Autor: Vladimir Munteanu

Încercările disperate făcute de Guvernul Bolojan pentru a salva ce se mai poate salva din această ruină în care a fost transformată România de guvernările PSD-PNL sunt vehement contestate de mișcarea sindicală mioritică, trezită subit din somnicul dulce în care s-a lenevit de mulți ani.

Lideri sindicali plătiți cu sume imense din bugetele confederațiilor sindicale, implicați în cele mai sinistre complicități cu partidele politice, total inactivi în perioadele în care statul român era destructurat prin corupție, împrumuturi externe imense și cheltuieli bugetare aberante – acești aristocrați ai sindicalismului mioritic și-au redescoperit brusc vocația de protestatari.

Turma de sindicaliști îi urmează. O turmă formată din sindicaliști care nu s-au întrebat de ce sindicatul lor are același lider de ani și ani, chiar de două-trei decenii; de ce ședințele de sindicat fie nu au loc, fie sunt doar niște formalități cu un singur scop – să reconfirme liderul în funcție. Sindicaliști care nu s-au întrebat, atunci când statul le-a mărit salariile, de unde vin banii ăia în plus la leafă, de vreme ce economia nu-i produce; iar dacă sunt bani din împrumuturi externe, cine va achita, într-un sfârșit, acele împrumuturi.

Totuși, nu despre curvăsăria liderilor sindicaliști mioritici și nici despre lașitatea și indolența membrilor de sindicat vreau să discut, ci despre apropierea tot mai evidentă a unor lideri sindicali de mișcarea extremistă așa-zis suveranistă și prelinsă în siajul Rusiei lui Putin.

– Advertisement –

Probabil că acești sindicaliști își închipuie că o Românie „suveranistă”, condusă de agenții Rusiei, le-ar fi mai confortabilă decât România țară membră a Uniunii Europene. Ori poate că visează să (re)devină „cureaua de transmisie” a Partidului Unic către masele de salariați.

Să descoperim care este situația mișcării sindicale din Rusia lui Putin, oglinda a ceea ce ar ajunge să fie – într-o Românie „suveranistă” și pro-Rusia – mișcarea sindicală condusă de liderii sindicaliști mioritici, mulți dintre ei transformați în „dame de consumație” ale mafiei politice.

Federația Sindicalelor Independente din Rusia – „cureaua de transmisie” a dictatorului Vladimir Putin în mișcarea sindicală rusească

Cea mai importantă (după mărime) entitate sindicală din țara dictatorului Putin este Federația Sindicatelor Independente din Rusia. Folosirea cuvântului „independente” este doar o glumă proastă. În fapt, această federație „sindicală” este moștenitoarea structurilor sindicale din fosta Uniune Sovietică și păstrătoarea „tradiției” bolșevice a colaborării strânse dintre Sindicat și Partid.

– Advertisement –

Федерация Независимых Профсоюзов России (FNPR) oferă permanent sprijin politic regimului Putin și partidului controlat de dictator (Rusia Unită). În campaniile electorale, liderii sindicali ai FNPR s-au poziționat public în favoarea lui Putin, iar în activitatea sindicală curentă, FNPR a susținut măsurile adoptate de dictatură în domeniul economic, inclusiv cele care sunt contrare intereselor membrilor de sindicat.

FNPR oferă sprijin politic necondiționat pentru dictatorul Vladimir Putin, demers asumat public de liderii sindicaliști. Astfel, în august 2021, FNPR a semnat un acord de colaborare cu Partidul Rusia Unită (controlat de Putin), pentru sprijin în alegerile pentru Duma de stat și organele legislative ale Federației Ruse.

În document se oferă informații care confirmă fără echivoc că există o puternică simbioză între această federație sindicală și partidul lui Putin: „Întrucât marea majoritate a activiștilor sindicali sunt nominalizați (! – n. red.) în următoarea campanie electorală de către Partidul Rusia Unită, FNPR susține candidații pentru funcția de deputați ai Dumei de Stat și ai organelor legislative regionale nominalizați de acest partid pe liste și circumscripții uninominale. (…) Partidul se angajează să ofere sprijin în implementarea scopurilor și obiectivelor statutare și programatice ale FNPR, să țină cont de opinia Federației și să o informeze cu privire la inițiativele sale legislative. Membrilor Partidului Rusia Unită li se recomandă să interacționeze activ în activitățile lor cu sindicatele din industrie care fac parte din FNPR, asociațiile sindicale teritoriale din circumscripțiile electorale și teritoriile atribuite și să organizeze întâlniri periodice cu reprezentanții organizațiilor sindicale pentru consultări”.

FNPR a combătut permanent sindicatele independente și a încercat să-și aroge rolul de „protector al muncitorilor”. Regimul Putin a confirmat întâietatea pe care o are FNPR în dialogul cu statul rus și a consacrat FNPR ca fiind principalul partener în „negocierile” cu privire la drepturile salariale în Rusia.

La nivelul FNPR, a fost exprimată oficial susținerea războiului de agresiune declanșat de Putin împotriva Ucrainei, fiind distribuite narativele propagandei oficiale.

În martie 2022, pe site-ul FNPR era publicat un comunicat emis de Uniunea Profesională a Personalului Civil al Forțelor Armate ale Rusiei:

„Orice acțiune militară este întotdeauna o tragedie, dar există situații când pur și simplu nu există altă cale de ieșire. Dacă acest lucru nu se face astăzi, mâine s-ar putea să fie prea târziu! În ultimele luni, Ucraina și-a dezvoltat armele militare și letale, inclusiv sisteme multiple de lansare a rachetelor, sulițe și țevi Stinger de-a lungul întregii linii de contact cu Republicile Populare Luhansk și Donețk. Armele lor erau îndreptate spre civili și copii. Forțele armate ale inamicului se aflau în formație de luptă și se pregăteau să cucerească Donbasul prin forță.

Represiunea extrajudiciară și represaliile împotriva disidenților au devenit o practică obișnuită în Ucraina, în cei 8 ani de la lovitura de stat din 2014. (…) Comandantul suprem al Forțelor Armate ale Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, a decis să desfășoare o operațiune militară specială în Ucraina, ca răspuns la apelul liderilor republicilor din Donbas. Rusia nu intenționează să ocupe teritorii ucrainene, dar susține dreptul popoarelor Ucrainei la autodeterminare. (…) Este foarte important acum să nu ne emoționăm și să nu credem în nenumăratele falsuri care nu vor face decât să se înmulțească. Noi credem în Președintele nostru – Comandantul Suprem și în Forțele Armate ale Rusiei!”.

În contextul rebeliunii mercenarilor din Grupul Wagner, liderii „sindicali” ai FNPR au reacționat imediat în apărarea regimului Putin. Astfel, pe 23 iunie 2023, FNPR a emis următorul comunicat de presă:

„Declarația Federației Sindicatelor Independente din Rusia.

La fel ca acum 100 de ani, ca urmare a unei rebeliuni armate, țara noastră s-a aflat în pragul unei confruntări civile. În această situație, Federația Sindicatelor Independente din Rusia, în calitate de cea mai mare organizație publică din țară, face apel la toți cetățenii țării să se unească în jurul Președintelui și Comandantului Suprem ales legal.

Acum, capitalul financiar al Occidentului imperialist prădător luptă împotriva noastră și nu și-ar dori nimic mai mult decât să dezlănțuie un război civil în țara noastră. Operațiunea militară specială din Ucraina a scos la iveală toate problemele de nedreptate și deficiențele societății noastre. Acestea trebuie depășite. Dar trebuie să facem acest lucru doar împreună, sub conducerea Președintelui nostru. Facem apel la toate părțile implicate în conflict să înceteze imediat lupta și să se unească sub conducerea Comandantului Suprem împotriva inamicului comun”.

În concluzie, marea parte a mișcării sindicale din Rusia este controlată de regimul de dictatură al lui Vladimir Putin. FNPR reprezintă principalul instrument „sindical” folosit de Putin pentru a compromite și desființa sindicalismul în Rusia… însă e destul de probabil ca unii lideri „sindicali” mioritici să viseze la un astfel de model de confortabilă colaborare cu un regim suveranist instaurat în România cu ajutorul Rusiei.

Cum e asediată mișcarea sindicală independentă din Rusia de dictatura lui Putin

Cea mai mare entitate sindicală independentă din Rusia – și, implicit, rivală a federației „sindicale” FNPR controlată de regimul Putin – este Конфедерация труда России (KTP – Confederația Muncii din Rusia).

Asupra acestei confederații sindicale cu evidente poziționări independente și chiar potrivnice politicii oficiale a Guvernului rus, au fost lansate numeroase acțiuni de intimidare și de încercare de trecere în subordonarea regimului Putin.

Prima acțiune de intimidare a KTP a fost lansată în 2017-2018, când un sindicat membru al confederației, anume MPRA (МПРА – Межрегиональный профсоюз работников автомобильного транспорта / Sindicatul Interegional al Muncitorilor din Industria Auto), a fost desființat de instanță în temeiul legislației privind „agenții străini”. Aceasta reglementează restrictiv și abuziv funcționarea organizațiilor din Rusia care au primit finanțări din străinătate pentru implementarea de proiecte civice, sociale, culturale etc. Deși în 2019 Curtea Supremă a anulat hotărârea de desființare a MPRA, cazul a creat un grav precedent de intimidare a liderilor și membrilor Confederației Muncii din Rusia.

Totodată, confederația este permanent supusă monitorizării și diferitelor controale operate de entități guvernamentale ale Federației Ruse, iar liderii sindicali suportă diferite presiuni la nivel personal și profesional pentru a renunța la activitățile sindicale potrivnice intereselor regimului Putin.

Activitatea Confederației Muncii din Rusia a fost îngreunată și prin acțiunile izolaționiste lansate de regimul Putin, precum indexarea ca indezirabile în Rusia a organizațiilor sindicale europene și internaționale în care confederația este membră. În consecință, liderii sindicali ai confederației sunt în pericol de a fi arestați și condamnați penal, dacă intră în legătură cu aceste organizații sindicale din afara Rusiei.

După invazia Rusiei în Ucraina, Confederația Muncii din Rusia s-a confruntat cu o campanie de concedieri masive din rândul membrilor săi de sindicat care s-au pronunțat public împotriva războiului.

Într-un interviu acordat platformei Europa Solidară Fără Frontiere, Pavel Kudyukin – copreședinte al Sindicatului Solidaritatea Universitară și membru al Consiliului Confederației Muncii din Rusia (KTR) – relata despre acest subiect:

„Am încercat să oferim asistență juridică. Am avut mai multe procese în instanță care au contestat concedieri pe baza unor încălcări procedurale, în special încălcări ale articolelor 81 și 82 din Codul Muncii, care impun angajatorilor să ofere posturi alternative înainte de concediere. Însă o problemă comună pe care am întâlnit-o a fost aceea că persoanele erau declarate «agenți străini» și adăugate în registrul oficial.

Legea federală 255 impune restricții severe celor enumerați ca «agenți străini», inclusiv interdicții de a preda în instituțiile de învățământ de stat și municipale. Așadar, universități precum Universitatea de Stat din Moscova, HSE (Școala Superioară de Economie) și RANEPA (Academia Prezidențială Rusă de Economie Națională și Administrație Publică) au susținut că nu pot oferi posturi alternative, deoarece legea interzice sprijinul financiar pentru «agenții străini». Această interpretare este absurdă din punct de vedere juridic, deoarece salariile nu reprezintă sprijin financiar; acestea reprezintă compensații pentru muncă. Însă instanțele ruse au decis împotriva noastră.

De asemenea, mulți membri ai Sindicatului «Solidaritatea Universitară» au părăsit țara în două valuri: mai întâi după februarie 2022, apoi după septembrie 2022. Acest lucru ne-a slăbit semnificativ. Cu toate acestea, acești foști membri lucrează activ la eforturi de auto-organizare pentru cadrele universitare exilate”.

În cadrul interviului, liderul sindical Pavel Kudyukin arată foarte limpede că există o radicală diferență de atitudine între Confederația Muncii din Rusia (sindicatul independent) și FNPR (federația subordonată regimului Putin) pe subiectul războiului de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

„FNPR, conform obiceiurilor sale, a dat dovadă de loialitate deplină față de guvern și a sprijinit activ războiul. Festivitățile lor de 1 Mai din 2022 au fost ținute în mod rușinos sub simbolul «Z» (folosit în propaganda de război a guvernului), transformând astfel o zi de solidaritate a muncitorilor într-un simbol al războiului și al agresiunii. Multe sindicate afiliate FNPR participă activ la strângeri de fonduri și evenimente militare legate de război.

Pe de altă parte, KTR a emis o declarație  imediat după invazia la scară largă. Declarația a fost prudentă în formularea sa, exprimând în principal îngrijorarea că războiul ar înrăutăți condițiile de muncă și ar deteriora legăturile tradiționale dintre ruși și ucraineni. Pentru 1 mai 2022, KTR a adoptat sloganul «Solidaritatea este mai puternică decât ura», care reprezenta o poziție subtilă, dar în mod clar opozițională față de război. Însă, după declarația sa inițială, KTR a rămas în mare parte tăcută, evitând comentariile publice despre război. (…)

Solidaritatea Universitară, care reprezintă lucrătorii din învățământul superior, a emis de două ori declarații explicit împotriva războiului. A doua declarație, după anunțul mobilizării parțiale din septembrie 2022, a făcut un apel deschis la oameni să nu participe la război. Sindicatul, împreună cu experți juridici, a organizat webinarii despre cum se poate evita legal mobilizarea. Aceasta a fost o muncă importantă.

Majoritatea celorlalte sindicate, însă, au rămas tăcute — deși tăcerea în sine necesită curaj în Rusia, deoarece este înțeleasă ca disidență.”

Regimul Putin a comis permanent abuzuri asupra liderilor de sindicat independenți, un exemplu elocvent în acest sens fiind cazul sindicalistului Alexei Etmanov, liderul MPRA – Sindicatul Interegional al Muncitorilor din Industria Auto.

Fost sudor la Fabrica Ford din orașul Vsevolojsk, Etmanov a fost amenințat cu moartea și agresat fizic ca urmare a activității sindicale. În ciuda încercărilor regimului Putin de a desființa sindicatul MPRA, sindicaliștii conduși de Etmanov au reușit să-și apere organizația sindicală și să continue lupta de apărare a drepturilor muncitorilor ruși din industria auto.

În prezent, MPRA și liderul sindical Alexei Etmanov sunt priviți în interiorul mișcării sindicale independente rusești ca simboluri ai sindicalismului modern în Rusia. În același timp, însă, membrii MPRA și Etmanov sunt considerați de autorități ca un pericol pentru regimul Putin și, în consecință, sunt victimele unor acțiuni abuzive instrumentate de agenți guvernamentali.

Ce să înțeleagă liderii sindicali mioritici din lecția despre mișcarea sindicală rusă

Liderii sindicali din România reprezintă un alt eșec major și toxic al națiunii române în demersul de formare a unor elite. Teoretic, liderii de sindicat reprezintă elita militantă a salariaților și ar avea menirea să apere interesele economice, sociale și profesionale ale acestora.

Practic, în România, liderii de sindicat s-au transformat într-o castă de corupți, de „jmecheri” care au confiscat patrimoniul și rezervele financiare imense ale mișcării sindicale, folosindu-se de forța sindicatelor pentru a-și satisface interesele personale. Mulți dintre liderii de sindicat au ajuns politicieni – parlamentari, minștri –, trădând fără ezitare interesele mișcării sindicale.

În acest moment, unora dintre liderii sindicali mioritici nu le mai ajung confortul și bogățiile acumulate prin curvăsăria practicată în numele sindicaliștilor. Ei au început să se gudure pe lângă liderii mișcării extremiste așa-zis suveraniste cu miros de Putin și se uită cu jind spre Rusia.

Mintea lor pervertită de zecile de ani de putere discreționară asupra destinului mișcării sindicale din România le spune că le-ar fi și mai bine, cu un sporit belșug, într-o Românie suveranistă, controlată de Rusia lui Putin.

