Autor: Vladimir Munteanu

Națiunea americană este bolnavă și caută de mai mulți ani, cu disperare, un „vaccin”. Mecanismul democrației americane a decis că acest „vaccin” este Donald Trump, căruia cetățenii americani i-au oferit o a doua șansă pentru a conduce destinele Statelor Unite ale Americii, temelia și deopotrivă, vârful de lance al Lumii Libere.

Boala națiunii americane se numește progresismul „woke”, care a deversat cantități imense de aberații proclamate, în numele unei corectitudini politice pervertite, ca principii de viață și de funcționare a societății americane. Un progresism care poate fi tradus, în termeni creștini – încă de la fondarea ei, națiunea americană se consideră a fi una creștină – ca o aplicare a iubirii fără însoțirea acesteia cu buna rânduială, cu dreptatea.

Sufocați de valurile de imigranți ilegali, terorizați de violențele de stradă provocate de infractori, cu veniturile personale în cădere liberă și amenințați tot mai mult de spectrul șomajului, cetățenii americani au decis, prin vot, să renunțe la Partidul Democrat (promotorul progresismului „woke”) și să mizeze pe Trump și Partidul Republican.

O miză care exprimă nu numai disperarea majorității americanilor în fața crizei din societatea americană, ci și neîncrederea tot mai mare a americanilor în mecanismele democratice.

– Advertisement –

Toate aceste mutații au avut loc pe fondul transferului multor industrii din SUA în zone precum China comunistă și diferite alte țări unde costurile cu forța de muncă și sistemul fiscal sunt mult mai avantajoase pentru deținătorii capitalului american.

Trump și remodelarea iliberală a statului american

Trump nu este un iubitor al democrației. Trump este doar un profitor al sistemului economic capitalist și al democrației întemeiată pe acesta. Individul Trump este un narcisist patologic, iar politicianul Trump este fascinat de liderii puternici, dictatori și autoritari.

Unii au sperat că Trump a învățat ceva din problemele de natură juridică și politică pe care le-a avut în urma porcăriilor pe care le-a comis, după ce a pierdut bătălia pentru funcția de Președinte al SUA în fața lui Biden, în noiembrie 2020. Porcăria extremă, sinistră, a fost lovitura de stat eșuată pe care a organizat-o cu ajutorul „milițiilor” formate din susținătorii săi care au luat cu asalt, în ianuarie 2021, Capitoliul Statelor Unite.

– Advertisement –

Nu, Trump nu a învățat absolut nimic, pentru că Trump nu este un adept al democrației. Dimpotrivă, în toți acești ani, Trump a acumulat frustrări și o mare sete de răzbunare.

Din prima zi oficială a exercitării mandatului său, Trump lovește în Democrație și începe să remodeleze SUA conform apucăturilor lui de afacerist feroce și de politician care se crede un fel de „Mesia al Americii”.

Urgia anti-imigranți

Documentul lămuritor este chiar primul act emis de Trump la începutul noului său mandat de Președinte ale SUA: President Trump’s America First Priorities. Un document care proclamă ca primă prioritate principiul Make America Safe Again, de fapt, o înșiruire de direcții de acțiune împotriva imigranților ilegali care au invadat SUA, profitând de slăbiciunile viziunii politice „corecte politic” și „woke” implementată de administrația Biden.

În aplicarea acestui principiu, Președintele Trump va face apel la Armata americană și la pedeapsa cu moartea, iar izolarea graniței de sud a SUA va fi finalizată la un grad de securizare fără precedent.

Această prioritate răspunde așteptărilor cetățenilor americani din acele comunități ale SUA care sunt efectiv invadate de imigranți ilegali, dintre care un număr tot mai mare sunt implicați în activități criminale. Însă – nu trebuie uitat – această prioritate neagă însăși originea SUA ca țară formată din imigranții veniți din Europa și din alte regiuni ale planetei, în căutarea libertății și prosperității. „Visul american” și democrația – care nu operează cu enclavizări etnice, politice sau economice – nu mai prezintă interes pentru Națiunea Americană, iar pentru Trump, și el descendent al unor emigranți, nu au fost niciodată importante.

Apocalipsa climatică

A doua prioritate afirmată de Președintele Trump este renunțarea la protecția mediului și exploatarea intensă a resurselor energetice poluante: Make America Affordable and Energy Dominant Again. Documentul spune fără echivoc cum privește Trump exploatarea resurselor energetice:

„Președintele va dezlănțui energia americană punând capăt politicilor lui Biden de extremism climatic, simplificând acordarea de permise și revizuind pentru anulare toate reglementările care impun sarcini nejustificate asupra producției și utilizării energiei. (…) Politicile energetice ale președintelui Trump vor înceta închirierea unor parcuri eoliene masive care ne degradează peisajele naturale și nu reușesc să deservească consumatorii americani de energie. (…) Președintele Trump se va retrage din Acordul de la Paris privind Clima”.

În această a doua domnie a lui Trump, Statele Unite încetează să mai fie o putere mondială preocupată de protecția mediului, în ciuda evidențelor că planeta noastră se prăbușește sub poluarea imensă pe care o produc tehnologiile și industriile noastre. Retragerea SUA din Acordul de la Paris este și subiectul unuia dintre primele Ordine Executive emise de Președintele Trump în prima zi de mandat, sub titlul „Putting America First in International Environmental Agreements”. În acest Ordin Executiv este scris, negru pe alb:

„Secțiunea 3. Implementare.

a) Ambasadorul Statelor Unite la Națiunile Unite va transmite imediat o notificare formală scrisă cu privire la retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. Notificarea va fi transmisă Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Depozitarul Acordului, atașat ca apendicele A. SUA va considera retragerea sa din Acord și orice obligații aferente ca fiind efective imediat după prezenta dispoziție de notificare.

b) Ambasadorul Statelor Unite la Națiunile Unite va transmite imediat secretarului general al Națiunilor Unite sau oricărei părți relevante o notificare formală scrisă cu privire la retragerea Statelor Unite de la orice acord, pact, acord sau angajament similar luat. conform Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

c) Ambasadorul Statelor Unite la Națiunile Unite, în colaborare cu Secretarul de Stat și Secretarul Trezoreriei, va înceta sau va revoca imediat orice pretins angajament financiar asumat de Statele Unite în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. (…)

e) Planul internațional de finanțare pentru climă al SUA este revocat și anulat imediat. Directorul Oficiului de Management și Buget va emite, în termen de 10 zile de la prezentul ordin, îndrumări pentru anularea tuturor fondurilor înghețate”.

Atacarea birocrației sau a diversității?

A treia prioritate a administrației Donald Trump „redivivus” este proclamată sub numele de Drain The Swamp (Să asanăm mlaștina). Sub acest titlu, Trump proclamă inaugurarea unei „Epoci de Aur pentru America prin reformarea și îmbunătățirea birocrației guvernamentale pentru a lucra pentru poporul american”. Acestă „Epocă de Aur” – noțiune cu triste și sinistre conotații pentru noi, românii – presupune, în viziunea lui Trump, blocarea angajării de noi funcționari publici în birocrația administrației americane. Deși aparent ar fi vorba despre un efort de reducere a birocrației, de fapt, Trump îi vizează pe acei funcționari publici pe care îi indică, în mod oficial, într-o manieră peiorativă, ca fiind „activiștii DEI inutili și supraplătiți din forța de muncă federală”. Se pare că supărarea lui Trump este pe funcționarii publici care au implementat principiile DEI (Diversity, Equity, and Inclusion – Diversitate, Echitate, Incluziune) în administrația publică, Armata SUA, universitățile publice etc., principii care intră în contradicție cu viziunea conservatoare și suveranistă a lui Trump.

Această atitudine de respingere față de politicile publice DEI a fost cocretizată prin Ordinul Executiv „Ending Radical And Wasteful Government DEI Programs And Preferencing” emis de Trump în prima zi de mandat. Conform acestui document, Administrația Biden se face vinovată pentru că „a forțat programe de discriminare ilegale și imorale, sub denumirea de «diversitate, echitate și incluziune» (DEI), în aproape toate aspectele guvernului federal, în domenii de la siguranța companiilor aeriene până la armata”.

Prin acest Ordin Executiv, Președintel Trump dispune ca:

„Directorul Oficiului de Management și Buget (OMB), asistat de Procurorul General și de Directorul Oficiului de Management al Personalului (OPM), va coordona încetarea tuturor programelor discriminatorii, inclusiv DEI ilegale și «diversitate, echitate, incluziune și accesibilitate» (DEIA), mandate, politici, programe, preferințe și activități în Guvernul Federal, sub orice denumire apar. Pentru a duce la îndeplinire această directivă, directorul OPM, cu asistența procurorului general, așa cum este solicitat, va revizui, după caz, toate practicile federale de angajare, contractele sindicale și politicile sau programele de formare existente pentru a se conforma prezentului ordin. Practicile federale de angajare, inclusiv evaluarea performanței angajaților federali, vor recompensa inițiativa individuală, abilitățile, performanța și munca grea și nu vor lua în considerare în nicio circumstanță factorii, obiectivele, politicile, mandatele sau cerințele DEI sau DEIA”.

Însă cea mai importantă (pentru România și restul lumii) afirmație din textul care proclamă această a treia prioritate a administrației Trump este aceea că „pe direcția Președintelui, Departamentul de Stat va avea o politică externă «America First»”.

Din primele Ordine Executive emise de Trump și care vizează relația SUA cu comunitatea internațională – principale fiind retragerea din Acordul de mediu de la Paris și retragerea din Organizația Mondială a Sănătății – se poate deduce deja ce înțelege Trump prin a avea o politică externă orientată spre „America First”.

Reglementarea bărbat/femeie

A patra prioritate asumată oficial de Trump pentru noul mandat de Președinte al SUA este numită Bring Back American Values. Această prioritate exprimă, pe de o parte, lehamitea la care au ajuns majoritatea americanilor față de „politicile de gen” promovate de administrația Biden – politici care au ajuns să inventeze zeci de „genuri”, inclusiv să proclame aberații patologice ca fiind normalitate. Trump (un homofob asumat!) a speculat atât în lupta politică, în discursul electoral, cât și acum, la începutul noului mandat de Președinte al SUA, această lehamite.

În așa-zisul efort de reafirmare a Valorilor Americane, Trump promite că „va stabili bărbatul și femeia ca realități biologice și va proteja femeile de ideologia radicală de gen”. Probabil că o astfel de exprimare deja dă fiori activiștilor comunității LGBTQ+ din SUA, dar și din restul Lumii Libere. Liderii acestei comunități trebuie să înțeleagă un adevăr simpul: pentru comunitatea LGBTQ+ din SUA, epoca de maximă libertate, dar și de „huzur ideologic”, cu acele construcții de gen aberante, a luat sfârșit.

Prin Ordinul Executiv intitulat „Defending Women From Gender Ideology Extremism and Restoring Biological Truth to The Federal Government”, președintele Trump creează cadrul legal de renunțare atât la „politicile de gen”, cât și la protecția prin „discriminare pozitivă” acordată membrilor comunității LGBTQ+ din Statele Unite. În acest Ordin Executiv se afirmă, fără echivoc, noua viziune a SUA cu privire la reglementarea juridică și politică a relației dintre sexul biologic și gen:

„În toată țara, ideologii care neagă realitatea biologică a sexului au folosit din ce în ce mai mult mijloace legale și alte mijloace coercitive din punct de vedere social pentru a le permite bărbaților să se autoidentifice ca femei și să obțină acces la spații și activități intime de un singur sex concepute pentru femei, din adăposturile pentru abuz domestic pentru femei la dușurile de la locul de muncă pentru femei. Acest lucru este greșit. Eforturile de eradicare a realității biologice a sexului atacă fundamental femeile, privându-le de demnitate, siguranță și bunăstare. Ștergerea sexului în limbaj și politică are un impact coroziv nu doar asupra femeilor, ci și asupra validității întregului sistem american. Bazarea politicii federale pe adevăr este esențială pentru cercetarea științifică, siguranța publică, moralul și încrederea în guvern”.

„Acest drum nesănătos este pavat de un atac continuu și intenționat împotriva utilizării și înțelegerii obișnuite și de lungă durată a termenilor biologici și științifici, înlocuind realitatea biologică imuabilă a sexului cu un sentiment interior, fluid și subiectiv al sinelui dezlegat de faptele biologice. Invalidarea categoriei adevărate și biologice de «femeie» transformă în mod necorespunzător legile și politicile menite să protejeze oportunitățile bazate pe sex în legi și politici care le subminează, înlocuind drepturile și valorile legale de lungă durată, prețuite, cu un concept social incipient, bazat pe identitate”.

„Politica Statelor Unite este să recunoască două sexe – bărbat și femeie. Aceste sexe nu sunt schimbătoare și se bazează pe realitatea fundamentală și incontestabilă. Sub conducerea mea (a Președintelui Trump – n.red.), filiala executivă va aplica toate legile care protejează sexul pentru a promova această realitate, iar următoarele definiții vor guverna toată interpretarea și aplicarea de către Executiv a legii federale și a politicii administrative:

a) «Sex» se referă la clasificarea biologică imuabilă a unui individ ca fiind bărbat sau femeie. «Sex» nu este un sinonim pentru și nu include conceptul de «identitate de gen».

b) «Femei» sau «femeie» și «fete» sau «fată» înseamnă femele umane adulte și, respectiv, juvenile.

c) «Bărbați» sau «bărbat» și «băieți» sau «băiat» înseamnă bărbați umani adulți și, respectiv, minori.

d) «Femeie» înseamnă o persoană care aparține, la concepție, sexului care produce celula mare de reproducere.

e) «Bărbat» înseamnă o persoană care aparține, la concepție, sexului care produce celula reproductivă mică”.

Muntele McKinley și Golful Americii

Trump subordonează priorității „Bring Back American Values” și chestiunea reafirmării Istoriei Națiunii Americane într-o cheie glorioasă, am putea spune chiar imperială. Astfel, conform textului care definește acest principiu, „repere americane (landmarks) vor fi numite pentru a onora în mod corespunzător istoria națiunii noastre”.

Acest principiu este aplicat prin Ordinul Executiv cu titlul „Restoring Names That Honor American Greatness”. Președintele Trump își satisface obsesia suveranistă prin acest ordin și proclamă redenumirea unui munte („Muntele McKinley”), precum și redenumirea Golfului Mexic în Golful Americii:

„Este în interesul național să promovăm moștenirea extraordinară a națiunii noastre și să ne asigurăm că viitoarele generații de cetățeni americani sărbătoresc moștenirea eroilor noștri americani. Numirea comorilor noastre naționale, inclusiv minunile naturale uluitoare și operele de artă istorice, ar trebui să onoreze contribuțiile americanilor vizionari și patrioti în trecutul bogat al Națiunii noastre. 

