Categorie: Ciocăzanu

Cazul fetiţei tranşate la Caracal de un criminal fără pereche aruncă iarăşi România în aer. Abia se liniştiseră apele în cazul Sorina, fetiţa adoptată de o familie din SUA împotriva căreia s-au aliat isterici naţionalişti, televiziuni anti-justiţie şi oameni cu funcţii-cheie în stat.

Ca şi în cazul Sorina (când ZIARISTII.COM a fost printre foarte puţinele instituţii media care s-au poziţionat corect în ziua izbucnirii scandalului, de partea legii, nu a valului populist), şi de această dată circulă informaţii contradictorii. Şi acum, sunt puse ştampile vinovaţilor de serviciu, special pentru a dirija ura populaţiei în direcţia cuiva, nu contează dacă are sau nu vină, important e să faci audienţă la TV şi să produci astfel bani grămadă. Din crimă, de data asta, din drama unei fetiţe, în cazul Sorinei.

Puţini sunt cei care desţelenesc mlaştina de zvonuri şi acuzaţii pentru a prezenta publicului fapte şi nu concluzii bune pentru rating.

Bunăoară, ca şi în cazul avionului prăbuşit în Apuseni, Colectiv sau alte tragedii, STS este ştampilat drept responsabil principal că n-a localizat rapid locul de unde fetiţa (răpită de criminal în timp ce făcea autostopu) a trimis primul mesaj la 112.

STS a explicat că nu el localizează mesajele primite la numărul unic de urgenţă, ci companiile de telefonie mobilă, singurele care pot măsura cu mijloace tehnice adecvate locul de unde vine un apel la 112.

Însă nu asta e important, dacă STS e vinovat sau dacă Poliţia încearcă să arunce vine pe Serviciul de Telecomunicaţii Speciale pentru a-şi ascunde astfel neputinţele. Ce contează e că România este în plin proces de a fi acaparată de o violenţă în creştere şi unii dintre noi consideră asta un fel de… normalitate.

„Ei, astea se întâmplă tot timpul”, îmi spunea zilele trecute un vechi jurnalist şi bun prieten, redactor-şef de publicaţie respectabilă, atunci când l-am întrebat dacă nu i se pare că suntem cuprinşi pe tăcute de un val de infracţionalitate fără precedent.

Patriot în sens bun şi dornic să nu exagereze răul din România, el a pedalat pe ideea că infracţionalitatea de azi nu e cu mult mai gravă ca altădată. Nu am avut statistici să-l contrazic, dar i-am enumerat din memorie (înainte de a apărea cazul crimei din Caracal):

• Cazul Sorina, cu isteria creată de posturi TV şi oameni din justiţie (SS-Gestapo, plus procurorul general) împotriva unei familii care nu făcuse nimic rău
• Cetăţeanul omorât de o jandarmeriţă la Vatra Dornei, cu gaz lacrimogen
• Tânăra de 30 de ani, din Bragadiru, găsită înjunghiată în apartamentul ei
• Omul de afaceri din Curtea de Argeş omorât de doi fraţi pe care încerca să-i împace cu un şofer cu care se certau în trafic
• Cei doi soţi ucişi cu bâta, în timp ce se plimbau în parcul din Făget (Timiş)
• Poliţistul din Lugoj împuşcat de un criminal posesor de armă de foc

A fost ce mi-am amintit instant. Am omis însă încă alte câteva astfel de nenorociri petrecute doar în ultima lună. Poate nu e ceva grav. Poate mi se pare mie. Dar dacă ele fac atât de mult zgomot în societate, nu înseamnă deja că e foarte grav ce trăim?

Concluzia mea e clară: statul român e pe cale să piardă complet controlul infracţionalităţii. Este rezultatul în special al ultimilor doi ani şi jumătate de guvernare pro-corupţie şi pro-clanuri penale sau interlope, care au ajuns să tragă sforile până la Ministerul Justiţiei (Tudorel Toader) sau Ministerul Afacerilor Interne (Carmen Dan).

Ce trăim azi este în mare şi efectul legăturii politicului cu lumea infracţională de orice fel. Violatorii şi criminalii au simţit că a venit vremea lor atunci când Tudorel Toader le-a dat liber din puşcării şi a mazilit-o, la cererea lui Dragnea şi Tăriceanu, pe fosta şefă a DNA.

„Acum e de noi! Ăştia-s de-ai noştri”, îşi vor fi zis în barbă însetaţii de sânge nevinovat. „Dacă trag sforile pentru amnistie şi graţiere, n-avem a ne mai teme!”, au simţit ei combustibil în instalaţia lor criminală. Şi au început să atace la drumul mare.

Nu STS-ul e problema, ci pierderea autorităţii statului! Infractorii nu mai au frică de nimeni şi de nimic. Dimpotrivă, au descoperit că „au drepturi”. Într-o ţară oricum laxă cu fărădelegea, asta le mai lipsea!

Nu vom simţi însă cu adevărat cât de grav e fenomenul decât atunci când ne va trece glonţul la ureche, personal (Doamne-fereşte!). Când auzim de păţiţi în jurul nostru. De oameni din familie, rude, prieteni sau vecini. Şi poate nici atunci nu realizăm în ce iad ne scufundăm zilnic.

Dacă România normală are nevoie de un adevărat program de guvernare, acela trebuie să fie FRICA DE LEGE! Nu gargara pe care încă ne-o mai vântură actualii guvernanţi despre programul lor fantasmagoric de guvernare, care s-a rezumat la o singură ţintă: să răpunem justiţia!

Frica de lege, legea dură şi punitivă, pedepse mai mari şi drepturi mai puţine pentru infracţiunile cu violenţă, pentru violenţa în familie, pe stradă, în trafic, la TV, pentru VIOLENŢĂ în general.

Să te salte Poliţia şi când înjuri, nu doar dacă ameninţi pe gură sau dai o palmă. Azi, nu te saltă nici dacă omori pe cineva în bătaie, iar arestul preventiv aproape că nu mai există în Codurile penale atacate de PSD şi ALDE.

Asta ar fi o Românie pe care să construieşti un viitor paşnic şi sănătos, nu o junglă de tip Corleone, El Chapo sau Narcos. O lume a legii care te arde instant de nu te vezi! Atunci şi sărăcia e mai suportabilă. Va fi aşa? Ori ne vom afunda tot mai mult în cazuri precum cele de mai sus, Caracal – ultimul pe o listă ce pare abia la început?

Viorica Dăncilă trăieşte visul vieţii ei. Este prim-ministru, şefa celui mai mare partid şi a fost desemnată şi candidat al PSD la funcţia supremă în stat.

Ce-a făcut să merite toate acestea? Exact ce ea însăşi a dezvăluit în şedinţa de azi a conducerii PSD: a fost cea mai supusă persoană deţinătoare de funcţii şi demnităţi atât de importante încât n-ar fi trebuit să fie supusă nimănui.

„Am dovezi despre relația mea cu Dragnea, dar credeți că e bine să ies public? Nu, pentru că nu am să vorbesc de rău un fost președinte. Am fost izolată șase luni în guvern. Nu am avut voie să fac nimic. Nu mă acuzați că că am fost apropiată de Dragnea, pentru că nu eu am luat deciziile în partid. Eu eram izolată și aveam interzis să vorbesc cu colegii. Se plăteau bani de la partid ca să mă atace la TV”. 

Asta le-a spus Dăncilă colegilor din conducerea PSD. Ce ne spun vorbele ei? Că a acceptat imensa umilinţă de a nu mişca în front în faţa celui care i-a oferit toate acele funcţii: Liviu Dragnea.

