Categorie: Ciocăzanu

Motto:

„Avem nevoie să trimitem în Europa patrioţi români, care să se bată pentru noi acolo, care să nu lingă clanţa la mai marii Europei, aşa cum din păcate au făcut în ultimii ani toţi cei trimişi de PNL şi de PMP acolo.” (Lia Olguţa Vasilescu, 12 aprilie 2019, mitingul PSD din Craiova)

Interesant limbajul unei doamne ce nu se împacă deloc cu eticheta de „baroană”, nu? Dacă la o mare adunare publică, tu, femeie ce te pretinzi onorabilă (sau care vrei măcar să-ţi speli din imaginea vadimistă al unui trecut ce nu-l mai poţi oricum schimba), vorbeşti atât de „academic”, atunci ce să înţelegem? Că ăsta-i discursul de mâine, în cazul în care Liviu Dragnea „va rezolva cazul” cu România?

Se pare că da. Dar nu forma merită privită atent, ci fondul limbajului. Ideea cu „lins clanţele” vrea să spună că românii trebuie să voteze PSD pentru că trimite acolo „patrioţi”, care nu ling, ci eventual scuipă odată ajunşi la Bruxelles. În frunte cu Claudiu Manda, soţul distinsei tinere proprietară de conac în centrul Craiovei.

Cum să ataci multinaţionalele la doi paşi de Ford?!

Cu alte cuvinte, cere Olguţa, votaţi-ne pe noi, că mergem acolo să ştergem cu ei pe jos, cu alde Timmermans, Verhofstadt, Manfred Weber&co.! Aşa le arătăm românilor cum e să fii „patriot” în Europa!

Oare? Mă uimeşte cât de naivi îi crede ea inclusiv pe votanţii proprii? La fel şi şeful ei de partid, care azi atacă multinaţionalele, la doi paşi de uzinele Ford Craiova şi Dacia Mioveni, iar mâine plăteşte pensii şi salarii din impozitele şi taxele virate de buget de „străinii cei răi”.

E clar că discursul lor prevesteşte destinul acestui partid intrat complet pe mâinele unui grup cu interese strict personale, nicidecum de ţară, de regiune, de judeţ. Unii i-ar spune GIO, dar mai sunt unii pe-acolo care nu au chiar profil infracţional, deci să nu facem ca Olguţa. Dar se întrezăreşte deja destinul unui PSD anti-european complet, isteric chiar, disperat.

UE nu dă legi pe persoană fizică

Revenind la fond, rămâne o întrebare simplă: cum poţi cere oamenilor să te voteze în alegeri europene, când tu pledezi împotriva Europei? Olguţa, Livache, Manda, măi oameni buni, sunt EUROPENE, nu doljene, nici teleormănene!

Ştim, mizaţi pe prostia umană, pe cei care depind de mila voastră, dar orişicât…

E lipsit de minimă onestitate să vrei să faci parte din UE, să primeşti bani comunitari, să exporţi masiv în ţările vestice, să ţii practic în viaţă statul cu ajutorul europenilor, iar în paralel să-i demonizezi.

Şi totul pentru ce? Pentru că nu-ţi poate nimeni garanta imunitate la hoţie. Că nu există niciun lider european care să accepte că poţi distruge complet justiţia în ţară, statul de drept pe care te-ai angajat în scris că îl aperi, când ai aderat la UE.

Europa rămâne Europa. Dar noi?

Şi-atunci când vezi că, înainte pe drumul ăsta, ajutorul pe care ţi-l dă Europa vine la pachet cu legea, cu independenţa magistraţilor, tu ce faci? Te superi ca văcarul pe sat şi încerci să construieşti acasă o mentalitate de victimă pentru românul de rând. Victimă a „mai-marilor Europei”.

De ce? Că există şi alţii care fac asta prin Europa? Şi ei, la rândul lor, tot un fel de „ciumaţi” ai unui continent cu probleme, dar care niciodată după al Doilea Război Mondial nu a abdicat de la democraţie, de la stat de drept şi libertate întru lege.