Redenumirea muntelui McKinley.

a) Președintele William McKinley, al 25-lea președinte al Statelor Unite, a condus eroic națiunea noastră la victorie în războiul hispano-american. Sub conducerea sa, Statele Unite s-au bucurat de o creștere economică rapidă și de prosperitate, inclusiv de o extindere a câștigurilor teritoriale pentru Națiune. Președintele McKinley a susținut tarifele pentru a proteja producția din SUA, pentru a stimula producția internă și pentru a conduce industrializarea SUA și acoperirea globală la noi culmi. A fost asasinat tragic într-un atac asupra valorilor națiunii noastre și a succesului nostru și ar trebui să fie onorat pentru angajamentul său ferm față de măreția americană. (…)

Golful Americii.

a) Zona cunoscută anterior sub numele de Golful Mexic a fost multă vreme un atu integral al națiunii noastre cândva în plină dezvoltare și a rămas o parte de neșters a Americii. Golful a fost o arteră crucială pentru comerțul timpuriu și comerțul global al Americii. Este cel mai mare golf din lume, iar coasta Statelor Unite de-a lungul acestui remarcabil corp de apă se întinde pe peste 1.700 de mile și conține aproape 160 de milioane de acri. Resursele sale naturale și fauna sălbatică rămân în centrul economiei Americii astăzi. (…)

b) Ca atare, în termen de 30 de zile de la data prezentului ordin, Secretarul de Interne, în conformitate cu 43 USC 364 până la 364 f, va lua toate măsurile adecvate pentru a redenumi «Golful Americii» zona delimitată de platoul continental al SUA, la nord-est, nord și nord-vest, de statele Texas, Louisiana, Mississippi, Alabama și Florida și extinzându-se până la limita mării cu Mexic și Cuba în zonă numit anterior Golful Mexic”.

Grațierea infractorilor care au atacat Capitoliul

Într-un material viitor, vom analiza Ordinele Executive emise de Președintele Trump în prima zi a celui de-al doilea mandat al său ca președinte al SUA. Până atunci, remarcăm că Trump nu i-a uitat pe membrii „milițiilor trumpiste” care au luat cu asalt, în ianurie 2021, clădirea Capitoliului.

Astfel, prin Ordinul Executiv cu titlul „Granting Pardons and Commutation of Sentences for Certain Offenses Relating to The Events At or Near The United State Capitol on January 6, 2021”, Președintele Trump proclamă că «pune capăt unei grave nedreptăți naționale care a fost comisă asupra poporului american în ultimii patru ani și începe un proces de reconciliere națională».

Ordinul comută pedepsele pentru peste 1.500 de persoane „condamnate pentru infracțiuni legate de evenimente care au avut loc la sau în apropierea Capitoliului Statelor Unite pe 6 ianuarie 2021, în termenul executat începând cu 20 ianuarie 2025”.

Totodată, Ordinul „acordă grațiere întreagă, completă și necondiționată tuturor celorlalte persoane condamnate pentru infracțiuni legate de evenimente care au avut loc la sau în apropierea Capitoliului Statelor Unite pe 6 ianuarie 2021”.

Nu în ultimul rând, prin acest Ordin Executiv, președintele Trump îi cere Procurorului General al SUA „să renunțe la toate acuzațiile în curs împotriva persoanelor pentru comportamentul lor legat de evenimentele de la sau în apropiere de Capitoliul Statelor Unite din 6 ianuarie 2021”.

Apocalipsa Democrației?

Noul mandat de președinte obținut de narcisistul Donald Trump poate reprezenta începutul unei Apocalipse a Democrației. Din prioritățile oficial asumate pentru administrația sa, din primele ordine executive emise, rezultă limpede că Statele Unite, sub conducerea lui Trump, nu vor mai fi „Arsenalul Democrației”, așa cum proclamase cândva Președintele Franklin D. Roosevelt.

Există o mare probabilitate ca America lui Trump să se transforme într-o țară enclavizată, ieșită din circuitul valorilor democratice ale Lumii Libere, animată de noi tendințe imperialiste și dispusă oricând să negocieze împărțirea unor „sfere de interese” cu regimuri dictatoriale precum cele din Rusia lui Putin sau China comunistă.

Administrația Trump, în acest nou mandat de președinte al SUA, este un pericol pentru Uniunea Europeană – și implicit pentru România. Antipatia pe care o are Trump pentru Uniunea Europeană și, în general, pentru europeni este cunoscută. Trump vede în Europa democratică nu un aliat, ci o povară, o entitate leneșă și îmbuibată, incapabilă să depună efortul necesar pentru a se apăra militar și politic, fiind dependentă de Armata SUA și de banii americani. Trump nu va ezita să reacționeze conform acestei viziuni.

Pentru România, Trump poate să fie o alternativă pentru acei „suveraniști” mioritici care ar fi dispuși să renunțe la colaborarea cu Rusia lui Putin. Dolarii au fost și vor fi multă vreme mai atrăgători decât rublele… Politicile publice ale Administrației Trump – aplicate atât în interiorul SUA, cât și în relațiile internaționale – vor fi folosite de extremiștii naționaliști de la noi pentru a justifica tot felul de aberații antidemocratice și, cel mai grav, pentru a atrage electoratul și a-l convinge să voteze pentru îndepărtarea României de valorile democratice ale Uniunii Europene.

Este încă dificil să estimăm ce dezastre va aduce Trump asupra Lumii Libere.

Un lucru este însă limpede: Trump a început să construiască, după chipul și asemănarea lui, „The Brave New World of the USA”!

Partidul extremist AUR organizează duminică, 12 ianuarie 2025, un așa-zis „miting pentru democrație”. Un protest a cărui organizare a fost decisă de liderii naționaliști la sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, atunci când au descoperit șocați că „actorul statal” pomenit în rapoartele serviciilor secrete a decis că e mai profitabil să mizeze pe extremistul și șarlatanul Călin Georgescu, decât pe fostul ultras, naționalistul legionaroid George Simion.

Mitingul organizat de AUR nu este asumat oficial ca fiind un protest în favoarea lui Călin Georgescu, despre care extremistul Simion zice, mai nou, că nu-i (mai) susține candidatura.

În comunicatul de presă deversat de experții în manipulare din umbra AUR se spune, cu viclenie, că „manifestația aparţine poporului român, AUR oferind doar platforma pentru cei care vor să-şi exprime nemulţumirile faţă de anularea alegerilor prezidenţiale şi care solicită reluarea procesului electoral, începând cu cel de-al doilea tur”.

Doctrinar (naționalism legionaroid, anti-democratic, anti-european și cu un puternic miros de Putin) și, mai ales, ca apucături (mitomani, vicleni, parveniți, agresivi și narcișiști), Călin Georgescu și George Simion au același stăpân – Oculta formată din foști ofițeri SRI, SIE, DGIA și din foști politruci cu adânci contacte în fosta Securitate. O grupare extrem de eficientă și de toxică, formată din indivizi care au decis că apartenența României la Uniunea Europeană și NATO reprezintă un pericol pentru bunăstarea lor personală, că prăbușirea României în sfera de influență a Rusiei lui Putin ar reprezenta începutul unei noi „epoci de aur” pentru interesele lor.

– Advertisement –

Este limpede că Georgescu și Simion nu vor fi dușmani, cel puțin până nu vor primi ordin, însă interesele lor ca politicieni, deși se pare că slujesc același stăpân, sunt diferite și tot mai aproape de o dură coliziune.

Mitingul AUR „pentru democrație” – continuarea mult mai periculoasă a „revoluției” eșuate a susținătorilor lui Georgescu

S-ar putea spune că mitingul „pentru democrație” este, de fapt, continuarea eșuatei și penibilei „revoluții” pe care au încercat-o vineri, 10 ianuarie 2025, susținătorii dacopați din haznaua lui Călin Georgescu, în lipsa liderului lor (fugit cu lașitate din țară, cu o zi înainte de protest, sub pretextul că depune plângeri la nu știu ce instituții europene).

Protestul analfabeților funcțional amăgiți de Georgescu a fost un prim test la care au fost supuse forțele de ordine și sistemul de siguranță națională. Un test destul de prost instrumentat.

– Advertisement –

Este posibil însă ca mitingul „pentru democrație” al extremiștilor de la AUR să fie cu totul altceva. Să ne reamintim că în decembrie 2021, „batalioanele de asalt” ale AUR au încercat să ocupe Parlamentul României. A fost un eșec penibil, însă gravitatea acestei acțiuni antidemocratice, de sorgite legionară, este evidentă. Din păcate, Justiția a fost incapabilă să-i pedepsească pe cei vinovați.

Organizarea mitingului de duminică a reprezentat un adevărat tur de forță pentru structura teritorială (destul de șubredă) a AUR. Obiectivul inițial al liderilor extremiști ai AUR a fost de a egala numărul de participanți de la protestul din 10 august 2018… dar dorința a fost mai mare decât putința. Oficial, AUR anunță că vor participa „cel puțin 30.000 de persoane, dintre care 500 din diaspora” (obsesia tuturor naționaliștilor de a convinge că „diaspora vrea să vină acasă”, pentru că în Occident e oprimată!).

Ținta de aproximativ 30.000 de participanți înseamnă că fiecare organizație județeană a AUR, plus organizația din București, este datoare să convoace și să transporte la miting, în medie, 715 persoane. Cele mai multe filiale ale AUR nu au această capacitate organizatorică, însă organizatorii de la centru mizează și pe participarea altor „suveraniști”, „naționaliști” și nemulțumiți de măsurile antipopulare adoptate de actuala coaliție guvernamentală PSD-PNL-UDMR. De aici și ipocrizia din comunicatul AUR: „manifestația aparţine poporului român, AUR oferind doar platforma…” etc.

Problema cu mitingul „pentru democrație” este că AUR controlează un nucleu dur de extremiști mult mai numeros și mai bine organizat decât oastea „mercenarilor” lui Călin Georgescu. Dacă George Simion ajunge la concluzia că i-ar fi de folos violențe de stradă – care vor fi prezentate de propaganda AUR ca „provocări venite de la forțele de ordine” –, foarte probabil că duminică vom avea haos în București.

Oficial, organizatorii de la AUR au anunțat că participanții la miting trebuie să respecte anumte reguli: „Nu daţi curs actelor de violenţă! Adresaţi-vă forţelor de ordine şi responsabililor de protest dacă observaţi instigatori sau dacă sunteţi victima unui incident! / ⁠Nu intraţi în contradictoriu cu forţele de ordine sau cu jurnaliştii prezenţi la miting! / Nu veniţi cu niciun alt însemn sau steag, în afară de tricolor! / Pentru a limita pe cât posibil tulburarea liniştii publice, nu veniţi cu vuvuzele sau alte materiale similare!”

Când niște extremiști – cunoscuți pentru violențele pe care le-au provocat pe străzile orașelor și în Parlamentul României – fac apel la ordine și la evitarea violențelor, trebuie să te păzești și mai mult, decât atunci când nu au avut așa mare purtare de grijă pentru protestul pașnic!

Desfășurarea mitingului în limitele legii sau degenerarea lui în violențe de stradă sunt condiționate de miza pe care o are George Simion, liderul AUR care a propus cu insistență organizarea mitingului, deși unii lideri ai AUR au considerat că nu este oportun.

În consecință, ne întrebăm: care este miza lui George Simion la mitingul „pentru democație” de duminică?

George Simion – un viclean agent al Haosului

Candidatura lui Călin Georgescu nu va fi validată, pentru alegerile prezidențiale din mai. Știe și șarlatanul Georgescu acest lucru, dar își joacă rolul primit, că, deh, așa e ordinul. Cunoaște și extremistul Simion această evidență, însă mai este de muls la „vaca” luptei „anti-Sistem”, „pentru reluarea procesului electoral, începând cu cel de-al doilea tur”. Cei mai mulți dintre „patrioții suveraniști” habar n-au despre Constituție, legislația electorală, mecanismele parlamentare și democratice etc. Aceștia s-au mulțumit cu explicația simplistă cum că „Georgescu e trimisul lui Dumnezeu pe pământ” și „CCR a complotat să-l oprească să salveze țara din mâinile Ocultei”.

Mitingul „pentru democrație” organizat de AUR are un obiectiv principal evident: transferul voturilor primite de șarlatanul Georgescu la extremistul Simion. Votanții lui Georgescu înțeleg chiar mai puțin decât foarte vag înțeleg votanții lui Simion despre ce înseamnă să faci politică în Parlament, acolo unde AUR a reușit performanța să fie al doilea partid politic, ca număr de mandate.

Votanții „suveraniștilor” nu înțeleg mecanismele parlamentare, iar democrația le dă dureri de cap. Ei vor acțiune pe străzi, vor judecarea sumară, condamnarea la moarte și executarea pe stadioane a trădătorilor „de neam și de țară”, vor rezolvări imediate și magice ale problemelor cu care se confruntă societatea românească, așa cum numai un „Mesia” politic le poate promite.

De fapt, la mitingul de duminică organizat de AUR vom asista la încercarea extremistului George Simion de a-și recâștiga statulul de „Mesia” politic al românilor, de „salvator” al țării, poziție din care l-a detronat șarlatanul Călin Georgescu.

Un factor important pentru modul în care se va desfășura mitingul celor de la AUR îl reprezintă și importanța pe care o conferă Simion faptului că AUR este al doilea partid politic din România, ca putere parlamentară și, implicit, principalul partid de Opoziție.

Simion este un limitat. Da, a progresat foarte mult și într-o anumită măsură și-a depășit condiția de ultras grobian, dar tot un limitat este atât la capitolul cultură generală, cât și (mai ales!) la capitolul educație civică și politică. Viclenia lui de mahalagiu nu înseamnă că ar deține vreo înțelepciune politică.

Simion manifestă o neîncredere totală în democrație. Unii dintre liderii AUR (precum Claudiu Târziu, Sorin Lavric și Marius Lulea) mizează pe varianta parlamentară de luptă politică. Târziu s-a obișnuit rapid cu confortul, tihna și beneficiile de europarlamentar. Lavric se simte ca peștele în apă prin Senat. Firea pragmatică a lui Lulea îl determină să caute metode mai puțin zgomotoase și mai puțin riscante.

Simion este însă „revoluționarul de profesie”, așa cum au fost bolșevicii lui Lenin, fasciștii lui Mussolini, naziștii lui Hitler și legionarii lui Zelea Codreanu. Simion se simte bine în mulțimea de oameni care protestează și este pe terenul lui atunci când se îmbrâncește cu jandarmii și se înjură cu Șoșoacă și cu alți adversari politici.

În acest moment, Simion trăiește o dramă. El nu prea știe care ar fi calea cea mai profitabilă pentru el: să rămână „revoluționarul”, veșnicul protestatar, scandalagiul cu „live”-uri urmărite de mii de simpatizanți sau să îmbrace costumul de politician adept al luptei politice parlamentare (evident, la figurat, căci la propriu nu putem să nu sesizăm eleganța cu care, de ceva vreme, se îmbracă în haine scumpe fostul ultras!)?