Eroarea este evidentă!

Credeți, voi, liderilor sindicaliști cu vise „naționaliste”, că un guvern suveranist v-ar accepta independența sindicală sub umbrela căreia ați acumulat averi nesimțite?

Credeți că un guvern suveranist v-ar lăsa să organizați greve, proteste sau să dați în judecată autoritatea de stat, dacă membrii sindicatelor voastre v-ar obliga să le apărați drepturile?

Credeți că un guvern suveranist ar accepta orice altă formă de colaborare, cu excepția transformării mișcării sindicale în „cureaua de transmisie” a Partidului, după modelul Rusiei lui Putin?

Căutați răspunsul și veți afla că la capătul drumului „suveranist” se află doar dispariția mișcării sindicale și, implicit, dispariția voastră!

– Advertisement –

Secretariatul General al Guvernului (SGG) comunica pe site-ul instituției, la data de 4 august 2025, un „Anunț privind proiectele selectate pentru finanțare, depuse în atenția Serviciului Dezvoltare Comunitară, sesiunea 2025, ca urmare a diminuării bugetului pentru finanțări nerambursabile”.

În Tabelul „PROIECTE ADMISE PENTRU FINANȚARE” (punctaj minim 65 de puncte), la poziția 11, regăsim aprobat la finanțare Proiectul „Universitatea de Vară – Izvoru Mureșului – ediția XXII”, depus de Centrul de Cercetare și Strategii Regionale și înregistrat la SGG cu numărul 17/13242/29.04.2025.

Suma alocată din bani publici pentru acest proiect este de 268.350 de lei (aproximativ 53.600 de euro). Finalitatea utilizării acestor bani publici este una absolut contrară valorilor naționale și europene consacrate de România, ca stat membru al Uniunii Europene.

Universitatea de Vară „Izvoru Mureșului” – acțiune complexă de propagandă naționalist-filetistă, controlată de AUR 

Implicarea Bisericii Ortodoxe Române

Sub titulatura nevinovată de „universitate de vară” se ascunde una dintre cele mai complexe și eficiente acțiuni de propagandă naționalistă (cu miros greu de Rusia!) instrumentate de George Simion și ciracii săi cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române. Și, paradoxal, cu susținerea financiară a statului român – membru al Uniunii Europene și NATO, adică exact al acelor entități împotriva cărora luptă, direct și indirect, extremiștii AUR.

– Advertisement –

Redacția noastră a publicat două anchete detaliate despre edițiile acestei „universități de vară” din 2023 și 2024. Rezulta foarte limpede că această acțiune, care se pretinde a fi orientată spre susținerea intereselor naționale și spirituale ale românilor din afara granițelor țării, este de fapt o tribună de la care, tot mai puternic din 2022, extremiștii de la AUR își deversează propaganda naționalist-filetistă.

Acest proiect naționalist intitulat „Universitatea de Vară – Izvorul Mureșului” a fost inițiat sub binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române, prin episcopul Ioan Selejan (ierarhul Episcopiei Covasnei și Harghitei, în prezent Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului).

Același ierarh a binecuvântat și a susținut organizatoric și ideologic înființarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, organizatorul principal al „universității”.

– Advertisement –

Episcopul Selejan a susținut cu generozitate edițiile „universității” organizate în perioada în care a fost episcop al Covasnei și Harghitei. Este cunoscută prietenia strânsă dintre Ioan Sălăjan și extremistul George Simion.

Tradiția a fost continuată și de actualul episcop al Covasnei și Harghitei, PS Andrei, care oferă „binecuvântarea” sa pentru organizarea „universității”.

Prin implicarea în acest proiect naționalist, BOR reconfirmă că este infestată de erezia filetistă (a pune națiunea, neamul, legătura de sânge mai presus de Biserica lui Hristos / a înlocui criteriul geografic de definire a unei Biserici locale cu criteriul etnic/național, transformându-l în criteriu determinant).

Deși atât Patriarhia Română, cât și membrii Sinodului BOR au fost informați despre discursurile naționaliste rostite la „universitatea de vară” și despre prezența covârșitoare a extremiștilor de la AUR și aliaților acestora în lista de invitați, nu au existat reacții publice. Iar pe teren, după cum se observă, BOR continuă să gireze moral acest demers extremist.

Eugen Popescu – „creierul” acțiunii naționalist-filetiste de la Izvoru Mureșului

Personajul prin care AUR a reușit să se infiltreze și, într-un final, să controleze „Universitatea de Vară – Izvorul Mureșului” este Eugen Popescu, un individ controversat, cu multe umbre întunecate în biografia sa.

Jurnaliștii de la Hotnews relatau încă din 2007 povestea dubioasă a infiltrării lui Eugen Popescu în complicatul joc de interese pe care statul român le are în comunitățile românești din afara României.

Astfel, în anul 1999, Eugen Popescu înființa Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni (FNRP), iar după aproximativ doi ani, în 2021, era angajat de Guvernul României și pus șef peste Departamentul pentru Relația cu Românii de peste Hotare.

În 2003, departamentul își schimbă numele – bizară coincidență?! – în Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), adică exact ca denumirea fundației controlate de Popescu. Departamentul era condus de Titus Corlățean, la acest moment „în cărți” pentru șefia PSD și unul dintre politicienii PSD apropiați de grupurile de interese ale Federației Ruse.

În perioada în care Eugen Popescu a lucrat pentru Guvernul României, fundația înființată de el a primit finanțări generoase din partea unor companii și instituții de stat (SNP Petrom, CEC, BCR, Ministerul Informațiilor Publice, Minsiterul Tineretului și Sportului).

„Universitatea de Vară – Izvoru Mureșului” este un proiect inițiat de FNRP și finanțat în anii 2000 din fondurile publice alocate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP).

Acest proiect s-a transformat treptat într-o complexă acțiune naționalistă, prin intermediul căreia, la acest moment, extremiștii de la AUR încearcă să controleze cât mai multe dintre organizațiile civice și politice ale românilor din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria și Bulgaria. Finalitatea politică a acestei „universități” este conformă cu ideile ideologice promovate de AUR: naționalism, propagandă anti-UE, anti-NATO și mult miros de Rusia…

Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni a fost implicată și în nunta-spectacol a extremistului George Simion, organizată la Măciuca (județul Vâlcea) după modelul legionar al nunții „Căpitanului” Corneliu Zelea-Codreanu. Prin intermediul Fundației, Simion a strâns banii „dar de nuntă” oferiți de simpatizanți și a promis că va finanța un „spital mobil”.

Jurnaliștii de la Captura au arătat că Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, controlată de Eugen Popescu, deține și o agenția de știri – Romanian Global News (RGN Press) –, autoproclamată ca fiind „singura agenție de presă a românilor de pretutindeni”. Prin intermediul acesteia se deversează în agora românească imense cantități de dezinformare și propagandă naționalistă în beneficiul AUR și al extremiștilor George Simion și Călin Georgescu. Nu de puține ori, informațiile prezentate de RGN Press sunt vizibil în siajul propagandei instrumentate de Moscova…

Jurnaliștii de la Captura au identificat printre finanțatorii RGN Press o clinică medicală deținută de Gigi Becali și compania Romaqua Grup, condusă de foști ofițeri din serviciile de informații românești.

La acest moment, pe site-ul RGN Press își face promovare falimentara companie Tarom…

Eugen Popescu a avut control indirect și asupra televiziunii Global News, cunoscută pentru dezinformările grave lansate în spațiul public pe teme precum pandemia de Covid-19 sau războiul de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

La această televiziune, Eugen Popescu a fost moderatorul emisiunii „La hartă”, sancționată de CNA prin Decizia nr. 635 din 23.10.2024 (care a aplicat o amendă de 50.000 de lei proprietarului, anume SC Artfest Consulting SRL) pentru dezinformările sinistre difuzate.

Astfel, în această emisiune care l-a avut ca invitat pe Vlad Cubreacov (politician din Republica Moldova, aflat în siajul naționalismului anti-european al AUR), Eugen Popescu a deșertat mizerii preluate direct din propaganda anti-UE instrumentată de Rusia lui Putin.

„Ursula von der Leyen a anunțat apocalipsa pe care o va aduce al doilea mandat al său, la conducerea Comisiei Europene. Ea vrea să schimbe tratatele de funcționare ale Uniunii Europene, astfel încât să transforme Uniunea Europeană între un super-stat federal, polițienesc, condus autoritar, inclusiv cu mijloace totalitare, precum cenzura. Vai, gândiți-vă, gândiți-vă ce înseamnă asta! Doi: vor crește cheltuielile pentru apărare cu 0,25% din PIB… sunt astăzi… sunt cheltuielile pe care astăzi fiecare stat… 800 de milioane de euro în dreptul României, de plătit.

Vor crește la 50… 0,50%, adică mult mai mult… care vor merge mai ales spre susținerea Ucrainei, adică a războiului, stimați telespectatori, în paranteză fie spus. Va exista o piață unică a apărării, iar comisia va avea un comisar pentru apărare. Se caută ca, pornind de la industria de apărare, să se ajungă la o armată unică europeană. Vai, vă dați seama ce înseamnă asta? Asta înseamnă pregătiri de război, stimați telespectatori. Sunteți gata să mergeți la război? Fiii dumneavoastră sunt gata să meargă la război?”

În ianuarie 2025, CNA a retras licența televiziunii Global News, ceea ce echivalează cu închiderea ei. Conform jurnaliștilor de la G4Media, „Global News avea şase amenzi neplătite, în valoare de 80.000 de lei, Linkpress TV avea amenzi neplătite de 20.000 de lei, iar Melos TV, cu două amenzi, de 50.000 de lei. Cele trei televiziuni nu au făcut dovada plăţii amenzilor şi nici nu le-au contestat în instanţă. Global News a fost una dintre cele mai amendate televiziuni de către CNA, pentru dezinformări despre pandemie, vaccin sau războiul din Ucraina. Postul a primit atât amenzi în bani, cât şi suspendarea emisiei pentru 10 minute. Global News a fost amendat inclusiv pentru că şi-a modificat acţionariatul fără a avea acordul CNA”.

Eugen Popescu s-a implicat tot mai activ în organizarea, coordonarea și moderarea activităților desfășurate în anii de după pandemia de Covid-19 la Universitatea de Vară „Izvoru Mureșului”, fiind intermediarul între finanțatori (mulți dintre aceștia fără să aibă habar că sprijinul oferit de ei urma să fie folosit pentru promovarea extremismului naționalist al AUR), lideri de organizații civice din comunitățile românești din țările vecine României, autorități publice și, mai ales, extremiștii de la AUR.

Recent, Eugen Popescu a fost moderatorul și organizatorul din umbră al așa-zisei Academii de Vară „Mihai Viteazul”, ale cărei lucrări s-au desfășurat la Palatul Parlamentului, cu participarea unor lideri extremiști ai AUR, în frunte cu George Simion, și a unor lideri de organizații civice și politice din comunitățile românești de lângă România, lideri aflați în siajul propagandei naționaliste a AUR.

Această „academie” este un alt proiect naționalist inițiat și instrumentat de aceeași Fundație Națională pentru Românii de Pretutindeni, controlată de Popescu.

În cadrul lucrărilor „academiei”, Eugen Popescu a deplâns lipsa de finanțare și sprijin din partea statului român pentru comunitățile istorice românești din afara României, deși cunoaște foarte bine că. în multe situații, banii alocați de statul român au fost ineficient folosiți de unii dintre liderii de ONG-uri ale românilor din aceste comunități, ba uneori au fost direcționați altfel decât în interesul românilor.

George Simion – principalul beneficiar politic din România al propagandei deversate la „universitatea de vară”

Despre extremistul George Simion este inutil să mai intrăm în detalii. Comportamentul public al acestui individ cu pretenții de „salvator al neamului” conține suficiente elemente pentru a ajunge la concluzia că acțiunile lui politice converg în cele mai multe situații cu acțiunile politice, informative, militare și cu interesele pe care le are Rusia lui Putin în România și în țări precum Republica Moldova, Ucraina și Serbia.

„Ultrasul” Simion execută „întocmai și la timp” ordinele care-i ghidează activitatea politică.

În contextul în care Republica Moldova se apropie de un scrutin electoral decisiv pentru rămânerea celui de-al doilea stat românesc din lume pe drumul integrării în spațiul euro-atlantic sau, dimpotrivă, pentru părbușirea în sfera de influență a Rusiei, extremistul George Simion execută cu multă eficiență acțiuni de destabilizare și compromitere a democrației din stânga Prutului.

Prin implicarea activă lui Eugen Popescu, extremiștii conduși de George Simion au organizat la Chișinău o conferință MEGA (Make Europe Great Again) intitulată „Republica Moldova între Est și Vest”. Acțiunea a adunat numeroși reprezentanți cu evidente simpatii pro-Rusia/Putin din AUR, din formațiuni politice din Rep. Moldova favorabile păstrării influenței Rusiei asupra țării etc. Conferința în sine a fost o tribună de la care a fost atacată actuala orientare a Rep. Moldova spre aderarea și integrarea în Uniunea Europeană.

Jurnaliștii moldoveni de la Ziarul de Gardă au cercetat sursele de finanțare pentru această conferință. Și a scris: „Întrebat fiind cine finanțează și cine organizează conferința MEGA la Chișinău, Axinia a declarat că partidul AUR, dând asigurări că aceste cheltuieli chiar se vor regăsi în rapoartele financiare ale formațiunii. Ulterior, el a fost contrazis de colegul său de partid, Valeriu Munteanu, care a negat că AUR ar fi organizator, el făcând trimitere la o oarecare organizație care ar face asta. La rândul său, Vasile Costiuc a afirmat că de organizare și finanțare s-ar fi ocupat două asociații – «una din SUA și una din Parlamentul European». El a dat și două nume: Plăeșu și Popescu”.

La acest moment, Eugen Popescu este consilier al Grupului AUR din Senatul României, iar Laurențiu Plăeșu este senator AUR și directorul entității înființate de Popescu, anume Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.

Conform informațiilor obținute de jurnaliștii de la Ziarul de Gardă (ZdG), și alte cheltuieli legate de conferința de la Chișinău au fost operate prin entități legate de extremiștii naționaliști conduși de George Simion.

Astfel, „domeniul pentru seria de conferințe «Make Europe Great Again 2025» a fost cumpărat la comanda clientului AUR, a declarat pentru Context.ro reprezentantul firmei din România care a înregistrat site-ul www.mega2025.eu. Potrivit surselor ZdG, de cazare și bilete s-a ocupat o agenție turistică din România – Traveliana. Aceasta apare în rapoartele financiare ale partidului AUR, pentru că a beneficiat de serviciile companiei. Proprietara firmei, Lucia Ruxandra Erbiceanu, apare în fotografii cu senatoarea AUR Cristina-Gabriella Dumitrescu”. 

Liderul extremist George Simion nu a avut posibilitatea să participe la MEGA 2025 Chișinău, pentru că are interdicție de intrare în Republica Moldova. Chiar și fără prezența lui, acțiunea a fost un real succes… al Moscovei, iar beneficiarul direct al acestei acțiuni este Rusia lui Putin.

Recent, în cadrul așa-zisei Academii de Vară „Mihai Viteazul”, liderul AUR a atacat iarăși Republica Moldova, folosind vechea marotă lansată de serviciile de informații și de aparatul de propagandă de la Moscova, anume că Republica Moldova ar fi „un stat artificial”.

Simion a declarat: „Poziţia noastră, a AUR, (…) este că Republica Moldova este un stat artificial care nu poate asigura securitate şi bunăstare propriilor cetăţeni, iar soluţia normală, din punct de vedere istoric, identitar şi geopolitic, este ca acest stat artificial să-şi protejeze cetăţenii şi să aleagă soluţia corectă, coerentă, de reunire cu patria-mamă”.

