duşmanilor de orice fel? Una tot mai rea. Vrem asta? Dacă da, atunci nu mai trebuie să facem nimic. Totul va decurge conform planului lor.

Dar dacă nu ne dorim iadul în ceea ce unii numesc euforic „România – Grădina Maicii Domnului”, atunci nu mai avem altă cale decât STRADA. Opoziţia, Facebook-ul, emisiunile TV nu mai contează. Nu poţi aştepta să vină alţii să te salveze, vorba lui CTP. Nimeni nu ne va ajuta, dacă noi nu ne ajutăm singuri. Vorbă românească mare aia cu „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”!

România nu s-a mai aflat niciodată într-o situaţie atât de proastă, în raport cu ce are şi ce poate pierde peste noapte. Doar după cel de-Al Doilea Război Mondial a mai fost aşa. Atunci, o lume s-a prăbuşit peste noapte: a celor care-şi construiseră viaţa şi ţara prin muncă şi libertate. Tancurile sovietice au distrus totul rapid.

Acum se întâmplă la fel. Nu cu tancurile, ci cu oameni ca Adina Florea, Lia Savonea, Simona Marcu, şefii Jandarmeriei din 10 august, poliţişti supuşi orbeşte politicului etc.

Dragnea şi Tăriceanu nu pot fi opriţi decât în stradă. Sau cu grevă generală, blocaj total, proteste mai mari ca niciodată. Oare înţelegem cât de mult contează? Oare ştim că lehamitea şi fuga de confruntare ne vor face viaţa şi mai amară?

Ştiu, avem facturi de plătit. Ne poate sancţiona şeful. Ne aşteaptă familiile, copiii, problemele. Există motive serioase, pentru fiecare dintre noi, să ne retragem în case şi să uităm de ei. Dar nu facem decât să ne furăm singuri căciula. Mai târziu nu ne vom mai putea bucura nici de aceste griji şi satisfacţii curente.

Iar opoziţia din parlament ce crede? Că e suficientă lupta „clasică”? Una care nu mai schimbă practic mai nimic pe fond? Dacă opoziţia înţelege gravitatea situaţiei trebuie să facă altceva. Ce? Nu ştiu. Să plece, pur şi simplu din parlament. Să aducă toţi parlamentarii şi aparatul de partid în stradă. Să facă toate o mare alianţă anti-Ciumă. Să inventeze ceva de efect, pentru numele lui Dumnezeu!

Apelul cu ieşitul la vot e bun, dar nu ajută. Alegerile europarlamentare nu vor schimba nimic din atacul la viitorul românilor oneşti. Nici măcar cele prezidenţiale. Nu înseamnă că nu trebuie să votăm, dar nu asta e urgenţa majoră acum. Nu putem să aşteptăm alegerile pe ideea că atunci ne vom izbăvi definitiv de „Ciuma Roşie”. NU va fi aşa!

Nu putem aştepta încă doi ani! E prea mult. Doi ani??? Dumnezeule!!! Vă imaginaţi ce ţară vom fi atunci dacă acest calvar continuă nestingherit?

E clar că, pe drumul acestui asalt continuu anti-UE şi pro-Rusia, PSD şi ALDE vor ajunge în 2020 cu ţara complet distrusă. Cu economia făcută praf, îndatoraţi pe generaţii, cu milioane de români fugiţi peste graniţe, fără justiţie, cu mulţi dintre noi după gratii pentru că am cârtit anti-Ciumă (azi-noapte, unii au fost amendaţi deja pentru astfel de lozinci!).

Prin urmare, oameni buni, luaţi-l în serios pe Mihai Şora, dacă pe mine nu mă credeţi. Eu îl cred pe venerabilul cărturar. Şi pe Oana Pellea, pe tinerii actori protestatari, pe alţii care înţeleg gravitatea momentului.

Doar protestele MASIVE îi mai pot opri să ne distrugă lent. Doar ele. Reţineţi asta! Aşadar, ce alegem?

„Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie” este un instrument politic anti-justiţie. A fost creat de PSD-ALDE şi pus în practică, altfel cum?!, de Tudorel Toader, cel mai toxic ministru din istoria României recente.

Comisia de la Veneţia, GRECO (grupul ţărilor care luptă împotriva corupţiei), magistraţi din toată ţara şi milioane de români liberi la minte au înţeles un adevăr simplu: „Secţia lui Tudorel” (o numim aşa pentru că, în prostia lor, cei care au înfiinţat-o n-au avut creier nici să-i dea un nume mai rezonabil, simplu, scurt) a fost creată pentru a-i timora pe toţi acei magistraţi care vor să-şi facă meseria onest.

Secţie anti-justiţie

De ce e simplu acest adevăr? Pentru că nu era nevoie de această secţie. Magistraţii care încălcau legea puteau fi şi înainte anchetaţi şi judecaţi, ca orice alt cetăţean. Nu era nevoie de o invenţie specială pentru magistraţi. De altfel, 29 de ani n-a fost nevoie, de ce-ar fi fost acum? Nu ne-a cerut nimeni aşa ceva.

Dar nevoia nu era a noastră, a României sau a UE, ci a lor. A celor dirijaţi diabolic de Dragnea şi Tăriceanu, dintr-un motiv uman de simplu: disperarea de a nu ajunge la puşcărie. Pentru asta au dat o ţară peste cap.

Băsescu şi Năstase

Nu puteau să facă la fel Băsescu, Geoană sau Năstase? Ba da, sigur că puteau. Dar au ales să plătească, fiecare în felul lui, decât să sacrifice o lume-ntreagă. Băsescu şi-a văzut febleţea şi fratele anchetaţi şi condamnaţi, Năstase a ajuns la puşcărie. Trăiesc, n-au murit, nu le-a luat nimeni averile, nici funcţiile din trecut, onoarea câtă a mai rămas ea.

Dar ce-au avut ei în comun a fost că au acceptat să plătească un preţ. Pentru că reversul medaliei era să facă exact ce fac acum Dragnea şi Tăriceanu. Să invoce „abuzurile” pentru a provoca haosul.

Dragnea şi Tăriceanu au înţeles că urmează şi pentru ei decontul şi au decis să nu mai repete experienţele predecesorilor. Indiferent de cost. Preţul e soarta acestui teritoriu numit România. Atacul lor pentru distrugerea justiţiei e unt pe pâine pentru Rusia. Putin nici nu are nevoie de o înţelegere cu ei pentru a pune mâna pe noi.

Pur şi simplu, prin tot ce fac aceşti indivizi de când au ajuns la putere, ei sunt practic în serviciul „ţarului” de la Kremlin. Şi mai departe? Urmează costuri de viaţă reală. Scăderea democraţiei e direct proporţională cu sărăcia, foamea şi chiar moartea. Siria şi, mai nou, Venezuela sunt cele mai recente exemple.

România – Venezuela Europei?

Poate fi România Venezuela UE? Sigur! Totul e ca Dragnea şi Tăriceanu să nu dea înapoi. Să meargă pe drumul „totul sau nimic” până la capăt. Inclusiv prin acest caz concret al „Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie” – un organism pe care UE nu l-a vrut, nu-l vrea şi nu-l va accepta în veci. Pentru că toată lumea ştie ce înseamnă această creatură-fantomă.

Ce e grav e că aşa ceva a fost posibil pentru că există oameni dispuşi să intre în horă. Pentru salarii grase şi pensii speciale, se găsesc inclusiv magistraţi care să execute comanda unui mogul fugar precum Sebastian Ghiţă. Faptul că Ghiţă a părăsit România arată lipsă de respect pentru justiţia din care fac parte şi Kovesi, şi Adina Florea, şi toţi ceilalţi magistraţi, buni sau mai puţin buni.

Ca magistrat este strigător la cer să iei în serios vorbele unui inculpat miliardar din bani publici, fugit de justiţia ţării tale, şi să faci din ele dosar penal colegei tale care l-a pus pe fugă pe respectivul!