Dincolo de voința extremistului George Simion se află o altă voință – una dură, cinică și cu care nu se poate negocia. Este voința celor care l-au confecționat pe acest aventurier și l-au aruncat pe scena politică românească pentru a surpa temeliile democrației postdecembriste, folosindu-se de ticăloși și de gravele erori de guvernare comise de politicienii din partidele așa-zis pro-europene, PSD-PNL-UDMR, parțial și USR.

Ce va alege extremistul George Simion – să păstreze uniforma de revoluționar sau să îmbrace costumul de politician – vom afla la protestul AUR de duminică, 11 ianuarie, un protest cinic numit „mitingul pentru democrație”.

Noi le mai spunem oilor doar atât: niciodată să nu aveți încredere în lupi, căci ei nu vă păzesc, ci vă mănâncă!

Seria AGENȚII HAOSULUI: Episodul 1 / Episodul 2 / Episodul 3 / Episodul 4 / Episodul 5 / Episodul 6 / Episodul 7

Se sfârșește anul 2024 și odată cu el dispare iluzia că România ar fi un stat de democrație euro-atlantică, iar națiunea română ar fi o comunitate de oameni care și-au asumat valorile civice ale acestei democrații, precum și valorile credinței creștine, împărtășită declarativ de majoritatea românilor.

2024 a fost anul în care românii și-au violat singuri libertatea, într-o demonică perversitate, îngăduind compromiterea prezentului și ruinarea viitorului națiunii de către niște parveniți siniștri precum Ciolacu, Iohannis, Ciucă, Georgescu, Simion, Șoșoacă și alte fantome confecționate și hrănite prin manipularea celor mai abjecte și primitive pofte și nebunii ale plebei mioritice.

2024 este anul în care România a fost violată în grup de Rusia lui Putin în complicitate cu trădătorii dintre noi, indivizi de cea mai joasă speță, pregătiți de ani și ani în laboratoarele fostei Securități comuniste și ale fostului activ comunist de partid și de stat, pentru ca, la momentul potrivit, să dea lovitura de grație libertății noastre.

2024 va rămâne în istorie ca anul în care statul român a eșuat lamentabil în a-și apăra cetățenii împotriva ofensivei anti-democratice, naționalist-legionaroide și putiniste, lansată de cei mai ticăloși dintre locuitorii acestei țări, cu susținerea logistică, financiară și propagandistică a Rusiei.

– Advertisement –

2024 a fost anul în care cel mai mare cult religios al țării noastre – Biserica Ortodoxă Română – a capitulat de la menirea sa dumnezeiască de a aduce Lumina lui Hristos și valorile moralei creștine în bezna rătăcirii acestei națiuni. BOR, care are pretenția să fie recunoscută ca „Biserica Neamului Românesc”, s-a scufundat probabil definitiv în haznaua mafiei clericale coordonată de ierarhi precum:

– Teodosie al Tomisului, arhiepiscopul care sfidează Canoanele Bisericii și lucrează cu râvnă ca propagandist al criminalului de război Vladimir Putin;

– mitropolitul Irineu al Olteniei, infractorul scăpat de la pușcărie prin prescrierea faptelor penale cu ajutorul CCR, în dosarul penal privind nereguli grave în implementarea unor proiecte finanțate de Uniunea Europeană, dosar a cărui finalizare a fost amânată de DNA vreme de aproape 9 ani;

– Advertisement –

– episcopul Petroniu al Sălajului, falsificatorul și delapidatorul de fonduri publice destinate funcționării Bisericii.

O biserică formal păstorită de PF Daniel, un patriarh tot mai obosit și mai neputincios, care conduce Biserica bântuit de o singură obsesie: finalizarea Catedralei Mântuirii Neamului și depunerea cadavrului său în criptele acesteia, ca primul patriarh îngropat acolo.

2024 a fost, este și va rămâne anul în care, foarte probabil, dușmanii libertății noastre au pornit distrugerea României, scoaterea țării noastre din Lumea Liberă și aruncarea ei în ghearele Noului Imperiu al Răului, care prinde tot mai puternic formă și conținut, la Răsărit…

Pe baricadele democrației și libertății nu suntem prea mulți: câteva ONG-uri, câțiva militanți civici și puțini, prea puțini jurnaliști independenți. Totuși, suntem într-un număr suficient de mare pentru a mai da o șansă speranței. Suntem însă tot mai singuri…

Poporul nu este pe baricade și probabil nu a mai fost niciodată, cu adevărat, după momentul cosmic al sângerosului Decembrie 1989. Poate mișcarea #Rezist, din 2017-2018, să fi atins dimensiunile și energia unei insurecții a nevoii de dreptate. Acum, poporul este bolnav și în marea lui majoritate refuză să urmeze calea spre libertate arătată de liderii Rezistenței.

Da, în România anului de grație 2024, am ajuns să vorbim despre Rezistență! Libertatea și Democrația nu mai pot fi consacrate și apărate prin instituțiile statului român, pentru că acesta a fost capturat de mafia politică, iar mecanismele sale de apărare sunt grav afectate de oamenii Rusiei. Când statul a capitulat și se întoarce împotriva propriilor cetățeni, atunci apare Rezistența.

Anul 2025 va fi anul Rezistenței noastre. Liderii Rezistenței sunt oameni minunați și purtători de Lumină ca jurnaliștii Emilia Șercan, Ramona Ursu, Carmen Dumitrescu, Cristian Tudor Popescu, Grigore Cartianu, Matei Udrea, Paul Palencsar, Stelian Negrea, Mircea Marian, Melania Cincea, Andrieș Costin, Petre M. Iancu, teologul Vasile Bănescu, militantul și corespondentul de război Radu Hossu, militantul civic și jurnalistul Mălin Bot, militantul civic Valeriu Nicolae, diplomatul Teodor Baconschi, profesorul și politologul Vladimir Tismăneanu, profesorul și politologul Valentin Naumescu, profesorul și diplomatul Adrian Papahagi, profesorul Daniel Funeriu, scriitorul și jurnalistul Florin Iaru, scriitorul și politologul Stelian Tănase, scriitorul și eseistul Andrei Pleșu, istoricul Andrei Pogăciaș, istoricul și teologul Dragoș Ursu, istoricul și cercetătorul Mădălin Hodor (CNSAS), politologul și profesorul Cristian Pârvulescu, magistratul și militantul civic Cristi Danileț, expertul în politici publice și militantul civic Sorin Ioniță și alți oameni de Lumină, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care și-au asumat să ne apere Libertatea.

Să nu uitați însă un adevăr: Rezistența nu este o armată! Acțiunile de rezistență civică și culturală doar vor câștiga timp, în 2025, pentru ca națiunea noastră să se trezească din acest infernal coșmar în care ne-am rătăcit în 2024…

… anul prăbușirii noastre.

Operațiunea „Călin Georgescu”, lansată de Rusia lui Putin în interiorul statului român, continuă cu o nouă acțiune extrem de periculoasă pentru integritatea noastră națională și pentru stablitatea țării: acțiunea „Votul fake la secția de votare”.

Trădătorul Călin Georgescu îi incită pe susținătorii lui – și implicit pe interlopii (câți au mai rămas pe aici și nu au fugit deja peste hotare) și organizațiile paramilitare legionare care l-au susținut – să se prezinte duminică la sediile unde au fost organizate secțiile de votare.

Altfel spus, trădătorul Georgescu dorește ca românii să ia cu asalt sediile școlilor și grădinițelor din România (unde au fost amenajate majoritatea secților de votare)!

Rusia vrea ca România să se prăbușească și ne lovește cu toate resursele pe care serviciile secrete rusești le au la dispoziție.

– Advertisement –

Călin Georgescu deja nu se mai ascunde. El și-a asumat public orientarea lui spre zona de interese a Rusiei lui Putin. Foarte probabil, Georgescu este un agent de sacrificiu pe care Rusia îl folosește cu cinism. Obiectivul final este ca statul român – aflat într-o prelungită criză din cauza indolenței sinistre și a ticăloșiilor comise de partidele așa-zis democratice post-decembriste – să fie distrus de conflicte interne, culminând eventual cu declanșarea unui război civil.

Demersul lui Georgescu este susținut de trădătorii de la AUR, în frunte cu agentul de influență al Rusiei, George Simion. Acesta și-a chemat membrii de partid și simpatizanții la secțiile de votare (repet, pentru a lua cu asalt școlile și grădinițele României!) duminică, la ora 13.00, pentru a protesta… „pașnic”. Știm din experiență ce înseamnă cuvântul „pașnic” pentru fostul lider de galerie de fotbal: îmbrânceli cu forțele de ordine, provocări, violențe…

În acest moment, Rusia își scoate la vedere pionii pe care-i are în România, pe trădătorii care au fost recrutați, instruiți, finanțați de ani și ani.

– Advertisement –

Nu poți să nu observi falimentul statului român. Parlamentul, Guvernul, Președintele Iohannis, CCR, Justiția, SRI, SIE și alte entități statale, care prin lege aveau posibilitatea să reacționeze în timp util, au lăsat acest cancer al trădării să cuprindă ființa neamului românesc.

Duminică, 8 decembrie 2024, Rusia va încerca să asmută român contra român, să dea foc cetății românești folosindu-se de trădători de neam și țară ca Georgescu, Simion și alți nenorociți. Aceștia vor să adune în spatele lor gloata furioasă a celor frustrați, români care s-au lăsat îmbolnăviți de minciunile Rusiei și care cred, în rătăcirea lor, că dacă vor da foc țării o vor… salva.

După 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, prin care a fost prăbușită dictatura comunistă, cozile de topor ale Rusiei lui Putin, profitând de falimentul în care se află statul român, încearcă să organizeze o contrarevoluție împotriva Democrației și Libertății noastre.

Dacă această contrarevoluție va reuși, România nu va fi „o țară sfântă precum soarele de pe cer”, cum bălmăjesc trădătorii, ci o dictatură naționalistă care va transforma țara noastră într-o gubernie a Rusiei, iar Națiunea Română – într-o armată de sclavi pentru demonul Vladimir Putin!

Dacă luni dimineața copiii noștri vor mai avea școli și grădinițe unde să meargă ca să învețe carte, vom putea spune că România mai are o șansă…

… dacă nu, atunci Dumnezeu să ne ierte!

Documentele declasificate de SRI, SIE, MAI și STS dovedesc pe deplin că Georgescu Călin – candidatul mișcării extremiste naționaliste, anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia, susținut de extremiștii George Simion și Diana Șoșoacă – a trădat statul român.

În Codul Penal, la Titlul X „Infracțiuni contra securității naționale”, în articolul 394 este definită „Trădarea”, după cum urmează:

„Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin:

a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;

– Advertisement –

b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;

c) aservire față de o putere sau organizație străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale,

– Advertisement –

se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

Acțiunile comise de entități care aparțin Rusiei lui Putin în beneficiul și cu complicitatea lui Georgescu Călin au perturbat grav procesul electoral și se regăsesc, prin conținutul lor, în definiția trădării, așa cum este ea cuprinsă în Codul Penal.

În mod evident, este vorba nu numai de acțiuni de manipularea opiniei publice, a electoratului. Faptele comise de Georgescu Călin, prin implicare directă sau prin complicitate, reprezintă subminarea politică a statului român, aservire față de o putere străină (în cazul nostru, Rusia lui Putin), precum și ajutarea unei puteri străine (aceeași Rusie a lui Putin) în războiul hibrid declanșat împotriva țării noastre.

Procurorii care au în lucru acest dosar trebuie să urgenteze arestarea preventivă a lui Georgescu Călin! Iar până când va fi realizată această necesitate națională, SRI trebuie să-l pună sub monitorizare pe acest trădător, pentru a preveni plecarea lui din țară!

După ce vom trece și de această încercare, noua majoritate parlamentară, noul Președinte și noul Guvern trebuie să lămurească, în regim de urgență, toate legăturile care există între Georgescu Călin și politicienii extremiști George Simion și Diana Iovanovici-Șoșoacă, precum și toate suspiciunile că aceștia, precum și partidele lor AUR și SOS, ar fi acționat în interesul Rusiei lui Putin, prin acțiuni politice, propagandistice și de orice altă natură.

România se află în cea mai gravă criză politică și de securitate națională de după Decembrie 1989. Rusia lui Putin, folosindu-se de trădători, a declanșat împotriva noastră un război hibrid cu efecte aproape mortale asupra democrației, a statului de drept și a stabilității politico-economico-sociale a României.

Orice ezitare, orice amânare în aplicarea legii, în cazul celor care vor fi dovediți că au trădat statul român, va avea efecte grave pentru viitorul României.

În consecință, nu ezitați!

Arestați-l preventiv pe trădătorul Georgescu Călin! Urgent, să nu fugă din țară, sub protecție rusească!

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Călin Georgescu a mers la Tucă însoțit de sfetnicul său neo-legionar, Eugen Sechila, mare admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu

* Radiografia unui impostor: Călin Georgescu. Valuri de dezmințiri după ce șarlatanul și-a inventat o biografie falsă. N-a fost în Clubul de la Roma, n-a lucrat la ONU, n-a fost recomandat de Malița, iar mătușa sa n-a lucrat pentru Nicolae Iorga!

* S-a hotărât și Ciolacu: o susține pe Elena Lasconi. Timp de 6 zile s-a făcut că nu știe ce aflase în ședința CSAT

* Diaspora vest-europeană a trădat: 56% pentru extremiști, 62% după redistribuire! În Italia și Spania: 68%, cu podiumul confiscat de „suveraniști”

* ANALIZĂ. Bulgarizarea României: de ce nu se poate face un Guvern funcțional. Iohannis, PSD/PNL, serviciile și Rusia au reușit dinamitarea țării

* Oameni din serviciile românești, trimiși în Moldova și preluați de ruși, s-au întors cu know-how rusesc să-l facă președinte pe Călin Georgescu

* Dughin amenință: „România va face parte din Rusia în curând!”. Despre Călin Georgescu: „Un patriot!”

* Rareș Bogdan, „zburat” de Bolojan și din funcția de șef al PNL Diaspora! Măscăriciul lui Iohannis a scos PNL de pe buletinul de vot de la Camera Deputaților, pentru că n-a pus nicio femeie printre candidați!

* E mult mai grav: Extremiștii – 31,5% (AUR + SOS + POT), Dreapta – 26,5% (USR + PNL), PSD – sub 23%

* Cum au „furat“ SENS, REPER și DREPT 5,6% din voturile electoratului reformist și le-au pus în brațele PSD-AUR, agravând criza în care a fost aruncată România

EDITORIALE:

Călin Georgescu – acest candidat al Rusiei la alegerile prezidențiale din România – a fost și este susținut de preoți ai celui mai mare cult religios din România, anume Biserica Ortodoxă Română (BOR).

Fie prin predici în care sunt promovate ideile aberante ale lui Georgescu, fie prin discuții private cu credincioșii, fie prin postări în rețelele de socializare, mulți preoți ai BOR s-au implicat în susținerea acestui personaj dubios și dușman mortal al democrației din România.