Nu este prima oară când Simion face această declarație și nici când oferă ipocrita soluție a „reunirii cu patria-mamă”, fără să prezinte nimic concret din perspectivă politică, socială, economică, geostrategică etc.

De fapt, Simion servește interesele Rusiei, care urmărește să recucerească Republica Moldova prin slăbirea structurii statale a acestei țări, prin îndepărtarea de la putere a forțelor politice pro-românești și pro-europene, implicit – și mai ales – prin compromiterea președintei Maia Sandu, care a organizat cu succes rezistența celui de-al doilea stat românesc împotriva războiului hibrid declanșat de Rusia.

Predrag Balașevici și Zaișa Jurj – doi controversați lideri ai vlahilor din Valea Timocului Sârbesc

De câțiva ani, în jurul liderilor extremiști de la AUR au început să graviteze câțiva lideri de organizații politice și civice din Timocul Sârbesc. Aceștia au devenit un fel de invitați permanenți atât la lucrările Universității de Vară „Izvoru Mureșului”, cât și la diferite alte acțiuni de propagandă și manipulare instrumentate de extremiștii de la AUR.

Relația cu liderii vlahilor din Timocul Sârbesc a fost administrată de AUR prin mai multe persoane. Evident, principalul coordonator a fost Eugen Popescu, vechi „ocrotitor” al liderilor vlahi din Timocul Sârbesc. El i-a ajutat permanent să acceseze fonduri din bugetul României pentru funcționarea organizațiilor civice și politice pe care aceștia le conduc, sub pretextul promovării și apărării „drepturilor vlahilor” din Timocu Sârbesc.

Despre implicarea lui Eugen Popescu în manevrarea organizațiilor civice și politice ale vlahilor din Timocul Sârbesc și relația de colaborare și patronaj pe care o are acesta cu Predrag Balașevici și Zaișa Jurj, platforma media a organizației „Românii Independenţi din Serbia” (RIS) a publicat o anchetă amplă, în mai 2017, din care vă oferim spre lectură următorul fragment.

„Cei doi protejați a lui Eugen Popescu, Predrag Balaşevici şi Zavişa Jurj, au devenit celebri prin inițierea campaniei «Eu sunt valah – Ja sam vlah», pe banii României, organizată în preajma recensământului şi finanțată de ICR din Bucureşti, DPR cu sprijinul lui Eugen Popescu. Tot Eugen Popescu este întemeietorul CONSILIULUI NAȚIONAL VALAH prin intermediul lui Balaşevici și Jurj, în contextul când în Serbia există CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN, din care făceau parte cei doi părtaşi.

Într-un stat nu pot să existe două instituții de stat ale aceleiași minoritați. Totuşi, grupul Balaşevici, cu avizul lui Popescu, a inițiat formare CNV (Consiliul Național Valah), iar limba maternă este limba sârbă şi patria-mamă – Serbia (CNR are limba maternă româna, ar patria-mamă – România).

Pentru a face parte din Consiliul Național Valah (CNV), Balașevici și Jurj s-au declarat official la Primăria Bor etnici valahi, și nu români. Mai mult, la ora actuală se derulează procesul de standardizare a limbii valahe, care are în Serbia de Răsărit circa 38.000 de apartenenți, iar români – circa 4.000 în Timoc, respectiv 38.000 de români în Vojvodina.

În concluzie, Balașevici a fost membru fondator la ambele consilii naționale (CNMNRS și CNMNVS), în funcție de interesul momentului, dar care a creat grave prejudicii în comunitate prin LEGALIZAREA unei etnii distincte de cea românească – etnia vlahă (CNMNVS).

Campania «Eu sunt valah» a reuşit, iar Eugen Popescu a atins obiectivul de protejare a elementului valah. Istoria recentă a consemnat refuzul lui Balaşevici şi Jurj pentru adunarea semnăturilor prin intermediul asociațiilor conduse de ei (din 2008 şi până în zilele noastre) pentru părinții  care vor ca copiii lor să învețe în şcolile din Timoc «limba română cu elementele culturii naționale»” (articolul integral – AICI).

Pe linie de partid, în relația cu liderii vlahi din Timoc, George Simion s-a folosit inițial de liderul Sindicatului „Forța Legii”, fostul deputat Ringo Dămureanu, pe care Simion l-a impus agresiv și nestatutar la conducerea filialei Dolj a AUR. Dămureanu se afla de mai multă vreme în legătură cu unii dintre liderii vlahilor din Timocul Sârbesc și și-a oferit relațiile din zonă pentru a dezvolta influența AUR în comunitatea vlahilor timoceni.

După „divorțul” dintre Simion și Dămureanu, relația AUR cu liderii vlahilor din Timoc a fost preluată de conducerea centrală a AUR, până de curând, când traseistul politic Marian Vasile (fost consilier local liberal, în prezent senator AUR de Dolj) a fost trimis „în misiune” în Timoc.

La scurt timp după vizita senatorului AUR în comunitatea vlahilor timoceni, lideri ai acestora – Predrag Balașevici (președintele „Vlaska Narodna Stranka” – Partidul Neamului Vlah, în traducere directă), Zavișa Jurj (președintele „Ariadnae Filum” – Drustvo za kulturu Vlaha/Rumuna Srbije) – au participat la așa-zisa Academie de Vară „Mihai Viteazul”, organizată de extremiștii de la AUR prin intermediul organizației controlate de Eugen Popescu, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.

În cadrul lucrărilor așa-zisei academii de vară, Zavișa Jurj a ironizat ritmul finanțărilor primite pentru un „centru cultural” la Bor, a cărui finalizare ar fi posibilă „până la jumătatea secolului”.

O investigație realizată de jurnaliștii publicației craiovene Republica Oltenia face dovada că statul român investește încă din 2009, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, sume consistente pentru dezvoltarea unui centru cultural în comunitatea vlahilor din Timocul Sârbesc.

Investigația colegilor de la Republica Oltenia „s-a concentrat pe înființarea și dezvoltarea centrului din orașul Bor (aflat în Regiunea Timocului Sârbesc), înființat de Asociația «ARIADNAE FILUM»”.

„Statul român finanțează proiecte din banii publici ai României, în comunitățile românești din Timocul Sârbesc (românii timoceni), de peste un deceniu. 2009 este anul în care apare în documentele de finanțare ale DRP ideea înființării unui centru cultural pentru românii/vlahii din Timocul Sârbesc.

În 2009, DRP finanța prin, Programul SOCIETAS, construirea Centrului spiritual și cultural al românilor din nord-estul Serbiei. Proiectul presupunea construirea de către Asociația pentru Cultură a Românilor din Serbia «Rumâni Ortodocși» a unui centru cultural și spiritual al românilor timoceni. Finanțarea oferită de DRP a fost de 32.000 de euro. Aceeași asociație primea alți 11.125 de euro pentru achiziționarea unui autoturism.

În 2011, în documentele DRP întâlnim aceeași inițiativă de înființare a unui centru pentru românii/vlahii din Timocul Sârbesc (care este în zona de nord-est a Serbiei) în finanțările acordate mai multor entități românești din regiune. Astfel, Asociația ARIADNAE FILUM primea suma de 59.781 de euro pentru înființarea de «Birouri/centre comunitare românești în Serbia de Răsărit».

O altă entitate românească din regiune –  Parohia Ortodoxă Română din Mălainița și Remesiana – primea două finanțări: 176.584 de euro pentru «Construirea Centrului Spiritual și Cultural al Românilor din Nord-Estul Serbiei» și 76.550 de euro pentru «Continuarea dotării Centrului Spiritual și Cultural al Românilor din Nord-Estul Serbiei».

Menționăm că nu am reușit să găsim pe Internet vreun site în limba română aparținând acestui centru.

În anul 2012, Asociația ARIADNAE FILUM primește o nouă finanțare de la DRP, în valoare de 92.428 de euro, tot pentru «Birouri/Centre Comunitare Românești în Serbia de Răsărit».

Suma-record primită în 2012 de la DRP este încasată de Parohia Ortodoxă Română din Mălainița și Remesiana, care încasează de la bugetul României suma de 449.542 de euro pentru «dotarea Centrului Spiritual și Cultural al Românilor din nord-estul Serbiei».

În 2016, Asociația «ARIADNAE FILUM» beneficiază de o nouă finanțare din partea DRP, în valoare de 39.900 de euro (34.700 de euro decontați) pentru «Centre Cultural-Educative ale Românilor Timoceni».

În 2023, tot «ARIADNAE FILUM» primește o finanțare de 330.476 de euro (213.188 euro decontați) pentru «Repararea și dotarea Centrului Cultural Spiritual al românilor din Valea Timocului».

În 2024, «ARIADNAE FILUM» are aprobată de către DRP o altă finanțare, în valoare de 179.357 euro, tot pentru «Repararea și dotarea Centrului Cultural Spiritual al românilor din Valea Timocului».

Conform informațiilor oferite de DRP, adresa la care funcționează «Centrul Cultural Spiritual al românilor din Valea Timocului» este strada Radnicka, nr.15-17, orașul Bor, Serbia. Conform informațiilor pe care le deținem, locația pare să fie pustie, nefuncționabilă.”

Conform unei investigații realizată de publicația „Timocka Revija” (numărul 284/28.05.2010) și citată de publicația Glasul cerbiciei, „cu fondurile aprobate de DRP-ul condus la vremea respective (2003) de către Eugen Popescu, Balaşevici şi Jurj ar fi trebuit să deschidă un post de televiziune în limba română în Valea Timocului, împreună cu patronul postului TV Folk Disk din localitatea Salaș (fondurile respective, provenite din România, au fost împărțite între ei, iar postul TV în limba română nu s-a mai făcut nici până astăzi). Ce a făcut concret (în 2003) Predrag Balaşevici cu banii primiți de la DRP – a cumpărat două apartamente la Bor, str. Dr. Milanovića 15/37, şi un apartament cu trei camere pe str. Timočke Divizije, nr. 21/13. Despre achiziționarea apartamentelor detaliat scrie «Timočka Revija», nr. 284 din mai 2010, iar banii românești au intrat în Serbia prin Banka Meridian”.

Nu există informații că postul TV în limba română din orașul Bor ar fi fost înființat și ar fi funcționat vreodată. Totodată, în mediile care cunosc activitatea asociației se consideră că un alt proiect al „ARIADNAE FILUM” cu finanțare primită de la statul român – „Caravana culturii românești, spiritualității și tradițiilor populare românești în Timoc” – ar fi fost implementat în condiții controversate.

Investigația realizată de publica’ia Republica Oltenia face o sinteză a sumelor încasate de ARIADNAE FILUM de la statul român. Rezultatul este unul care anulează afirmațiile făcute de Zavișa Jurj, președintele asociației, conform cărora statul român nu ar fi sprijinit comunitatea vlahilor din Timocul Sârbesc.

Sumele primite de ARIADNAE FILUM pentru înființarea de birouri/centre în Serbia de Răsărit sunt următoarele:

„Asociația ARIADNAE FILUM a primit de la statul român prin DRP, pentru «Birouri/centre comunitare românești în Serbia de Răsărit», suma totală de 152.209 euro.

Aceeași asociație a primit de la DRP finanțări de 39.900 de euro pentru Centre Cultural-Educative ale Românilor Timoceni.

Asociației ARIADNAE FILUM i-au fost alocate de către DRP, pentru «Repararea și dotarea Centrului Cultural Spiritual al românilor din Valea Timocului», finanțări de aproximativ 509.833 de euro (330.476 euro aprobați în 2023 și 179.357 euro aprobați în 2024).

În total, sub pretextul înființării, organizării, reparării și dotării de centre pentru românii din Timocul Sârbesc, DRP a alocat pentru ARIADNE FILUM, din bugetul statului român, aproximativ 700.000 de euro (fără să mai luăm în calcul și finanțări pentru alte activități și achiziții primite tot de la DRP)”.

În 2024, imediat după lucrările așa-zisei universități de vară de la Izvoru Mureșului, liderii celor două organizații din comunitatea vlahilor timoceni au intermediat o întâlnire între extremistul George Simion și primul-ministru Milos Vučevici, la sediul Guvernului sârb. Peste noapte, „prigonitorii” vlahilor din Timoc s-au transformat în buni prieteni ai luptătorilor pentru libertatea vlahilor timoceni, Predrag Balașevici și Zavișa Jurj.

Acțiunile de colaborare între AUR și Guvernul Serbiei, intermediate și de cei doi lideri vlahi din Timocul Sârbesc, nu sunt defel benefice intereselor românești din Timoc (vezi analiza realizată de publicația noastră).

Ca o notă de subsol, trebuie subliniat faptul că liderii vlahi din Timoc nu au renunțat definitiv la relația cu Ringo Dămureanu, fost deputat AUR (2020-2024). Dimpotriva, pe același Zavișa Jurj, președintele ARIADNAE FILUM, îl regăsim la o acțiune inițiată de sindicalistul Dămureanu, anume primul „Forum al Rudarilor de Pretutindeni”.

Evenimentul a avut loc în zilele de 14-15 iulie 2025, în stațiunea montană Rânca (județul Gorj), cu participarea unor „reprezentanți ai comunităților rudărești și românofone din România, Bulgaria, Serbia și diaspora, alături de oficiali români și europeni”.

Interesantă ne pare a fi prezența la lucrările acestui forum a europarlamentarului Șerban Dimitrie Sturdza, fost reprezentant AUR, în prezent membru al partidului ACT, înființat de fostul copreședinte al AUR, Claudiu Richard Târziu.

Foarte probabil că, dincolo de discutarea problemelor specifice comunității rudarilor, Zavișa Jurj a îndeplinit la Rânca și misiunea de a iniția și dezvolta o eventuală relație de colaborare cu partidul lui Claudiu Târziu. Demers care dovedește pragmatismul, uneori cinic, de care dau dovadă „luptătorii pentru libertatea vlahilor din Timoc” în realizarea intereselor lor mai mult personale și mai puțin ale comunității pe care au pretenția că o reprezintă.

În concluzie, cei doi lideri vlahi din Timocul Sârbesc au realizat o alianță politică cu extremiștii de la AUR, în speranța că România va fi condusă de aceștia și că, astfel, „robinetul” fondurilor de la bugetul de stat se va redeschide pentru organizațiile lor. Curat mioritic…!

Adrian Severin, Titus Corlățean, Mircea Chelaru, Dan Tănasă, Claudiu Richard Târziu – invitați de onoare la Universitatea de Vară „Izvoru Mureșului”

După ce AUR a preluat controlul absolut al organizării Universității de Vară „Izvoru Mureșului”, de la tribuna acestei complexe și extrem de nocive acțiuni naționaliste și-au exprimat opiniile diverși politicieni români.

Unul dintre acești politicieni este Adrian Severin – traseist politic (FSN, PD, PSD), fost ministru de Externe, fost europarlamentar, fost pușcăriaș condamnat pentru fapte de corupție. Un politruc care s-a transformat din mare pro-european într-un grotesc propagandist al Rusiei și mare luptător „împotriva Ocultei de la Bruxelles”.

Un alt politician dubios participant la Universitatea de Vară Izvoru Mureșului este generalul în rezervă Mircea Chelaru, senator AUR din 2024, fost deputat AUR (2020-2024), fost șef al Marelui Stat Major, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare în scandalul „Case pentru generali”. Acesta reprezintă un alt rebut, de data asta al comunității ofițerilor români. Chelaru este traseist politic (membru în PUNR, PC, PPDD, AUR și PNR) și declamă un naționalism grotesc, ascuns sub discursuri cu pretenții de geniu militar.

Titus Corlățean s-a numărat printre lectorii așa-zisei universități de vară, atât când exercita funcția de ministru de Externe, cât și ca senator PSD, la ediția din 2024 a „universității”. Nu este prea clar rolul pe care-l joacă Titus Corlățean în relația cu AUR, însă remarcăm echilibrul păstrat de acesta în declarațiile pe care le-a făcut în cadrul „universității de vară”.