Dacă s-a făcut preş în faţa lui Dragnea, când avea toate atribuţiunile să-l dea afară din Palatul Victoria în cazul în care i-ar fi cerut ceva scandalos, se pune o întrebare: ce va face Viorica Dăncilă dacă Liviu Dragnea va ieşi din puşcărie?

Îi va da din nou partidul pe mână la fel de ascultătoare ca atunci când „nu avea voie să facă nimic”, deşi era ditamai şefa Guvernului României? Îi va pune la loc pe Vâlcov, Anca Alexandrescu&co?

PSD o merită pe Viorica Dăncilă, aşa cum şi ea merită acest partid. Iar vestea candidaturii sale este poate cea mai bună pentru România. Dă şansa candidaţilor Dreptei să ajungă în turul 2 la prezidenţiale, ceea ce e foarte bine. Când ai de ales între Iohannis şi Barna, ca român nu poţi fi mai fericit.

Pe de altă parte, să-i dăm „Cezarei” ce-i al ei. În ciuda defectelor ei majore (supuşenie oarbă faţă de clanurile penale, faţă de baroni, semnatară de măsuri fatale pentru economie, promovarea incompetenţei, „regina” gafelor de exprimare, incapacitate managerială în sensul reformei reale,  etc.), Dăncilă a făcut şi bine fără să vrea.

• În primul rând, a lăsat-o moale cu atacul la justiţie, obligat-forţată de votul din 26 mai.
• A menţinut-o pe Ana Birchall la Ministerul Justiţiei, declarat adversară a clanurilor care au pus mâna pe sistemul judiciar (vezi axa răului Lia Savonea-Lucian Netejoru-Adina Florea-Bogdan Licu).
• L-a lăsat din braţe pe Tăriceanu, a cărui gaşcă de combinatori îl dorea candidat unic PSD-ALDE pentru a-şi salva imaginea de penal şi a ţine în viaţă un partid intrat în moarte clinică.
• A pus-o la punct pe Gabriela Firea, ale cărei reţele de influenţă începuseră să comande sondaje false menite s-o declare salvatoarea naţiunii şi a PSD.
• A trecut la o relaţie cooperantă cu preşedintele României, ceva absolut necesar într-o ţară care înţelege că nu poţi construi nimic prin întreţinerea conflictelor instituţionale
• A recuperat legătura cu social-democraţii europeni într-un moment în care Dragnea dusese partidul în tabăra anti-europenilor vânduţi Kremlinului

Să ne înţelegem: nimic din toate cele de mai sus n-au fost inspiraţia ei. Nici rodul unei „treziri” spirituale, ori al unei evoluţii extraordinare peste noapte. Au fost acţiuni – bune pentru România şi proaste pentru PSD ca gaşcă interlopă – dictate de conjunctură şi de presiunea publicului pro-occidental, care a arătat clar ce vrea în 26 mai.

Dar sunt fapte ce trebuie consemnate, la pachet cu ce spuneam la începutul acestui text: Dăncilă a ajuns la vârful statului şi în poziţii-cheie la care ar fi visat oricine pentru „calitatea” de a fi fost marioneta lui Liviu Dragnea. Şi n-ar fi ajuns marionetă dacă nu era slabă din toate punctele de vedere, mai puţin cel fizic.

Dar aşa e viaţa: unii primesc mai mult decât merită, alţii mai puţin. Dăncilă a tras lozul câştigător pentru ea, chiar dacă va fi unul pierzător pentru PSD.

Însă cel mai important lucru e că România a primit azi cea mai bună veste: poate avea o finală prezidenţială Iohannis-Barna, Tăriceanu va fi mort politic la anul, iar Gabriela Firea a fost trimisă în banca ei, acolo unde poate să-şi măsoare cu mai multă decenţă nasul de care trage vârtos primarul Voluntariului.

Între timp, justiţia are un mediu mai prielnic pentru a-şi recupera forţa vlăguită din exterior (inclusiv prin voia lui Dăncilă), dar şi din interior (reţeaua Savonea, susţinută de PSD şi ALDE).

Când Simona Halep a jucat cu Mihaela Buzărnescu în turul 2 la Wimbledon 2019, tribunele colcăiau de spectatori români. Cu cine ţinea ei? Cu ambele. Sau cu niciuna. De fapt, au fost masiv suporterii României într-un meci de gală.

Sigur, vor spune unii, asta merge în tenis, nicidecum la fotbal sau mai ales în politică. Aşa a fost mereu, ce-i drept. Dar se mai schimbă lucrurile. Da, e greu de visat la un spectacol Steaua-Dinamo precum pe vremuri, în fostul „23 August”, la celebrele derby-uri de fotbal.

Politeţea şi respectul au fost înlocuite cu violenţa, iar ea a ajuns peste tot, în politică, în societate. Vedem zilnic ştiri despre oameni omorâţi din senin pe stradă, tăiaţi la gât sau chiar împuşcaţi, şoferi gata să-ţi ia glanda dacă ai greşit puţin în trafic, oameni nervoşi în transportul public, pe scara de bloc, la tot pasul.

România devine paradisul violenţei, iar ăsta e un pericol care creşte pe tăcute şi faţă de care societatea nu reacţionează.

Evident că actuala guvernare PSD-ALDE, folosind cozi de topor ca Tudorel Toader, a pactizat cu mafia şi cu clanurile interlope, şi-a plasat oameni în poziţii-cheie chiar şi la vârful justiţiei, până în CSM, construind practic temelia unei societăţi a violenţei fizice şi verbale, a infracţionalităţii induse şi tolerate.

Aproape nimeni nu vorbeşte de aşa ceva la TV. Multe talk-show-uri bat apa-n piuă cu banalităţi şi lasă loc înjurăturilor clasice, huo ăla, ba ţie, dă-mi-o mie, ia-ţi-o tu şi aşa mai departe. Despre fenomene de impact social major nu vorbeşte mai nimeni.

Tăcere totală pe acest cancer al violenţei care cuprinde naţiunea. Dar şi pe teme majore ce frământă lumea: schimbările climatice, impactul emigraţiei, sistemele de pensii, accesul la servicii sociale, protejarea cetăţeanului de agresiunile tehnologiei etc.

Miza dezbaterilor politice din România e mică. Mult sub fileul lui Halep sau Buzărnescu şi departe rău de lumea din afara României.

Din aceste motive şi numai, România are nevoie de o finală prezidenţială Iohannis-Barna, acum că tot am aflat cine va fi candidatul oficial al USR-PLUS. Va fi o competiţie a non-violenţei, constructivă, creativă şi chiar captivantă. Pentru că ne oferă şi altceva decât „HUO”.

Mulţi dintre votanţii anti-PSD&ALDE se plâng de certurile din interiorul Opoziţiei actuale, de atacurile la actualul preşedinte sau de atacurile la Dacian Cioloş din partea liberalilor. Dar ele nu sunt ceva rău în sine. Dimpotrivă, au chiar darul de a activa electoratul de dreapta, pentru a propulsa o finală prezidenţială între candidatul PNL şi cel al USR-PLUS.

Ar fi un mare câştig pentru România să scape de alde Tăriceanu, Firea, Dăncilă sau Teodorovici în turul 2 al bătăliei pentru Palatul Cotroceni. Am avea, în sfârşit, o dispută salubră, decentă, concentrată mult mai mult pe idei, proiecte, teme profunde ale societăţii. Ar lipsi scandalul, gâlceava, mizeriile, tupeul şi chiar mârlănia care au definitit politica ultimilor aproape 30 de ani.

Şi Klaus Iohannis, şi Dan Barna sunt fiinţe decente, sobre, amabile, de bun-simţ, competente, cu experienţe diferite dar cu filon comun. Indiferent ce acuzaţii şi atacuri vor mai urma între cele două tabere, ele nu vor fi nici de departe expresia mocirlei de Teleorman, ci mai degrabă blazonul ştaifului de Sibiu. 