Drăgosteala clericilor ortodocși cu ideologiile extremiste naționaliste postdecembriste

De ce au ajuns mulți dintre preoții „Bisericii naționale” să-și ofere susținerea pentru un candidat al cărui discurs – extraterești, reptilieni, izvoare sacre, păduri sfinte etc. – este la distanțe cosmice de învățătura de credință a Bisericii lui Hristos?

Îndrăgostirea unei părți din preoțimea ortodoxă de dubiosul cu logoree de guru Călin Georgescu nu este vreo premieră în istoria încurcată a relației dintre BOR și politica din România postdecembristă.

– Advertisement –

La începutul anilor ’90, după căderea comunismului, preoții ortodocși au (re)descoperit legionarismul. Pangarele mânăstirilor și bisericilor de cartier erau pline de cărți de inspirație legionară sau scrise de preoți și călugări care suferiseră în închisorile comuniste pentru apartenența la Mișcarea Legionară.

Fenomenul a fost însă ținut sub control de înțelepciunea și viclenia Patriarhului Teoctist. Neolegionarii s-au refugiat în comunități monahale restrânse și în mici adunări discrete, formate din foști legionari în sutană și discipolii lor mai tineri, recrutați după 1989.

Peste decenii, Patriarhia Română a șocat prin propunerea de canonizare a doi preoți foști legionari din elita Mișcării Legionare, însă chiar și așa, legionarismul nu mai este o prezență definitorie pentru opțiunile ideologice ale preoțimii ortodoxe de astăzi.

– Advertisement –

După aderarea României la Uniunea Europeană și NATO, unii preoți și călugări ortodocși s-au mobilizat în diferitele curente subterane naționaliste, anti-europene și anti-americane apărute în BOR. Unde legionarismul a eșuat, mesajul anti-UE și anti-NATO a avut succes, formându-se treptat o comunitate tot mai numeroasă de credincioși, preoți, călugări, inclusiv ierarhi, care exprimă periodic mesaje împotriva prezenței României în spațiul euro-atlantic. Mesajul acestei comunități este, în esență, unul anti-democratic, ortodoxist, rasist, discriminatoriu și nu în ultimul, antisemit. Totul – îmbrăcat în hainele unui naționalism confecționat dintr-un amestec de nostalgii ceaușiste, legionaroide și mituri despre un trecut istoric fals glorios, care ne prezintă ca fiind „noul popor ales” locuind în „România, grădina Maicii Domnului.”

Această aproape „biserică paralelă” s-a extins, an de an, și a pregătit terenul pentru susținerea oferită dubiosului George Simion, naționalist cu miros puternic de propagandă putinistă.

Cei care vorbesc acum despre implicarea preoților ortodocși în susținerea lui Călin Georgescu uită că primul extremist care a beneficiat de aportul propagandistic al sutanelor BOR a fost liderul AUR.

Preoțimea naționalist-filetistă din BOR și-a regăsti iluziile, fricile și rătăcirile eretice în mesajele naționaliste deversate de George Simion în agora românească: Oculta conspiră împotriva românilor, UE ne jefuiește, NATO ne bagă în război, România este colonie, străinii ne cotropesc, Covid-19 este doar pretext pentru instaurarea dictaturii sanitare etc.

Vicleanul apel la figuri de voievozi români, folosit de AUR în campania electorală, a fost pe inima naționaliștilor din clerul BOR. Era reafirmat mitul trecutului glorios, al Edenului pierdut, al românilor ca popor ales. George Simion primea binecuvântări de la ierarhi ai BOR, era decorat cu înalte distincții bisericești, era servit cu generozitate la oficierea cununiei cu soția. BOR a construit, la comandă și rapid, o bisericuță de lemn în complexul turistic unde clona dubioasă a „Căpitanului” hotărâse să-și organizeze nunta.

Tot dinspre BOR a venit și Gigi Becali – un alt dubios, grobian, misogin și ortodoxist mângâiat pe creștet de ierarhii BOR pentru sumele imense de bani vărsate în conturile Bisericii. Becali și-a asumat să fie finanțator pentru Simion la schimb cu un loc eligibil pe listele AUR la alegerile parlamentare de duminică.

Însă nici extremistul George Simion nu a fost suficient pentru naționaliștii filetiști din BOR. Liderul AUR, deși a făcut eforturi mari să se cizeleze, rămâne, în fond, un băiat de cartier, cu apucături de derbedeu de mahala și șef de galerie de fotbal. Îi lipsește aura de „Mesia”, eleganța în exprimare, puterea de a seduce masele de oameni.

Călin Georgescu este „Mesia” așteptat de preoțimea ortodoxă naționalistă. El e „Alesul”, cel care va aduce pacea și siguranța în sufletele preoțimii naționaliste, care se teme că poziția ei privilegiată, pe modelul eșuatei „simfonii bizantine” – un singur imperiu creștin, o singură biserică creștină –, va fi spulberată de provocările și exigențele progresului civilizației umane.

Criza vocațională din BOR

De fapt, în adâncul acestei disperate căutări după un „Mesia politic” se ascunde frica. Este frica preoților și a ierarhilor naționaliști din BOR de confruntarea cu provocările societății post-moderne. Este frica de testarea la care vor fi supuse competențele lor pastoral-misionare într-o societate liberă, în care Biserica va fi obligată să se descurce singură, fără sprijinul financiar și politic al statului, fără ocrotirea preferențială a Cezarului. Este frica de efortul permanent depus pentru încreștinarea și reîncreștinarea societății umane. O frică vecină cu lenea…

Această rătăcire în naționalismul filetist reprezintă, în consecință, expresia unei grave crize vocaționale în care se prăbușește preoțimea și ierarhia episcopală a Bisericii Ortodoxe Române.

Trebuie să ai mari lipsuri în educația teologică și duhovnicească dacă ai ajuns ca preot și episcop să-ți oferi sprijinul unui bizar ca Georgescu, al cărui discurs public promovează un amestec de „new age” (prin apelul la viziuni de șaman despre „sacralitatea naturii”), „scientologie” (convingerea lui în prezența ocultă a extratereștrilor printre noi) și ortodoxism care pute a legionarism (vezi proclamarea liderului antisemit al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, ca „erou al neamului”).

În acest context, puzderia de seminarii teologice și facultăți de Teologie se dovedește a fi confirmarea imposturii și nu argument că BOR deține un corp preoțesc educat, înduhovnicit și cunoscător al credinței pe care o propovăduiește.

Totodată, se poate considera că BOR a fraudat sumele imense oferite de statul român, în cei 35 de ani de democrație, pentru ca BOR să-și dezvolte o vastă rețea de biserici, mânăstiri și centre sociale. La fel, efortul financiar consistent de la bugetul public pentru a ajuta la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, banii cetățenilor români alocați pentru ca BOR să realizeze o activitate pastoral-misionară în folosul societății. Frauda este definită prin faptul că BOR a permis ca un număr consistent dintre preoții săi care au beneficiat, direct și indirect, de banii cetățenilor români să pervertească activitatea lor pastoral-misionară și să devină agenți de influență în favoarea unor ideologii naționaliste, antidemocratice și antieuropene, care pun în pericol existența statului român.

Altfel spus, BOR a primit bani publici pentru a contribui la pacea socială și a permis ca o parte din acești bani să fie deturnați spre susținerea unor forțe care urmăresc să distrugă această pace și să readucă în România dictatura și crima ridicată la rang de politică de stat.

Mai are Biserica Ortodoxă Română capacitatea de a-și reafirma vocația pastoral-misionară?

În ziua de 27 de noiembrie 2024, Sinodul BOR a emis un comunicat prin care, în sinteză, reamintea că preoților, monahilor și episcopilor le este interzisă implicarea în politică de partid.

Un comunicat inutil și ipocrit. Inutil – pentru că nu a avut niciodată efecte. Nu este prima oară când BOR vine cu astfel de precizări, care nu au fost în măsură să oprească preoții și episcopii să susțină electoral un partid sau altul. Ipocrit – pentru că vrea să lase impresia că BOR nu ar cunoaște nimic despre implicarea preoților naționaliști în susținerea lui Georgescu la primul tur al alegerilor prezidențiale.

După numai o zi, joi, 28 noiembrie 2024, BOR a emis un „apel la rugăciune, calm și discernământ în contextul alegerilor parlamentare și prezidențiale actuale”. Exprimând o falsă preocupare pentru pacea socială, liderii BOR ne anunță: „Respingem ferm orice formă de manifestare care incită la dezbinare și ură și ne dorim ca dialogul la nivelul întregii societăți să cultive pacea și liniștea, respectul reciproc și responsabilitatea”. O reacție aproape nepotrivită dacă ne gândim că, la acel moment, singurele manifestări de stradă erau ale tinerilor care protestau împotriva omului Moscovei, Călin Georgescu.

Când vezi toată această bâjbâire, toată această lipsă de comunicare cinstită, creștinească cu poporul pe care-l păstorește, când observi că în spatele acestor grave erori de comunicare se află, de fapt, o abjectă lașitate de a-și asuma păcatele și de a îndrepta toate câte a stricat, te gândești tot mai serios dacă BOR mai are vreo eficiență socială, vreun folos pentru sănătatea morală a națiunii române și a statului român.

Probabil că această „curvărăseală” cu extremiștii naționaliști care put a Rusia – mai întâi cu George Simion și apoi cu Călin Georgescu – este ultima desfrânare pe care societatea românească o mai îngăduie Bisericii Ortodoxe Române. În acest moment, democrația din România se află într-un grav pericol, dar foarte probabil va supraviețui. Nu va fi uitată, însă, implicarea unor preoți ai BOR – cu îngăduința episcopilor care-i conduc – în promovarea unor ideologii antidemocratice și antiromânești, al căror scop este ca statul român și națiunea română să se prăbușească și să reintre în sfera de influență a Imperiului Rus.

Ierarhii BOR se joacă, în acest moment, cu viitorul Bisericii pe care o păstoresc. Ei vor ca Biserica majoritară să fie, cu adevărat, ocrotitoarea duhovnicească a națiunii române sau vor ca BOR să devină, după chipul Patriarhiei Moscovei, o anexă eretică a unui regim de dictatură naționalistă?

Alegerea le aparține. Judecata va fi însă a lui Dumnezeu.

Asediul asupra democrației din România se apropie de punctul maxim. Rusia a reușit o lovitură magistrală asupra sistemului politic din România prin susținerea apariției și dezvoltării unor forțe politice extremiste cu un puternic discurs anti-românesc, anti-european a cărui finalitate este ieșirea țării din Uniunea Europeană și NATO și prăbușirea noastră în sfera de influență a Imperiului Răului.

Satârul anulării primului tur al alegerilor prezidențiale

La acest moment, stabilitatea statului român se află sub un mare semn de întrebare: doi candidați dubioși – extremistul suveranist Cristian Vasile Terheș (PNCR) și „iepurașul” Sebastian Constantin Popescu (PNR) – au cerut la CCR anularea primului tur al alegerilor prezidențiale. Cei doi s-au activat rapid și au aruncat această bombă cu ceas în mijlocul agorei românești.

În PSD, gruparea Ciolacu se bucură și în interiorul ei sunt tot mai mulți cei care ar vrea ca slugile pe care le are PSD în Curtea Constituțională să accepte cele două contestații și să invalideze primul tur al prezidențialelor. Se consideră că ar fi o a doua șansă pentru fostul covrigar Marcel Ciolacu.

Consecințele ar fi înfiorătoare!

– Advertisement –

Dezbaterea politică s-ar muta în stradă și s-ar transforma în violențe cu miros de război civil. Tensiunea în societatea românească este extrem de mare. Susținătorii lui Georgescu sunt un butoi de pulbere și e nevoie de o singură scânteie pentru explozie. Invalidarea primului tur al alegerilor prezidențiale ar fi această scânteie.

Proteste vor organiza și susținătorii lui Lasconi, mai ales că USR și electoratul adiacent au experiență în astfel de acțiuni. Confruntarea violentă dintre cele două tabere, pe străzile orașelor din România, ar fi o chestiune de ore.

Din perspectiva mecanismelor democratice, ar fi o aberație. Cele peste două milioane de voturi primite de Georgescu sunt voturi reale. Oameni reali l-au votat pe omul Rusiei lui Putin, nu a fost vreo fraudă asupra votului care să-l propulseze ca favorit al cursei pentru funcția de președinte al României.

– Advertisement –

Da, s-a realizat o foarte eficientă operațiune de manipulare, dar nu este ceva nou. Același mecanism și aceeași forță de la Răsărit a manipulat pe rețelele de socializare, în spațiul virtual și în lumea reală, pentru a-l confecționa pe „unionistul” George Simion cu partidul lui extremist AUR.

Guvernul României și instituțiile specializate trebuie să se întrebe altceva. Ce a păzit președintele Klaus Iohannis? Ce a păzit Guvernul României, cu toate instituțiile din subordinea sa? Ce a păzit Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT)? Ce a păzit Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM)? Ce a păzit Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC)? Ce a păzit Serviciul Român de Informații (SRI)? Ce a păzit Serviciul de Informații Externe (SIE)? Ce au păzit procurorii și polițiștii specializați în atacuri cibernetice?

Acolo trebuie să-i aflați pe cei responsabili pentru prăbușirea sistemului de securitate națională, pentru situația efectiv grotescă în care se află România, o țară în care agenții de informații și de influență ai Rusiei se plimbă ca ursul printr-un sat fără câini!

Contestațiile făcute la CCR sunt o capcană care pute a Putin! Georgescu poate fi învins prin vot, atât la parlamentare (prin votarea unei majorități pro-UE și pro-NATO), cât și în turul 2 al prezidențialelor.

Democrația trebuie lăsată să lucreze!

Sabia cu două tăișuri a protestelor de stradă

Mulți dintre susținătorii Elenei Lasconi s-au bucurat că sute de tineri au ieșit pe străzile unor orașe – centre universitare – și au protestat împotriva prezenței lui Georgescu în turul 2 al prezidențialelor.

Aparent, protestele sunt o susținere energică a democrației din partea tinerilor. În profunzime, dimpotrivă, aceste proteste sunt un pericol pentru democrație.

O parte din cei implicați în organizarea protestelor aparțin mișcării ANTIFA (antifascistă). O mișcare din zona stângii radicale care a fost acum relansată în România prin utilizarea ei pentru declanșarea acestor proteste. Chiar dacă prezența ANTIFA este destul de firavă (ori poate nici nu există!), faptul că s-au organizat proteste împotriva unui candidat ales prin vot direct (da, prin manipulare, dar fără afectarea procesului de votare!) este un precedent foarte grav. Ce vor zice cei care se bucură acum de declanșarea acestor proteste dacă peste niște ani vor fi organizate proteste împotriva candidatului lor, imediat după alegerea lui prin vot?