Dan Tănasă – unul dintre cei mai toxici extremiști din AUR – a jucat în cadrul lucrărilor Universității de Vară „Izvoru Mureșului” același rol pe care l-a primit de la stăpânul lui politic, George Simion, anume de provocator. De câte ori a avut ocazia, a răspândit un discurs foarte agresiv, dar lipsit de conținut și fără vreo consistență logică.

Nu în ultimul rând, la „universitatea de vară” a extremiștilor s-a manifestat și fostul copreședinte al AUR, actualul europarlamentar Claudiu Richard Târziu. Fost conservator creștin eșuat în fantezii legionaroide, foarte energic în atingerea intereselor personale de parvenire politică, Târziu a încercat să-și armonizeze convingerile politice discursului colegului de partid, George Simion. Prin acest demers, el a contribuit la succesul acțiunilor naționaliste organizate de AUR, deși într-un final, prin eliminarea lui din partid, Târziu nu beneficiază de acest succes. Probabil că nu întâmplător, folosindu-și relațiile de europarlamentar, Claudiu Târziu încearcă să recupereze relațiile pe care și le-a făcut ca fost lider AUR în comunitățile istorice românești de lângă granițele țării noastre.

Comunitățile istorice românești sunt în pericol de a fi controlate tot mai puternic de extremiștii AUR

Profitând de lipsa crasă de profesionalism, dar și de trădările comise de funcționari din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și din structura Ministerului de Externe, precum și de indolența ofițerilor și agenților SIE, extremiștii de la AUR au reușit să se infiltreze puternic în comunitățile istorice românești de lângă România.

Statul român nu are o strategie clară, eficientă și realistă pentru aceste comunități, cum nu are nici pentru diaspora românească din restul lumii. Extremiștii AUR și mai ales sistemele de informații și propaganda ale Rusiei lui Putin profită din plin de această gravă slăbiciune a statului nostru.

Este evident că AUR nu este defel interesat de rezolvarea problemelor pe care le au românii din Ucraina, Serbia sau Ungaria. Dimpotrivă, acțiunile realizate de AUR, cu sprijinul unor controversați lideri de organizații românești din aceste comunități, au ca finalitate să tensioneze relațiile acestor români cu statele ai căror cetățeni sunt.

Pentru liderii AUR, nu este o veste bună că se normalizează relațiile dintre comunitățile istorice românești și statele unde acestea se află.

AUR este un partid extremist anti-UE și, prin urmare, nu dorește ca Serbia sau Ucraina să adere la Uniunea Europeană (singurul demers care ar garanta cu adevărat respectarea drepturilor minorităților românești din aceste țări). Aceeași atitudine o vedem în declarațiile lui George Simion despre „Republica Moldova, un stat artificial”.

Cine câștigă din prelungirea tensiunilor dintre comunitățile istorice românești și statele în care acestea există? Cine câștigă din încetinirea ori chiar anularea procesului de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Moldova, Serbiei și Ucrainei?

Răspunsul e unul singur și trebuie să dea de gândit Guvernului român și serviciilor de informații ale statului nostru: câștigă dictatorul și criminalul de război Vladimir Putin!

A murit Ion Iliescu, un comunist nenorocit. Poate fi iertat?

Să începem cu un fragment din Sfânta Scriptură.

„Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.

Iar Iisus zicea: «Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!». Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.

– Advertisement –

Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: «Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!».

Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. Şi zicând: «Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!».

Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: «Acesta este regele iudeilor».

– Advertisement –

Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi Îl hulea, zicând: «Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi!».

Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut niciun rău». Şi zicea lui Iisus: «Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!».

Şi Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai»”.

(Luca XXIII, 33-43)

***

Ion Iliescu este tâlharul care L-a batjocorit pe Hristos!

Ion Iliescu a fost un slujitor obedient al regimului comunist – o aberație demonică, un sistem politic sinistru care a provocat, în România, drame sângeroase, nenorocind viața a zeci de milioane de români.

Ion Iiescu a fost conspiratorul care a confiscat revolta românilor din Decembrie 1989 împotriva comunismului și a acaparat puterea în statul român, ucigând nevinovați pe străzile orașelor țării și asasinându-l pe dictatorul Ceaușescu pentru a instaura propriul regim politic a cărui osatură a fost formată de eșaloanele 2 și 3 ale PCR și Securității.

Ion Iliescu a fost politicianul post-decembrist care, ca președinte al României și lider al FSN/FDSN/PDSR/PSD, a încetinit într-un mod odios, prin toate mijloacele politice și statale la care a avut acces, reîntoarcerea României în Lumea Liberă și în marea familie a democrațiilor europene.

Ion Iliescu a fost politicianul care s-a opus agresiv reîntoarcerii în țară a Majestății Sale Regele Mihai I al României și implicit renașterii statale a națiunii noastre. S-a folosit fără scrupule de instituțiile de forță ale statului pentru a-l batjocori pe Rege, îngăduindu-i într-un sfârșit intrarea în țară, când a fost convins că nu mai prezintă un pericol pentru regimul politic controlat de clanurile mafiote crescute sub protecția iliesciană.

Ion Iliescu a fost „tătucul” mineriadelor, al zdrobirii capetelor de studenți și intelectuali cu târnăcopul și bâta de miner, într-o cinică și sinistră batjocură la adresa Democrației.

Ion Iliescu a fost politicianul care a oferit mafiei politice șansa de a acapara și controla pentru decenii economia națională, administrația publică și componentele esențiale ale societății românești (Justiția, CCR, Universitatea, Academia, Biserica etc.).

Ion Iliescu a fost politicianul care a lăsat României o moștenire odioasă și mortală – această mafie politică transpartinică, această monstruozitate care i-a alungat pe români în Occident, să-și caute printre străini prosperitatea și respectul. Iar peste ani, a transformat milioane de români în niște „zombi” care au ajuns să idolatrizeze un șarlatan ca Georgescu și un derbedeu ca Simion.

Ion Iliescu este sămânța aruncată de diavol în adâncul acestui popor și din care a crescut buruiana otrăvitoare a mafiei politice care a dus statul român în starea de comă aproape mortală în care se află astăzi.

Ion Iliescu a fost tâlharul care a batjocorit această națiune!

În consecință, politicianul Ion Iliescu nu merită să fie îngropat în onoruri și în niciun fel de ceremonie funerară națională sau de stat…

… iar comunistul Ion Iliescu, slujitorul unei ideologii ateiste și anticreștine, nu merită nici măcar un „Dumnezeu să-l ierte!”.

A fost toată viața un comunist. Să-i respectăm alegerea și să-l lăsăm să se chinuie în iad! Damnatio memoriae!

Inevitabilul s-a produs! Mișcarea Neolegionară – crescută după 1989 sub aripa ocrotitoare a ierarhilor, preoților și monahilor legionari din BOR și favorizată de lașitatea și indolența Justiției Române – profită fățiș și agresiv de canonizarea unor clerici implicați activ în susținerea ideologică și în activitatea Mișcării Legionare din România interbelică.

Spre rușinea patriarhului Daniel și a colegilor săi ierarhi din Sinodul BOR, împreună responsabili de canonizarea ca sfinți a unor legionari antisemiți și liberticizi, cu ocazia primei prăznuiri a zilei dedicate în Calendarul Ortodox (22 iulie) „cinstirii” legionarului Ilie Lăcătușu, extremiștii neolegionari, suveraniști și naționalist-filetiști au organizat o manifestare cu caracter extremist-legionar la Cimitirul Giulești, locul unde sunt depuse pentru închinare „moaștele” legionarului.

Patriarhul Daniel și ierarhii BOR au știut care sunt pericolele canonizării celor doi preoți legionari și a lui Dumitru Stăniloae, obedientul slujitor de dictaturi

Când Patriarhia Română și-a făcut publică intenția de a-i canoniza pe preoții legionari Ilie Lăcătușu și Ilarion Felea, precum și pe preotul profesor Dumitru Stăniloae (susținător ideologic al dictaturilor care au pervertit România în secolul XX), au apărut reacții ferme și temeinic argumentate.

– Advertisement –

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a remis publicității, în data de 17 iulie 2024, un comunicat de presă prin care atenționa asupra existenței unor dovezi clare că cele trei personaje au fost activ implicate în Mișcarea Legionară.

Este suficientă lectura acestui fragment din comunicatul emis de INSHR-EW pentru a pune sub semnul întrebării demersul de canonizare a celor trei.

„Ilarion Felea (1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar «Sf. Ioan» din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 și 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal, prevăzut pentru foștii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială «Biserica și școala», Felea a făcut apologia Mișcării Legionare și a programului statului etnocratic al lui Nichifor Crainic, pe care-l caracteriza drept «cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român», întrucât viza și «distrugerea parazitismului iudaic» («Biserica și școala», nr. 7, 1940).

– Advertisement –

Ilie Lăcătușu (1909-1983) a desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionare ce urmau să fie împușcați după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.

Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă «Calendarul» și «Porunca vremii» articole unde a făcut apologia Germaniei naziste și a legăturii dintre ortodoxie și etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei «Gândirea» unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte, susținând legătura dintre ortodoxie și naționalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile «Telegrafului român», revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului.

Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține: «Azi (22 septembrie 1940 – n. red.), neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron. […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru». («Telegraful român», nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri «care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim».”

Patriarhia Română a ales să răspundă cu aroganță la acest comunicat (cu o țâfnoșeală de țață, comentam la acel moment), mimând că BOR ar fi fost lovită în „dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română”. În realitate, nimeni nu chestionase acest drept…

În dezbaterea publică declanșată de intenția BOR de a canoniza niște legionari, Mihai Demetriade (cercetător și consilier superior la CNSAS) afirma:

„Este canonizarea o afacere integral privată a Bisericii?

Argumentul Institutului Wiesel este unul nu doar fundamental laic, dar unul central democratic: toate afacerile publice ne privesc îndeobște. Nu există extrateritorialitate în afacerile publice. Statul democratic este deasupra cultelor. Constituția este deasupra dreptului canonic.

Aș propune aici o foarte scurtă observație: canonizările își pot permite să fie afaceri private dacă ele nu afectează valorile statului. Or, surpriză: prin canonizarea unor legionari, valorile statului sunt afectate. Pentru că transformarea într-un model nu doar etic, ci mai ales ontologic, a unor oameni care și-au pus energiile în slujba terorismului politic poate însemna, de fapt, o legitimare a legionarismului.

Din păcate, alături de indivizi, le este canonizată și memoria. Memoria fascistă. Asta mai cu seamă pe fondul necondamnării de către Sinod a complicităților structurale ale Bisericii cu fascismul autohton. Avem, așadar, un efect pervers: canonizarea devine o formă de validare, prin nenumire, inexplicită, prin nedenunțare a acestui trecut sumbru.”

Probabil fără voie, Mihai Demetriade s-a dovedit a fi „profet”, pentru că ceea ce s-a întâmplat la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușu este expresia acestui efect pervers: legionarismul a fost validat de BOR prin canonizarea unor legionari dovediți și din a căror biografie lipsesc probele de netăgăduit că s-ar fi dezis public, textual, asumat de ideologia antisemită și liberticidă a Mișcării Legionare, pe care au slujit-o cu obediență.

Într-un interviu oferit publicației Spotmedia, cercetătorul Mihai Demetriade anulează și argumentul că „sfinții” legionari și-ar fi demonstrat aderența la valorile creștine prin împotrivirea lor la instaurarea comunismului, argument folosit intens în cercurile clericale ale BOR.

Mihai Demetriade: „Există anticomunism legitim și anticomunism nelegitim. În cazul de față, este un anticomunism nelegitim. Adică n-are sens să-l promovăm, e și foarte toxic să-l promovăm. De ce? Pentru că motivația anticomunistă a unui legionar nu era o motivație care ținea de fapt de caracterul totalitar al ideologiei comuniste. Nu era un anticomunism care ținea de negarea drepturilor fundamentale în interiorul ideologiei comuniste. Pentru că asta făceau și ei de fapt, și aceleași idealuri sau aceleași valori le împărtășeau și legionarii. Nu era un anticomunism care condamna, de pildă, eradicarea unor întregi structuri socio-profesionale pe criterii de clasă, în această mare luptă a clasei muncitoare împotriva tuturor celorlalte clase sociale. Multe din ingredientele totalitare ale fascismului românesc, evident, se regăsesc și în partea cealaltă”.

Redacția noastră a acordat spații largi publicării (și va continua publicarea) unui documentar despre canonizarea celor trei personaje controversate, considerând că Sinodul BOR a comis o cumplită eroare (vezi P.1 – P.2 – P.3)

Din zona societății civile au existat numeroase reacții prin care s-a cerut Sinodului BOR să renunțe la canonizarea celor trei clerici legionari. Patriarhia a rămas surdă și mută, iar Sinodul a continuat demersul și a finalizat canonizarea acestora.

Manifestația legionară de la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușul – începutul unei noi epoci legionare (glorioase?) în BOR

Manifestația legionară de la „moaștele” legionarului Ilie Lăcătușu deschide o nouă epocă pentru prezența ideologiei legionare în corpul clerical, monahal și mirean al BOR. De acum înainte, extremiștii neolegionari vor afla în cei trei „sfinți” legionari argumentul suprem că ideologia legionară a fost validată de BOR, că este conformă cu învățătura creștină.

Extremiștii nu cunosc nuanțele (de altfel, chinuit aflate de Patriarhie) de discurs teologic pretențios conform cărora, deși au fost antisemiți, anti-democrație, liberticizi, cei trei clerici extremiști ar merita canonizarea pentru o presupusă, dar defel dovedită, „căință la sfârșitul vieții”.

Exremiștii neolegionari, suveraniști, naționaliști știu un lucru limpede: în Calendarul Ortodox al BOR se află, de acum înainte, trei camarazi legionari de-ai lor, care sunt cinstiți ca sfinți. Implicit, pentru extremiști, asta înseamnă o puternică validare a ideologiei lor.

Consecințele ideologice, dar și teologice ale acestei realități sunt cumplite.

Antisemitismul deversat în epocă de Lăcătușu, Felea, Stăniloae (antisemitism de care niciunul dintre cei trei nu s-a dezis vreodată, textual, public) este validat ca fiind compatibil cu sfințenia. De asemenea, ideologia liberticidă asumată de cei trei „sfinți” legionari este validată ca fiind compatibilă cu sfințenia.

Totodată, comportamentul antidemocratic, naționalist și de sprijin absolut pentru regimul de dictatură este promovat ca model de comportament al membrilor BOR față de problemele societății și statului. Nu în ultimul rând, filetismul în care au bântuit cei trei „sfinți” legionari (Stăniloae fiind inclusiv unul dintre ideologii naționalism-filetismului românesc!) își pierde caracterul de erezie, câtă vreme cei trei canonizați ca sfinți nu s-au dezis vreodată, public și textual, de această erezie.

Nu reluăm toate argumentele noastre prin care demonstrăm că Sinodul BOR a comis o eroare sinistră prin canonizarea lui Lăcătușu, Felea, Stăniloae. Reiterăm doar concluziile exprimate în primul episod al documentarului dedicat acestei grozăvii.

Prin impunerea pe lista de canonizare a unor personaje controversate, a căror viață este îmbibată de extremism legionar, naționalist, antisemit și filetist, dar și de compromisuri grave și incompatibile cu morala creștină (în cazul lui Stăniloae), Sinodul BOR le arată de fapt românilor care este modelul de societate spre care aspiră cei 58 de episcopi care-l compun. O societate închisă, controlată de „simfonia bizantină” (a se citi „complicitatea”) dintre un stat naționalist-autoritarist și BOR, proclamată ca unic și atotputernic cult religios. O societate populată de „românul verde”, posesor al unei purități genetice, obligatoriu și exclusiv credincios ortodox, organizat într-o familie patriarhală și supusă așa-ziselor virtuți țărănești strămoșești, protejat de un stat care exclude sau cel puțin marginalizează orice altă opțiune religioasă sau civică, proclamând „Ortodoxia și Românismul” (obsesia lui Stăniloae) ca ultime, singure și absolute realități.