Şi Iohannis, şi Barna provin politic din acelaşi judeţ. Iar influenţa acelei lumi din centrul României în destinul nostru de ţară a fost salutară în ultimii ani. Ambii au servit tabăra pro-europeană, a democraţiei pure şi a justiţiei desprinse de figuri precum Adina Florea sau Lia Savonea. Şi-o vor face în continuare, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale.

România avea nevoie de acest meci. Şi-l va trăi la maximum!

Justiţia din România a primit verdictul legat de folosirea magistraţilor împotriva magistraţilor. Raportul GRECO o spune pe faţă: Secţia Specială pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţiei (zisă şi „SS-Gestapo”) trebuie desfiinţată!

Raportul GRECO, apărut astăzi în spaţiul public după ce-a fost ţinut pitit zile bune, este cât se poate de dur, dar şi de clar. E lungă lista acuzaţiilor la adresa politicienilor din România care şi-au folosit puterea pentru a demola justiţia din interior. Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu au condus acest asalt, folosindu-se de diverse unelte gen „Ciordache” sau Tudorel Toader.

Înfiinţarea SS-Gestapo a fost pe agenda lor, iar scopul a fost clar: crearea unei entităţi „stat în stat” în interiorul Parchetului General, compusă din procurori obedienţi politic dispuşi să le facă viaţa amară magistraţilor nesupuşi politic.

Ancheta împotriva Laurei Codruţa Kovesi, fosta şefă a DNA, a fost cea mai clară probă că SS-Gestapo e bombă teroristă anti-justiţie independentă. Adina Florea şi Gheorghe Stan (recompensat de Dragnea cu postul de judecător la CCR) i-au făcut dosar lui Kovesi că aşa a vrut Sebastian Ghiţă, atenţie, urmărit penal şi fugit de justiţia din ţara lui!

Dar SS-Gestapo nu a fost doar rodul clanurilor penale din politică. Ea are susţinere inclusiv la vârful Justiţiei! Da, da, repet, la vârful Justiţiei, ca să fie clar că justiţia din România e departe de a fi curăţată de cancerul baronilor.

Lia Savonea, şefa CSM, este cea care susţine numirea rapidă a Adinei Florea la şefia SS-Gestapo, făcându-se că nu există nicio Europă, nicio democraţie, nicio onestitate profesională. De altfel, Savonea a demonstrat de când a ajuns şefa CSM că ştie să se „lipească” de interesele clanurilor penale. În mandatul ei, s-a petrecut cea mai mare grozăvie de când România a intrat în UE: a emis un comunicat din partea CSM împotriva organismelor europene care acuzau corupţia din sistem şi atacul politic la justiţie!!!

Practic, prin acel act iresponsabil, Lia Savonea a demonstrat şi ea, ca şi SS-Gestapo în cazul anchetei fabricate lui Kovesi, că este la mâna clanurilor de tip Dragnea şi Tăriceanu.

Apropo de Tăriceanu, aceeaşi Savonea n-a făcut nimic în a-i susţine pe procurorii DNA în acţiunea lor de a cere ridicarea imunităţii preşedintelui Senatului, acuzat de o şpagă de 800.000 de dolari în afacerea Microsoft.

Prin blegeala ei, naturală ori autoimpusă, Lia Savonea şi-a lăsat baltă colegii pe care ar fi trebuit să-i susţină ca şefă a CSM, adică reprezentantul nr. 1 al Justiţiei. N-a făcut-o, Tăriceanu avea nevoie de linişte.

Întrebarea e ce va face acum Savonea. Ori Simona Marcu, predecesoarea ei la şefia CSM. Apropo de cele două, atât a putut justiţia din România să găsească mai bun pentru a fi reprezentată: două doamne cu doi soţi combinaţi cu caracatiţele penal-politice. Soţul lui Savonea a fost tovarăş de afaceri cu un infractor celebru tocmai pentru infiltrarea corupţiei în justiţiei (Cătălin Voicu). Soţul Simonei Marcu a primit bani de cartelul TelDrum, creaţia de lux a mafiei politice, care a îmbogăţit diverse personaje cu influenţă cu bani drenaţi de la bugetele publice.

Din acest punct de vedere, e cumva firesc comportamentul Liei Savonea şi atitudinea ei anti-UE şi pro-SS&Gestapo.

În mod firesc, o astfel de calamitate moral-profesională ar fi trebuit extirpată de multă vreme de la şefia justiţiei.

România a demonstrat şi în 26 mai că nu vrea justiţie tip Savonea, Adina Florea, Gheorghe Stan, ci justiţie adevărată, anticorupţie, tare pe picioare faţă de politic, fără mamă, fără tată.

Dar cu toate acestea, masa mare de magistraţi curaţi nu e capabilă încă s-o alunge pe şefa CSM şi s-o trimită acolo unde-i e locul. Există o oarecare mobilizare printre magistraţii oneşti şi activi din România, dar reţelele vechi ale justiţiei obediente politic nu cedează.

Este semnul că bătălia trebuie să continue, chiar dacă Dragnea a ajuns la puşcărie, iar PSD şi ALDE au fost zdrobite la vot în 26 mai. Nu e suficient.

Atâta vreme cât oameni ca Lia Savonea ocupă funcţii cu miză aşa de importantă, din care sfidează un întreg continent, războiul pentru o Românie mai bună e departe de a fi câştigat.

Şi vom vedea asta în felul în care Lia Savonea va trata Raportul GRECO. Având în vedere istoria sa recentă, îl va arunca la coş. De ce? Pentru că SS-Gestapo, Savonea, Dragnea, Tăriceanu, PSD şi ALDE sunt actori în acelaşi film, vin aceeaşi lume, au aceleaşi interese.

Nu vor o Românie sănătoasă, o justiţie puternică, o ţară europeană autentică. Căci dacă aşa ceva ar exista 100%, ei ar dispărea din peisaj. Or, nu pot accepta aşa ceva. Îi leagă un trecut tenebros şi compromisuri riscante, care ar putea să-i coste odată ce democraţia ar deveni foarte solidă.

De fapt, prin ostilitatea anti-Europa (aratată din nou, astăzi, de Tăriceanu) şi prin întreţinerea unui haos controlat în justiţie, cu menţinerea SS-Gestapo ca sperietoare de magistraţi, toţi îşi apără lumea lor. Una care este deja în conflict cu cealaltă Românie: cea care a votat masiv împotriva lor în 26 mai.

A trecut de 70 de ani şi nu sare de 700 de lei cu pensia. Înainte o ajutam mai des. Cum treburile prin presă s-au cam ramolit şi ele, iar de altceva mai profitabil n-am fost în stare să m-apuc, reuşesc mai greu s-o ajut acum pe mama.

Financiar, vorbesc. Altfel, de mulţi ani e în grija soră-mii, Ileana. Care are grijă şi de ea, şi de Laura şi Ionuţ, copiii ei şi nepoţii mei, de Gigi-soţul, de serviciul de la cabinetul stomatologic din Târgu-Jiu, şi de pământul de la Dăneşti, şi de vecinii care-i mai cer uneori să-i înţepe cu vreo injecţie (e asistentă medicală, de meserie), şi de casă, şi de masă, şi de purcel, şi de viţel (nu, că de ăsta nu mai au), şi de căţel, şi de Cornel, frate-miu, de Tinel, „juniorul”, deşi e-n Spania, ba chiar şi de fata lui, Carolina, de toată lumea.

Ileana are grijă de mama, atunci când noi nu putem, deci are grijă şi de noi implicit.