Protestele tinerilor sunt și combustibil pentru alimentarea unor contra-manifestații organizate de fanaticii lui Georgescu… și nu sunt puțini. Georgescu nu a ezitat să amenințe, ieri, într-o ieșire în presă, în genul: „Luați-vă copiii de pe străzi, să nu pățească ceva!”

Cine se află în spatele acestor proteste este tâmpit sau ticălos… tind să cred că a doua variantă este cea corectă.

Trădătorul de la Cotroceni și convocarea CSAT – o altă mână de vreascuri aruncată peste focul care mocnește

După luni și luni de absență totală din viața cetății, indolentul și trădătorul democrației, pe numele lui Klaus Iohannis, a convocat ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Se vor analiza posibile riscuri la adresa securității naționale generate de acțiunile unor actori cibernetici statali și non-statali asupra unor infrastructuri IT&C, suport pentru procesul electoral, ne zice Administrația Prezidențială.

Klaus și tâmpiții care-l consiliază nu înțeleg că există o diferență radicală între manipularea votanților și fraudarea alegerilor.

Alegerile din primul tur al prezindețialelor nu au fost fraudate. Repet, voturile obținute de Georgescu sunt ale unor oameni reali, nu sunt rezultatul unei fraude comisă în secțiile de votare și în mecanismul care organizează și contabilizează votarea.

Manipularea, da, este o chestiune de securitate națională, dar iarăși, te întrebi: unde a fost CSAT-ul când au existat informații IDENTICE despre mecanismele de manipulare prin care au fost confecționați extremistul George Simion și AUR? Atunci nu a mai fost vorba de „posibile riscuri la adresa securității naționale”, de „actori cibernetici statali” etc.?

Klaus Iohannis insistă să facă dovada că este un indolent, un stupid care a trădat statul român, a trădat democrația și acum este pe cale să participe la incendierea cetății.

Lăsați democrația să lucreze!

Situația în care se află România este una de coșmar. Tentația de a „salva” democrația violând-o este foarte mare. Totuși, dacă rămânem loiali valorilor democrațiai euro-atlantice, vom lăsa democrația să lucreze.

Dacă cei mai mulți dintre români vor alege să ne prăbușim în ghearele Rusiei lui Putin și-l vor vota pe Georgescu, atunci, așa să fie! Vom renaște, cu mari vărsări de sânge, dar vom renaște, într-un târziu…

Dacă cei mai mulți dintre români vor alege să ne continuăm existența în Lumea Liberă, în Uniunea Europeană și NATO, atunci, iarăși, așa să fie! Vom reuși, într-un târziu, să reformăm statul român.

Însă alternativa pe care o vor liderii mafiei politice – invalidarea turul 1 al alegerilor prezidențiale, violarea democrației pentru a o „salva” – înseamnă să cădem în capcana întinsă de Rusia și să coborâm în infern, strigând cu ultima suflare: lasciate ogni speranza voi ch’entrate!

O știre-bombă a fulgerat joi redacțiile: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a pedepsit pe doi dintre membrii săi: Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, și Galaction Stângă, episcopul Alexandrei și Teleormanului. Amândoi se fac vinovați de „nu respectă disciplina canonică, hirotonind în continuare necanonic, nestatutar și neregulamentar teologi din alte eparhii fără acordul Chiriarhului lor sau hirotonind teologi care nu îndeplinesc toate condițiile legale, statutare și sinodale privitoare la hirotonie”.

În ceea ce-l privește pe Teodosie Tomitanul, decizia Sfântului Sinod face o mențiune importantă: „Aprobă ca Înalt Prea Sfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să nu mai fie invitat la Sfinte Liturghii organizate în alte eparhii, și nici ierarhii Sfântului Sinod să nu mai accepte invitații în Arhiepiscopia Tomisului, până când  Înalt Prea Sfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, nu va respecta practica euharistică panortodoxă și hotărârea sinodală din 17 februarie 2011 referitoare la citirea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare”.

Așadar, nevroticul și provocatorul Teodosie, portavoce agresivă a propagandei rusești, a fost izolat pentru o vreme. Rămâne de văzut în ce măsură această sancțiune va avea efect…

În comunicatul Sfântului Sinod se mai arată, între altele: „În concluzie, se poate constata că, deși disciplina canonică, statutară și sinodală privitoare la hirotonie este foarte clar stabilită canonic, statutar și regulamentar, iar Sfântul Sinod a luat mai multe hotărâri în acest sens, există în continuare situații în care Înalt Prea Sfințitul Părinte TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, și Prea Sfințitul Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, nu o respectă, hirotonind în continuare necanonic, nestatutar și neregulamentar teologi din alte eparhii fără acordul Chiriarhului lor sau hirotonind teologi care nu îndeplinesc toate condițiile legale, statutare și sinodale privitoare la hirotonie. Mulți dintre aceștia nu rămân în eparhiile pentru care au fost hirotoniți, adică în Arhiepiscopia Tomisului sau în Episcopia Alexandriei și Teleormanului, ci își desfășoară activitatea necanonic, nestatutar și neregulamentar pe teritoriul Arhiepiscopiei Bucureștilor”.

– Advertisement –

Teodosie, zis „Mache” – un scandal perpetuu

Biserica Ortodoxă Română (BOR) – cea mai importantă entitate religioasă din România, cu cei aproximativ 14 milioane de membri ai săi – este condusă prin voința exclusivă și, în multe situații, arbitrară a celor aproximativ 60 (șaizeci!) de ierarhi care formează Sfântul Sinod. Acest grup de oameni, a cărui componență se regenerează prin mecanisme lipsite de transparență și pe alocuri chiar oculte, reușește să fie deasupra legilor statului și, mai ales, dincolo de propriile rânduieli canonice.

După șocanta propunere de canonizare a unor membri ai Mișcării Legionare, Sinodul BOR continuă să fie afectat de scandaluri care, direct sau indirect, ridică un tot mai serios semn de întrebare cu privire la legitimitatea și moralitatea conducerii BOR.

Episcopul ortodox de la malul Mării Negre este poreclit „Mache”, după numele conspirativ primit de la ofițerul de Securitate în momentul în care Teodosie (pe numele de mirean, Macedon Petrescu) a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea dictaturii comuniste. În viziunea lui „Mache”, semnătura pe care a pus-o pe documentul respectiv a fost nu un pact cu diavolul, ci „un jurământ de credinţă faţă de ţară, nu ca să fac rău cuiva; e un jurământ de credinţă, nu de a urmări pe cineva”. CNSAS a decis că Teodosie „Mache” nu a făcut poliție politică în slujba Securității comuniste, însă colaborarea (turnătoria!) a existat.

– Advertisement –

Chestiunea colaborării lui Teodosie cu dictatura comunistă nu a fost singurul scandal în care acesta a fost implicat.

În 2009, lui Teodosie i-a fost deschis un dosar penal pentru luare de mită, după ce ierarhul ortodox a acceptat să primească de la un reporter sub acoperire suma de 850 euro din cei 3.000 de euro ceruți în schimbul înscrierii la Facultatea de Teologie, fără respectarea normelor legale și canonice. În ciuda probelor (printre care și înregistrarea făcută de reporter!), DNA a decis să-l scoată pe Teodosie de sub urmărirea penală.

În 2017, Teodosie a fost trimis în judecată de procurorii DNA Constanța, sub control judiciar, cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, în formă continuată. Teodosie Petrescu era acuzat că ar fi utilizat declarații false, incomplete sau inexacte spre a accesa fonduri europene prin APIA. În 22 mai 2019, procurorii DNA au cerut condamnarea ierarhului ortodox la închisoare cu executare, plus achitarea prejudiciului, care se ridică la aproximativ 1,3 milioane de lei (290.000 euro)…

… dar de undeva, cineva (noi bănuim că dracul!) a făcut o „minune”, astfel că, în 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât definitiv achitarea tuturor inculpaților din dosar, inclusiv a lui Teodosie „Mache”.

În 2018, ca o consecință a comportamentului ilegal pe care l-a avut în dosarul penal cu privire la fondurile APIA, Teodosie a fost pus sub urmărire penală de către DNA Constanța pentru inducerea în eroare a organelor judiciare, mărturie mincinoasă și abuz în serviciu în formă continuată…

… însă același neștiut ocrotitor îl ajută pe Teodosie și-l face scăpat. Astfel, în data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Constanța a constatat neregularitatea rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de DNA Constanța și a restitut dosarul la Parchet; iar procurorii, fără nicio jenă, l-au clasat „din lipsă de probe”!

În decembrie 2023, Teodosie a fost inculpat într-un nou dosar penal instrumentat de DNA, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență. Ancheta a fost declanșată ca urmare a dezvăluirilor făcute de jurnaliștii de la Recorder, care au publicat imagini filmate cu camera ascunsă de către un preot și om de afaceri. Acesta îi propune ierarhului ortodox să obțină o finanțare de 800.000 de lei pentru arhiepiscopie, de la Secretariatul de Stat pentru Culte, în schimbul unui comision de 20% din sumă.

Neștiutul ocrotitor se pare că veghează asupra lui Teodosie și în acest dosar, în care Teodosie judecat pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență. Astfel, vineri, 25 octombrie 2024, Curtea de Apel Constanța a decis să amâne pronunțarea în respectivul dosar. La precedentele două termene, instanța a avut aceeași decizie: amânarea pronunțării…

Nu mai insistăm asupra comportamentului pe care l-a avut Teodosie în timpul pandemiei de Covid-19. Spunem doar că Teodosie are pe conștiință multe dintre victimele virusului, credincioși care „au făcut ascultare” de ierarhul ortodox al Tomisului și au luat ca exemplu comportamentul lui aberant, de sfidare a măsurilor sanitare de protecție împotriva infectării cu Covid-19.

O listă a prostiilor comise de Teodosie poate fi consultată pe site-ul Radio Europa Liberă.

Sancționarea lui Teodosie în recenta ședință a Sinodului BOR (sub acuzația de „tentativă de fraudare a modalității statutare de transfer a clericilor”) exprimă starea de nervozitate maximă la care a ajuns Patriarhul Daniel, sătul de prostiile pe care le comite ierarhul Tomisului. Interdicția legată de libertatea de mișcare, sub aspect liturgic, a lui Teodosie, decisă de Sinod („Mache” nu mai are voie să fie invitat la Sfinte Liturghii organizate în alte eparhii, și nici ierarhii Sfântului Sinod nu mai au voie să accepte invitații în Arhiepiscopia Tomisului) este o premieră absolută în cei 100 de ani de existență a Patriarhiei Române!

Altfel spus, Teodosie „Mache” a ajuns un ciumat pe care este periculos să-l inviți în casă sau să-l vizitezi…

Se va opri Teodosie al Tomisului de la prostii? Probabil că nu! Dimpotrivă, sunt suficiente semne că Teodosie se va replia, va căuta sprijin politic la extremiștii din AUR conduși de „fiul duhovnicesc” George Simion și, de ce nu, poate că va bate discret la ușa Patriarhiei Moscovei pentru o tainică negociere.

Galaction Stângă al Alexandriei – fostul student de la Bossey, sancționat de fostul lui profesor de la Bossey

Sancționarea (care miroase mai mult a atenționare) a lui Galaction Stângă, episcopul Alexandrei și Teleormanului, este relativ surprinzătoare din cel puțin un motiv: Galaction (pe numele de mirean, Gheorghe Stângă) a fost studentul actualului Patriarh Daniel al BOR.

În perioada 1985-1986, Galaction a urmat studii post-universitare la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveția). La același acest institut, actualul Patriarh Daniel (pe numele de mirean, Dan Ilie Ciubotea) a activat ca lector, începând din 1980, și a fost promovat inclusiv la conducerea institutului, ca director adjunct (1986-1988).

În cea mai odioasă perioadă a dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu (anii ’80 ai secolului trecut), doi reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, principalul inamic ideologic al regimului comunist, se bucurau din plin de confortul și libertatea capitalismului în forma lui cea mai de succes – Elveția marilor bănci internaționale. În vremurile când cetățenii României și, implicit, credincioșii Bisericii Ortodoxe Române trăiau sub teroarea Securității, erau subalimentați cu pâinea, zahărul, făina, uleiul, mălaiul pe cartelă, când era imposibil să pleci din țară măcar într-o excursie în „țările socialiste prietene” fără aprobarea Partidului Comunist și a Securității, în cele mai întunecate vremuri ale dictaturii lui Ceaușescu, Gheorghe (viitorul episcop Galaction) primea lecții de ecumenism de la Dan Ilie (viitorul patriarh Daniel), la căldurica din cantoanele Elveției capitaliste.

Cine le-a oferit celor doi viitori ierarhi ai BOR (și nu numai lor, că este lungă lista ierarhilor cu studii în Occidentul capitalist, înainte de Decembrie 1989!) șansa de a urma studii și de a profesa (în cazul Patriarhului) în Occidentul capitalist, putred și decadent? Istoria și arhivele Securității nu ne oferă, deocamdată, un răspuns…

Se pare însă că această legătură de prietenie (camaraderie?) dintre cei doi nu a avut prea mare importanță. Episcopul Galaction este și el sancționat de Sinodul BOR pentru problemele canonice pe care le are.

În documentul emis de Cancelaria Sfântului Sinod, este sesizată cea mai gravă situație de indisciplină din Episcopia Alexandriei și Teleormanului, care „a afectat grav imaginea întregii Biserici Ortodoxe Române prin mediatizarea ei la nivel național”. Este vorba de situația preotului Nicu Chiriță, fost vicar eparhial, care, în ziua de 8 august 2024, a fost reținut pentru 24 de ore și apoi plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile la solicitarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice din Inspectoratul de Poliție Județean Teleorman. Acesta est cercetat penal sub acuzația de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, infracțiuni comise în formă continuată, prin care a provocat un prejudiciu total de peste 4.900.000 de lei (aproximativ 980.000 de euro).

Concret, preotul Chiriță (în funcția de vicar eparhial, adică un fel de „mâna dreaptă” a episcopului Galaction) este acuzat că a falsificat mai multe înscrisuri oficiale pentru a justifica sume de bani primite din bugetul public local și național ca finanțare pentru repararea și construirea de biserici în Episcopia Alexandriei și Teleormanului. Cei care cunosc cum funcționează administrația bisericească știu că astfel de fapte, la un nivel așa de înalt, nu pot fi comise fără știrea și fără aprobarea ierarhului locului – în cazul nostru, Episcopul Galaction. Aprobare verbală, de obicei, că ierarhii ortodocși se feresc să semneze hârtii…

Faptul că Galaction a hirotonit necanonic, nestatutar și neregulamentar teologi din alte eparhii decât eparhia pe care o conduce rămâne de importanță secundară în raport cu faptele penale comise de omul de încredere al ierarhului Alexandriei.

Iar faptul că întreaga operațiune drăcească a avut loc în Teleormanul lui Liviu Dragnea, o statuie vie a corupției din România, poate fi doar o coincidență…

Onoarea „nereperată” a lui Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei

Un alt personaj controversat din grupul celor aproximativ 60 de ierarhi care controlează o Biserică puternică, formată din peste 14 milioane de români, este mitropolitul Olteniei, Irineu (pe numele de mirean, Ion Popa).

