Mâine se fac două săptămâni de când Rareş Bogdan a anunţat că pleacă de la Realitatea TV dacă invitaţii săi speciali Oreste Teodorescu şi Oana Stănciulescu nu vor fi reprimiţi pe post. Am aflat stupefiaţi cu toţii că fuseseră interzişi! A doua zi, el însuşi a fost blocat să mai intre la propria emisiune „Jocuri de putere cu Rareş Bogdan”! Este talk-show-ul care i-a adus succesul ca moderator de televiziune şi a devenit locomotiva de audienţă a unui post TV ce în urmă cu puţin timp se certa cu ARMA că a dat publicităţii audienţe ZERO în dreptul Realităţii TV.
Cu riscul de a-i supăra pe unii, am convingerea că meritul saltului spectaculos al Realităţii TV se datorează jurnaliştilor de acolo, dar şi managementului, inclusiv lui Cosmin Guşă personal. E o absurditate să crezi că aşa ceva ar fi fost posibil fără suportul său managerial, succesul nu funcţionează nicăieri decât în echipă. Dar sigur că Guşă nu-i Rareş, şi invers, chiar dacă au lucrat împreună mulţi ani. Primul a rămas legat inevitabil de lumea în care a crescut ca voce publică, cu predilecţie (nu cu „predicţie”, că ne aude Dăncilă) conectat la universul sumbru al PSD. De altfel, el însuşi recunoştea zilele trecute că, la alegerile din 2014, „eu l-am susţinut pe Ponta, voi pe Iohannis”. „Voi”, adică ziariştii, în frunte cu Rareş Bogdan.
Acela a fost momentul senzaţional de poziţionare a lui Rareş şi Realităţii TV deopotrivă. De partea lui Iohannis, când mai toate posturile TV de ştiri jucau cu PSD (unele, agresiv anti-Iohannis). Publicul ne-PSD utilizator de Facebook, din ţară şi Diaspora, care nu poate fi manipulat cu metode clasice tip TVR, a simţit schimbarea şi s-a lipit de singurul colac de salvare TV cu voce radicală pro-justiţie. Victoria preşedintelui a întărit şi mai mult aura Realităţii TV – câştigătoare prin postura de luptător împotriva curentului. De atunci încoace, tandemul Rareş Bogdan – Realitatea TV a crescut constant în audienţă, dar mai ales ca autoritate-reper, în sensul credibilităţii celei mai puternice voci de opoziţie în media TV.
Punctul culminant a fost 10 august, când ratingul emisiunii lui Rareş Bogdan a explodat efectiv. Cât toate celelalte televiziuni de ştiri la un loc! Firesc, în special acolo şi la Digi 24 TV, o ţară şi o lume-ntreagă au putut vedea adevărul crunt televizat al unui masacru organizat de statul român împotriva propriilor cetăţeni paşnici. Din 10 august, poziţionarea Realităţii TV a fidelizat şi mai mult publicul ne-PSD aglutinând inclusiv telespectatori din tabăra PSD-ALDE, scârbiţi de represiunea din Piaţa Victoriei şi de derapajul total în care intrase România.
Dar Liviu Dragnea şi Tăriceanu nu puteau sta cu mâinile în sâni. Le era clar un lucru, după atacul de tip terorist din faţa guvernului: trebuie să potolim Realitatea TV, ne pune ţara în cap! Zis şi făcut. Orlando a scos imediat ordonanţa care permitea practic guvernului să preia a doua zi controlul managerial la staţia TV aflată în insolvenţă. A fost, clar, un act administrativ cu dedicaţie împotriva libertăţii de exprimare, pentru care sper că autorii vor plăti cândva. Dar capii Ciumei Roşii nu-şi permiteau să aştepte, era în joc libertatea lor. Ordonanţa a devenit cel mai puternic instrument de presiune, bun de provocat daune în interiorul televiziunii ce provocase efecte devastatoare pentru imaginea puterii criminale (vezi prăbuşirea PSD la 20% în sondajele reale).
Aici a fost momentul în care patronatul Guşă-Maricel Păcuraru a cedat fricii (probabil că pentru ei a fost un soi de strategie de repliere prin compromisuri, în faţa asaltului lui Dragnea, cu scopul de a nu pierde controlul afacerii). Dreptul lor, alegerea lor. Nu ştiu exact şi concret ce s-a petrecut în interior, dar am citit semnele: apariţia unor invitaţi de profil Antena 3 – RTV la emisiunile dinainte de Rareş Bogdan, interviul lui Guşă cu Bogdan Chirieac, intrarea pe post a unor musafiri nepoftiţi meniţi să spurce practic publicul Realităţii TV, gen Codrin sau deputatul-mitralieră etc.. Iar bomba a explodat odată cu aflarea veştii privind interzicerea lui Rareş Bogdan, Oreste şi Oana Stănciulescu!