Mare parte din averile construite în România, după decembrie 1989, sunt urmare a deschiderii României către Occident. Mai ales în ultimii 15 ani. Or, când ştii bine că n-ai fi putut acumula în 10 vieţi ce-ai făcut în câţiva ani, nici măcar nu poţi avea bunul-simţ să taci? Nu să spui „thank you” sau „merci”, ci să nu spui nimic.

Ruşinos!

Păi nu e ăsta comportament de neam-prost? Este. Şi e păcat. Pentru cei 4 milioane de români alungaţi din ţară tocmai de această mentalitate şi pentru încă vreo 4 milioane rămaşi acasă şi ajutaţi de primii. Dacă nu pentru Juncker sau Merkel, măcar pentru românaşii tăi suferinzi prin Diaspora ai putea să taci. Să plăteşti şi tu un preţ, ca foarte mulţi dintre ei. Oare chiar nu merită? E un sacrificiu prea mare?

Nu aşa gândesc Olguţa, soţul ei viitor europarlamentar de 15.000 de euro pe lună, Dragnea sau Rovana Plumb. Pentru ei, pe drumul ăsta cu „lins clanţe”, nu e bine. Căci lingând clanţele la Bruxelles, nu la conacul din centrul Băniei, ajungi mai devreme sau mai târziu să dai socoteală. Să pierzi ce-ai acumulat într-o lume în care nu valoarea, priceperea, competenţa sau moralitatea ţi-au permis să dai lovitura, ci „calităţi” cu ajutorul cărora ajungi chiar rău în orice ţară din lumea „linsului de clanţe”.

Dar dincolo de orice argument sau interes personal, ce ar trebui să conteze este bunul-simţ. Buna cuviinţă. Respectul pentru cei care ţi-au întins o mână ca ţară ce putea rămâne şi azi în stadiul „chioşcariadei”, al foametei postcomuniste. Căci viaţa ta, a multor milioane de români s-a schimbat enorm în bine pentru că Europa, cea în care toţi am „lins clanţe”, ne-a deschis porţile. Şi nu se cade să-ţi baţi joc de asta, de cel care ţi-a întins o mână la greu.

În lipsa unui astfel de gest, salvator pentru România, nici n-ai vrea să-ţi imaginezi ce fel de clanţe ai mai fi lins azi, distinsă „Olguţa”!

Iată unde poate ajunge o ţară dată pe mâna unor politicieni iresponsabili, nepregătiţi, incompetenţi sau proşti de-a binelea!

Declaraţiile Vasilicăi Dăncilă din SUA, în care promitea FERM mutarea ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, au aruncat în aer imaginea internaţională a ţării pe care o reprezintă ca prim-ministru.

Degeaba a încercat preşedintele Iohannis să dreagă busuiocul, anunţând imediat după bălmăjeala premierului că mutarea unei ambasade este prerogativa preşedintelui, nu a Guvernului României! Efectele încep să ne doară rău de tot ca ţară.

Prima consecinţă: Regele Iordaniei şi-a anulat imediat vizita în România. Şi vor urma şi altele.

Dar cea mai mare problemă creată de şefa Guvernului este relaţia cu Israelul, stat pe care ea a vrut să-l îmbune promiţându-i public mutarea ambasadei la Ierusalim, ceea ce Israelul îşi doreşte, evident.

Căci Israelul este cel mai dezamăgit după ce şeful Guvernului României îi spune că mută ambasada, dar apoi îşi retrage vorbele, pentru că nici nu avea cum să-şi ţină promisiunea.

Fie şi doar pentru acest ultim cutremur diplomatic pe care singură l-a provocat, Viorica Vasilica Dăncilă trebui să plece din funcţie. Nu mai vorbim de toată istoria sa execrabilă la cârma Guvernului României, de gafe, prostii şi ordonanţe semnate pe şeşt, cum este şi OUG 7, căci ea este autoarea reală a emiterii acestui act care sabotează practic democraţia din România, care ne aruncă afară din Europa.

Ar trebui s-o tratăm pe Dăncilă nu doar cu băşcălie, zâmbete şi bancuri marca Bulă. Ci şi cu severitatea pe care o cere poziţia sa. Căci nu este doar o simplă marionetă a clanurilor penale, chiar dacă asta este. Ci şi o imensă iresponsabilă. Una ce trebuie să răspundă poate mai dihai decât Dragnea şi Tăriceanu pentru gravitatea faptelor sale.