Înţelegem, ca orice familie normală din ţara asta, că e datoria celor ce pot să-i ajute pe cei care nu mai pot, dar care au ajutat şi ei pe alţii înainte. Mama nu putea face excepţie de la regula asta sfântă.

Mama n-avea nevoie de o lege care să scrie negru pe alb că noi, copiii ei, trebuie s-o ajutăm de vreme ce statul nu-i poate da pensie mai mare de 700 de lei. Sigur, ar fi vrut şi ea ca toţi colegii ei de generaţie cu pensii modice să nu existe români „speciali”, cu pensii „speciale”, indiferent ce au lucrat pe lumea asta.

Există diferenţe oriunde în lume, dar nu ca la noi. În Germania, îmi spunea cineva, şi dacă ai fost amiral de Armată sau preşedinte al Curţii Supreme, ori şef de serviciu secret, pensia ta de la stat nu e infinit mai mare decât cea mai mică pensie. Dacă „pălmaşul” are 1.500 de euro, amiralul nu poate lua decât de 3-4 ori mai mult, maximum. Dar România dă pensii şi de zeci de ori mai mari decât are mama, femeie simplă, care n-a făcut rău pe lume, a muncit şi ea cum a putut, milioane de români.

Parcă Victor Ciorbea a făcut scandal că nu i-au mărit pensia la 36.000 de lei, adică de aproape 60 de ori mai mare decât a mamei! A rămas doar cu o „amărâtă” de pensie specială de vreo 27.000 de lei, „doar” de vreo 40 de ori mai mare ca a mamei. 

Însă el a avut „merite”. A fost plătit degeaba ca Avocat al Poporului ca să nu facă nimic în apărarea poporului fără majusculă, când mafia ataca statul de drept cu ordonanţe pro-hoţie. Da, pentru asta Ciorbea chiar merita recompensat! Dar mama? Ea n-a avut niciun merit.

Însă iată că se gândesc la ea tot cei care i-au dat pensia specială lui Ciorbea, lui şi altor câteva mii bune de „colegi speciali” de-ai săi.

Florin Iordache, Nicolicea, Budăi, actual ministru al Muncii, alţi niscaiva 74 de parlamentari PSD şi ALDE s-au gândit s-o „ajute” pe mama. Cum? Să ne oblige pe noi să-i dăm pensie când ei, după ce vor fi prăduit tot prin bugetul de stat, n-or să mai aibă să-i dea mamei nici pe cei nici 700 de lei de azi.

Lucrează la o lege în care să ne oblige să-i completăm pensia mamei (Detalii, AICI). De parcă nu i-am fi completat-o noi şi fără lege. Dar nu, ei vor lege! Cu pedepse cu tot. Dacă nu vor fi mulţumimţi de cât îi dăm mamei, puşcăria ne paşte. Lipseşte doar ca mama să facă o plângere şi gata, după gratii cu noi.

Sigur că mama nu ar face aşa ceva. Dar stai şi te întrebi ce vor oamenii ăştia „speciali” cu astfel de măsuri gen obligaţia copiilor de a le plăti pensiile părinţilor.

Sigur că se pregătesc şi pentru zilele când statul va mai avea bani doar pentru pensiile lor tip Ciorbea. Asta ştim. Dar e doar asta?

Nu. E şi prostie, e şi bătaie de joc pe banii celor care i-au votat, e şi plan. Plan? Da, plan! Planul depopulării României. Să ne facă să ne luăm lumea-n cap. Să ne arate pisica despre ţara-închisoare în care am putea trăi. S-o tulim toţi peste graniţe, iar ei să-şi aducă asiatici, pe care să-i călărească până la spume pe gură, numai să nu-şi piardă privilegiile de „speciali”.

N-o să cedăm! Ştim ce hoţie şi ce prostie au în capetele lor bolşevice, ce mânie au în sufletele îmbuibate doar de zerouri fără conţinut uman. 

Iar mama e prima care va ieşi în stradă să se opună unei astfel de grozăvii: o lege care să-i bage copiii la puşcărie. Mama ne vrea liberi. Chiar şi săraci, dar liberi. Fără pensia de întreţinere forţată clocită de cei care au ajuns să-i dea ei 700 de lei pe lună ca să le rămână lor 27.000 de lei pe fluturaş.

România după 26 mai, ziua în care votul popular a zdrobit puterea actuală PSD-ALDE, arată ca şi când n-a existat niciun vot. Iată o listă de doar câteva nenorociri petrecute de azi înapoi câteva zile, care arată că, în ciuda dispariţiei politice a lui Liviu Dragnea, direcţia în care merge ţara e la fel, dacă nu chiar mai rea.

• CCR a decis din nou în favoarea infractorilor din politică şi în favoarea corupţiei, prin hotărârea din miercurea neagră, 3 iulie, care declară nule completurile de 3 judecători de la Înalta Curte şi dispune reluarea de la zero a proceselor pe rol (dacă Dragnea n-ar fi fost deja condamnat la ora asta, azi era liber ca pasărea cerului)
• Camera Deputaţilor a votat un proiect de lege care permite forţelor de ordine să fie şi mai atroce cu manifestanţii paşnici decât au fost pe 10 august 2018, în Piaţa Victoriei. Pe tăcute şi aproape nevăzute, parlamentarii puterii zdrobite la vot în 26 mai au aprobat propunerile celei care a supervizat măcelul din 10 august, văzut de toată lumea şi anchetat azi până şi de ONU: Carmen Dan, ministrul de Interne
• Procurorul general al României decide să facă rău unei familii care n-a făcut niciun rău, doar bine: a adoptat o fetiţă pe care n-a vrut s-o adopte nimeni în România pe motiv că e ţigancă. Bogdan Licu a ales însă să dea satisfacţie televiziunilor aliate PSD-ALDE, care au susţinut atacul la statul de drept în vremea lui Dragnea şi care cereau anularea adopţiei că aşa li s-a năzărit lor. Speriat că le va supăra şi rupt complet de „filmul Kovesi” (căreia nu i-a păsat de atacurile de la Antena 3 şi RTV), Licu a cedat, comiţând abuzuri grave. Victime: doi cetăţeni SUA şi o fetiţă abuzată de asistenţii maternali
• Dosarul 10 august a fost „pasat”, tot sub ochii aceluiaşi procuror general interimar, de la Parchetul Militar la DIICOT. Motivul: că e caz de siguranţă naţională! Adică exact ce invocau jandarmii, care s-au plâns că sunt victime atunci când au scos din burtă pericolul „loviturii de stat”, de care au râs şi curcile. Mutarea dosarului la DIICOT înseamnă o lovitură dată: miilor de victime din Piaţa Victoriei, instituţiilor UE, ONU (care anchetează represiunea). Cazul se lungeşte la calendele greceşti, în ciuda dovezilor clare
• Două crime au şocat România ultimelor zile: un om de afaceri din Argeş, omorât de doi fraţi pentru simplul motiv că încerca să-i calmeze într-o dispută cu un cetăţean, şi soţul unei doamne care alerga în tandem prin parc, făcut zob din senin de un infractor recidivist care l-a atacat fără motiv. Sunt cazuri care apar tot mai des şi pe care opinia publică ajunge să le trateze aproape cu „normalitate”, deşi ele sunt expresia unei nesiguranţe tot mai mari în societate. Sunt rezultatul tratamentului favorabil aplicat infractorilor de către PSD şi ALDE, care nu se schimbă deşi Dragnea şi Tudorel Toader au ieşit din scenă. România devine treptate paradisul crimei şi al violenţelor.
• Deficitul pe primele 5 luni ale anului a depăşi estimările şi statul este tot mai aproape de impact nimicitor. Plata pensiilor şi a salariilor devine tot mai dificilă, iar nevoia de împrumuturi – tot mai disperată. Aparatul de stat a fost umflat cu pompa din motive populiste, salariile mărite fără cap. Noua lege a pensiilor va îngropa şi mai mult economia, iar românii continuă să plece din ţară, agravând criza de forţă de muncă. Răspunsul politic la acest dezastru în derulare este nul. Scopul puterii: să tragă de timp pentru a mai „mulge” bugetele şi a arunca bomba în spinarea viitoarei guvernări.
• Şeful Ford România s-a săturat să mai aştepte drumurile promise de PSD în campania electorală şi a făcut personal poze pe terenul unde Dragnea şi Cuc (de la Transporturi) puneau „piatra de temelie” a autostrăzii Piteşti-Craiova. Alegerile au trecut, nici piatra n-a mai rămas, iar autostrada, pa! Investitorii sunt astfel invitaţi fie să nu mai vină în România, fie să o părăsească, dacă se mai află încă pe teritoriul ei accidentat.