În contextul în care România este asediată de propaganda putinistă – în cadrul căreia promovarea naționalismului are un rol foarte important –, iar pe scena politică românească se afirmă tot mai puternic extremismul naționalist de inspirație legionară (al cărui portdrapel este AUR, partid extremist mângâiat cu blândețe pe creștet inclusiv de ierarhi ortodocși!), Sinodul BOR aruncă benzină peste focul extremismului, care amenință să incendieze statul de drept în România.

CITIȚI ȘI:

* Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare

* Sondajul care poate destrăma guvernarea: prăbușit la 13,7%, PSD e tentat să se „AUR-ifice” în opoziție!

* „Revolta de la Lungulețu” – primul sabotaj major al PSD împotriva reformelor demarate de Guvernul Bolojan

* Violențe și isterie la „protestul geto-dacilor”. Noua vedetă a extremiștilor: Nea Ilie din Lungulețu

* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională

* Bărbații care primesc „spor de femeie” sunt conduși de un sinecurist propulsat pe filiera Mazăre – Firea!

* Furios, finul lui Boc anunță ruperea PNL după Congres: „O farsă sinistră! Cooperativa trădătorilor a pus mâna pe partid. Îl vor sugruma și va dispărea ca PNȚCD”

* Manager de presă către Anca Alexandrescu: „Câtă silă îmi produci! Ai ajuns o babă otrăvitoare încă de tânără”

* STENOGRAME. Rețeta Piedone: cum lua șpagă de la Rușanu, patron de hotel la Sinaia. „Interlopul” Varanului minte în rafale, deși probele îl zdrobesc

* Piedone vorbea și cu nevasta tot de pe telefonul șoferului! „Mă, nenorocitule! Mă, bețivule! Mă, râsul lumii, te otrăvesc cu mâna mea!”

* Presa austriacă arată fața urâtă a lui Felix Baumgartner: susținător al extremei drepte, anti-vaccinist agresiv

Motto: „De propăşirea celor drepţi, cetatea se bucură; iar când pier cei fără de lege, ea tresaltă de veselie.” (Pildele lui Solomon XI, 10)

Clasa politică din România este sfâșiată între războiul hibrid purtat de Rusia cu ajutorul „suveraniștilor” lui Georgescu și Simion-AUR, pe de o parte, și luptele crunte din interiorul marilor partide politice românești, prăbușite într-o gravă criză morală, cele mai ruinate fiind PSD și PNL.

Românii primesc ceea ce au generat și votat, vreme de 35 de ani de democrație post-decembristă. Da, agenții lui Putin bântuie nestingheriți printre noi, însă vinovăția pentru situația sinistră în care ne aflăm este numai și numai a noastră.

Dispariția PSD – inevitabilul sfârșit al unei hoarde de jefuitori

PSD – una dintre cele mai sinistre forme de manifestare a mafiei politice postdecembriste – începe să plătească pentru toate ticăloșiile comise asupra Statului și Națiunii Române.

– Advertisement –

Paradoxal, prăbușirea a început la un moment de maximă putere a PSD asupra societății românești. O putere atât de mare, încât PSD și-a permis luxul să crească la sân șarpele putinist, naționalist și anti-european numit AUR. „Strategii” PSD au imaginat o reeditare a confruntării Iliescu – Vadim sub chipul identic de sinistru al așa-zisei confruntări Ciolacu – Simion, cu speranța aberantă că românii, speriați de pericolul extremist, vor alege „răul cel mic”, adică pe înfiorător de mizerabilul Ciolacu.

Prin ticăloșie și indolență, prin parazitarea și destructurarea sistemului de securitate națională, prin transformarea Justiției în damă de companie, PSD a deschis larg porțile țării pentru invazia instrumentată de Rusia lui Putin, sub forma unui cumplit război hibrid ale cărui produse toxice sunt șarlatanul Călin Georgescu și derbedeul George Simion.

– Advertisement –

PSD a pierdut controlul operațiunii de manipulare a mecanismelor electorale, a lăsat țara fără apărare împotriva pericolelor externe, iar Rusia a profitat și a intrat în România noastră ca lupul într-un sat fără câini, ajutată masiv de trădătorii din așa-zisa mișcare „suveranistă” și de imbecilitatea și analfabetismul funcțional a milioane de români (majoritatea, foști votanți ai PSD!).

„Geniile” de la conducerea PSD s-au trezit că mase imense de votanți PSD-iști migrează spre șarpele putinist AUR, fără ca vestita „armată de activiști” a PSD să mai fie capabilă să-i controleze. În mii de localități rurale conduse de primari PSD, oamenii votează AUR, Georgescu și Simion, seduși de aberațiile deversate în agora românească de propaganda instrumentată de Rusia. Pentru liderii PSD, un întreg univers al desfrâului, jafului, prostituției morale, bogățiilor acumulate prin nedreptate, un imens „eden demonic” s-a prăbușit.

La acest moment, PSD este decapitat, sfâșiat de luptele pe care le poartă clanurile regionale în disperarea de a prelua controlul și de a salva o hidră sinistră, care se autodevorează.

Destul de probabil că PSD se va sparge în cel puțin două haite de cadavre umblătoare.

O adunătură de PSD-iști va încerca să mizeze pe rămânerea în zona pro-europeană, mimând aderența la valorile Uniunii Europene, în speranța că vremurile bune, de jaf generalizat la nivel național, cumva, printr-o „anti-minune” făcută de demonul care-i posedează, se va întoarce și va ajunge iarăși să împartă discreționar, ilegal și imoral resursele țării.

O turmă de zombi naționaliști se va băga în „hora” macabră pe care o țopăie AUR pe gâtul României, în speranța că națiunea noastră va fi cât mai repede sufocată, aruncată în comă și oferită pe tavă Rusiei lui Putin. Totul, la schimb cu slujba de arendași ai guberniei într-o Românie mutilată după chipul Belarus, unde își face mendrele sinistrul dictator Lukașenko, sluga lui Putin.

Vorbesc unii de „reformarea PSD”… PSD nu se mai poate reforma. Valorile social-democrației, la care ipocrit fac unii apel acum, valori cinic mâzgălite pe hârtia Statutului PSD, nu au fost vreodată altceva decât pretext pentru manipularea plebei, acapararea puterii și jefuirea țării.

Reformarea PSD este imposibilă pentru că nu are cine s-o facă.

Nu poate să fie un reformator, un om onest, primarul PSD care a reușit să rămână la conducerea unei metropole românești vreme de mai multe mandate folosindu-se pentru acapararea puterii de clanul de familie, de îndobitocirea masei de votanți dependenți de sinecurile plătite de la bugetul orașului, de complicități sinistre cu filialele locale ale partidelor „din Opoziție” gen PNL sau AUR și de butaforii grotești puse în scenă din bugetul unui oraș tot mai sărac.

Nu poate fi reformator un învârtit cu origini în cloaca directorimii falimentarelor întreprinderi socialiste, individ cu un intelect a cărei singură calitate este viclenia de țăran ratat „à la Dinu Păturică”, bogătaș care a acaparat averi imense, împreună cu clanul de familie, prin corupție și jaf, prin înfeudarea unui județ întreg, prin „sifonarea” într-o manieră de neimaginat a banilor europeni.

Nu poate fi reformator un (ex)ministru PSD care s-a folosit de funcția guvernamentală pentru a salva de la faliment afacerile mafiei politice, pentru a orienta fonduri publice spre această mafie, alimentând clanurile de familie și de partid cu resurse imense din averea statului.

Nu, PSD nu se poate reforma, pentru că nu a fost și nu este un partid în sensul adevărat al noțiunii, nu a fost și nu este o formațiune politică social-democrată.

Cel mai bine pentru români ar fi ca PSD să dispară.

PNL – o butaforie soioasă cu pretenții de liberalism

Atunci când urmașii deținuților politici liberali, torturați și asasinați în închisorile comuniste, s-au aliat cu urmașii activiștilor PCR, ai ofițerilor și turnătorilor Securității comuniste, pentru a forma primul USL, mișcarea național-liberală din România și-a arătat adevărata față: o butaforie confiscată de niște parveniți, abonați la sinecuri plătite din bani publici, cu pretenții de liberali, dar absolut fără nicio legătură reală cu ideologia liberală și cu clasa de mijloc a proprietarilor și întreprinzătorilor români care-și doreau o Românie europeană, democratică și capitalistă.

Dulceața beneficiilor imense procurate nemeritat din averea publică în vremea USL a pervertit aproape iremediabil orice rămășiță de ideal național-liberal în PNL.

Valorile național-liberale și cele ale liberalismului european au ajuns în PNL un pretext pentru a obține voturile unor naivi ori ale celor care judecă după formula „votez răul cel mic”. Altfel spus, așa cum PSD s-a folosit de social-democrație pentru a acapara puterea în stat, PNL s-a folosit de valorile liberalismului pentru același țel sinistru: să fim la putere, să avem acces la resursele statului, să prosperăm nemeritat.

În activul PNL, proprietarii privați, întreprinzătorii și alți reprezentanți ai clasei de mijloc (creată, ocrotită și promovată de liberalism) se regăsesc într-o proporție foarte mică, iar în multe situații, unii dintre ei au, de fapt, o falsă apartenență la clasa de mijloc… Nu poți să zici că ești mare întreprinzător privat când afacerea ta a prosperat numai și numai din contracte cu statul/primăria etc., obținute din șpagă și/sau cu dedicație de la politicieni PNL și nu numai!

La acest moment, Ilie Bolojan pare a fi o excepție de la regula parvenitismului și a imposturii care stăpânește PNL.

Bolojan își propune o reformare a PNL, dar este aceasta posibilă?

Da, ar fi posibilă, însă doar dacă Bolojan își asumă să amputeze o mână și un picior din trupul PNL, adică să elimine zonele pline de cangrena USL-istă din rândul partidului.

Fără această amputare de urgență, PNL nu are șanse de supraviețuire și se va prăbuși.

Vor accepta cu seninătate și fără reacție clanurile politice și de familie din PNL această amputare? Puțin probabil… semnele de împotrivire sunt deja evidente.

PSD a avut instinctul de supraviețuire postdecembristă al nomenclaturiștilor PCR și al securiștilor mizând pe plebea proastă, pe cumpărarea voturilor cu „plasa cu ulei, zahăr și făină”, cu ajutoarelor sociale și pe o imensă rețea de sinecuri oferite activiștilor partidului… și tot s-a prăbușit!

PNL a fost incapabil să dezvolte o relație eficientă și reciproc avantajoasă cu clasa de mijloc, a fost total dezinteresat să ajute la dezvoltarea acestei clase sociale. PNL abia a reușit să confecționeze o butaforie care să lase impresia, pentru galerie, că ar fi un partid care promovează interesele proprietarilor privați, ale deținătorilor români de capital, ale comunității de afaceri din România.

În fapt, PNL și-a dorit doar puterea politică, accesul la resursele statului, pentru a satisface interesele clanurilor de partid… și cea mai bună formulă a fost „împerecherea contra naturii” cu PSD, sub chipul hâd al USL.

Pentru PNL a venit momentul să achite nota de plată. Va mai rămâne ceva din PNL, va reuși Bolojan să reformeze această butaforie în ruină? Puțin probabil…

USR – în căutarea paradisului pierdut

Uniunea Salvați România s-a născut din frustrările și speranțele societății civile. Frustrări cumplite provocate de abuzurile comise de guvernările PSD și complicitățile PNL. Speranța că România va rămâne țară membră a Uniunii Europene și astfel va învinge mafia politică.

Perioada inocenței a fost scurtă în USR. Alături de idealiști s-au strecurat oportuniștii care, sub pretextul pragmatismului politic, au început să redefinească USR după chipul sinistru al PSD și PNL.

USR a pierdut „paradisul” civismului, legăturile cu societatea civilă s-au redus până la dispariție. Politicienii USR și-au dorit mult să fie luați în serios ca… politicieni și mai puțin ca activiști ai societății civile care au îmbrăcat, din disperare, haina de politician.

Totuși, pervertirea USR nu este una finală, iremediabilă… În USR încă poți să găsești oameni onești și de mare calitate umană și profesională. Președintele Nicușor Dan este un produs politic al curentului civic din care a apărut USR. Dominic Fritz este un alt exemplu de politician european, onest și care contribuie consistent la salvarea democrației în România.

USR are însă nevoie de reformă. Episodul Elena Lasconi – penibil prin comportamentul primăriței din Câmpulung și sinistru prin cinismul cu care aceasta a fost debarcată de la conducerea USR – a reamintit că acest partid are nevoie urgentă de reformare.

Cine va face reforma? Câți „Dominic Fritz” sunt în USR pentru a lansa această reformă? Va decide președintele Nicușor Dan că USR va fi „partidul lui” sau își va contrui un alt partid, inclusiv cu mari bucăți rupte din USR? Va fi dispusă societatea civilă să ierte aroganța și trădările comise de politicienii USR față de activismul civic?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri vor modela traiectoria USR în viitorul imediat…

Demonul suveranist – pericolul mortal pentru România

Peste toată această ruină a clasei politice postdecembriste tronează demonul suveranismului, controlat de Rusia lui Putin. Confecționați în „laboratoarele” administrate de foști ofițeri de informații români – frustrați de perspectiva de a-și pierde privilegiile, nostalgici ai vremurilor când Securitatea făcea legea în țară –, cu susținerea logistică, financiară și informativă oferită de serviciile secrete ale Rusiei, șarlatanul Călin Georgescu și derbedeul George Simion își continuă eficient operațiunile de destabilizare a statului român și de distrugere a democrației.

Suveranismul lor este un amestec de legionarism și ceaușism, un hipernaționalism care-și află izvoarele doctrinare în naționalismul mistic, ortodoxist, antisemit și antidemocratic al Mișcării Legionare și în naționalismul ateist și de clan de familie de inspirație nord-coreeană al dictatorului Ceaușescu.

Demonul suveranist profită cinic de ruina clasei politice românești așa-zis pro-europene, alimentează frustrări, frici și falsuri aberante în mintea a milioane de români, la rândul lor, produsele crizei morale și statale în care politicienii postdecembriști au aruncat națiunea română.

În România încă există forțe care se opun acestui demon: în societatea civilă, în serviciile secrete, în diferite instituții ale statului și comunității, chiar și în partidele așa-zis pro-europene.

Însă nu e suficient. Românii care încă au mintea întreagă trebuie să-și asume destinul pro-european și să reacționeze civic și politic, cu fermitate și perseverență.

Altfel, democrația se va prăbuși, iar România va ajunge o gubernie a Rusiei, condusă de figuri sinistre ca Georgescu și Simion.

Soarele va răsări și mâine, dar nu știm peste ce fel de România își va trimite razele. Românii încă au puterea să decidă cum va fi această Românie…

CITIȚI ȘI:

* STENOGRAME. Rețeta Piedone: cum lua șpagă de la Rușanu, patron de hotel la Sinaia. „Interlopul” Varanului minte în rafale, deși probele îl zdrobesc

* Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare

* „Revolta de la Lungulețu” – primul sabotaj major al PSD împotriva reformelor demarate de Guvernul Bolojan

* Sondajul care poate destrăma guvernarea: prăbușit la 13,7%, PSD e tentat să se „AUR-ifice” în opoziție!

* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională

* Bărbații care primesc „spor de femeie” sunt conduși de un sinecurist propulsat pe filiera Mazăre – Firea!

* Violențe și isterie la „protestul geto-dacilor”. Noua vedetă a extremiștilor: Nea Ilie din Lungulețu

* Furios, finul lui Boc anunță ruperea PNL după Congres: „O farsă sinistră! Cooperativa trădătorilor a pus mâna pe partid. Îl vor sugruma și va dispărea ca PNȚCD”

* Manager de presă către Anca Alexandrescu: „Câtă silă îmi produci! Ai ajuns o babă otrăvitoare încă de tânără”

* Presa austriacă arată fața urâtă a lui Felix Baumgartner: susținător al extremei drepte, anti-vaccinist agresiv

EDITORIALE:

– Advertisement –

După înfrângerea (la limită!) a Partidei Ruse la alegerile prezidențiale din acest an și după punerea sub acuzare a lui Călin Georgescu, propaganda rusească și acțiunile agenților de influență pe care-i are Rusia în România au cunoscut câteva etape de reorganizare, ajustare și ulterior, de relansare a ofensivei de dezinformare prin care Putin încearcă să prăbușească democrația în țara noastră.