Fără ea nu era posibil masacrul din 10 august – caz unic în lume; s-a „dat lovită”, a plecat în concediu special pentru a-i lăsa pe alţii să facă „treaba murdară”, devenind astfel cel mai mare complice al autorilor din teren ai represiunii.

Fără semnătura ea nu ieşea OUG 7, act de o gravitate maximă pentru independenţa justiţiei, puternic contestat de partenerii noştri occidentali, cei care ne asigură azi bani de pensii şi salarii şi funcţionarea statului.

Fără ea nu ar fi ieşit pe piaţă OUG 114, act criminal la adresa stabilităţii economice a României, care nu poate folosi decât duşmanilor României şi ai Europei unite.

Pentru toate acestea, dacă nu vom ajunge o ţară îngropată de baroni, Dăncilă trebuie să plătească. Nu-i suficient s-o judecăm lesne, în registrul „las-o, mă, n-ai ce face, atât o duce capul!”.

NU! Trebuie judecată pe măsura faptelor sale grave pentru stabilitatea României, pentru soarta democraţiei pe care o sabotează prin vorbele şi semnătura sa. Răspunderea pentru tot acest atac din interior la adresa României îi aparţine în primul rând acestei femei care pozează în analfabetă nevinovată.

A acceptat să ocupe o funcţie muuult peste capul ei, n-a fost în stare să refuze onorurile, atunci să suporte şi consecinţele. Şi le va suporta. Răbdare!

Decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) de a considera constituţională decizia de înfiinţare a Secţiei Speciale pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie (SSIJ) schimbă enorm situaţia României.

SSIJ, botezată corect „SS”, este arma înfiinţată de PSD şi ALDE prin care pot transforma România în DICTATURĂ. Nu sunt vorbe goale! E cât se poate de REAL.

De ce? Pentru că SS poate sălta pe orice opozant al regimului Dragnea-Tăriceanu. ORICINE. Cum? E de-ajuns să depună cineva o plângere penală. Poate fi şi anonimă.

Aţi văzut ce-a făcut Adina Florea cu Laura Codruţa Kovesi? Din nimic, doar la plângerea unui potenţial infractor fugit din ţară (Ghiţă), procuroarea lui Tudorel Toader i-a făcut dosar penal fostei şefe a DNA! Cea lăudată în toată lumea pentru succesul DNA.

Dacă lui Kovesi i-au făcut asta, cine mai e imun în ţara asta?

SS este cea mai gravă armă anti-democraţie. De aia s-au opus răspicat înfiinţării ei toate organismele europene. Pentru că NIMENI nu a putut accepta aşa ceva. Nici măcar magistraţii din România, care au ocupat strada pentru a se opune Ordonanţei 7.

Un detaliu: să nu uităm că această OUG 7 nu putea fi dată fără semnătura lui Dăncilă. Să ştie posteritatea cine a distrus democraţia din România. Nu musai Dragnea! Ci ea, Dăncilă, a făcut posibil dezastrul! Fără pixul ei, SS nu exista.

De azi, SS mă poate sălta în secunda 2. Pe mine şi pe toţi cei ca mine. Personal, am scris mult şi agresiv împotriva Adinei Florea. Nu mai vorbesc de Dragnea, Tăriceanu şi toată gaşca penală care a pus mâna pe ţară prin votul şi mai ales ne-votul românilor.

Legal! Neica X îmi face plângere pentru defăimare, procurorul din subordinea Adinei Florea e obligat să deschidă dosar penal, iar un telefon discret poate da comanda: „Saltă-l pe Ciocăzanu, e cu Soroş!”.

SS va distruge România, dacă nu vom desfiinţa OUG 7. Cum? Nu ştiu. Dar ştiu că odată intrată în vigoare această Ordonanţă, cu un Avocat al Poporului cumpărat, e crimă anti-libertate.

CCR a stabilit azi că România nu mai e democraţie. Că un partid sau două pot face exact ce vor aici. Asta a stabilit azi CCR, practic vorbind.