Pe ierarhul ortodox al Olteniei îl regăsim în grupul clericilor și călugărilor ortodocși favorizați de dictatura comunistă. În aceleași vremuri odioase ale tiraniei lui Nicolae Ceaușescu, în perioada infernală a anilor ’80 ai secolului trecut, când românii trăiau în frig, înfometare și sub teroarea Securității, viitorul mitropolit al Olteniei urma cursuri de limbă și literatură franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble, în Franța capitalistă (în perioada 1986-1987), continuate cu studii doctorale la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge“ din Paris (1986-1990), unde ulterior a fost și profesor (1990-1994). Istoria și arhivele Securității nu ne povestesc, deocamdată, cine l-a ajutat pe tânărul Ion, cetățean al României Socialiste, să studieze în Occidentul capitalist decadent…

În 1991, la o vârstă foarte tânără (abia 34 de ani) și fără să dețină o experiență consistentă în viața călugărească (fiind ocupat mai mult cu plimbările la studii, prin Occident, și mai puțin cu slujirea în chilia de mânăstire), Irineu este ales arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului. Contextul l-a favorizat: în Sinodul BOR se formaseră deja două grupări – cea a conservatorilor conduși de Patriarhul Teoctist și cea a „reformatorilor” în care strălucea ca tânără speranță actualul Patriarh Daniel, la acel moment Mitropolit al Moldovei.

După mulți ani în care Irineu și-a consolidat prezența în Sinodul BOR și a dezvoltat o serie de foarte folositoare relații cu mediul politic (cunoscută fiind, de exemplu, marea prietenie pe care o are de ani și ani cu vestitul clan de politicieni condus de senatorul Paul Stănescu, secretar general al PSD și senator de Olt), în iulie 2008, Irineu este ales Mitropolit al Olteniei, eveniment care-i deschide calea spre competiția pentru funcția supremă în BOR, aceea de Patriarh.

Irineu s-a făcut cunoscut preoților și credincioșilor din Oltenia prin preluarea agresivă a proprietăților agricole ale parohiilor din subordine (din Dolj și Gorj) și administrarea lor prin entități care funcționează netransparent sub controlul direct al mitropolitului. Venituri importante au fost realizate de eparhia condusă de Irineu din diferite alte activități economice și în domeniul silviculturii. Titlul de glorie al ierarhului ortodox al Olteniei este însă atragerea de sume foarte mari de bani din bugetul național și din fonduri europene pentru diferite proiecte sociale, culturale și, mai ales, pentru construirea și repararea de biserici.

Presa locală a scris despre afacerile încurcate ale mitropolitului și a sesizat inclusiv faptul că centre sociale renovate impecabil cu bani europeni își încetează activitatea, iar clădirile își schimbă destinația de funcționare aproape imediat după expirarea perioadei de sustenabilitate obligatorie stabilită de Uniunea Europeană. Fără impact…

Implementarea unui astfel de proiect cu finanțare europeană l-a băgat pe ierarhul ortodox al Olteniei într-un dosar penal, unde a avut calitatea de suspect. Publcația PRESSHUB, citând un articol publicat de Știri Craiova, sub semnătura jurnalistei de investigații Ana Maria Gebăilă, informează că ierarhul ortodox al Olteniei a atacat la Curtea de Apel Craiova temeiul de clasare de către DNA a unui dosar penal.

Povestea este veche de vreo 10 ani, dosarul penal fiind deschis, în 2014, de DNA București, prin Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. O poveste care părea că s-a sfârșit favorabil pentru mitropolitul Olteniei…

Însă lui Irineu nu i-a plăcut finalul, așa că a înaintat o plângere împotriva soluției de clasare dată de procurorul DNA în dosarul respectiv. Fără a intra în detalii, menționăm că ierarhul ortodox al Olteniei a reacționat împotriva ordonanței procurorului din 2023 prin care dosarul era clasat în temeiul art. 16, alin 1, lit. b) și f) din Codul de Procedură Penală (CPP).

Articolul 16 din CPP stabilește cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, iar din alineatul 1 al articolului, literele b) și f), aflăm: „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică”.

Mitropolitul Irineu își dorește ca instanța să schimbe temeiul de clasare a dosarului prin aplicarea art. 16, alin. 1, lit. a) din Codul de Procedură Penală. De unde această dorință?

Din simplul fapt că litera a) are o prevedere foarte atrăgătoare: fapta nu există.

La acest moment, ierarhul ortodox al Olteniei se luptă în instanța de judecată pentru onoarea „nereperată”. La Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu minori, este pe rol dosarul 755/54/2024, înregistrat la data de 21.05.2024.

Luni, 4 noiembrie 2024, se va judeca al treilea termen în acest dosar. Petentul este Popa Ion, adică mitropolitul Irineu. Lista intimaților este ceva mai lungă, și anume: Profeanu Virgil (om de afaceri, fondatorul și proprietarul consorțiului VEGO Holdings, vechi colaborator al mitropolitului în domeniul fondurilor europene), Arhiepiscopia Craiovei (adică instituția pe care Irineu o conduce ca arhiepiscop), ADR Sud-Vest Oltenia (instituție cu responsabilități în gestionarea fondurilor europene, condusă în prezent de Alexandru Stănescu, fratele senatorului „baronului de Olt”, Paul Stănescu!), ADR București-Ilfov și Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călărași.

Ce va decide instanța de judecată, nu știm. Existența unui prejudiciu este bănuită. Dacă fapta nu a existat, prejudiciul, de asemenea, nu există.

Știm însă că Irineu al Olteniei a avut calitatea de suspect într-un dosar penal instrumentat de DNA timp de aproape 10 ani, însă în spațiul public nu s-a aflat nimic despre această grozăvie. Legea tăcerii a funcționat. Unii dintre preoții cu funcții înalte din cercul de colaboratori ai ierarhului știau, dar, pentru confortul lor personal, au ales să tacă. Foarte probabil că și Patriarhul Daniel știa, dar interesele lui în Sinod l-au determinat să nu reacționeze, așa cum aceleași interese l-au determinat să răspundă agresiv la prostiile comise de Teodosie al Tomisului…

Sinodul BOR – rătăcit în tăinuirea propriilor păcate și la distanțe tot mai mari de românii creștini ortodocși

Șocant nu este că Teodosie al Tomisului, în ciuda numeroaselor prostii pe care le-a comis și le comite, încă ocupă funcția de episcop.

Șocant nu este că un vicar eparhial, mâna dreaptă a lui Galaction al Alexandriei, a falsificat documente oficiale pentru a justifica utilizarea banilor publici și a ascunde, astfel, modul real și ilegal de utilizare a finanțării primite din bugetul public.

Șocant nu este nici faptul că Irineu al Olteniei a fost anchetat de DNA, că a scăpat dintr-o anchetă penală care s-a prelungit aberant vreme de aproape un deceniu și că cere acum, în instanță, ca temeiul juridic pentru care dosarul a fost clasat să fie inexistența faptei.

Șocant este că cei aproximativ 14 milioane de români membri ai BOR, alături de membrii clerului acestei Biserici, cu excepția celor care sunt colaboratorii apropiați și uneori complici ai ierarhilor, habar nu au de faptele controversate – iar de multe ori, penale – pe care le comit parcă din ce în ce mai mulți dintre cei aproape 60 de călugări cu ranguri de episcopi care conduc, de la înălțimea Sinodului, această Biserică.

Șocant este să descoperi că mulți dintre ierarhii care conduc BOR au abilitatea demonică de a ține ascunse faptele lor necurate, prin complicități cu preoții și călugării din subordine, cu magistrați, politicieni și funcționari publici.

Șocant este că Sinodul BOR reacționează oficial abia când prostiile comise de unii dintre membri săi ajung să fie aflate de către credincioși prin dezvăluirile făcute de jurnaliștii de investigație. Altfel, aceste prostii, inclusiv cele de natură penală, sunt păstrate în cel mai întunecat secret.

Șocant este că a fi ierarh nu prea mai înseamnă a fi urmașul Apostolilor lui Hristos, ci mai degrabă reprezintă o funcție de la înălțimea căreia cei aproximativ 60 de membri ai Sinodului BOR au acces la bogăția Bisericii, adică la resurse financiare (vorbim de sume imense, la nivelul sutelor de milioane de euro!), materiale (terenuri agricole și forestiere, podgorii, ferme, clădiri cu diferite destinații, inclusiv comerciale, pensiuni, hoteluri, zeci de seminarii și facultăți de teologie etc.) și umane în cantități imense. Resurse care sunt folosite într-o crasă lipsă de transparență, discreționar și, după cum se observă, în multe situații – ilegal.

Resurse care reprezintă, de fapt, o putere lumească imensă exercitată în numele celor 14 milioane de români ortodocși, dar nu și în interesul lor.

În fața acestei grozăvii, ne întrebăm: mai există în Sinodul BOR ierarhi care să-și asume cu adevărat slujirea de episcop? Și dacă mai există această fărâmă de lumină, vor avea curajul să reacționeze și să oprească prăbușirea BOR?

Nu știm. Doar Dumnezeu știe…

… și, probabil, știe și dracu’.

Alegerile pentru funcția de președinte și Referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană din Republica Moldova au demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de periculoasă este mașinăria de propagandă și manipulare coordonată de dictatorul Vladimir Putin prin intermediul agenților și trădătorilor din slujba FSB-ului (fostul KGB sovietic).

Moscova a investit masiv – resurse financiare de ordinul milioanelor de euro, resurse umane însumând recrutarea de jurnaliști, politicieni, oameni de afaceri și manipularea a sute de mii de votanți, campanii de dezinformare având ca ținte România, Uniunea Europeană și Maia Sandu – pentru a destructura democrația în formare din Republica Moldova și pentru a păstra cel de-al doilea stat românesc din lume în sfera de influență criminală a Rusiei lui Putin.

Reacția președintei Maia Sandu și a instituțiilor de justiție și de informații ale statului moldovean a fost puternică și a redus mult din răul provocat de agenții Rusiei, însă resursele statului moldovean nu sunt suficiente și nu pot să oprească ofensiva propagandistică a Moscovei.

Situația din Republica Moldova rămâne foarte gravă. Putin nu va ezita să arunce acest stat românesc în război civil, dacă mijloacele de propagandă, corupție și manipulare vor eșua.

– Advertisement –

România trebuie să învețe această lecție, iar Guvernul condus de Marcel Ciolacu–PSD trebuie să implementeze urgent măsurile necesare pentru ca alegerile parlamentare și prezidențiale de la sfârșitul acestui an să nu fie compromise de agenții de influență pe care-i are Rusia în clasa politică, presa și societatea civilă din România.

Sigur, prima condiție ar fi ca însuși Marcel Ciolacu și principalii săi colaboratori din Guvern să se afle în afara oricăror influențe toxice de acest gen…

Ipocrizia ticăloasă și extrem de periculoasă a lui Marcel Ciolacu

În martie 2024, la Digi 24, Marcel Ciolacu a anunțat că a primit oficial documentele care au stat la baza deciziei Republicii Moldova și Ucrainei de a intezice extremistului George Simion intrarea pe teritoriul celor două state.

– Advertisement –

Redăm dialogul purtat de Ciolacu cu jurnalistul de la Digi 24.

Liliana Ruse (jurnalist Digi 24): Ați anunțat că veți cere oficial Moldovei și Ucrainei să spună de ce are George Simion interdicție în a intra în cele două țări. Ați avut discuțiile acestea?

Marcel Ciolacu (premierul României, președintele PSD): Am avut acele discuții, mi-au venit documentele, documentele au un regim secret. Am văzut deciziile, atât a Republicii Moldova, cât și a Ucrainei, de a-și menține interdicția în ceea ce-l privește pe domnul George Simion de a intra în Republica Moldova și în Ucraina. Cred că este un semnal suficient de puternic, un om politic să aibă interzis în acest moment de a intra în două țări vecine.

Liliana Ruse: Ce ne spune acest semnal, care este interpretarea dumneavoastră?

Marcel Ciolacu: Nu-mi cereți să divulg lucruri pe care nu am voie să le vorbesc! Este o decizie administrativă întemeiată. Ține inclusiv de unirea României cu Republica Moldova, și bănuiesc că România n-a vrut să se unească și cu Ucraina!…

Ipocrizia lui Ciolacu este evidentă.

În primul rând, afirmația că respectivele documente ar avea un regim secret este falsă. În România nu există legislație prin care să se decidă că o comunicare oficială primită de primul-ministru de la state terțe este secret de stat. O astfel de comunicare oficială devine secret de stat doar dacă intră în administrarea unui serviciu secret sau este clasificată printr-o decizie guvernamentală ca fiind secret de stat.

În al doilea rând, Ciolacu e ipocrit pentru că insistă pe falsa afirmație că interdicția primită de extremistul George Simion de la Republica Moldova și Ucraina ar fi o „decizie administrativă”.

Nu, interdicția de a intra pe teritoriul celor două state, adoptată împotriva lui Simion, nu este o „decizie administrativă”, ci este – înainte de toate – o decizie politică și confirmată de mecanismele de securitate și justiție ale celor două state. Așadar, și o decizie juridică.

Pentru Ucraina și Republica Moldova, extremistul George Simion este un agent de influență al Rusiei lui Putin și prezintă un pericol grav pentru securitatea și stabilitatea internă ale celor două state.

Marcel Ciolacu știe foarte bine aceste adevăruri, însă este îmbătat de ideea stupidă și foarte periculoasă că prezența lui George Simion în turul 2 al alegerilor prezindețiale i-ar asigura victoria.

Total eronat și foarte periculos!

Nimeni nu garantează că extremistul George Simion nu va fi ajutat să obțină victoria de forțele pro-Putin din România, inclusiv de mașinăria de propagandă și de serviciile secrete din slujba Rusiei.

Ciolacu joacă un fel de „ruletă rusească”, mizând pe o așa-zisă victorie care i-ar fi oferită de prezența lui Simion în turul 2 la alegerile prezindețiale. Dacă în PSD mai există oameni cu mintea întreagă, le-ar fi de mare folos să-i explice lui Ciolacu la ce pericole expune țara.

O asemenea siguranță a lui Marcel Ciolacu, că va câștiga 100% finala prezidențială împotriva unui George Simion susținut puternic de ruși, ar fi realistă doar dacă însuși președintele PSD, premierul României, s-ar afla în relații speciale – evident, secrete – cu Federația Rusă…

Ce trebuie să facă, în regim de urgență, prim-ministrul Marcel Ciolacu

Pentru a elimina orice suspiciune și a ține Româna departe de pericole majore, prim-ministrul PSD, Marcel Ciolacu, trebuie să comunice, în regim de urgență, informațiile pe care le-a primit de la Republica Moldova și Ucraina despre interdicția aplicată extremistului George Simion de a intra pe teritoriul celor două state. Altfel, se poate înțelege că Marcel Ciolacu îl protejează pe „omul rușilor”, ceea ce crește nivelul de suspiciune.