Această ofensivă face parte dintr-un efort continental al serviciilor de informații ale Federației Ruse care au reușit să conceapă și să implementeze un mecanism extrem de eficient de manipulare a opiniei publice din România și din țările membre ale Uniunii Europene.

În România, victoria înregistrată de Moscova în lupta informativă a fost aproape totală – puțin a lipsit ca țara noastră să fie capturată de un regim pro-Rusia, anti-UE, anti-NATO – și efectiv a umilit serviciile secrete generos stipendiate de statul român: SRI, SIE, DGIA (serviciul secret al Armatei Române), STS etc.

Cauzele acestei înfrângeri le vom analiza separat. Consemnăm, deocamdată, faptul că în România, Rețeaua „Matryoshka” a reușit să transforme peste 5 milioane de români (aproximativ un sfert din populația țării!) în niște dușmani asumați ai democrației, ai statului de drept și ai parcursului european al României.

– Advertisement –

O victorie extraordinară a Rusiei putiniste, din păcate, și care merită notată la excepțional într-un manual al tehnicilor de manipulare folosite de serviciile secrete pentru a obține controlul unor mulțimi imense de cetățeni ai unui stat considerat inamic.

Ce este Rețeaua „Matryoshka”?

Denumirea de „Matryoshka” face trimitere la vestitul set de păpuși din lemn rusești cu același nume.

Un set de „Matryoshka” este format din mai multe păpuși din lemn, goale înăuntru, care se introduc una în cealaltă, de la cea mai mare până la cea mai mică. Aceste păpuși din lemn ar fi apărut la sfârșitul secolului XIX, la Abramțevo (un sat și moșie nobiliară la nord de Moscova), dar au fost produse pentru prima oară în serie și cantități masive în orășelul Serghiev-Posad, din Regiunea Moscova.

– Advertisement –

Păpușile „Matryoshka” ne vorbesc, indirect, despre spiritul națiunii ruse: au fost inspirate de la ouăle de Paști viu colorate și de la niște figurine japoneze, apoi au fost proclamate ca fiind simbolul fertilității (nașterea din generație în generație de femei). Într-un final, au ajuns să fie identificate cu permanenta lipsă de sinceritate a rușilor (mai ales, a politicienilor sovietici și a celor ruși, după căderea URSS), ca un avertisment că întotdeauna în spatele cuvintelor rostite de un rus se află o altă realitate care și aceasta, la rândul ei, ascunde și este negată de o altă realitate, și tot așa până la epuizarea „matryoshkăi”.

Într-un raport emis în iunie 2024 de VIGINUM (Le Service de Vigilance et de Protection contre les Ingérences Numériques Etrangères), sub sigla Secretariatului General al Apărării și Securității Naționale al Franței, Rețeaua „Matryoshka” desemnează campania pro-rusă lansată asupra zonelor de limbă franceză (și nu numai), prin care sunt vizate mass-media și comunitățile specializate în „fact-checking”.

Acest „nume de cod” a fost atribuit propagandei pro-Rusia de grupul de activiști ruși anti-Putin intitulat „Antibot4Navalny”, care monitorizează, din 2018, activitățile de dezinformare și manipulare instrumentate de regimul de la Moscova.

La originea raportului pe care-l prezentăm se află o amplă acțiune de monitorizare și documentare realizată de VIGINUM spre sfârșitul anului 2023, asupra unei campanii de manipulare instrumentată de Rusia în spațiul online francofon.

Concluzia VIGINUM este că respectiva campanie de manipulare are ca scop să posteze conținut fals („rapoarte”, meme-uri, „graffiti” etc.) în rețelele de socializare (Facebook, Twitter, Instagram etc.), în secțiunea de comentarii la postările conturilor deținute de diferite instituții mass-media, personalități politice și civice, organizații de „fact-checking” etc. din peste 60 de țări francofone.

Conținutul fals are ca finalitate manipularea opiniei publice în favoarea Rusiei lui Putin și împotriva sistemului democratic, a Uniunii Europene, a NATO, a Lumii Libere în general.

Grupul anti-dezinformare „Antibot4Navalny”

„Antibot4Navalny” este grup anonim format în principal din analiști ruși voluntari, adepți ai valorilor democratice mărturisite de eroul luptei pentru libertate în Rusia, Aleksei Anatolievici Navalnîi (asasinat în închisoare la ordinul lui Putin, în 16 februarie 2024). Ei urmăresc operațiunile de influență și manipulare a opiniei publice instrumentate de Rusia în rețelele de socializare (în principal în rețeaua X).

Grupul este activ din noiembrie 2023, dar o parte din membri săi acționează în clandestinitate împotriva propagandei rusești încă din anul 2018.

La începutul activității sale, „Antibot4Navalny” avea ca obiectiv principal analizarea dezinformărilor care vizau situația politică, economică și militară din Rusia și Ucraina, țintele vizate de grup fiind fermele de troli înființate și coordonate de Moscova.

Activitatea grupului a trecut de la nivel regional la o avengură internațională în octombrie 2023. La acel moment, analiștii „Antibot4Navalny” au descoperit o campanie masivă de „boți” coordonată de Moscova, prin care se posta și promova insistent un videoclip în limba rusă care urmărea schimbarea narațiunii rusești despre războiul de agresiune declanșat asupra Ucrainei.

În respectivul videoclip se comunicau cu insistență două narative: primul, că Rusia și Ucraina sunt „state surori”; al doilea, că luptele dintre ucraineni și ruși destrămau marea familie pe care o formau rușii și ucrainenii, care ar fi, de fapt, unul și același popor. Observăm că aceste narative au fost agresiv și masiv distribuite și în România prin intermediul rețelelor de socializare, dar și prin preluarea lor în discursurile unor politicieni români „suveraniști”.

Inițial, Grupul „Antibot4Navalny” a considerat că țintele campaniei erau Rusia și Ucraina. Foarte repede însă, informațiile procurate de analiștii grupului au condus la concluzia că „boții” acționau de această dată cu o rază de acțiune planetară, atacând Franța, Germania, Israelul și SUA.

Scopul real ascuns (prin metoda „Matryoshka”) în spatele unui scop aparent (de a schimba narativul privind războiul din Ucraina) era de fapt să determine opinia publică și mediile politice din țările democratice să nu mai susțină acțiunile guvernelor lor de trimitere de ajutoare financiare, umanitare și militare către Ucraina.

Din acel moment, frontul de luptă susținut de Grupul „Antibot4Navalny” împotriva campaniilor de manipulare instrumentate de Rusia a devenit unul global.

Analiza VIGINUM a modului de operare a Rețelei „Matryoshka”

O campanie de dezinformare instrumentată de Rusia (prin serviciile secrete rusești, ferme de „troli”, agenți de influență din țările-țintă ori prin diferite alte entități controlate de statul rus) vizează diseminarea (prin utilizatori umani sau prin softuri automatizate) pe scară largă, în mod deliberat și organizat, într-o anumită zonă-țintă (către mulțimi mari de persoane sau către anumite categorii de persoane) a unor informații false care contribuie la realizarea intereselor geopolitice pe care le are Rusia în legătură cu un anumit subiect/fenomen/eveniment politic, social, economic, militar etc. în țara-țintă/țările-țintă vizată(e).

Pot fi identificate anumite etape ale acestei campanii de dezinformare tip „Matryoshka” instrumentată în mediul online.

Primul grup de conturi („seeders” – care „plantează” informația falsă) postează conținut fals pe platforma de socializare vizată (în raportul VIGINUM este analizată rețeaua de socializare X – fostul Twitter –, însă tehnica este valabilă pentru oricare altă rețea de socializare).

Al doilea grup de conturi („quoters” – cei care „citează”) distribuie postarea unui „seeder” ca răspuns/reacție/comentariu la postările unor entități mass-media, personalități politice, civice și comunități de „fact-checking”. Același grup promovează postarea confecționată de „seeder” în diferite grupuri/comunități din rețeaua de socializare respectivă, astfel încât, în final, postarea este asumată de persoane reale care nu au vreo legătură directă cu Rețeaua „Matryoshka”, dar care devin parte activă în rețea.

Persoanele reale care preiau conținutul fals, considerându-l adevărat, sunt așa-numiții „idioți utili” și constituie, totodată, grupul-țintă al campaniei de dezinformare.

Specificul unei astfel de campanii de manipulare este acela că folosește chiar grupul-țintă vizat ca parte activă a campaniei. Mecanismul este asemănător modului în care se răspândește un virus: informația falsă distribuită de campania de dezinformare este prezentată astfel încât membrii grupului-țintă o acceptă cu valoare de adevăr (sunt infectați) și aceștia devin, la rândul lor, diseminatori ai informației false respective (purtători și propagatori ai virusului).

Informațiile false sunt diseminate printr-un mecanism relativ simplu, dar eficient. O operațiune de tip „Matryoshka” implică, la debut, un număr de 3 până la 5 „seeders” care postează inițial conținutul „fake” pe rețeaua de socializare folosită ca mediu de diseminare. Conținutul „fake” poate fi identic în redactare și informația falsă furnizată, dar poate să prezinte, la fiecare dintre „seeders”, anumite caracteristici individuale, fără a afecta substanțial informația falsă diseminată.

După aproximativ 30-45 minute, conțintul postat de fiecare dintre „seeders” este redistribuit de câte 3-5 „quoters”. Repostarea conținutului inițial se face fie în grupuri ale rețelei de socializare formate din membri ai grupului-țintă, fie sub formă de comentarii pe paginile/conturile unor entități mass-media, personalități politice, civice și comunități de „fact-checking” care sunt ținte sau medii supilmentare de diseminare pentru inițiatorii operațiunii „Matryoshka”.

Acțiunile acestor „quoters” durează câteva ore (între 3 și, uneori, 10 ore), iar conținutul distribuit, deși păstrează conținutul inițial, este individualizat în funcție de mediul de diseminare, fiind completat cu diferite texte, emoji ori cu „tag” pe ținta vizată (dacă este vorba de entități mass-media, personalități politice, civice și comunități de „fact-checking”). Frecvența postărilor/comentarilor făcute de „quoters” este de aproximativ o postare/comentariu pe minut.

Evident, numărul de „seeders” și „quoters” implicați este determinat de mărimea, complexitatea și obiectivele campaniei. O campanie masivă de dezinformare poate implica zeci de persoane reale implicate, precum și zeci de mii de „boți” coordonați prin intermediul unor softuri speciale.

În monitorizarea efectuată de VIGINUM au fost identificate erori care cel mai probabil nu s-ar fi produs dacă procesul ar fi fost automatizat (prin utilizarea de boți), fapt care confirmă că la nivelul acestei etape a operațiunii, care presupune folosirea de „quoters”, sunt implicate persoane reale.

Principalele erori identificate au fost:

• utilizarea de către un „quoter” a textului altui „quoter” în timpul aceleiași operațiuni;
• utilizarea unor etichete eronate în postările anumitor „quoters”;
• greșeli de scriere în unele postări ale „quoters”;
• citate într-un fir de comentarii și nu într-un răspuns la postarea unei persoane vizate.

O altă caracteristică a acțiunilor realizate de „quoters” este aceea că, dacă situația o cere, un „quoter” se transformă în „seeder”, persoanele din spatele conturilor respective (conturi false) abordând modalități specifice de distribuire a conținutului fals, în funcție de calitatea utilizată („quoter” sau „seeder”).

Conturile folosite în rețeaua de socializare selectată ca mediu de diseminare sunt conturi false, confecționate de firme specializate în „farmare” (creare în cantități industriale) de conturi în rețele de socializare, cu puțin timp înainte de declanșarea operațiunii de dezinformare de tip „Matryoshka”.

Conturile respective nu menționează o biografie/o locație (sau folosesc informații false în redactarea acestora), folosesc la profil imagini generate digital, au un număr redus de „prieteni” virtuali și/sau de abonați.

În completare, echipele de coordonare a unei operațiuni de tip „Matryoshka” se folosesc uneori de adrese de e-mail pentru a invita entități mass-media, personalități politice, civice și comunități de „fact-checking” să lectureze conținut online pe Telegram sau pe web-site-uri din ecosistemul de dezinformare, pentru a atrage atenția țintelor-cheie asupra conținutului fals diseminat în cadrul operațiunii.

Inteligența artificială, fermele de „boți” operate de Rusia și operațiunile de tip „Matryoshka” – o evoluție înspăimântătoare

Să ne oprim, deocamdată, din prezentarea analizei realizată de VIGINUM cu privire la modul de operare a Rețelei „Matryoshka” și să discutăm despre eficientizarea cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) a acțiunilor de dezinformare lansate de fermele de „bots”.

În iulie 2024, Departamentul de Justiție al SUA, împreună cu omologii săi din Canada și Olanda, au dezactivat o fermă de „bots” rusească care răspândea propagandă pro-rusă. În cadrul acelei acțiuni, s-a evidențiat utilizarea AI-ului pentru a crea și opera ferma de „boți” respectivă, acest fapt constituind o evoluție înspăimântătoare în utilizarea inteligenței artificiale.

Într-un comunicat de presă intitulat „Departamentul de Justiție conduce eforturile partenerilor federali, internaționali și din sectorul privat pentru a desființa o fermă de roboți de socializare sub acoperire, operată de guvernul rusesc”, oficialii americani informează că „rețeaua de știri RT, condusă de statul rus, a dezvoltat și a operat o fermă de roboți îmbunătățită cu inteligență artificială pentru a disemina dezinformare și a semăna discordie în Statele Unite și în alte părți”.

Departamentul de Justiție american a confiscat două nume de domeniu și a analizat 968 de conturi de socializare folosite de actori ruși pentru a crea o fermă de „boți” de socializare cu inteligență artificială, care răspândea dezinformare în Statele Unite și în străinătate. Ferma de „boți” de socializare a folosit elemente de inteligență artificială pentru a crea profiluri de socializare fictive – adesea pretinzând că aparțin unor persoane din SUA –, pe care operatorii le-au folosit apoi pentru a promova mesaje în sprijinul obiectivelor Guvernului rus.

Tot în iulie 2024, Departamentul de Justiție american, FBI și Forța Națională de Misiune Cibernetică (CNMF), în parteneriat cu Centrul Canadian pentru Securitate Cibernetică (CCCS), Serviciul General de Informații și Securitate al Olandei (AIVD), Serviciul Militar de Informații și Securitate al Olandei (MIVD) și Poliția Olandeză, au emis un Aviz Comun de Securitate Cibernetică (ACSC). Acesta detaliază tehnologia din spatele fermei de boți de socializare, inclusiv detalii despre modul în care creatorii fermei de boți și-au folosit sistemul de inteligență artificială personalizat pentru a promova schema. Avizul permite platformelor de socializare și anchetatorilor să identifice și să prevină utilizarea în continuare a tehnologiei de către Guvernul rus.

Avizul Comun de Securitate Cibernetică avertizează companiile de social media că actori sponsorizați de statul rus au folosit software-ul Meliorator pentru activități de influență malignă străină în beneficiul Guvernului rus.

Afiliații RT (fosta Russia Today), care este o organizație media sponsorizată de statul rus, au folosit Meliorator – un pachet software sub acoperire, îmbunătățit cu AI – pentru a crea personaje online fictive, reprezentând o serie de naționalități, pentru a posta conținut pe X (fosta Twitter). Folosind acest instrument, afiliații RT au răspândit dezinformări către și despre o serie de țări, inclusiv SUA, Polonia, Germania, Olanda, Spania, Ucraina și Israel.