Aş mai continua lista, dar, sincer, am obosit deja. Întreb doar atât: Ce ţară e asta? Încotro ne îndreptăm? La ce bun Dragnea la puşcărie şi PSD şi ALDE zdrobite la vot, dar mai nocive ca înainte de 26 mai? Parcă, după alegeri, a intervenit din nou lehamitea, pe care şacalii roşii o folosesc şi mai dihai pentru binele lor şi răul nostru.

Nu mă înţelegeţi greşit: nu spun să dăm bir cu fugiţii. Dimpotrivă. Dar nu vi se pare cam mult pentru un timp aşa de scurt?

La prima vedere, e firesc. O aşa mediatizare abundentă se justifică prin prisma faptului că e vorba de viaţa omului de rând, influenţată de viaţa celor care îl conduc. PSD conduce România azi, deci pare logic să vezi ce se întâmplă cu el.

Prin urmare, din acest punct de vedere, pot înţelege interesul presei (nu sunt sigur că e şi al opiniei publice) faţă de congresul PSD.

Din altă perspectivă, nu. Personal, nu dau doi bani pe acest eveniment indiferent ce se va întâmpla acolo. Nu mă aştept la mai nimic bun pentru mine, ca jurnalist şi cetăţean, pentru majoritatea românilor.

De ce? PSD rămâne un fel de monstru roşu al politicii. Zic roşu din două motive:

1 – de la culoarea roşie – simbol al comunismului criminal

2 – de la sângele celor împuşcaţi la Revoluţie, prin voia lui Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD

Când şi-a ispăşit acest partid păcatul crimei? Când s-a lepădat el de răul ce-l poartă în vine de zeci şi zeci de ani, ca urmaş al fostului Partid Comunist Român? 

Unii vor spune că nu mai contează ce-a fost în trecut. Ba da! Şi pentru el, şi pentru PSD-işti, şi pentru noi toţi, ca oameni simpli obligaţi să convieţuim cu PSD.

Contează exact în aceeaşi măsură în care, pentru sufletul unui om obişnuit, e vindecabil să treacă peste o greşeală a trecutului dacă o admite, şi-o mărturiseşte şi o regretă. 

Ceva similar cu spovedania de la biserică, dar nu obligatoriu în sens habotnic, ci pur şi simplu etic, psihologic şi pacifist deopotrivă.

Aş putea fi interesat de congresul de azi al PSD, cum aş fi putut fi interesat şi de cele din trecut, de multe alte reuniuni şi momente aşa-zis cruciale, dacă aş fi auzit măcar o dată un lider dispus să-şi pună cenuşe-n cap pentru nenorocirile trecutului.

Nu am auzit şi nu voi auzi aşa ceva câtă vreme acest partid există în forma actuală. Şi-atunci cum să am încredere că pot convieţui cu el? Cum să-l iert pentru vieţile pierdute, la Revoluţie şi mulţi ani după aceea, când nici justiţia n-a făcut-o?

Nu pot să am încredere în PSD. Nu spun că nu am încredere în toţi oamenii care compun acest organism. Sunt şi în PSD români, unii chiar nevinovaţi şi dornici să facă bine, nu doar profitori şi combinatori.

Dar ei nu contează şi până şi ei împart acest păcat al complicităţii cu răul de moarte făcut semenilor de la Ion Iliescu încoace.

Oricâte declaraţii de bună intenţie ai face, orice promisiuni ai pune pe masă, nimeni nu te spală de satanismul pe care-l întreţii prin nerecunoaşterea vinovăţiei din trecut.

Şi nu e vorba doar de crimele din decembrie 1989 sau de la mineriade. E vorba de multe alte crime, de cele din spitale, de crima naţională produsă de emigrarea în masă provocată de doctrina hoţiei încurajate de acest partid, de crima împotriva legii, a adevărului şi a bunului-simţ. E vorba de crimele antidemocraţie şi antijustiţie, din 2017 încoace, de atacurile anti-Rezist şi de 10 august, de Topoloveni şi Târgovişte, de multe, multe altele.

Acest PSD duce în sufletului lui o povară imensă. Care nu e doar a lui, e şi a noastră, ca naţie. Aşteptăm de aproape 30 de ani o izbăvire, o pocăinţă, o schimbare cu adevărat profundă. Dar ea nu vine.

Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea, Dăncilă şi cine-o mai veni, la ce bun? Aşa cum funcţionează PSD dintotdeauna, nu te poţi aştepta de la el decât să poarte cu sine gena răului care continuă să stea lipit, la pachet, şi de destinul acestui popor.

PSD este sursa celor mai perfide trăsături de caracter, care populează încă naţia, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Este sinonim cu minciuna, lăcomia, hoţia, trădarea, incompetenţa, batjocura, aroganţa, tupeul. Toate acestea colcăie în mecanismul de partid.

Dacă PSD ar vrea cu adevărat să se lepede de ele, de toate păcatele pe care Biserica le propovăduieşte zilnic credincioşilor de rând, dar pe care nu le impută niciodată „mai-marilor” politici, ei bine, PSD are o singură cale: SĂ-ŞI CEARĂ IERTARE!

Iartă-mă, române! Acesta ar putea fi singurul început bun pentru PSD. Iartă-mă pentru răul pe care ţi l-am făcut şi pe care mă leg acum, în faţa ta şi a lui Dumnezeu, că nu-l voi mai face.

Abia atunci aş putea să accept PSD în viaţa mea.

Să-şi ceară iertare României! E sigurul lucru bun pe care ar putea să-l facă PSD. Dar nu-l va face.

(„Ce s-a întâmplat vineri e rezultatul unei luni întregi în care noi, ca părinţi, am încercat să ne recuperăm copilul. Nu cred că există uşi la care să nu fi bătut pentru a încerca să recuperăm un copil reţinut ilegal. Era singura modalitate să se stopeze acest abuz emoţional la care era supus, spunându-i-se că părinţii lui o să-i facă nu ştiu ce rău. Aceste imagini au venit după nenumărate încercări ale autorităţilor de a o lua. I s-a spus zilnic că noi suntem americanii care au venit să o răpească pentru organe. Bineînţeles că nu avea cum să dorească să plece din curtea aia. Mi-a povestit Sorina că o învăţau cum să se comporte de fiecare dată în prezenţa noastră. Au adus până şi un executor judecătoresc, care o învăţa despre cum să refuze să plece din casă“, a declarat mama adoptivă. – Sursa: Adevărul)

În 23 aprilie 2019, adică exact acum două luni, s-a „născut” Sorina Secărin, fetiţa din Baia de Aramă. A fost ziua în care ea a fost adoptată oficial de familia Secărin, din SUA, prin decizie definitivă a justiţiei.