PSD şi ALDE nu mai au decât un sigur adversar: vocile libere. Cei câţiva jurnalişti care nu tac, protestatarii #Rezist, magistraţii care se opun SS, actorii, profesorii, studenţii.

Azi, a căzut Facebook. Nici nu ştiu dacă acest articol va ajunge la voi. Vedeţi imposibilă o Românie fără Facebook? Nu. Ce le lipseşte lui Dragnea şi Tăriceanu pentru a controla TOTAL această ţară? Să blocheze complet ADEVĂRUL.

Adică să ne închidă gura, mie şi celorlalţi care vorbesc lumii după propria conştiinţă. Fără miliarde din buget, cu chinuri materiale, dar cu o imensă bucurie de a putea spune semenilor ce e rău în ce se petrece în politică, în administraţie, în societate.

Ştiu, poate sună a victimizare preventivă ce spun acum. Dar o fac pentru că sunt 100% convins că tot ce am scris mai sus e REAL. SS a demonstrat că poate face orice, din moment ce i-a făcut dosar lui Kovesi că aşa vor infractorii fugiţi din ţară.

Azi, Curtea Constituţională a României a îngropat România. Democraţia. Şi a dat dreptul unor procurori dispuşi să execute comezi politice să facă orice rău necesar opozanţilor actualei puteri.

Nu voi tăcea! Să ştie Adina Florea, Tudorel, Dragnea, Tăriceanu, Codrin&co.! Prefer să mă săltaţi, decât să tac sau să spun ce vreţi voi, pe bani mulţi eventual, cum fac alţi foşti colegi care au uitat pe cine trebuie să servească (omul simplu, lipsit de apărare).

Azi, justiţia din România a primit lovitura de graţie. O ţară fără justiţie liberă, fără presă liberă nu e democraţie. În lipsa democraţiei, România se poate întoarce de unde a plecat. Aşa a vrut acest popor în 2016, când a votat masiv cu PSD şi ALDE. Toţi cei care au votat aşa au adus ţara în punctul în care se află acum.

Fost ministru al Justiţiei în cabinetul Cioloş, Raluca Prună a ţinut să se delimiteze de ceea ce ea crede a fi un fel de linie nouă a PLUS, partidul condus de fostul său şef de guvern. E vorba de ideile futuriste ale Oanei Bogdan, care s-au rostogolit ca un tăvălug în mediul online şi au bulversat din nou masa de susţinători ai construcţiei politice iniţiate de Dacian Cioloş şi principalii săi colaboratori din cabinetul tehnocrat, printre care şi Raluca Prună.

Este a doua oară când PLUS intră forţat într-un vârtej neproductiv, inoportun şi risipitor de energii. Prima oară a fost imediat după înfiinţarea partidului, când aşa-zisele dezvăluiri privind legăturile cu Securitatea ale unui membru fondator au semănat dezamăgire printre militanţii partidului. Ulterior, s-a dovedit că era doar o furtună într-o ceaşcă de cafea iscată special de adversarii lui Cioloş, lider politic ce cunoscuse o ascensiune spectaculoasă în ultimii ani, prin Platforma „România 100”.

Şi de data asta e la fel. Iar intervenţia Ralucăi Prună, menită s-o ţină departe de ideile avangardiste ale Oanei Bogdan, nu face decât jocul aceloraşi duşmani ai propriei sale echipe. Din textul său se poate înţelege eroarea gravă pe care ea o face legat de „cazul Oana Bogdan”, dar şi dorinţa de a „poza” în personaj „altfel”, „raţional”, „logic”, „realist”. E dreptul ei de a profita de o slăbiciune de moment. Dar nu aşa faci echipă în politică, mai ales într-o ţară ce se duce la vale târâtă de opusul lumii pe care cu onoare o reprezintă toţi preopineţii implicaţi în acest ultim scandal: Cioloş,Prună, Oana Bogdan&co.