În ACSC se precizează că, deși instrumentul a fost identificat doar pe rețeaua de socializare X, analiza Meliorator a indicat că dezvoltatorii intenționau să extindă funcționalitatea acestuia la alte platforme de socializare.

Analiza a indicat, de asemenea, că instrumentul este capabil de următoarele:

• crearea în masă de personaje de socializare cu aspect autentic;
• implementarea de conținut similar cu cel al utilizatorilor tipici de socializare;
• oglindirea dezinformării altor personaje de boți;
• perpetuarea utilizării unor narațiuni false preexistente pentru a amplifica influența străină malignă;
• formularea de mesaje, care să includă subiectul și încadrarea, bazate pe arhetipul specific al bot-ului.

Câteva detalii tehnice despre acest instrument de administrare a fermelor de „boți”.

Rețeaua de știri RT, controlată de Guvernul Rusiei, a avut acces la Meliorator începând cu anul 2022. Meliorator este un software de generare și gestionare a fermelor de boți bazate pe inteligență artificială, pentru a disemina dezinformări către și despre o serie de țări, inclusiv SUA, Polonia, Germania, Olanda, Spania, Ucraina și Israel.

Software-ul Meliorator a fost conceput cu scopul de a fi utilizat pe rețelele de socializare pentru a crea în masă personaje cu aspect „autentic”, permițând propagarea dezinformării, ceea ce ar putea ajuta Rusia să exacerbeze discordia și să încerce să modifice opinia publică ca parte a operațiunilor informaționale.

Începând cu iunie 2024, Meliorator funcționa doar pe X (cunoscut anterior ca Twitter), însă analize suplimentare sugerează că funcționalitatea software-ului poate fi extinsă și la alte rețele de socializare.

Meliorator include un panou de administrator numit „Brigadir” și un instrument de seeding numit „Taras”, cu ajutorul cărora softul poate fi folosit la un randament maxim.

„Brigadir” este interfața principală pentru utilizatorul final al Meliorator și funcționează ca panou de administrare. Totodată, „Brigadir” este interfață grafică pentru aplicația „Taras” și include fișiere pentru „suflete” (identitățile false care creează baza pentru „boți”) și fișiere pentru „gânduri”. Aceste „gânduri” sunt scenarii sau acțiuni automate care pot fi implementate în numele „boților”, cum ar fi partajarea de conținut pe rețelele de socializare.

„Taras” servește ca „back-end” al pachetului software Meliorator și conține fișiere .json utilizate pentru a controla persoanele care răspândesc dezinformare pe rețelele de socializare. Aceste fișiere sunt cod extrem de descentralizat, care trebuie combinat cu alte fișiere la execuție pentru a obține funcționalitatea dorită. Două fișiere specifice sunt vitale pentru funcționalitatea Taras. Primul fișier este conceput pentru a agrega o serie de alte instrumente și baze de date pentru utilizarea lor, iar al doilea fișier este conceput pentru a agrega și executa o serie de instrumente de automatizare utilizate de Meliorator.

Fișierul „Suflete” conține identitățile false. Aceste așa-numite „suflete” ale „boți”-lor folosiți sunt determinate pe baza selecției unor parametri specifici sau arhetipuri selectate de utilizatorul softului Meliorator. Orice câmp nepreselectat va fi generat automat. Arhetipurile de boți sunt apoi create pentru a grupa boții aliniați ideologic folosind un algoritm special conceput pentru a construi persona fiecărui „bot”, determinând locația, ideologiile politice și chiar datele biografice ale personei. Aceste detalii sunt completate automat pe baza selecției arhetipului sufletelor. Odată ce „Taras” creează identitatea, aceasta este înregistrată pe platforma de socializare. Identitățile sunt stocate folosind un „MongoDB”, care poate permite interogări ad-hoc, indexare, echilibrare a încărcării, agregare și execuție JavaScript pe server.

Fișierul „Gândurile” conține scenarii sau acțiuni automate care pot fi finalizate în numele unui „suflet” sau al unui grup de „suflete”. Acest lucru permite persoanelor să aprecieze, să partajeze, să reposteze și să comenteze postările altora cu videoclipuri sau link-uri. Fișierul „Gânduri” permite, de asemenea, întreținerea, crearea unei noi înregistrări pentru o identitate și conectarea la profiluri deja existente. Cadrul pentru fișierul „Gânduri” și scenariile pe care le creează poate fi văzut în cod; aceste fișiere sunt scrise separat, iar un fișier-părinte apelează la fișiere mai mici pentru a îndeplini funcția. În mod special, același cod conține referințe la alte platforme de socializare, inclusiv Facebook și Instagram, indicând intenția de a extinde proiectul dincolo de X.

Operatorii „Taras” folosesc fișierul „Gânduri” pentru a se conecta la personajele deja existente din ferma de boți. Odată ce un „suflet” este activ pe platforma de socializare, „cartea de identitate” a personajului prezintă un ecran de conectare pentru platforma de socializare.

Caracteristicile boților sunt atent stabilite de către specialiștii Guvernului Rusiei care operează softul Meliorator. Astfel, pentru a evita detectarea în cursul activității online, fiecare cont de bot este creat având în vedere una dintre cele trei funcții diferite. Folosind fișierul „Suflete”, persoana este generată pentru arhetipuri specifice care apoi rămân ale „bot”-ului pe toată durata sa de funcționare.

Primul arhetip de bot primește profiluri complete constând dintr-o fotografie de profil, o fotografie de copertă și date biografice, inclusiv numele și locația. Acești boți au, de asemenea, mici biografii care indică înclinațiile sau ideologiile lor politice. Dacă un bot are aceste informații, va fi folosit intens pentru a propaga informații și va desfășura cea mai robustă activitate. Fotografiile de profil pentru boți au fost generate folosind tehnologii de AI (cea mai accesibilă fiind „text-to-photo”). În speța studiată și prezentată de Avizul Comun de Securitate Cibernetică (ACSC), a fost folosit un instrument „open source” numit „Faker” pentru a genera fotografii, informații biografice și alte detalii.

Un al doilea arhetip de bot conține foarte puține informații despre profilul său, dacă cumva aceste informații sunt prezentate. De obicei, profilul constă dintr-un nume de utilizator și foarte puțin conținut original și este folosit pentru a da „like” informațiilor false deja partajate.

Arhetipul final de bot a fost creat folosind date compilate de un „webcrawler” asociat cu site-ul Nemezida (varianta nemez1da) sau de alte depozite de date pentru a crea o persoană autentică fără legături cu AI. Acest bot pare real prin generarea unei activități numeroase și prin acumularea de urmăritori. Dintre toate arhetipurile de bot, această „personaj-bot” pare cel mai legitim și este folosit pentru a oglindi și amplifica dezinformările partajate de conturile de bot și non-bot.

Avizul Comun de Securitate Cibernetică (ACSC) a observat un efort constant de sofisticare a confecționării și utilizării bots-ilor prin utilizarea AI.

Astfel, conturile de „personaj-bot” fac încercări evidente de a evita interdicțiile pentru încălcarea termenilor și condițiilor de utilizare și de a evita să fie remarcate ca boți, prin integrarea în mediul mai larg al rețelelor sociale.

Majoritatea conturilor de „personaje-bot” se lăudau cu peste 100.000 de urmăritori, număr necesar pentru ca o „persoană-bot” să evite detectarea atunci când interacționează cu alte conturi (deținute de persoane reale).

Totodată, la fel ca și conturile autentice, „boții” urmăresc conturi autentice care reflectă înclinațiile și interesele lor politice enumerate în biografia lor confecționată. Excepțiile de la regula celor 100.000 de urmăritori au inclus urmărirea conturilor altor boți și/sau a conturilor extrem de mediatizate pe care o persoană interesată de politica SUA ar avea sens să le urmărească, cum ar fi politicienii cunoscuți.

Avizul Comun de Securitate Cibernetică (ACSC) atenționează că instrumentul Meliorator folosit de Rusia pentru administrarea boților este capabil să primească și să răspundă la mesaje directe, dar că în general încearcă să evite acest lucru pentru a limita nevoia de a răspunde în timp real.

În urma analizelor realizate, Avizul Comun de Securitate Cibernetică (ACSC) arată că personajele-bot identificate și asociate cu instrumentul Meliorator sunt capabile de următoarele:

• implementarea de conținut similar cu cel al utilizatorilor tipici de social media, cum ar fi generarea de postări originale, urmărirea altor utilizatori, „like-uri”, comentarea, repostarea și obținerea de urmăritori;
• oglindirea dezinformării altor personaje-bot prin mesajele, răspunsurile, repostările și biografiile lor;
• perpetuarea utilizării unor narațiuni false preexistente pentru a amplifica dezinformarea rusească;
• formularea de mesaje care să includă subiectul și cadrul, bazate pe arhetipul specific al bot-ului.

Creatorii instrumentului Meliorator au luat în considerare o serie de bariere în calea detectării și au codat capacitatea de a ascunde IP-ul, de a ocoli autentificarea cu factor dublu și de a modifica șirul agentului utilizator. Operatorii Meliorator evită detectarea utilizând un cod „backend” conceput pentru a atribui automat o adresă IP proxy personajului-bot generat de AI, pe baza locației lui presupuse (false). Dezvoltatorul a scris o porțiune de cod pentru a verifica și a vedea dacă un proxy și un port specific se află într-un MongoDB specificat în același cod. Dacă nu, acesta găsește un IP activ deschis, având în vedere o valoare a codului de țară.

În cazul rețelei de socializare X, Avizul Comun de Securitate Cibernetică (ACSC) a descoperit că, pentru a ocoli măsurile implementate de X pentru a preveni funcționalitățile boților, dezvoltatorul Meliorator a introdus un cod care permite serverului să ocolească metodele de verificare X. Mai exact, atunci când rețeaua de socializare X trimite un cod de autentificare către un cont, e-mailul este trimis direct către server (deoarece e-mailul asociat contului se află pe același server), codul răspunde prin extragerea codului de verificare și răspunzând către X cu acesta. Deși acest instrument este codificat special pentru X, este ușor de adaptat la orice platformă de socializare care se bazează pe o structură de autentificare similară.

Totodată, dezvoltatorul Meliorator a modificat șirul de caractere al agentului utilizator, astfel încât șirul de caractere al agentului utilizator pentru fiecare identitate a botului va fi același. Înainte de a face acest lucru, activitatea a fost setată să utilizeze un port de depanare la distanță pentru a ascunde complet sarcina.

Softul Meliorator, prin intermediul căruia fermele de boți sunt create și puse în funcționare cu ajutorul AI, reprezintă un instrument sinistru, folosit cu o eficiență nemaiîntâlnită până în prezent de Rusia lui Putin pentru a influența opinia publică din statele-țintă, unde este diseminată dezinformarea confecționată de aparatul de propagandă și serviciile secrete ale Rusiei.

Un soft pentru care Lumea Liberă nu este pregătită…

O concluzie de etapă – trebuie să reformăm Serviciile secrete, dar cum facem asta?

România este lipsită de apărare în fața operațiunilor de tip „Matryoshka” și a campaniilor de dezinformare lansate în rețelele de socializare de fermele de boți administrate cu ajutorul unor softuri ca Meliorator.

Serviciile secrete românești – subvenționate mai mult decât generos de la bugetul statului român – sunt total depășite de noile tehnologii folosite de Rusia (și nu numai) în războiul hibrid declanșat împotriva Lumii Libere.

La acest moment se fac eforturi mari pentru ca serviciile secrete ale statului român să-și actualizeze strategiile, tehnologia și mai ales viziunea asupra modalităților de susținere a „războiului nevăzut” pe care Lumea Liberă îl poartă împotriva dictaturilor din Rusia, China, Iran, Coreea de Nord și a trădătorilor și idioților utili din slujba acestor inamici declarați ai democrației euro-atlantice.

Nu știm dacă reforma serviciilor secrete românești va fi una de succes, mai ales că factorul decident (politic) se află într-o mare eroare, considerând că această reformă trebuie să fie una administrativă, orientată mai mult pe mecanismele de management și mai puțin pe activitatea informativă specifică.

O reformă strict administrativă, de management, ar fi nimic altceva decât o reașezare a intereselor de natură politică pe care partidele și clanurile mafiote din politica românească le au în dobândirea controlului asupra activității serviciilor secrete românești. Altfel spus, dezastrul nu va fi oprit, ci – dimpotrivă – agravat.

Evident, sunt foarte importante calitatea profesională și nivelul de onestitate în cazul persoanelor care sunt mandatate să conducă SRI/SIE/DGIA/STS, însă acesta este abia începutul – necesar, dar nu și suficient.

La fel de importantă este eficientizarea structurii interne și a mecanismelor de gestionare a informațiilor specifice serviciilor secrete, dar iarăși: deși necesar, acest demers nu este și suficient.

Fără să anticipăm (în partea a doua a analizei noastre vom discuta în detaliu), spunem că una din cauzele înfrângerii dezastruoase a serviciilor secrete românești de către serviciilor secrete ale Rusiei este precaritatea pregătirii profesionale a specialiștilor serviciilor secrete românești în domeniile specifice „războiului hibrid” și, cu precădere, a operațiunilor de manipulare în spațiul virtual.

Pur și simplu, serviciile secrete românești sunt rămase în urmă, mizând mai mult pe calitățile individuale de „James Bond” deținute de ofițerii și agenții de teren și mai puțin pe importanța decisivă a noilor tehnologii cu care operează în spațiul virtual, dar și în lumea reală, serviciile secrete ale unor țări potențial sau declarat inamice Lumii Libere, din care România face parte.

Despre capacitatea de analiză și predicție a serviciilor secrete românești, probabil că este inutil să mai discutăm. Apariția unor trădători în slujba Rusiei, ca George Simion și Călin Georgescu, a luat efectiv prin surprindere echipele de analiști ale serviciilor secrete românești, în ciuda faptului că au existat suficiente semnale că acești indivizi sunt un pericol potențial major pentru statul român și pentru apartenența României la Uniunea Europeană și NATO.

Reformarea reală a serviciilor secrete românești reprezintă una dintre marile provocări la care trebuie să răspundă președintele Nicușor Dan și actualul guvern, condus de liberalul Ilie Bolojan. De acest răspuns depinde soarta României în „războiul hibrid” pe care Rusia și alte dictaturi (precum China) îl poartă împotriva noastră și a Lumii Libere.

O nouă înfrângere a serviciilor secrete românești, așa cum s-a întâmplat în dosarele George Simion și Călin Georgescu, ar accelera mortal prăbușirea democrației în România…

(Va urma)

În aceste zile, când statul român se prăbușește într-o aproape mortală criză politică, financiară și morală, Sinodul BOR face dovada că refuză ieșirea din „autismul” duhovnicesc care afectează – de aproape un secol – viața celui mai mare cult religios din România.

Întrunit recent în ședință de lucru, Sinodul BOR a ales doi noi episcopi-vicari în structura episcopală de elită a celui mai mare cult religios din România. Arhimandritul Samuel Cristea a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar arhimandritul Teofil Anăstăsoaie a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Total nepotrivi contextul social-economic și politic în care Sinodul BOR decide să-și mărească numărul de episcopi: Guvernul Bolojan se chinuie să facă reduceri masive la cheltuielile bugetare, impune taxe și impozite mărite și dureroase pentru populație, presa descoperă cum foștii guvernanți PSD-PNL au jefuit rezervele financiare ale statului etc.

„Bomboana pe colivă” în lista deciziilor adoptate de Sinodul BOR a fost caterisirea prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și – în prezent – pușcăriașul Corneliu Onilă. Acesta a fost proclamat „monah penitent în Penitenciarul Bacău”. O decizie care conduce la o concluzie macabră… dar să nu anticipăm.

– Advertisement –

Așadar, Sinodul BOR, absolut autist la zbaterile statului și ale societății românești, crește cheltuielile de personal operate de Biserica Ortodoxă din bugetul statului, prin alegerea a doi noi episcopi vicari.