De atunci şi până în ziua cu imaginile în care mascaţii au luat-o pe sus, pentru a fi redată părinţilor ei adoptivi, micuţa a fost ţinută sechestrată de cei care o avuseseră în grijă până în momentul adopţiei – familia Şărămăt, din Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi.

Şoţii Şărămăt, care o îngrijiseră până atunci pe orfană, pe banii plătiţi de noi, au refuzat însă s-o predea pe Sorina părinţilor ei în drepturi.

(Ramona Săcărin, mama adoptivă a Sorinei, a încercat în luna mai să o ia pe fată din casa asistentei maternale cu ajutorul polițiștilor din Mehedinți, potrivit unui comunicat al Inspectoratului General al Poliției Române – Sursa: Libertatea)

De ce au refuzat cei care o aveau în grijă pe Sorina să respecte legea şi s-o predea pe fată părinţilor ei legali? Pentru că au crezut că „merge şi-aşa”, pe româneşte.

S-au temut probabil că vor rămâne fără salariu (de asta erau plătiţi de la buget, să aibă grijă de fată) şi au încercat un act mizerabil de linşaj public îndreptat împotriva părinţilor Sorinei şi a funcţionarilor statului care au încercat s-o scoată din prizonierat.

Le-a reuşit. Imaginile cu micuţa ţipând au făcut înconjurul ţării, iar politicienii interesaţi să dea vina pe justiţie (PSD şi ALDE, în general) au primit pe tavă muniţie proaspătă.

Avocatul lui Dragnea, încurajat de aceeaşi Dana Gârbovan, o combinatoare adorată de clanurile penale, a sărit imediat la gâtul procuroarei care venise să pună în aplicare legea, nu să facă spectacol. Avocatul care n-a reuşit să-l scape pe Dragnea, dar i-a luat banii de onorariu, şi-a dat seama de gafa imensă şi a revenit, scriind ulterior pe Facebook că familia adoptivă deţine dreptul legal asupra Sorinei. Prea târziu!

Apele tulburi – în care au pescuit soţii Şărămăt şi unii reporteri lipsiţi de o minimă lucididate, manipulaţi prosteşte de autorii regiei anti-lege – făcuseră deja valurile politice, în care se pricep să pescuiască alde Dragnea, Tăriceanu, Firea, Dăncilă&co.

Toţi s-au repezit să acuze „republica procurorilor”, să pozeze în victime ale justiţiei rele şi infame, care nu ţine cont de sufletele oamenilor şi abuzează până şi copii. Probabil că vor fi prostit deja nişte mii de oameni cu văicăreala lor de doi lei, care nu are nicio legătură cu realitatea, ci doar cu circul.

(Anchetatorii au precizat, în mai multe rânduri, că fetița era speriată de familia adoptatoare, pentru că soții Șărămăt i-ar fi spus că acesta este motivul pentru care soții Săcărin sunt interesați de ea. Avocatul familiei Șărămăt, Victor Dumitrică, nu a negat în sine că familia nu i-ar fi spus Sorinei acest lucru, ci a spus doar că „așa spun și americanii, că i s-a inoculat fetiței că va fi luată pentru organe” – Sursa: Newsweek)

Nu puţini au fost cei care au zis: „Ia te uită ce fac ăştia, în halul ăsta să iei un copil pe sus?! Nu le pasă deloc de oameni, îşi bat joc de români pentru interesul străinilor, americanilor, Soros şi cine-or mai fi ei”.

Puţini au avut curajul să spună: „Şi cum altfel să scoţi un copil abuzat din ghearele unora care îl ţin ilegal în casa lor şi refuză de două luni să-l predea părinţilor? Şi cum să nu ţipe fetiţa când cei care o ţineau prizonieră în casă i-au băgat în cap, zi de zi, că va fi tranşată şi-i vor vinde organele pe piaţa neagră? Oare de ce nu a fost arestată deja asistenta maternală pentru aşa ceva, care a terorizat-o astfel pe fetiţă, Dumnezeu ştie cât?”

Nu, aceste întrebări n-au fost puse de mulţi, la cald. Abia acum vine vremea lor. Mai bine mai târziu…

(Familia adoptivă o acuză pe femeia care a îngrijit-o pe Sorina că a încercat să o manipuleze şi să îi inducă ideea că noii părinţi ar vrea să îi facă rău. Potrivit acestora, din 2012 şi până în prezent, Sorina a fost internată în spital de 3 ori, pentru diverse afecţiuni, inclusiv pentru malnutriţie. Mai mult, timp de aproximativ 5 ani, copila a fost refuzată de 122 de familii din România înscrise pe lista de adopţii. Până şi asistentul maternal, în grija căruia s-a aflat Sorina în ultimii ani, ar fi refuzat în scris adopţia micuţei. – Sursa: Digi 24)

Acum, Sorina e acolo unde-i e locul: acasă, alături de părinţii ei legali. Cei care strigă încă pe străzi şi înjură la TV îşi vor da seama în timp în ce conspiraţie politică au fost prinşi.

Cazul arată ce departe e România de statutul de ţară a legii. În lumea civilizată, probabil că asistenta maternală era de mult după gratii pentru lipsire de libertate. Asemeni jandarmilor de la Topoloveni sau celor care au agresat oameni nevinovaţi, pe 10 august 2018, în Piaţa Victoriei.

Aceştia şi mulţi alţii trăiesc încă în lumea în care Dragnea şi Tăriceanu au „adoptat-o” deja pe Sorina – cea care poate fi folosită pe post de măciucă anti-justiţie. Politicienii profitori şi familia maternală au procedat similar. Şi unii, şi alţii au abuzat-o practic pe minoră. I-au încălcat drepturile. Au umilit-o. Şi au supus-o unui coşmar public doar pentru că aşa le-a venit lor bine. Sufletul Sorinei? Nu-i interesează.

Pe soţii Şărămăt, care au îngrijit-o pentru că erau plătiţi pentru asta, i-a interesat doar cum să mai câştige o leafă de pe fată. Pe noii „părinţi adoptivi” politic, pe Dragnea şi avocatul lui, Tăriceanu,Dăncilă, Fifor, Firea şi alţii i-a interesat cum să scoată capital politic din asta, lovind în lege, nu în autorii fărădelegii.

Trebuie să vină decontul şi pentru acest caz! România nu poate fi o ţară normală dacă oamenii simpli, inclusiv cei din Baia de Aramă, nu acceptă că lumea de azi e lege înainte de orice. Vrei anti-lege? Poţi, dar nu în Occident, ci în Venezuela.

Un sfat pentru cei care, mânaţi de emoţia iniţială şi de imagini filmate provocator cu telefonul, riscă să mai pice în astfel de capcane: înainte să trageţi concluzii, întrebaţi-vă cui foloseşte.

Cui i-a folosit umilirea naţională a unei fetiţe de etnie romă ţinută prizonieră într-o casă din Baia de Aramă? Simplu: celor care au produs acest scandal şi celor care s-au „lipit” de el din interese diverse.

(Atât Protecția Copilului Mehedinți, cât și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție au depus plângeri penale împotriva Marianei Șărămăt, acuzând-o că și-a încălcat obligația privind îngrijirea copilului și respectarea interesului superior al copilului. – Sursa: Newsweek)

Opoziţia să termine odată cu astfel de acţiuni! Da, ştim că ăsta e jobul ei, să profite de orice slăbiciune a puterii pentru a o lovi în plin când e momentul optim.

Dar este deja a doua oară când acest instrument-forte al democraţiei este aruncat ca o măsea stricată de majoritatea PSD-ALDE, care l-a transformat deja într-o opţiune derizorie, flască, aproape inutilă.