Mai vinovaţi decât Dragnea şi Tăriceanu

În astfel de oameni stă puterea unor Dragnea şi Tăriceanu de a face praf democraţia. În cei ca Tudorel Toader sau Lia Savonea, oameni ajunşi în vârful ierarhiei, care s-au prostituat profesional violând implicit destinul european al României.

Cu ajutorul lor, PSD şi ALDE fac posibilă ruptura de UE, prin infiltrarea sistemului cu oameni dispuşi să pună bombe din interior. Secţia care i-a făcut dosar lui Kovesi este cel mai elocvent caz. Vor mai fi şi altele, pe acest traseu anti-democratic în care justiţia devine armă împotriva celor care luptă cu corupţia, cu fărădelegea, cu nedreptatea.

De aceea am ajuns aici. Nu neapărat din cauza lui Dragnea şi Tăriceanu. Sau şi din cauza lor. Dar în special prin complicitatea celor care şi-au trădat valorile, meseria, breasla, istoria suferinţelor acestei naţii.

Nu le pasă de nimic altceva decât ca lor să le fie bine. Chiar dacă multor altora ajunge să le fie rău. E valabil şi cu jandarmii care au produs masacrul din 10 august la ordin politic, şi cu poliţiştii care l-au anchetat la comandă pe Răzvan Ştefănescu, cu mulţi alţi angajaţi ai statului plătiţi de noi ca să ne apere, nu să ne distrugă vieţile, ca acum. În ei stă puterea PSD-ALDE de a distruge democraţia din interior. De a face din România un Telorman mai mare.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR) a fost premier al României, pentru doar ultimul an al guvernării Convenţiei Democrate Române (CDR, 1996-2000). A fost un prim-ministru de criză, după eşecurile numite Victor Ciorbea şi Radu Vasile. Erau vremuri grele, oricum, după şapte ani de dominaţie FSN-isto-iliesciană şi alţi trei de guvernare CDR.

Asasinii lui Ceauşescu, securiştii-şacali şi comuniştii lacomi jefuiseră tot. Băncile cădeau secerate una câte una. Au fost anii devalizării programate a economiei naţionale, care nu s-au oprit nici în ziua de azi. După „anul lui Isărescu”, operaţiunea de subminare a patrimoniul economic naţional a continuat prin vânzarea marilor hălci din industriile strategice, a marilor monopoluri. Am pierdut, pe rând, segmente strategice din industria extractivă, agricultură, energie, apă, gaze, electricitate etc.

România este azi o ţară fragilă, expusă, nesigură, la mâna altora, din cauza acestor guvernări anti-naţionale, corupte, trădătoare chiar de ţară. Revin la anul de guvernare Isărescu.

Guvernatorul BNR a fost chemat să stingă focul pus de cei dinaintea sa. A venit pe un teren minat. A stabilizat mediul bancar inclusiv prin măsuri tragi-comice disperate. Îmi aduc aminte cum Adrian Vasilescu, pe atunci purtător de cuvânt al BNR, apărea printre saci de bani aduşi la BCR pentru a calma depunătorii să nu-şi retragă panicard economiile. Era urmare a atacului Vântu-FNI, care a provocat haos în economie din cauza corupţiei din CNVM, o instituţie care lăsase piaţa banilor la mâna unor speculatori ca SOV, cel ce ştia să cumpere şi SRI, şi funcţionari, şi orice. „Întăriţi-vă statul!”, urla atunci arogant Vântu, la acuzaţiile că a jefuit economia cu ajutorul complicilor lacomi din interiorul statului.

Isărescu a stins toate incendiile. Şi a plecat înapoi la BNR după ce, în 2000, i s-a terminat mandatul de prim-ministru. Dar a lăsat mereu impresia că putea face mai mult. Că mai avea destule de demonstrat, de aranjat în economie. Însă nu a mai depins de el să poată continua. Epoca Năstase avea foame mare de bani şi nu era loc de „tehnocraţi” ca Isărescu.