Situația extrem de tensionată din Republica Moldova, inclusiv riscul izbucnirii unui război civil, solicită din partea Guvernului României o reacție imediată, dură și eficientă împotriva celor care acționează în slujba Rusiei și împotriva statutului României de membru al Uniunii Europene și al NATO.

Ciolacu trebuie să renunțe la ipocrizia ticăloasă și la miștocăria de covrigar, atunci când discută despre George Simion, pe care ba îl laudă („Nu-l văd fals când vorbește de România și că-și iubește țara”, declarație făcută la în octombrie 2024), ba se face că nu există („Îmi cer scuze că nu l-am atacat pe domnul Simion, dar nu e preşedintele României şi nici nu o să fie” – august 2024).

Baronii care conduc PSD trebuie să-l determine pe Ciolacu să-și asume ieșirea din acest joc extrem de periculos pentru România – împingerea extremistului Simion în turul 2 al alegerilor prezidențiale – și să comunice românilor, în regim de urgență, informațiile pe care le-a primit de la Republica Moldova și Ucraina despre interdicția aplicată extremistului George Simion de a intra pe teritoriul celor două state.

Dacă George Simion va fi ales președinte al României – și trebuie să înțelegem că această variantă nu mai este defel fantezistă, după cele comise de agenții lui Putin în Republica Moldova –, va fi sfârșitul democrației românești, dar și sfârșitul PSD-ului, cu toată cohorta lui de baroni, sinecuriști și alți profitori ai banilor publici și europeni.

Democrația vă mai dă o șansă, PSD-iștilor, aceea de a vă apăra în instanță, însă dictatura vă execută fără judecată!

Gândește-te bine ce faci, Ciolacu!

Sau faci ceva mult mai grav, ceea ce nouă ne scapă?!

Sau democrația este un moft care te încurcă și pe tine, așa cum îl încurcă și pe George Simion, iar modelul mafiot rusesc îți face cu ochiul?!

„Puciul de la CCR”, executat exact de oamenii PSD la comanda evidentă a lui Marcel Ciolacu, este un semnal de alarmă în acest sens: liderul PSD se joacă de-a Lukașenko, dictatorul din anticamera lui Putin.

Pentru a ieși din acest scenariu de coșmar, ai o singură soluție, Ciolacu: desecretizează acum informațiile pe care le-ai primit de la Republica Moldova și Ucraina despre interdicția aplicată extremistului George Simion!

Altfel, vei fi și vei rămâne protectorul „omului rușilor”!

În cadrul lucrărilor celei de-a XXI-a ediții a așa-zisei Universități de Vară de la Izvoru Mureșului, liderul extremist George Simion îi asigura pe participanți că „prezența AUR, atât în forurile naționale, cât și internaționale, va da naștere unui curent pozitiv pentru susținerea drepturilor românilor de pretutindeni”.

La (foarte) scurt timp de la aceste declarații, în ziua de 26 august 2024, îl găsim pe George Simion, liderul partidului extremist AUR, la o întâlnire organizată de Guvernul sârb, cu participarea prim-ministrului Milos Vučevici și a unei delegații de români/vlahi din Timocul Sârbesc și Vojvodina.

Delegația de vlahi a fost formată din personaje cunoscute comunității românilor din Valea Timocului și Vojvodina, lideri destul de controversați ca Predrag Balașevici, președintele Partidului Neamului Românesc, Zavișa Jurj, președintele Asociației pentru cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, Daniel Magdu, președintele Consiliului Executiv al Consiliului Național al Minorității Naționale Române și președintele Comunității Românilor din Serbia (CRS), și Stevan Mihajlov, vicepreședintele Consiliului Național al Minorității Naționale Române și vicepreședinte CRS.

În stilul cunoscut, Simion a postat pe contul de Facebook un filmuleț în care se prezintă ca un fel de „Mesia politic”, care face un desant în capitala Serbiei, ca să-i salveze – nu-i așa? – de la prigoană pe vlahii din Timoc.

– Advertisement –

Liderul extremist român a mai avut o întâlnire cu Milos Vučevići, în primăvara acestui an, când a primit de la prim-ministrul sârb o carte despre Kosovo și Metohjia, o străvezie trimitere la chestiunea Provinciei Autonome Kosovo și Metohjia, teritoriu disputat de Republica Serbia și Kosovo, stat a cărui independență nu a fost încă recunoscută de România.

Știrea despre întâlnirea din august, de la Belgrad, dintre Simion, delegația de românilor/vlahilor și prim-ministrul Serbiei a fost promovată rapid de site-urile din rețeaua de propagandă și intoxicare informativă controlată de AUR. Liderul extremist a fost prezentat ca un mediator al problemelor care există între autoritățile statului sârb și minoritatea românească din Serbia.

Totuși, în mod bizar, despre întâlnirea din 26 august 2024 cu prim-ministrul sârb, întâlnire pe care George Simion s-a scremut s-o prezinte ca fiind determinantă pentru dinamica relațiilor dintre Guvernul Serbiei și comunitățile românești din Serbia, nu găsim absolut nimic pe sursele oficiale sârbești (cel puțin, nu până la ora redactării acestui articol). Site-ul Guvernului Serbiei nu comunică nimic despre întâlnire, în agenda oficială a prim-ministrului – prezentată publicului pe site-ul respectiv – nu se amintește întâlnirea, iar Milos Vučevici, pe care Simion insistă să-l prezinte ca pe un mare și bun prieten al lui, nu oferă absolut nicio informație despre întâlnire, nici pe contul oficial de Facebook, nici în rețeaua X (ex-Twitter).

– Advertisement –

De unde se poate deduce că vizita lui Simion în Serbia are un caracter mai puțin oficial decât spera liderul naționalist, fiind – așa cum vom demonstra – mai degrabă o capcană în care indolentul și superficialul lider al AUR fie a căzut ca prostul, fie în mod asumat s-a lăsat „capturat”.

Ce câștigă Serbia din băgarea în seamă a lui Georgică cel de AUR pe chestiuni geostrategice?

Guvernul Serbiei – nu e prea clar dacă după mintea prim-ministrului Milos Vučevici și a președintelui Aleksandar Vučici (alt prieten al Rusiei) sau „copy/paste” după vreo strategie elaborată de experții de la Moscova – oferă foarte puține lui Simion și obține foarte multe pentru interesele Serbiei în zonele locuite de minoritatea românească.

Primul efect al vizitei va fi acela că AUR va încetini, dacă nu chiar va stopa acțiunile naționaliste pe care le realizează în comunitatea vlahilor din Valea Timocului, acolo unde a reușit să cointereseze (să cumpere?) câțiva controversați lideri vlahi, prin implicarea pe teren a sindicalistului naționalist Ringo Dămureanu și cu ajutorul manevrelor mai mult sau mai puțin oculte ale lui Eugen Popescu (băgat până peste gât, de ani și ani, în chestiuni cel puțin controversate ale relației statului român cu diferite comunități românești istorice din vecinătatea României).

Acceptând Guvernul Serbiei ca partener de dialog, George Simion se vede obligat să stopeze ofensiva naționalistă pe care a încercat s-o instrumenteze în Timocul sârbesc (inclusiv dorința de a înființa acolo o filială a AUR). Acțiunile AUR vor fi stopate și, astfel, autoritățile sârbești vor scăpa de problemele apărute ca urmare a prezenței deranjante a agitatorilor AUR în Timoc.

Foarte interesantă această radicală schimbare de poziție a Guvernului Serbiei față de reprezentanții AUR, mai ales dacă ne gândim că, în 2021, deputatului Ringo Dămureanu (AUR) „i s-a interzis accesul în Republica Sârbă în timp ce se îndrepta spre Valea Moraviei pentru a sărbători Ziua Românilor de Pretutindeni, alături de comunitatea istorică românească din regiunea Timoc”. Revista „Capital” relata, la acel moment, că „Ringo Dămureanu, demnitar al statului român, a fost umilit, percheziționat și anchetat la punctele de frontieră Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2, sub pretextul că trebuie să îndeplinească formalități vamale pentru câteva cărți pe care le avea în portbagajul mașinii”. Pretextul folosit de grănicerii sârbi pentru interzicerea accesului deputatului AUR în Serbia a fost prezența asupra acestuia a unor exemplare dintr-un Atlas Lingvistic al cărui scop era, conform declarațiilor lui Dămureanu, „să desființeze total falsa «limbă vlăhășească» pe care încearcă s-o scornească autoritățile sârbești”.

După trei ani de la incident, șeful lui Dămureanu și liderul AUR, extremistul George Simion, se încolonează cu liderii „vlahi” din comunitatea românească a Timocului Sârbesc și se prezintă la prim-ministrul Serbiei…

Al doilea efect al băgării în seamă a lui Simion de la AUR într-o ciorbă care-i depășește infinit modestele-i capacități intelectuale va fi acela al neutralizării grupului de parlamentari AUR din Parlamentul European pe chestiunea minorității vlahe și românești din Serbia.

Insistând pe ideea că prim-ministrul al Serbiei îi este „mare prieten”, George Simion ucide din fașă orice interpelare pe care europarlamentarii AUR ar putea s-o facă în Parlamentul European pe subiectul drepturilor și libertăților minorității românești din Serbia ori pe chestiuni legate de protecția mediului (având în vedere controversata investiție pe care o face compania chineză Zi Jin în zona orașului Bor, din Timoc, pentru exploatarea unor vaste zăcăminte de aur și cupru).

În 2021, liderul vlah din Timoc, Predrag Balașevici (președintele Partidului Neamului Românesc), a trimis o scrisoare deschisă autorităților de la București și Uniunii Europene, prin care avertiza despre „atitudinea agresivă a Belgradului faţă de minoritatea română din Valea Timocului” și atrăgea atenția asupra „catastrofei ecologice”din Bor şi din împrejurimi provocată de compania chineză „Zi Jin Mining Group”: “Cu această scrisoare depunem un protest vehement câtre instituțiile UE și ale României din cauza comportamentului statului Serbia față de minoritatea română în estul Serbiei. În același timp dorim să informăm cât mai mulți factori relevanți pentru care acest subiect are importanţă”, spunea Balaševici în urmă cu aproximativ trei ani și jumătate.

Europarlamentarul român Marian Jean Marinescu (PNL) s-a adresat Comisiei Europene pe acest subiect și a acționat inclusiv pentru stoparea exproprierilor ilegale care s-au făcut în zona Bor, în beneficiul companiei chineze.

Între timp, se pare că liderii români din Timoc, în frunte cu Balaševici, au venit la sentimente mult mai bune față de Guvernul Serbiei și au acceptat, la instistențele (ordinul?) lui Simion, să se întâlnească cu „prigonitorii” sârbi.

Un al treilea efect al întâlnirii cvasi-oficiale dintre Simion și prim-ministrul sârb ar fi „bifarea” de către Serbia a unui alt gest de curtoazie făcut Rusiei, prin promovarea agentului de influență al lui Putin în România ca „partener” de dialog în delicata chestiune a respectării drepturilor minorității românești din Serbia. Altfel spus, pe fondul indolenței și al lipsei de profesionalism a instituțiilor românești cu atribuții în domeniu, Rusia reușește, cu ajutorul Serbiei, să-și impună agentul ca „mediator” al relației dintre Guvernul Serbiei și comunitățile românești din Timoc și Vojvodina.

Al patrulea efect al ticăloșiei comise de extremistul George Simion prin vizita de „căciulire” la prim-ministrul Serbiei este acela că se oferă Serbiei posibilitatea să eludeze obligațiile care-i revin conform Protocolului celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte Interguvernamentale între România şi Republica Serbia privind minorităţile naţionale, semnat la 1 martie 2012, la Bruxelles, de către Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la UE, document obligatoriu pentru Serbia în parcurgerea procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Această eludare este realizată de Guvernul sârb prin substituirea partenerului real (statul român) cu persoana liderului extremist al AUR, deși acesta nu are absolut nicio calitate oficială să negocieze, cu putere de lege între părți, vreun drept al românilor din Serbia.

Conform protocolului amintit, „Republica Serbia, în procesul de aderare la UE, se angajează să respecte şi să aplice criteriile politice de la Copenhaga, inclusiv în ce priveşte protecţia minorităţilor aparţinând minorităţilor naţionale, în conformitate cu instrumentele internaţionale regionale şi bilaterale relevante pe care le-a ratificat. Părţile au fost de acord să includă recomandări destinate ameliorării situaţiei minorităţii române de pe tot teritoriul Serbiei, inclusiv recomandări direcţionate, în mod clar, pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor aparţinând minorităţii române din Timoc (Serbia de Est), cum ar fi necesitatea asigurării posibilităţii de utilizare a limbii române în mod curent în Timoc sau îndreptarea deficienţelor înregistrate în ceea ce priveşte accesul la mijloacele de informare mass-media în limba română în Timoc (Serbia de Est), angajarea în administraţie, problematica proprietăţilor comunităţii române.

O prevedere importantă a Protocolului Comisiei se referă la recomandarea către partea sârbă de a lua măsuri pentru a asigura accesul persoanelor aparţinând minorităţii române din Serbia de Est (Timoc) la serviciul religios în limba maternă. Acest drept este menţionat în Protocol prin raportare directă şi explicită la standardele europene privind drepturile omului, care prevalează asupra cadrului legislativ intern. La fel de important, Protocolul conţine referiri exprese la interzicerea demersurilor de afectare a identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, subliniind importanţa auto-identificării libere, fără nicio interferenţă, şi precizând în mod expres că autorităţile sârbe au obligaţia de a aplica recomandările formulate de Comisia Mixtă, precum şi prevederile Acordului din 2002, asupra întregului teritoriu al Republicii Serbia, aşadar inclusiv în Timoc”.

Nu în ultimul rând, un alt efect al pseudo-desantului comis de Simion la Guvernul Serbiei este acela că se spală imaginea unor controversați lideri ai minorității românești din Serbia, precum Predrag Balașevici (președintele Partidului Neamului Românesc), Zavișa Jurj (președintele Asociației pentru cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”) sau Daniel Magdu (președintele Consiliului Executiv al Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia și președintele Comunității Românilor din Serbia – CRS).

Controversata imagine pe care o au unii lideri ai minorității românești din Serbia

Platforma media „Românii Independenți din Serbia”, în articolul „Analiza problemei valahe în Serbia și rolul lui Eugen Popescu”, avertiza încă din 2017 că ceva e putred în comunitatea românilor din Timocul Sârbesc. Cităm:

„Politica perfidă de deznaționalizare şi asimilare a românilor din Serbia este stimulată de guvernele anti-româneşti de la Belgrad, iar actuala clasă politică sârbă continuă să aplice față de organizațiile cu caracter românesc o politică perfidă de deznaționalizare. Statul sârb, prin marionetele sale, separă minoritatea valahă de elementul românesc. Din păcate, toate aceste demersuri valahe sunt puternic sprijinite şi susținute de Eugen Popescu, un personaj controversat, prin care Bucureştiul dirijează distribuirea mijloacelor financiare, schimbă fondul şi contextul, prezentând o realitate umbrită.