E adevărat, nu e vina Opoziţiei, nici a poporului votant din 26 mai, că PSD, ALDE, minorităţi şi alte aşchii parlamentare înfipte în osânza puterii bănoase au băgat împreună în Casa Poporului, în alegerile din 2016, atâţia parlamentari.

Însă devine clar că aceştia vor rămâne „spate în spate” la orice vot al moţiunii de cenzură, şi vor ţine în viaţă Guvernul PSD-ALDE-Restul, indiferent în ce groapă vor arunca România aceasta atât de prizonieră trecutului.

Prin urmare, cred că e deja prea mult! Nu mai poţi utiliza o moţiune anti-PSD&ALDE decât dacă inflaţia va înghiţi complet salariile şi pensiile oamenilor. Deocamdată, atâta vreme cât poporul nu simte că-i „groasă” şi nu exercită o altă formă de presiune asupra puterii, urmaşii lui Dragnea n-au a-şi face griji.

Sigur, vor deconta şi mai mult oprobiu public. Vor pierde şi mai multe procente la următoarele alegeri parlamentare (2020). Se vor prăbuşi dramatic în continuare. Dar nu pleacă ei de la măcelarie nici dacă ajunge ţara praf şi pulbere!

Mulţi dintre anonimii parlamentari ai puterii actuale nu vor mai ajunge în viitorul legislativ, după alegerile generale de anul viitor. Ştiu prea bine asta. Dar tocmai de aceea storc la maximum profit din legislatura actuală.

Salarii, deconturi, rude, amante, funcţii, bani, contracte şi alte foloase cuvenite prin voia alegerilor din 2016 sunt motivele pentru care vor vota împotriva oricărei moţiune de cenzură pe timp de pace.

De fapt, asta e şi singura veste bună inclusă în vestea rea a respingerii moţiunii de cenzură de azi: această gaşcă profitoare, aflată încă la comanda lui Liviu Dragnea, va fi oale şi ulcele la următoarele alegeri.

Menţinerea ei la putere este garanţia că viitorul înseamnă moarte politică pentru cei care au votat azi pro-Guvernul Dăncilă.

Ne vor lăsa o ţară în sapă de lemn, dar măcar vor dispărea de pe faţa pământului pe care îl pârjolesc acum.

Mai avem de suportat!

Partea bună cu nenorocirea din ultimii doi ani şi jumătate e că terorismul politic anti-România&UE practicat de PSD şi ALDE a obligat România pro-europeană să strângă rândurile.

Fie că e vorba de #Rezist, de mobilizarea pe Facebook sau pur şi simplu de acţiunile unitare ale Opoziţiei din Parlament, susţinute şi de preşedintele Iohannis (care, doar prin contestarea legilor anti-justiţie la CCR, l-au lăsat descoperit pe Dragnea în faţa sentinţei finale) – toate împreună au lucrat la consolidarea frontului democratic.

Poate nu realizăm acum, dar lupta parlamentarilor PNL, USR şi PMP din Parlament chiar a fost una de succes, deşi de multe ori părea inutilă dată fiind majoritatea PSD-ALDE-UDMR-Minorităţi.

Atenţie la victorie!

Însă a meritat! Protestele din Casa Poporului, moţiunea de cenzură, moţiunile simple, contestările legilor la CCR, plus alte acţiuni mai puţin vizibile au zădărnicit planul lui Dragnea şi Tăriceanu de a scoate România din UE şi de a acapara complet statul.

Victoria de la europarlamentarele din 26 mai a fost încununarea finală a unui război pe viaţă şi pe moarte, câştigat în cele din urmă categoric de România pro-democraţie.

Dar victoria, ştim din istorie, este chiar mai greu de gestionat decât înfrângerea.

Nu mai sunt USR-iştii „sorişti homosexuali”?

Doar două exemple apărute imediat după alegeri arată că Opoziţia joacă riscant şi nu şi-a învăţat bine lecţia. Cazurile Dan Barna-Antena 3 şi Ludovic Orban-IT arată că Opoziţia riscă din nou fragmentarea şi salvarea implicită a „Ciumei Roşii”. Pe drumul ăsta, Dragnea are speranţă că se poate întoarce pe cai mari.

Prezenţa liderului USR la Antena 3 a fost o greşeală. Nu una fatală, dar o greşeală. De ce? Pentru simplul fapt că a provocat indignarea unei părţi deloc neglijabile a votanţilor USR-PLUS. Era nevoie de aşa ceva? Şi Dan Barna ştie că nu. Pe bună dreptate, oamenii s-au întrebat: ce căutăm noi la televiziunea care ne consideră spurcaţi, sorosişti, vânduţi Occidentului, homosexuali progresişti?

Justă întrebare! Şi răspunsul lui Dan Barna a fost corect: nu putem că continuăm fracturaţi ca societate, e nevoie ca şi publicul lor să audă vocea noastră. De acord, principial vorbind. Practic însă, greşit. De ce?

Dragoş Pâslaru şi-a „furat-o” imediat după Barna

Dacă chiar îţi propui recuperarea votanţilor PSD-ALDE, fă-o măcar înţelept, calculat, deştept, nu pe genunchi. Nu-i nevoie să dai buzna la două zile după alegeri în studioul celui pe care publicul tău îl consideră duşman absolut.

Puţină răbdare nu strica. Nu-ţi bruscai astfel votanţi de bună-credinţă, care nu „înghit” compromisul, cel puţin de moment.

Plus că nu ai nicio garanţie că Antena 3 se va schimba. Terfelirea lui Dragoş Pîslaru (PLUS), într-o emisiune după cea cu Dan Barna, a fost cea mai bună dovadă că nu aşa gestionezi relaţia cu o televiziune cu ADN anti-justiţie şi pro-PSD&ALDE.

E nevoie de un plan, de reguli clare, de consens între PNL, USR-PLUS şi PMP legat de cum abordezi relaţia cu A3, dar şi de reacţia pozitivă în acest sens a televiziunii în cauză.

Voiculescu, ce „şopârlă” a aruncat pe piaţă!

Momeala aruncată de mogulul Dan Voiculescu, imediat după alegeri, cum că poporul a dat un semnal şi că toţi trebuie să-l asimileze, e gargară de adaptare la o realitate ce-ar putea provoca mari prejudicii financiar televiziunii sale.

Voiculescu a acţionat ca în AIKIDO: cea mai bună apărare e să te foloseşti de forţa adversarului, nu să i te opui.

Cu simţurile sale de viclean incurabil, „Felix” a mirosit încotro bate vântul, a aruncat la coş declarativ PSD şi ALDE şi a făcut cu ochiul ademenitor spre PNL, USR-PLUS şi PMP.

De ce? Nu din dragoste pentru tabăra pro-justiţie, ci din interes: de ce să nu deschizi uşa celor care vor gestiona puterea şi banul public mâine-poimâine! Nu aşa şi-a creat el imperiul media?

Antena face şi ea ceva pentru „normalitate”?

Da, Antena 3 merită şi ea recuperată, precum publicul ei. E în interesul României corecte, cinstite, nemanipulatoare ca acest post TV cu public important să se schimbe. Să promoveze adevărul în detrimentul minciunii de tip neobolşevic. Dar întrebarea e cum faci asta? Şi ce face Antena 3 însăşi în acest scop?

Pentru că ea trebuie să mute prima. Da, invitarea unor Barna, Pâslaru, Cioloş, Orban&co. poate fi un început. Dar el nu înseamnă nimic dacă a doua zi emisiunile principale ale postului sunt populate cu aceleaşi personaje, unele sinistre, isterice şi semidocte, care îşi văd de treaba lor şi ţin televiziunea pe direcţia veche.

