Dictatura borfaşilor câştigă teren pe zi ce trece şi pare că România nu înţelege pericolul. Situaţia este cu mult mai gravă decât în iarna lui 2017, când cu OUG 13. Colegul Dan Tăpălagă a explicat foarte bine motivele dezastrului care ne cuprinde pe tăcute, în comentariul său pe G4media.ro, AICI.
Aşa cum am mai spus, NIMIC nu-i poate opri pe Dragnea şi Tăriceanu să facă din România Teleormanul lor. Nimic! UE, SUA, NATO, nimeni. Au totul sub control: parlament, guvern, forţe de ordine, televiziuni, primari, funcţionari. De sus din Casa Poporului până jos la talpa ţării. O armată de slugi bine plătite îi susţine chiar dacă îşi folosesc puterea împotriva propriului popor. Repet a mia oară: complicii lor din parlament, în special, şi de la toate nivelurile sunt mai vinovaţi decât satrapii înşişi. Fără cel care apasă pe trăgaci, cel ce dă ordinul nu contează.
Trei lucruri nu pot controla: Diaspora, internetul şi strada. Sunt singurele trei FORŢE reale capabile să oprească urgia. Căci nu pot fi controlate. Diaspora a arătat ce poate la alegerile câştigate de Iohannis sau în 10 august, internetul încă vorbeşte, strada nu e ocupată toată.
De fapt, trăgând linie, ce rămâne este doar STRADA. Diaspora şi Facebook-ul o pot şi ele alimenta, ambele se pot regăsi în stradă. Este, de fapt, SINGURUL obstacol real şi punitiv împotriva acestei guvernări dispuse să calce totul în picioare: relaţiile cu UE, SUA şi NATO, istoria martirilor anticomunişti şi făuritori ai României Mari (parcă nici n-am avut Centenar!), armonia socială (devenim o ţară-balamuc, plină de ură), totul!
Dar oare înţelegem suficient de bine ce ne aşteaptă? Ce viaţă vom avea într-o lume tot mai controlată de aceşti indivizi capabili să facă dosare duşmanilor de orice fel? Una tot mai rea. Vrem asta? Dacă da, atunci nu mai trebuie să facem nimic. Totul va decurge conform planului lor.
Dar dacă nu ne dorim iadul în ceea ce unii numesc euforic „România – Grădina Maicii Domnului”, atunci nu mai avem altă cale decât STRADA. Opoziţia, Facebook-ul, emisiunile TV nu mai contează. Nu poţi aştepta să vină alţii să te salveze, vorba lui CTP. Nimeni nu ne va ajuta, dacă noi nu ne ajutăm singuri. Vorbă românească mare aia cu „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”!
România nu s-a mai aflat niciodată într-o situaţie atât de proastă, în raport cu ce are şi ce poate pierde peste noapte. Doar după cel de-Al Doilea Război Mondial a mai fost aşa. Atunci, o lume s-a prăbuşit peste noapte: a celor care-şi construiseră viaţa şi ţara prin muncă şi libertate. Tancurile sovietice au distrus totul rapid.
Acum se întâmplă la fel. Nu cu tancurile, ci cu oameni ca Adina Florea, Lia Savonea, Simona Marcu, şefii Jandarmeriei din 10 august, poliţişti supuşi orbeşte politicului etc.
Dragnea şi Tăriceanu nu pot fi opriţi decât în stradă. Sau cu grevă generală, blocaj total, proteste mai mari ca niciodată. Oare înţelegem cât de mult contează? Oare ştim că lehamitea şi fuga de confruntare ne vor face viaţa şi mai amară?
Ştiu, avem facturi de plătit. Ne poate sancţiona şeful. Ne aşteaptă familiile, copiii, problemele. Există motive serioase, pentru fiecare dintre noi, să ne retragem în case şi să uităm de ei. Dar nu facem decât să ne furăm singuri căciula. Mai târziu nu ne vom mai putea bucura nici de aceste griji şi satisfacţii curente.
Iar opoziţia din parlament ce crede? Că e suficientă lupta „clasică”? Una care nu mai schimbă practic mai nimic pe fond? Dacă opoziţia înţelege gravitatea situaţiei trebuie să facă altceva. Ce? Nu ştiu. Să plece, pur şi simplu din parlament. Să aducă toţi parlamentarii şi aparatul de partid în stradă. Să facă toate o mare alianţă anti-Ciumă. Să inventeze ceva de efect, pentru numele lui Dumnezeu!
Apelul cu ieşitul la vot e bun, dar nu ajută. Alegerile europarlamentare nu vor schimba nimic din atacul la viitorul românilor oneşti. Nici măcar cele prezidenţiale. Nu înseamnă că nu trebuie să votăm, dar nu asta e urgenţa majoră acum. Nu putem să aşteptăm alegerile pe ideea că atunci ne vom izbăvi definitiv de „Ciuma Roşie”. NU va fi aşa!
Nu putem aştepta încă doi ani! E prea mult. Doi ani??? Dumnezeule!!! Vă imaginaţi ce ţară vom fi atunci dacă acest calvar continuă nestingherit?
E clar că, pe drumul acestui asalt continuu anti-UE şi pro-Rusia, PSD şi ALDE vor ajunge în 2020 cu ţara complet distrusă. Cu economia făcută praf, îndatoraţi pe generaţii, cu milioane de români fugiţi peste graniţe, fără justiţie, cu mulţi dintre noi după gratii pentru că am cârtit anti-Ciumă (azi-noapte, unii au fost amendaţi deja pentru astfel de lozinci!).
Prin urmare, oameni buni, luaţi-l în serios pe Mihai Şora, dacă pe mine nu mă credeţi. Eu îl cred pe venerabilul cărturar. Şi pe Oana Pellea, pe tinerii actori protestatari, pe alţii care înţeleg gravitatea momentului.
Doar protestele MASIVE îi mai pot opri să ne distrugă lent. Doar ele. Reţineţi asta! Aşadar, ce alegem?