Coincidență sau nu, odată cu ascensiunea lui Popescu în anul 2002, în Serbia apar curente anti-româneşti şi organizații de orientare „valahă” în Timoc, astfel că se înființează ARIADNAE FILUM la Bor, preşedinte fiind Slavoljub Gațovici, iar actualmente Zavişa Jurj. Tot în acest răstimp, Predrag Balaşevici, Dragomir Draghici, Duşan Prvulovici şi alții părăsesc tabăra românească, încurajați şi sprijiniți – finanțați şi ghidați – de Eugen Popescu, drept urmare au înființat PARTIA DEMOCRATĂ A RUMÂNILOR DIN SÂRBIE – Bor, în traducere directă din limba sârbă, ne asumăm deplina responsabilitate să traducem corect PARTIDUL DEMOCRAT AL VALAHILOR (la ora actuală se numeşte VLAŠKA NARODNA STRANKA, în traducere originală din limba sârbă: PARTIDUL NEAMULUI VALAH, doar că, la sugestia lui Eugen Popescu este promovat în  România sub denumirea „PARTIDUL NEAMULUI ROMÂNESC”, condus de valahul Predrag Balaşevici), formațiune politică care propagă recunoaşterea minorității valahe, care a dus la crearea unei noi minorități artificiale desprinsă din cadrul poporului român”. (articolul integral AICI)

Despre Daniel Magdu, aflăm într-un articol publicat în ZIUA DE VEST (februarie 2021) că a provocat reacția publică a 12 membri importanți ai Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia, ca urmare a unor „jocuri de culise” care ar fi viciat procesul electoral intern prin care a Magdu a evitat, cu greu, demiterea din funcția de președinte al Consiliului. Cităm:

„În vara anului 2020, din cauza neimplicării conducerii Consiliului Național Român, românii își pierd clădirea „Luceafărul” din Vârșeț, un simbol românesc pentru românii din Serbia, care a fost în pripă vândută la licitație. Apoi, la finele anului 2020, prin acțiunile nefaste ale aceluiași Consiliu Național, însăși identitatea națională și drepturile omului au devenit o categorie negustorească.

Votul membrilor Consiliului Național Român, odată exprimat public, a fost rectificat pentru a se obține o majoritate care nu e a celor care în scris au cerut și au votat demiterea președintelui Consiliului, ci este a președintelui, Daniel Magdu, care cu orice preț ține să râmână în funcția de președinte al Consiliului Național Român. Asta înseamnă că dreptul românilor, membri ai Consiliului Național Român, de a vota liber, este subordonat altor interese care nu au nimic comun cu interesele românilor. Dreptul majorității de a hotărî prin vot liber, conform Constituției, destinul comunității românești este pur și simplu anihilat.

În data de 30 decembrie 2020 a fost făcut public Procesul verbal al ședinței electronice a CNMNRS din data de 29 decembrie 2020. În urma lecturării acestuia deducem anumite inadvertențe  printre care o crasă înșelăciune. Anume, prin inversarea rezultatului votului dat inițial și prin „forțarea falsificării” procesului de votare, cu scopul de a se obține un rezultat favorabil rămânerii în funcție a actualului președinte, Daniel Magdu, am devenit martorii unei odioase malversații și fără de voința noastră (dacă nu reacționăm) complici în actul de rea intenție, soldat cu formarea unei alte majorități care a dus la rămânerea în funcția de președinte al CNMNRS a lui Daniel Magdu.

Se știe că 12 membri, majoritari ai CNMNRS (Daniel Petrovici, Anișoara Țăran, Marcel Drăgan, Nicu Ciobanu, Roman Bugar, Alexandra Rancovici, Dragan Demić, Jasminka Ivanković, Magda Ion, Dr. Ion Omoran, Anca Marin, Tihan Matasarević), de bună voie și nesiliți de nimeni, au cerut în scris și au semnat cu toții cererea pentru revocarea președintelui CNMNRS și pentru alegerea în funcția de președinte a domnului Ion Magda în ședința electronică din 29 decembrie 2020 (e discutabilă și legalitatea organizării unei ședințe electronice în condițiile în care nu mai există stare de urgență)”.

Despre Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia, condus de Daniel Magdu, este cunoscut și faptul că manifestă o atitudine de neutralitate binevoitoare față de autoritățile sârbe și, totodată, că ar exista contacte solide de comunicare și colaborare cu Partidul Progresist Sârb al Președintelui Aleksandar Vučici și al prim-ministrului Milos Vučevici.

Crizele interne și jocurile dubioase au afectat și principala formațiune politică a românilor din Timocul Sârbesc – astăzi sub denumirea de Vlaška Narodna Stranka / Partia Neamului Rumânesc, sub conducerea lui Predrag Balașevici. La origini, a existat un partid ceva mai puternic și mai numeros al minorității românești din Timocul Sârbesc, anume Vlaške Demokratske Stranke Srbije / Partia Democrată a Rumânilor din Serbia.

Într-un articol publicat de „Obectiv mehedințean”, cu titlul „SCINDARE: Singurul partid românesc din Serbia, sfâşiat de lupte interne şi acuzaţii de trãdare a intereselor naţionale” (iulie 2013), se aduc acuze grave în legătură cu „jocurile oculte”în care ar fi fost implicat Predrag Balașevici.

Cităm:

„Singurul partid politic românesc din Serbia, activ în zona Vãii Timocului, se scindează, dupã mai mulţi ani în care românii de aici şi-au pus speranţele în el. La vârful Partidei Democrate a Rumânilor din Serbia (VDSS – în limba sârbă) izbucneşte un scandal de amploare, în care colaboratorii lui Predrag Balaşevici vorbesc despre unele abuzuri comise de acesta. Partidul se prăbuşeşte în popularitate de circa doi ani, timp în care a fost măcinat de orgolii şi de un nedrept proces de autodistrugere. Disensiunile s-au amplificat după ce, în anul 2012, PDRS a pierdut ruşinos alegerile locale şi parlamentare din Serbia şi, contrar aşteptãrilor, nu a reuşit sã impunã decât un număr de 12 consilieri locali şi nu a reuşit să obţină niciun post de deputat în Parlamentul Serbiei. La aceste alegeri, liderul PDRS s-a lăsat atras într-o capcană, făcând o bizarã alianţã cu un partid slab şi cvasinecunoscut în localitãţile din Valea Timocului – Mişcarea Muncitorilor şi Ţăranilor.

Alungat din partid, prin jocuri politice parcă împrumutate din viaţa poltică românească (vot exercitat de delegaţi nelegitimi, presiuni şi proceduri nestatutare), fostul vicepreşedinte al PDRS, Dragan Demici, spune că excluderea sa este o consecinţã directă a reproşurilor aduse, reproşuri legate de greşelile de neiertat pe care le-a fãcut (Predrag Balaşevici – n. red.) în anul electoral 2012 şi care au condus la înregistrarea unor rezultate catastrofale. Demici a explicat în conferinţa de presă faptul cã semnele clare ale trădării intereselor naţionale ale minoritãţii româneşti din Timoc au fost comportamentul dictatorial şi alianţele neinspirate cu partide sârbeşti de sorginte securistă.

«Motivele suspiciunii mele faţă de preşedintele PDRS, Predrag Balaşevici, s-au clarificat odată cu intrarea în coaliţia  preelectoralã cu Mişcarea Muncitorilor şi Ţăranilor (MMT), în fruntea căreia stătea Zoran Dragişici, profesor la Facultatea de Securitate din Belgrad. Asta în condiţiile în care PDRS avea şanse sã intre într-o coaliţie mult mai fericitã cu Partidul Liberal Democrat sau cu Partidul Progresist Sârb (SNS – acualul partid de guvernãmânt al preşedintelui Serbiei – Tomislav Nikolici)», spune Demici. De asemenea, preşedintele PDRS – Predrag Balaşevici mai este acuzat şi de o apropiere nefirească de ideologii Consiliului Naţional al Vlahilor, care doresc introducerea în şcoli a unui alfabet al unei limbi artificiale, denumită limba vlahă, dupã modelul limbii moldoveneşti din Republica Moldova.

Demici spune că Balaşevici ar fi refuzat să pledeze pentru introducerea în şcoli a limbii române literare, dorind introducerea unui hibrid căruia îi spune «limba română în grai», adică un amestec de cuvinte româneşti şi sârbeşti ce stă la baza aşa-zisei limbi vlahe. Balaşevici a mai fost acuzat şi de o duplicitate agresivă, el comportându-se în România ca un român şi în Serbia ca un duşman al românilor.

«Balaşevici doreşte ca asimilarea românilor de către sârbi să se realizeze foarte subtil, printr-un fel de individualizare a vlahilor din Serbia de Rãsãrit, deosebiţi de naţiunea românã din România», mai spune fostul vicepreşedinte al PDRS, Dragan Demici.

Bojan Barbucici (preşedintele Inițiativa Românilor din Serbia): «De ani de zile, în Valea Timocului, este favorizat doar un grup de persoane din Partidul Democrat al Vlahilor din Serbia (traducerea fidelă a denumirii sârbe a PDRS – Vlaşka Demokratska Stranka Srbjie) şi din Asociaţia Ariadnae Filum care, în timp ce în România se prezintă ca apărători ai indentitãţii românilor, aici, în Serbia, sunt înscrişi oficial ca membri al minoritãţii naţionale vlahe, adicã ca o naţiune vlahă diferită de cea română».

Vlasta Babici (fost vicepreşedinte PDRS şi preşedinte al filialei Kucevo, exclus din partid): «Îmi cer scuze dacã am sã vorbesc mai greu în româneşte, pentru că noi aici am fost privaţi de dreptul de a învăţa româneşte. Vreau să vă spun că domnul preşedinte Balaşevici s-a comportat întotdeauna dictatorial, pentru el cei care au ridicat glasul şi i-au cerut explicaţii pentru ceea ce face, pentru cum s-au cheltuit banii partidului, au fost daţi afară. Trebuie sã terminăm odată cu acest gen de politică şi să facem un partid românesc adevãrat şi puternic în Serbia»”.

Acești așa-zis lideri ai minorității românești din Serbia sunt „spălați” acum de Guvernul sârb – până mai ieri, cel puțin în aparență, „marele dușman, prigonitor” al românilor din Timocul Sârbesc și Vojvodina – și transformați în „parteneri de dialog” cu aportul lui George Simion, agentul de influență al Rusiei în România.

Ce câștigă George Simion din plimbarea pentru servit cafea și apă minerală în cabinetul prim-ministrului sârb

Cine l-a învățat pe Simion să forțeze implicarea lui în chestiunile complicate privind apărarea drepturilor minorității românești din Serbia, vorba aia, nu l-a învățat rău…

… dar nici bine, completăm noi. Să ne explicăm.

Analiștii Guvernului sârb au ajuns foarte probabil la concluzia că prezența (posibilă, dar destul de puțin probabilă) a lui George Simion în turul 2 al alegerilor prezindețiale din România va fi una fără vreo șansă de victorie. Prin urmare, pentru Serbia nu există un pericol prea mare dacă aruncă o mână de vreascuri (cum este această recentă întâlnire cvasi-oficială) pe focul propagandei naționaliste a AUR. Evident, dacă șansele lui Simion erau serioase, Serbia nu ar fi acceptat să ajute un lider român naționalist extremist (fie el și unul controlat de „fratele mai mare” Rusia, cum e Simion), pentru că ar fi fost limpede că victoria acestuia ar fi adus noi probleme pentru Serbia în chestiunea respectării drepturilor minorității românești.

Pericolul fiind aproape inexistent, Guvernul sârb a considerat că este în interesul Serbiei să se joace un pic cu naționalistul de Simion.

Totuși, George Simion punctează la golaveraj.

În primul rând, liderul extremist a luat prin surprindere autoritățile statului român: Ministerul Afacerilor Externe al României (care minister, apropo, nu a fost notificat de Simion în legătură cu întâlnirea respectivă), Președinția (unde „Ficusul” doarme, atunci când nu e prin vacanțe de lux pe banii noștri) și inclusiv Ambasada României în Serbia. Altfel spus, autoritățile române cu atribuții în chestiunea drepturilor minorității românești din Serbia au fost lăsate în „ofsaid” de extremistul Simion.

În al doilea rând, George Simion primește un surogat al calității mult dorite de el – aceea de a fi mediator între România și statele vecine unde există minorități românești, pe tema drepturilor acestora. În contextul în care autoritățile din Ucraina și Republica Moldova au constatat că există suspiciuni grave de colaborare cu FSB-ul rusesc care planează asupra lui George Simion – urmare fiind faptul că Simion are interdicție de intrare în cele două state –, Guvernul Serbiei îi recunoaște liderului naționalist, deși cam cu o jumătate de gură și cam cvasi-oficial, calitatea de partener de dialog pe subiectul drepturilor minorității românești din Serbia.

Nu în ultimul rând, George Simion se poate lăuda în țară, în gargara naționalistă electorală pe care o deversează în lupta pentru funcția de Președinte al României, că este un apărător al minorităților românești din vecinătatea țării.

Faptul că Simion probabil execută o recomandare (ordin?) de la Moscova se subînțelege, nu detaliem prea mult. Rusia are interese importante în Serbia și, pe fondul prieteniei pe care o arată lui Putin liderii Serbiei – președintele Aleksandar Vučici și prim-ministrul Milos Vučevici –, Rusia încearcă să ajute Serbia „pacificând”, prin implicarea agentului său de influență George Simion, comunitățile minorității românești din Serbia.

Concluzie

Indolența funcționarilor din Ministerul Afacerilor Externe al României, responsabili de relația cu minoritățile românești din afara țării, lipsa de profesionalism a funcționarilor din Departamentul pentru Românii de Pretutindei (mai ales sub aspectul monitorizării eficiente a modului cum sunt folosite finanțările acordate organizațiilor minorităților românești din străinătate), incapacitatea liderilor politici de la București de a negocia eficient și pragmatic interesele României în țările unde există importante comunități românești – toate acestea și probabil multe alte cauze au oferit extremistului George Simion, ajutat de trădătorii din rândul liderilor minorității românești din Serbia, să se bage cu „cizma rusească” în chestiunea delicată și complexă a respectării drepturilor minorității românești din Serbia.

La Moscova, funcționarii responsabili pentru relația Rusiei cu Serbia rânjesc mulțumiți, Guvernul Serbiei răsuflă ușurat, iar George Simion bifează fericit de două ori: a executat cu succes misiunea primită și a mai oferit încă o gogoriță – aia cu „marele apărător al minorității românești de pretutindeni” – electoratului analfabet funcțional care se pregătește să-l voteze pentru funcția de președinte al României…

… care Românie este iarăși trădată!