De ce greşit ce face Prună? Să citim mesajul său de mai jos:

„In ultimele săptămâni am fost întrebata dacă sunt de acord cu cele susținute de PLUS, prin Oana Bogdan. Evident ca nu pot fi de acord. Ma despart categoric de PLUS pe care nu îl înțeleg de ce intra captiv intr-un subiect ales de Oana și care nu e ceea ce trebuie rezolvat in România. Problema României nu este renunțarea la proprietate, ci in primul rând repararea efectelor naționalizării – neterminata la aproape 30 de ani de post comunism.”

Trec peste faptul aceleiaşi lipse de respect faţă de limba română, care nu prevede cuvinte fără diacritice – boală tot mai răspândită inclusiv printre cei cu pretenţii la responsabilităţi publice. „Mă despart categoric de PLUS„, spune Prună. Ca şi cum ideile Oanei Bgdan sunt ideile PLUS. Fals! PLUS nu a adoptat în programul său politic viaţa „fără proprietate”, ca să exagerez şi eu viziunea Oanei Bogdan (răstălmăcită de cei interesaţi).

Cum era corect să spună Raluca Prună, în peisajul românesc intoxicat de fake news şi de un populism feroce? Cam aşa, dacă îi păsa mai mult de PLUS decât de ea şi de cei de „care am fost întrebată” (cine sunt ei, apropo?):

„Nu sunt de acord cu ideile Oanei Bogdan. Dar PLUS este un partid care permite diversitatea de opinii, idei, viziuni, unde inclusiv proiecte ce multora le pot părea ciudate îşi au loc pentru dezbatere. În plus, nu ştiu ca ideile Oanei Bogdan să fi fost adoptate de PLUS ca partid, deci care e pericolul că un om conectat la anumite curente futuriste propune o temă pentru dezbatere publică?”

Aşa suna o formă etică de comunicare. Prună a ales orgoliul şi s-a lăsat purtată de curentul autodistructiv intern, exact ca în scandalul „securiştilor” de la înfiinţarea PLUS. Nu aşa #rezişti în faţa tancului sovietic pornit peste România de Dragnea şi Tăriceanu. Dacă îţi pasă de România mai mult decât de imaginea ta, „spurcată” de „colocuirea” care bântuie prin mintea Oanei Bogdan…

Oana Bogdan n-a făcut niciun rău nici PLUS, nici Ralucăi Prună, nici României. A spus ce crede ea despre un viitor. Apropo, ştie cineva cum va arăta viitorul? Sau el trebuie stabilit exact ca-n vremurile Inchiziţiei, care îl ardea pe rug pe Giordano Bruno pentru ideile sale avangardiste despre infinitatea universului? E o crimă să spui ce crezi tu despre lume şi viaţă? Despre mapamond? Despre schimbări şi evoluţii imprevizibile?

Lumea e schimbare continuă. Ce pare azi imposibil, mâine nu mai e. Viitorul arată că se poate. Revoluţia tehnologică pe care o trăim pe viu nu face decât să confirme ceea ce odinioară păreau miracole eretice. Sunt convins că dacă ai fi întrebat-o pe copila Raluca Prună cum i se pare să poartă vorbi video pe whatsapp, de pe câmpurile Banatului, cu un fost coleg de bancă ajuns peste Ocean, ar fi zis că eşti nebun.

Problema de fond e alta. Incapacitatea PLUS de a ţine la tăvăleală, pe româneşte. Politica se face cu „spate în spate”, cu piele tăbăcită la atacuri, cu front comun şi unitate în jurul valorilor asumate de grup. Esenţial e dacă mai crezi în Cioloş sau nu, în onestitatea sa de a schimba în bine România, aşa cum bine a făcut cât a condus guvernul tehnocrat, în valoarea umană şi profesională a colegilor lui, inclusiv a celor cu idei ce azi par ciudate. Asta ar trebui să conteze pentru cei care iubesc PLUS, USR şi orice altă formă de organizare politică acuzată de mafia roşie  că e „progresistă”.

Nu oameni ca Oana Bogdan sunt problema, ci atitudinea faţă de cei ca ea şi cei care se folosesc de cei ca ea pentru a-şi exprima ura, răul, fixismul, talibanismele şi incapacitatea dialogului. Sunt sigur că PLUS şi USR au destui oameni de profilul Oanei Bogdan, respectabili, cu cariere de succes, care au demonstrat lumii tot ce puteau demonstra, dar care vor mai mult. Care cred în idei provocatoare, ce pot părea aberante şi uneori chiar sunt. Nu trebuie puşi la zid pentru visează la o lume romantică sau că doar ei cred în teleportare. Trebuie ascultaţi şi atât. E oare atât de complicat?