L-am văzut azi pe guvernator altfel. Mai puţin diplomat. Mai curajos chiar, atunci când l-a pus la punct pe un şpăgar din cavouri ajuns să conducă finanţele naţiei. A fost un Isărescu jovial şi grav deopotrivă. Nu-l ştiam câtuşi de puţin capabil să fie genul popular. Charismatic, dar în sensul „poporean”, nu preţios şi arogant. L-am descoperit azi pe Isărescu-politicianul, cel care putea să fie şi care n-a fost niciodată.

Intervenţiile sale în apărarea BNR de atacul unei bande de interlopi politici sunt pe cât de simpatice, pe atât de salutare. Banca Naţională nu poate fi mai bine apărată de asaltul mafiei penale decât de oameni ca Isărescu.

S-ar putea ca acest război în care el şi-a asumat deja rolul de combatant public să nască un altfel de Isărescu decât ştiam. Unul de care s-ar putea să fie iar nevoie, tot pe post de „pompier”, după anii de criză indusă trăiţi din 2016 încoace sub regimul PSD-ALDE. Nu e o „promovare” fericită aceea de a fi chemat să stingi crize atunci când politicul nu mai are soluţii. Dar e singura trăită în istoria recentă, care a şi funcţionat. Isărescu şi Cioloş sunt cazuri reuşite de premieri tehnocraţi.

Nu ştiu dacă Isărescu şi-ar mai dori o astfel de postură, ca în 2000. Dar n-am simţi deloc factorul vârstă ca un dezavantaj, văzând atacul său absolut fascinant de azi la adresa lui Vâlcov. Dimpotrivă, l-am văzut mai tânăr. În spirit, în vorbă, în acţiune. Mai „înţepat”, dar parcă şi mai înţelept decât acum aproape 20 de ani. Şi mai credibil, totodată. Părea că lucrează, instinctiv şi nu premeditat, la noul său profil de om public, unul desupra celui de guvernator al BNR. Văzând peisajul sumbru din politică şi ştiind ce va urma în economie, n-ar strica un nou Isărescu la guvern.

CITIŢI ŞI:

Isărescu mătură pe jos cu șpăgarul din cavou. „Această propagandă de doi bani nu mai merge!”

Conacul din centrul Craiovei al cuplului PSD şi de viaţă privată Olguţa Vasilescu – Claudiu Manda arată bine. Şi face toţi banii. Bate spre milionul de euro, potrivit estimărilor de piaţă imobiliară.

Gurile rele din Bănie spun că palatul cu clanţe Swarovski şi robineţi de aur 24K e doar o parte din averea imobiliară a tinerilor viitori însurăţei.

Dragnea are motive să fie invidios. Olguţa şi Claudelul sunt o familie „social-democrată” de are succes. Unul românesc, desigur. Şi anti-european. Căci nu veţi găsi la vest de România juni politicieni, veniţi cu mâinile-n buzunar în politică şi care să fi dat lovitura peste noapte ca angajaţi la stat.

Până şi lui Daddy i-au trebuit mai bine de 20 de ani, porci tăiaţi „la statul paralel”, TelDrum-uri la greu ca să ajungă la nivelul de palat, insulă Belină, teren de tenis, Brazilia, avion privat etc. etc.

Aşadar, Olguţa şi Claudiu Manda sunt mai iuţi de picior. Cum de le-a mers mai bine decât altora? În primul rând, zona de sud. Cu Slatina lui Darius şi Teleormanul lui Daddy oţîră mai la vale, Craiova n-a fost niciodată mai prejos. Colcăie de „modele de succes” în oraşul în care copiii fostului prefect Răducănoiu ştergeau pe jos cu plebea în vremea Iliescului, Dinel Staicu făcea parcuri tematice „Ceaşcă” abia ce scăpase de leafa de miliţian, interlopii se împuşcau la colţul străzii, iar justiţia era condusă de sabia lui Samir Sprâneană. Oleleeeee!, ar zice dragul nostru nea Mărin, de la Băileşti!