Pe fondul acesta de zâzanie, degringoladă, tensiune şi balamuc intern induse de oamenii lui Dragnea, Rareş „s-a detonat” în direct acum două săptămâni şi a anunţat că nu mai vine pe post dacă nu poate reface echipa de invitaţi. La scurt timp, am anunţat şi eu că încetez colaboarea cu ei, în semn de solidaritate cu el şi ceilalţi doi colegi blocaţi intempestiv la mantinelă. Iată mai jos mesajul meu de pe Facebook, pe 21 noiembrie:
Ulterior, acum o săptămână, Rareş a revenit. În prima emisiune, am fost invitat şi eu. Iniţial, am acceptat. Apoi, l-am sunat pe Grigore Cartianu să-l întreb dacă vine şi el. Participaserăm mai mereu în tandem la „Jocuri de putere”, facem echipă de multă vreme prin ţară şi Diaspora, cu Caravana Cărţilor, era firesc să mă asigur că nu e nimic în neregulă. Mi-a zis că el nu e pe listă. I-am comunicat producătoarei emisiunii că nu mai vin nici eu, până nu vine şi Grigore. Dacă am fost solidar cu Rareş, Oreste şi Oana, de ce să nu fiu şi cu Grigore?! De atunci şi până azi, nimic nu s-a mai schimbat.
Înţeleg de la Grigore că pe Guşă l-a deranjat tonul său agresiv la adresa lui Denis Rifai şi a patronului însuşi, în perioada dintre demisia anunţată de Rareş şi revenirea lui. Aşa o fi. Şi eu am scris constant pe Facebook despre scandal, dar probabil că n-am fost atât de dur. Dacă ăsta e motivul interzicerii lui, atunci Cosmin Guşă a greşit din nou, aşa cum a făcut şi cu alţi invitaţi, dar şi cu toate compromisurile jurnalistice impuse redacţiei. Îl ştiu pe Cartianu de multă vreme, e iute la mânie, spune sincer ce crede chiar dacă asta doare, dar e de partea bună. E un kamikaze al luptei pentru cinste şi adevăr, asta nu face din el un duşman al celor însetaţi de dreptate când scoate pe tastă sau pe gură câte-o frază mai tăioasă. Dar cine suntem noi să-i dăm sfaturi lui Cosmin Guşă…
Cam aşa arată în mare povestea ultimelor două săptămâni pe cazul „Realitatea TV-ziarişti interzişi pe placul lui Dragnea”. Am scris şi repet: nu am niciun resentiment faţă de nimeni de acolo. Am făcut echipă bună câţiva ani, n-am fost plătit, ca probabil toţi invitaţii, am luat plusul din acest „deal” şi merg mai departe. Cred că Rareş nu merită abandonat, în ciuda acestor nesăbuinţe managerial-jurnalistice de la Realitatea TV, produse pe terenul fragil al insolvenţei generatoare de compromis. De asemenea, nici colegii săi nu trebuie priviţi cu ochi răi. I-am cunoscut pe mulţi, am fost în emisiunile lor, sunt jurnalişti de ispravă, vechi sau noi, care se chinuie să reziste şi ei în mediul ăsta de presă românească tot mai nociv şi viciat de viruşi neobolşevici.
Altfel, probabil că dacă nu s-ar fi produs această ruptură, azi n-aş fi putut scrie aici, pe ZIARISTII.com. Îmi doream de mult să pot porni alături de Grigore (şi sper de alţi colegi liberi) acest motor cu energie vie jurnalistică, şi iată-l online! Vom face noi talk-show-uri chiar aici pe site, nu cerşim nimănui să intrăm „pe sticlă”. Loc mai liber ca internetul nu există, vedeţi bine ce atmosferă e la posturile TV. Tot ce-mi doresc e să nu-i trădăm pe oamenii care cred în noi. Care vor să ne batem pentru ei! Şi sper că asta vor face şi colegii de la Realitatea TV. După vreo 27 de ani de presă liberă, pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu se compară cu iubirea ta pentru cititori şi cu iubirea lor pentru tine. E rodul felului în care îţi faci meseria de jurnalist, cu gândul la oameni, la binele public, mai puţin la tine. O să recomand oricărui jurnalist tânăr să nu sacrifice această ÎNCREDERE pentru nimic în lume. Este nu doar o mare valoare profesională, ci şi una umană IMENSĂ. O hrană absolută, care ţine de foame şi când n-ai ce pune pe masă. Iar asta face toţi banii din lume!
Nu-s prea mulţi, slavă Domnului! Dar orişicât…Salvini vrea să fie cel mai feroce, Orban al Ungariei cere şi el loc pe podium, Dragnea candidează dar mai mult mimează (că mor de necaz alde Codrin, Mitralieră, Vâlcov&co.).