Probabil că da. Cel mai simplu e să faci ca Raluca Prună. Să spui că tu nu eşti cu „nebunii”. Şi să pui, apoi, cruce la PLUS. Exact ce aşteaptă „realiştii” Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Pentru ei, „colocuirea” chiar funcţionează. Stăpânesc cu mână forte peste o ţară plină de proprietari, în care va fi tot mai puţin loc pentru cei ce mişcă-n front.

Dacă nu v-aţi mai distrat de ceva vreme, citiţi mai jos ce spune „patriotul” Sebastian Ghiţă. Cel care iubeşte atât de mult România încât a abandonat-o pentru Serbia. Nu că n-ar fi frumoasă ţara făcută praf de Miloşevici exact cu un astfel de discurs naţionalist. Ba chiar e. Dar corect ar fi ca Ghiţă să candideze acolo pentru europarlamentare, nu în România, ţara din care a fugit pozând în victimă. Dar haideţi să-l citim împreună pe curajosul adăpostit printre kirilice:

„Scufundăm România: poziția față de imigranți. De ce nu dăm cetățenie românilor din Republica Moldova? România este creștină, nu umplem țara de moschei!

Cine i-a permis lui Tudorel Toader să accepte ideea unui procuror european? Grupul infracțional organizat condus de Laura Codruța Kovesi a distrus elitele! Azi bandele Rezist sunt lăsate să atace judecători și miniștri și să se urce pe gardurile Parlamentului! România va fi o țară în care pământurile și pădurile vor trebui să revină statului român! România va fi o țară unde se vor naște copii români! Acum copiii români se nasc în străinătate!

România va fi o țară unde românii vor beneficia de resursele solului și subsolului. Trebuie exploatate în interiorul României, nu în beneficiul jefuitorilor străini! România își va exprima suveranitatea. Nu vreau să ajungem un ducat al luxemburghezilor de la Bruxelles!

Strig din tot pieptul meu de român: Trăiască România Mare, Unită, Suverană!”

Să trecem peste prostiile cu moschei, Kovesi, ducatul şi jefuitorii străini! Nu merită, sunt discursuri care ţin la proşti, altfel tot mai puţini, şi oricum nu lor ne adresăm noi, puţinii jurnalişti rămaşi pe baricadele patriei.

Mi-a atras atenţia fraza asta: „România va fi o țară unde se vor naște copii români! Acum copiii români se nasc în străinătate!”

Are dreptate mogulul RTV. Tot mai mulţi copii de români nu se mai mai nasc în ţară, ci afară. Dar ce nu spune el e cine i-a alungat din România pe românii ce se înmulţesc peste graniţe. Juncker? Tajani? Kovesi? Iohannis? DNA? SUA? Obama? Trump? UE? SUA?

Nu, frate „Sebi”! Matale şi gaşca de abonaţi la afaceri cu statul i-aţi împins spre lumea largă. Corupţia ucide şi naţiuni. Afacerile voastre au crescut pe măsură ce România s-a golit, din cauză că modelul de „capitalism de cumetrie” propus de voi le permite supravieţuirea în ţară doar a unora, o minoritate. Restul celor care nu au acces la „pile” sau nu dau şpagă riscă să facă foamea, pe sistemul vostru bun doar pentru privilegiaţii sorţii, via politică şi cumetrii.

Altfel, câtă vreme justiţia, DNA, Kovesi nu şi-au intrat în pâine, nu v-a deranjat deloc Europa asta care ne „jefuieşte”. Atât de tare o face încât a băgat aici nu mai puţin de 50 de miliarde de euro. Ştiţi cine spune asta? Chiar televiziunea lui Ghiţă, AICI.