Dacă Voiculescu a „înţeles” mesajul votului din 26 mai, chiar poate schimba ceva profund în abordarea Antenei 3. Poate să schimbe managementul, să renunţe chiar la Gâdea, Badea&co., nu mai vorbesc de invitaţi. Deşi nu e musai să facă asta.

Poate impune decizii mai puţin radicale. Poate să ceară mai mult echilibru. Mai puţin venin anti-justiţie. Mai multă lege şi mai mai mult respect pentru opinia adversă. Sunt sigur că unii dintre oamenii săi din interior s-ar adapta.

Renunţă „Felix” la Gâdea? Nici nu-i nevoie

Poate face „Varanul” asta? Sigur că da, Dumnezeule! E patronul, e televiziunea lui, banii lui. Dar face? Nu! Formal, da, prin gesturi precum invitarea liderilor Opoziţiei. Pe fond, nu, atâta vreme cât tonul general e acelaşi, invitaţii la fel, discursurile idem.

Prin urmare, la ce bun atunci să faci „pactul cu Diavolul”? Pentru a-l credibiliza? Nu, mersi, aşa nu! Nu ajută la nimic. Opoziţia nu câştigă nimic. N-a câştigat nimic. Niciodată. Singura care a câştigat mereu a fost Antena 3. Audienţă, bani, influenţă.

N-am fost niciodată de acord nici cu prezenţa liberalilor la emisiunile televiziunii lui Voiculescu. Sunt ferm convins că Opoziţia ar fi câştigat la fel de mult, poate chiar mai mult, fără să fie pe „sticla” lui Felix.

Iohannis i-a refuzat în 2014, n-a acceptat invitaţiile la emisiunile Antenei 3 în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2014. Din acest motiv, l-au făcut zob: neamţ, vânzător de copii, traficant de organe etc.. Şi? N-a pierdut nimic. Ba chiar a câştigat alegerile şi a ajuns preşedintele României fără să fie invitat la Gâdea. Deci se poate!

De ce să nu laşi Antena 3 pe drumul ei?

Nu am nimic personal cu Gâdea, Badea sau Ciuvică. Nici măcar nu-i condamn pentru felul în care îşi fac meseria. E alegerea lor. Dacă e cineva care să-i condamne acela poate fi publicul.

Ei şi-au asumat linia asta de multă vreme: pro-PSD&Fraţii. Lasă-i în plata Domnului şi cu linia lor! La ce bun să „recuperezi” tu publicul lor dacă ei nu vor să se recupereze pe sine?

Chiar nu ai unde apărea? Chiar îţi lipsesc sursele de comunicare în ziua de azi? Nu ai nevoie de Antena 3, ca Opoziţie principială, sinceră cu tine însuţi.

Da, ce ai nevoie este un plan de acţiune comun al Opoziţiei în raport cu presa de acest tip. Care poate include boicotarea televiziunilor de acest tip. Sau nu neapărat, ci prezenţa la TV, dar în condiţii clare: fără penali pe post, echilibru general, nu doar în emisiunile cu tine, discurs pro-european, invitaţi decenţi, renunţarea la atacul la justiţie,

De fapt, Opoziţia are nevoie de unitate şi în acest caz, al relaţiei cu presa. De valori. Principii. Pe care nu le pui între paranteze, ci le ceri „all-time”. Mori cu ele de gât. Şi nu cedezi.

Klaus Iohannis nu-i calcă demnitatea în picioare

Iohannis n-a acceptat NICIODATĂ o invitaţie la Antena 3 după ce-a fost terfelit incalificabil în campania din 2014. Sunt sigur că a avut multe propuneri. Dar a rămas fidel sieşi. De ce n-ar face şi USR, PLUS, PNL şi PMP la fel? Ce pierd?

Doar aşa pot impune normalitatea la Antena 3. Altfel, nu!

Poate, vrea Opoziţia aşa ceva? NU! De ce? Pentru că are slăbiciunile ei. Are lideri care se simt bine când li se spune după o prezenţă la Gâdea&co.: „Ai fost bun” Eşti tare! L-ai pus la punct! Bravos! Când te mai vedem?”

E vorba de slăbiciuni umane simple. Şi de iluzia „mediatizării”. Când „te faci frate cu dracul ca să treci puntea”, ca să-l citez pe un simpatic votant USR, nimic nu iese bun din asta. Ai ajuns aici, la un vot zdrobitor anti-PSD&ALDE, tocmai pentru că ai fost în afara Antenei 3, de ce ai nevoie acum să schimbi asta? Ce ai de câştigat? Sau de ce n-o faci altfel, în timp, cu răbdare?

Luaţi aminte la Coposu!

La fel de grave mi se par atacurile unor liberali la adresa prezenţei lui Dan Barna la Antena 3. Parcă abia aşteptau unii greşeala pentru a-i sări la gât. Înţeleg orgoliile, mai ales în tabăra ne-PSD&ALDE a politicii. Dar ele garantează resuscitarea lui Dragnea sau a clonelor sale. Nu ajută cu nimic România care se opune disperat clanurilor penale din 2017 încoace.

NU e acum momentul disputelor. Sigur că fiecare are defectele sale. Plusuri şi minusuri. Voi reveni asupra lor într-un alt text. Dar îi rog pe mai tinerii politicieni să caute înapoi în istorie câte defecte existau în interiorul Convenţiei Democrate. Corneliu Coposu le-a ţinut în frîu. Părea imposibil, dar a reuşit. Aşa l-a învins pe Iliescu în 1996. Aşa a luat România calea Occidentului. Doar aşa!

Cazul Orban-IT a scos „şobolanii” la suprafaţă

Dincolo, la PNL, sunt unii care abia aşteaptă motiv de scandal pentru a acţiona pe placul PSD. A scos şi Orban o idee pe gură, bună, proastă, nu contează, că hop au sărit unii să-i ia „glanda” politică! Ba chiar Marcel Romanescu, primarul din Târgu-Jiu, i-a cerut demisia lui Orban, sperând că astfel îl va face pe şeful său de partid să-i mazilească rivalul la şefia PNL Gorj, deputatul Dan Vîlceanu. La fel s-a trezit vorbind şi primarul Timişoarei, ambii deveniţi mari apărători ai IT-ului românesc când ei nu-s în stare nici să astupe găurile din asfalt. Cui serveşte dezmăţul lor? Nu PNL, nu Opoziţiei.

Ce ne arată, deci, cazurile Barna-Antena 3 şi Orban-IT? Că Opoziţia are mari probleme interne. Care, rămase nerezolvate, vor exploda la putere şi mai dureros. E nevoie de curăţenie rapidă în interior, de măsuri dureroase chiar cu riscul pierderii unor zone de influenţă, pentru a pregăti aparatul de partid în marile bătălii ce urmează.

E nevoie, de asemenea, de un pact de coabitare între PNL, USR-PLUS şi PMP. Unul care să stabilească, printre altele, obligaţia renunţării la atacurile reciproce. Altfel se alege preful de votul din 26 mai.

Aceste partide nu pot schimba România decât împreună. Sunt condamnate la înţelegere. PNL e partidul nr. 1, USR-PLUS a doua forţă politică, dar unul fără altul nu se poate.

Voturile pentru USR-PLUS, PNL sau PMP vin de la „nucleele dure” de partid, dar sunt în bună măsură şi rodul unei părţi a societăţii ne-partidice, care vrea unitate anti-PSD&ALDE.

Astfel de votanţi nu gustă războaiele din interior. Ştiu că ele joacă în favoarea României lui Dragnea. Cea care n-a pierit în 26 august. Doar s-a retras în defensivă şi pregăteşte ofensiva. O ajutăm?