Cum de toţi au crescut atâţia euroi într-un an cât alţii-n şapte? Greu de explicat acum şi aici. Însă, pe olteneşte, putem s-o spunem pe direct: „Pen`că putură, frate!”.

De ce putură ei şi alţii nu? Răspunsul mult prea amplu ţine de istorie şi de omul de rând. E şi opera majorităţii doljenilor, craiovenilor, oltenilor, teleormănenilor şi a altor fraţii români care s-au combinat cu viaţa propusă de tavarişcii pe care-i pomeni eu mai sus. Al multora care-au lăsat capul jos, căci sabia nu-l taie de-i plecat, nu-i aşa? Care nu şi-au riscat jobul la stat ca să se ia la trântă cu fărădelegile văzute zilnic „la serviciu”. Şi s-au bucurat cu „mie să-mi fie bine, restul mă doare la bască”.

Multe şi deloc mărunte. Ele toate au pus câte o cărămidă la conacul soţilor PSD din Craiova, la palatul lui Daddy, la lingourile lui Vâlcov, la, la…

Aşa că, noi ăilalţi, cu nea Mărin în frunte, care am fost mereu mai puţini, ce le putem spune?

Casă de piatră! Aveţi toate motivele să faceţi praf justiţia, s-o rupeţi cu UE, cu lumea bună. Atunci când deschideţi uşile palatelor voastre, apăsând fin „social-democrat” pe clanţele impregnate cu cristale Swarosvski…

CITIŢI ŞI:

Palatul familiei PSD-iste Manda – Olguţa Vasilescu. Clanţe cu cristale Swarovski, robineţi în aur, mobilier de lux. Ambii sunt bugetari

„2020 USR-PLUS„, alianţa formată azi între cele două tinere partide, este cea mai importantă ştire din România ultimilor ani. Poate de la anunţul privind candidatura lui Klaus Iohannis, din 2014, când toată lumea credea că va fi Crin Antonescu alesul PNL, n-a mai existat aşa ceva.

Liberalii au fost cei care au dat atunci cel mai tare „breaking news” din România politică. Azi, a venit rândul rivalilor lor din USR şi PLUS.

Dan Barna şi Dacian Cioloş au luat o decizie care va marca soarta României în toate alegerile care urmează, începând cu cele europarlamentare şi continuând cu alegerile prezidenţiale din iarna acestui an, plus localele şi legislativele de anul viitor.

Mai mult ca sigur că Dacian Cioloş va fi candidatul unic la alegerile prezidenţiale de anul viitor al alianţei „2020 USR-PLUS”.

Sondajele îl dau în continuă creştere şi nu-i exclus să intre în turul doi, umăr la umăr cu Klaus Iohannis, candidatul PNL.

Competiţia dintre cele trei partide, PNL pe de o parte, USR şi PLUS pe de alta, poate fi una benefică României, cu o condiţie: să nu devină una distructivă, aberantă, de interes stric de grup, cu spatele la România.

Dacă vor lăsa disputele la un nivel decent, firesc pentru o bătălie electorală lungă, PNL, USR şi PLUS vor avea numai de câştigat din concurenţa lor. Iar discursul trebuie să fie unul clar: „ce ne uneşte (îndepărtarea PSD şi ALDE) este mai important decât ce ne desparte (cine câştigă locul 1)”. Oricum, toate trei sunt „condamnate” să formeze împreună viitoarea guvernare, căci nu vor avea suficienţi parlamentari încât să formeze o majoritate pe cont propriu.

Chiar dacă noua alianţă 2020 USR-PLUS va câştiga alegerile parlamentare viitoare (eu aşa cred), va avea nevoie de PNL pentru a strânge peste 50% din numărul viitorilor parlamentari (fără a mai fi nevoie de UDMR).

Estimarea mea, azi şi fără accidente de parcurs, e că USR şi PLUS vor câştiga alegerile europarlamentare din mai. Iar dacă vor rezista împreună, şi-l vor avea pe Cioloş candidat unic la prezidenţiale, vor câştiga şi alegerile legislative din 2020.