Deci, când a fost mamă bună UE, tovarăşe Sebi? Când dona la greu şi justiţia nu ajunse la voi? Desigur. „Pretenarul” tău Livache poate spune acelaşi lucru. Mai ales că este anchetat taman pentru fraudarea banilor europeni. Brusc s-a trezit şi el să descopere răul din Occident, E-urile, aprozarele şi brânza din lapte. Până acum, când TelDrum se hrănea pe nesăturate cu banii statului, erau bune. Dintr-o dată nu mai sunt.

Dar să-i înţelegem pe aceşti patrioţi de vreme nouă. Grija lor pentru România e direct proporţională cu cea pentru averile personale şi soarta libertăţii lor. Pentru a şi le salva, orice e bun. Mai ales minciuna. Sau „post-adevărul”. Adică, prosteala. Zic şi ei, că nu-i doare gura. Întrebarea e câţi se vor mai uita în gura lor.

Oricât de bătut în cap ai fi, nu poţi să nu-ţi dai seama că decizia de azi a Biroului Electoral Central (BEC) este un atac politic. Reacţia lui Dacian Cioloş, după decizia BEC de a respinge înscrierea Alianţei 2020 USR+PLUS, este logică şi de bun-simţ:

„Biroul Electoral Central, manevrat politic de către PSD-ALDE, ne interzice să candidăm la alegerile europarlamentare.

Este o insultă la adresa electoratului și un act nedemocratic total. PSD și ALDE, împreună cu sateliții săi, distrug principiul elementar al democrației prin încălcarea dreptului de a candida și a fi ales.

Vom face toate demersurile necesare și vom protesta până când acest act nedemocratic și ilegal va fi îndreptat. De la primul anunț că intrăm în politică și până astăzi suntem ținta celor mai murdare atacuri. Când au văzut că nu ne lăsăm intimidați, au trecut la manevrarea politică a instituțiilor statului. Fac un apel la toți membrii PLUS și USR să se solidarizeze și să luptăm împotriva acestui act nedemocratic.”

Reacția de mai sus a liderului PLU vine după ce BEC a respins cererea de înscriere în alegerile europarlamentare a Alianței „2020 USR PLUS”. Motivul, unul pentru materie cenuşie tip Dăncilă sau „Mitralieră”: că Dan Barna și Dacian Cioloș „nu figurează ca președinți ai celor două partide în registrul partidelor politice”. Mă laaaşi!

Cu tot răul pe care Dragnea şi Tăriceanu vor să-l facă cele două partide tinere, prin decizia BEC (iată de ce trebuie să ne temem că vor fura alegerile de anul viitor!), opinia mea e că, în prostia lor de şacali cu muşchi şi fără creier, cei care au comandat atacul la USR şi PLUS le-au făcut, de fapt, un mare bine celor două partide.

Chiar dacă decizia BEC încurcă planurile strict administrativ-electorale şi consumă inutil energiile simpatizanţilor celor două grupări (e posibil să o ia de la cap cu strânsul de semnături), ea este în măsură să-i enerveze şi mai tare pe militanţii tinerelor formaţiuni politice.

Şi nu doar pe ei, ci şi pe acei votanţi nehotărâţi, care vor vedea în atacul pe axa BEC-PSD-ALDE o lovitură premeditată de a bloca o alianţă cu mari şanse de a se clasa pe podiumul alegerilor europarlamentare.

Există un precedent: cazul Sorin Oprescu, candidat independent la Primăria Capitalei, în alegerile din 2008. Oprescu a fost blocat la BEC (azi, cred că intenţionat, de către echipa sa de campanie), ceea ce l-a victimizat suficient de mult încât să intre în turul 2 şi apoi să câştige Bucureştiul.

Şi acest gest al BEC în cazul USR şi PLUS va crea un efect similar în rândul publicului indecis.

Şi chiar dacă ambele partide vor fi obligate în cele din urmă să meargă pe liste separate la alegerile din mai, tot la fel vor fi privite: ca victime ale Ciumei Roşii.

De aceea, indiferent de situaţie, atacul de azi va mobiliza masele de susţinători, chiar dacă le va pune la muncă înzecit. Dar există dovada că USR şi PLUS sunt un pericol pentru PSD şi ALDE.

Şi-atunci cum să nu te baţi pe viaţă şi pe moarte cu acest balaur roşu!