Practic, USR şi PLUS au câştigat deja alegerile ce vin odată cu anunţul formării alianţei de azi.

De unde vine succesul anunţat? Din dorinţa disperată a majorităţii românilor de a vedea un front politic unit anti-PSD&ALDE. Actuala guvernare a făcut cel mai mare rău României, de la intrarea noastră în UE, în 2007. Ţara este la răscruce, între a continua pe drumul Occidentului sau a se întoarce în sărăcia lucie din vremurile iliesciano-feseniste.

În faţa acestui asalt bolşevic dirijat de Dragnea şi Tăriceanu, unitatea opoziţiei este vitală. Iar azi, USR şi PLUS au arătat că au înţeles să treacă peste orgolii personale şi de partid, când în joc e soarta libertăţii noastre dobândite cu sânge nevinovat, acum 29 de ani şi o lună.

Cine şi-ar fi închipuit? Atâtea lovituri într-o singură zi! Şi nu orice lovituri. Nucleare! Găsiţi mai jos toate articolele publicate azi de noi, pe ziaristii.com, despre ceea ce s-ar putea numi „Ziua pe care Liviu Dragnea n-o va uita niciodată„. Dacă vreţi detalii, intraţi pe texte. Dacă nu, ce mai poţi zice?

• Când spune fostul tău prim-ministru că ai dat omorul intenţionat, folosind o instituţie a statului (Jandarmeria Română), unor oameni care îşi strigau paşnici durerea în stradă, ce mai poţi zice?
• Sau când omul din celula de criză din 10 august, viceprimar al oraşului în care ai dat omorul populaţiei paşnice, confirmă că două camioane cu pietre au fost descărcate în Piaţa Victoriei, special pentru a fi aruncate spre jandarmi de violenţi marca „Tudorel Toader”, lăsaţi intenţionat să penetreze manifestaţia paşnică, ce mai poţi zice?
• Când încep oameni din interiorul statului, pe care tu crezi că-l călăreşti precum un satrap, să dea din casă (Casa Naţională de Pensii) documente care confirmă că nu mai ai bani de pensii şi salarii, după ce-ai prăduit economia pe datorie, ce mai poţi zice?
• Când ţi se revoltă primarii PSD, lăsaţi fără banii oraşelor, ca să-i arunci tu în gaura bugetară provocată intenţionat după model Tăriceanu-2008, ce mai poţi zice?
• Dar când constaţi că te-ai pus degeaba de-a latul unei Europe întregi, ca să muţi ambasada Ierusalim, ce mai poţi zice?
• Ori când afli că a ta Curte Constituţională, pe care ţi-ai construit tot atacul la statul de drept şi la justiţie, îţi demolează o lege pe care sperai să anulezi sentinţele de condamnare, ce mai poţi zice?
• Iar când ţi se goleşte partidul, şi rămâi flancat exclusiv de cârpe lipsite de pic de caracter, care speră în nemernicia lor antinaţională că te vor salva, fără să deschidă ochii în jur, atunci ce mai poţi zice?

NIMIC!

INCREDIBIL! Au adus două camioane cu pietre în Piaţa Victoriei înainte de mitingul din 10 august! L-au cumpărat pe procurorul militar?PSD crapă de la gazele din 10 august. Represiunea barbară începe să-i iasă pe nasViceprimarul PSD al Capitalei: „Am mințit în ancheta despre 10 august”, pentru că „am tras pentru partid”!O nouă lovitură pentru Dragnea. Mutarea Ambasadei României la Ierusalim nu mai e de actualitate

Iată DOVADA că au rămas fără bani de pensii şi salarii! Document emis ieri de Casa Naţională de Pensii

Orlando şi Vâlcov le-au tras ȚEAPĂ primarilor! Vor să le dea cu o mână şi să le ia cu douăBoicotat de televiziuni, Mihai Tudose răbufneşte: „E incalificabil să trimiți Jandarmeria să bată protestatari. E grav!”Primul fruntaș PSD care pronunță cuvântul-cheie: AUSTERITATE. Vine CRIZA!