Gruparea conservatoare din BOR câștigă un nou membru: PS Samuel Cristea, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

Primul dintre aceștia este arhimandritul Samuel Cristea, în vârstă de 61 de ani (născut la 25 decembrie 1963, în comuna Ciuruleasa, județul Alba), ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Noul episcop-vicar a fost preocupat încă din tinerețe de problema relației cu celelalte culte religioase din Transilvania (Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma). A obținut licența în Teologie Ortodoxă în 1990, la Institutul Teologic din Sibiu, cu lucrarea „Problema intercomuniunii și implicațiile ei canonice”.

– Advertisement –

Samuel Cristea a fost hirotonit diacon celib și preot celib în zilele 5-6 august 1990, ca slujitor al Catedralei Episcopale din Alba Iulia. Tot în 1990, când abia împlinea vârsta de 27 de ani, Samuel Cristea era ales eclesiarh al Catedralei din Alba Iulia, funcție pe care a deținut-o până în 2012. Vreme de aproximativ doi ani (1995-1996), a urmat un curs de limba germană în Elveția, la Theologische Hochschule in der Benediktinerabtei Einsiedeln. Din 1991 până în 2012, Samuel Cristea a activat și ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Alba Iulia.

În ziua de 3 noiembrie 1996, la vârsta de 33 de ani, a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopală din Alba Iulia, primind numele Samuel, naș de călugărie fiindu-i ieromonahul Rafail Noica.

Din 1997 până în 2000, Samuel Cristea a fost exarh al mănăstirilor din Eparhia Alba Iuliei, iar în perioada 2012–2013 a fost duhovnic la Mănăstirea „Sfânta Elisabeta” din Cluj-Napoca.

Noul episcop-vicar Samuel Cristea a avut o viață de monah împărțită între rugăciunea chiliei (deși nu este prea limpede cât timp a dedicat chiliei) și funcții importante în administrația bisericească, dobândite de la o vârstă destul de tânără, dovadă fie a unei precocități duhovnicești (de altfel, destul de rară printre membri Sinodului BOR), fie a unei discrete purtări de grijă din partea unui membru sau grup de membri din Sinodul BOR.

Episcopul-vicar Samuel Cristea este cunoscut pentru atitudinea rezervată pe care o are față de greco-catolicii și catolicii din Transilvania. Totodată, predicile lui exprimă o viziune conservatoare asupra creștinismului ortodox, pe alocuri marcată de critici severe la adresa societății actuale și a Occidentului.

O temă preferată în predicile noului episcop-vicar este aceea că adevărata credință nu are nevoie de „aggiornamento”, de modernizare, ceea ce, în opinia PS Samuel Cristea, s-ar încerca în zilele noastre cu creștinismul.

Samuel Cristea induce ideea că „se duc campanii ca noi ortodocșii să ne simțim complexați de identitatea noastră, suntem presați să acceptăm curente ideologice anticreștine, imorale, pentru a fi în pas cu evoluția, de fapt, căderea de la Dumnezeu, de a fi cât mai corecți politic”.

Samuel Cristea consideră că națiunile și țările au căzut de la creștinism din cauza corectitudinii politice care, din perspectiva credinței creștine, ar însemna apostazie, lepădare de credință. Din acest motiv, crede noul episcop-vicar, în Europa de Vest sunt demolate biserici și în locul lor se construiesc blocuri, benzinării, restaurante sau sunt preluate de musulmani și transformate în moschei. Totodată, dispariția creștinismului din viața publică duce în societatea occidentală la impunerea de constrângeri inacceptabile, ca ideologia de gen. (Sursa: predica rostită în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 21 octombrie 2021).

Observăm în predicile PS Samuel Cristea aceeași teorie a „cetății asediate” întâlnită și în insalubre medii politice naționalist-suveraniste: creștinii sunt sub asediu, sunt prigoniți de societatea occidentală (capitalistă și democratică), credința lor este atacată de corectitudinea politică și de societatea deschisă, musulmanii cuceresc bisericile creștine abandonate și le transformă în moschei etc.

O a doua temă abordată în predicile sale de către PS Samuel Cristea este legată de nepotrivirea creștinilor cu timpurile în care trăiesc. Pornind de la îndemnul Apostolului Pavel, „Și să nu vă potriviți cu acest veac…”, PS Samuel Cristea insistă asupra nonconformismului în sensul că creștinii nu trebuie să accepte cele ale acestei lumi în mod docil, neprincipial, printr-o atitudine oportunistă și din dorința de a fi pe placul lumii, de a evita marginalizarea. (Sursa: predica rostită în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 12 noiembrie 2020)

Probabil că lectura citatului complet din Epistola către Romani a Sf. Apostol Pavel (XII, 2) ar ajuta la o înțelegere corectă a îndemnului la nepotrivire cu acest veac: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”.

Înnoirea minții în Hristos se face oare prin izolare, prin enclavizare în „cetatea asediată”, prin refuzul dialogului specific societăților deschise, democratice?

Nu în ultimul rând, ne întrebăm cum a primit noul episcop-vicar Samuel Cristea hotărârea Sinodului BOR de a păstra calitatea de călugăr pentru fostul episcop de Huși, pedofilul și actualul pușcăriaș Corneliu Onilă, adoptată în aceeași ședință în care el însuși a fost ales ca nou membru al Sinodului: prin conformare sau din convingere?

Nu insistăm, pentru că nu este în intenția noastră să începem un dialog teologic cu noul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Consemnăm doar că gruparea conservatoare din Sinodul BOR (suspectată a fi afectată de filetism și de simpatii pro-Rusia) a dobândit un nou membru.

PS Teofil Anăstăsoaie, un călugăr care combate antisemitismul, a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

PS Teofil Anăstăsoaie e mai tânăr, are 46 de ani: s-a născut pe 16 ianuarie 1979, la Hunedoara, în familia unui preot ortodox, fiind primul dintre cei șase copii.

În 2000 a intrat în obștea Mănăstirii Radu Vodă, unde a fost tuns în monahism în 2001 (la vârsta de 22 de ani) și hirotonit ieromonah.

În 2001 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și și-a continuat studiile de masterat în Teologie-Pastorație și Viață Liturgică.

Tânărul călugăr a îndeplinit diferite ascultări primite de la superiorii din ierarhia BOR: profesor de liturgică, exarh al mânăstirilor Arhiepiscopiei Bucureștilor, stareț la Schitul Darvari, culminând cu obținerea titlului de doctor în Teologie (în 2011, cu o lucrare despre Sfântul și Marele Mir) și cu numirea ca Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, în 2014.

În 2015, la tânăra vârstă de 36 de ani, actualul episcop-vicar Teofil Anăstăsoaie a fost numit superior al Așezămintelor românești din Ierusalim, Iordan și Ierihon și reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

PS Teofil Anăstăsoaie a avut o bogată activitate, caracterizată prin ceva mai puțină ascultare în chilia de mânăstire și mult mai multă implicare administrativ-bisericească în lucrarea BOR. Toate au fost împlinite de la o vârstă tânără, fapt care induce aceeași întrebare: întâlnim și aici o precocitate duhovnicească sau o protecție primită din partea vreunui membru, grup de membri ai Sinodului ori chiar din partea PF Daniel, Patriarhul BOR?

Spre deosebire de PS Samuel Cristea, colegul ales ca episcop-vicar în aceeași ședință a BOR și posibil adept al conservatorismului anti-occidental, PS Teofil Anăstăsoaie pare a fi orientat spre gruparea moderată, pro-europeană (minoritară) din Sinodul BOR.

Un călugăr și, de acum, episcop al BOR care să condamne public antisemitismul și să-și asume o relație oficială corectă cu comunitatea evreiască și cu statul Israel reprezintă o raritate în ortodoxia românească.

În iarna anului 2022, Comitetul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (ASILR) i-a acordat Premiul „Omul Anului 2022” Preacuviosului Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, superior al Aşezămintelor româneşti din Ierusalim, Iordan şi Ierihon şi reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Totodată, pentru lupta sa împotriva antisemitismului şi a xenofobiei, pentru eforturile constante de dezvoltare a relaţiilor interetnice şi interconfesionale, arhimandritul Teofil Anăstăsoaie a primit din partea ASILR şi medalia de recunoştinţă evreiască „JERUSALEM – Terra Santa”.

În cuvântul rostit cu ocazia ceremoniei de decernare a premiului și medaliei, actualul episcop-vicar Teofil Anăstăsoaie a făcut o declarație cu valoare de adevăr suprem pentru definirea relației dintre creștini și evrei: „Crezul meu este că un creştin adevărat nu poate să fie antisemit! Poporul lui Israel este poporul cu care Dumnezeu a făcut Legământul Sfânt, iar Iisus a fost evreu! Devierile de la înţelegerea adevărată a credinţei au adus doar suferinţe oamenilor, deci oamenii înţelepţi şi credincioşi trebuie să le evite!”.

Dacă-și va menține convingerile creștine echilibrate, noul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, PS Teofil Anăstăsoaie, poate fi un câștig pentru gruparea pro-europeană din Sinodul BOR. Timpul ne va spune…

PF Daniel împacă și capra, și varza, dar ajută „lupul” pedofil

Alegerea unor episcopi-vicari cu viziuni radical diferite reprezintă o nouă încercare a PF Daniel, Patriarhul BOR, de a oferi câte o ofrandă pe „altarele” celor două grupări din Sinod care luptă pentru obținerea controlului absolut asupra Ortodoxiei românești: gruparea conservatoare, naționalist-filetistă și pro-Rusia, respectiv gruparea moderată, reformatoare și pro-europeană.

Aparent, ambele tabere sunt mulțumite. Aceasta nu înseamnă însă că au renunțat la propriile obiective. Cea mai puternică și agresivă grupare rămâne cea conservatoare și cu siguranță își va continua ofensiva pentru controlul asupra BOR. Contactele unor ierarhi ai acestei grupări cu partide și politicieni din curentul naționalist și anti-european (precum AUR, George Simion, Călin Georgescu) se vor dezvolta și foarte probabil se vor concretiza în acțiuni fățișe antidemocratice și filetiste, în cazul în care reformele începute de Guvernul Bolojan și președintele Nicușor Dan vor eșua.

Gruparea pro-europeană din Sinod, minoritară și timorată, mizează pe Patriarhul Daniel, însă acesta este preocupat de finalizarea „pe repede-nainte” a proiectului faraonic numit (cu iz filetist) Catedrala Mântuirii Neamului. Un proiect pentru al cărui succes este dispus la orice compromis…

La recenta ședință a Sinodului BOR, PF Daniel a ajutat însă „lupul”, prin adoptarea hotărârii de caterisire prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și – în prezent – pușcăriașul Corneliu Onilă, proclamat ca „monah penitent în Penitenciarul Bacău”.

Este o decizie care conduce la o concluzie macabră: Sinodul BOR a decis să-l protejeze în continuare pe fostul episcop pedofil Onilă și între zidurile pușcăriei!

Păstrarea ca monah a pușcăriașului Corneliu Onilă – o aberație dezonorantă pentru Sinodul BOR

Pentru început, câteva chestiuni tehnice.

În 2017, Sinodul BOR a evitat să-l judece pe fostul episcop pedofil și a luat act de solicitarea acestuia de retragere din funcția de episcop al Hușilor. S-a zvonit, la acea vreme, despre discuții foarte tensionate între sinodali, despre amenințări și șantaj care ar fi vizat demascarea opțiunilor homosexuale ale unora dintre membri Sinodului, toată mașinațiunea având ca rezultat evitarea judecării lui Onilă de către Sinod. Nu știm cât de adevărate au fost aceste zvonuri, dar este limpede că ele sunt rezultatul lașității refuzului Sinodului de a-l judeca pe episcopul pedofil.

După aproximativ 8 ani de la acel eveniment sinistru și la mai mult de două luni de la condamnarea lui Corneliu Onilă la pedeapsa de 8 ani de închisoare pentru abuzuri sexuale împotriva elevilor seminariști, Sinodul BOR vine cu o altă „jmecherie popească”, în răspăr cu prevederile statutare ale Bisericii Ortodoxe. Concret: adoptă o hotărâre de caterisire prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și pușcăriașul Corneliu Onilă, pe care-l proclamă „monah penitent în Penitenciarul Bacău”.

De ce „jmecherie popească”?

În primul rând, pentru că, în conformitate cu Statutul BOR modificat și publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 2020, Corneliu Onilă trebuia judecat acum în Consistoriul Arhieresc Prim, instanță de judecare în fond a cauzelor ierarhilor. Aceasta pentru că speța nu a fost judecată, până acum, pe fond, nici de către Sinodul BOR, conform vechilor reglementări, nici de această nouă instanță de judecată, Consistoriul Arhieresc Prim, dedicată cazurilor în care sunt implicați ierarhii BOR.

Altfel spus, Sinodul BOR a încălcat Statutul BOR prin hotărârea de caterisire și de readucere la statutul de monah a fostului episcop pedofil, în contextul în care speța era de competența Consistoriului Arhieresc Prim.

O altă consecință efectiv macabră a acestei hotărâri este aceea că Onilă a fost, până la acest moment, posesor al demnității de episcop retras, dacă abia acum este caterisit din demnitatea de episcop.

Nu în ultimul rând, readucerea la statutul de monah reprezintă o grețoasă clemență care se acordă fostului episcop pedofil de către colegii săi din Sinodul BOR.

Conform prevederilor privind judecarea comportamentelor neconforme cu morala, dogmele și canoanele Bisericii comise de călugări, existau suficiente argumente pentru ca Onilă să fie exclus din monahism și să i se interzică purtarea de haină monahală.

Faptele de viol și agresiune sexuală comise de Onilă, în calitate de episcop al Hușilor, se circumscriu unor prevederi clare din regulamentele BOR. Astfel, aceste fapte au fost săvârșite:

• împreună cu mai multe persoane (complicitatea directă cu fostul arhimandrit Sebastian Jitaru și complicitatea indirectă a celor care știau de aceste abuzuri cumplite, dar din lașitate, au tăcut!);
• în mod voit, responsabil și asumat;
• în interes personal și în dauna Bisericii;
• prin prejudicierea imaginii Bisericii;
• prin dauna vieții bisericești în eparhie.

Totodată, faptele comise de fostul episcop al Hușilor, dincolo de caracterul lor penal, sunt condamnate și de morala creștină, fiind sodomie și păcate trupești contra firii.

Altfel spus, existau toate elementele necesare și suficiente pentru ca Sinodul BOR, în ședința de la începutul lunii iulie 2025, să decidă convocarea Consistoriului Arhieresc Prim care să propună și apoi, prin votul Sinodului, să obțină excluderea din monahism şi interdicţia de a purta haina monahală pentru fostul episcop pedofil, Corneliu Onilă.

Hotărârea Sinodului BOR de a-l proclama pe Onilă ca fiind „monah penitent în Penitenciarul Bacău” reprezintă un mesaj subtil transmis autorității statului: Onilă este încă al nostru!

Foarte probabil, rezultatele așteptate de la acest mesaj sunt, pe de o parte, oferirea de protecție pentru Onilă în fața provocărilor dure ale vieții în pușcărie (unde pedofilii au parte de „judecata pușcăriașilor”, mult mai chinuitoare decât justiția statului!), iar pe de altă parte, obținerea unei eventuale reduceri a executării pedepsei, atunci când va veni vremea și lumea va uita de faptele sinistre comise de fostul episcop pedofil…

Sinodul BOR – tot mai străin de problemele Bisericii și ale cetății românești

Ce se mai poate spune?

Ierarhii BOR insistă să rămână străini de problemele cu care se confruntă membrii BOR – milioanele de români credincioși mireni, zecile de mii de clerici și sutele de comunități monahale – și continuă să se manifeste ca și când ar trăi într-un univers paralel, într-un „turn de fildeș”. Unul în care viața curge frumos și tihnit, cu cete de slujitori, cu splendide palate episcopale, cu autoturisme de lux, cu agape îmbelșugate la mânăstiri de protocol și, tot mai des, cu afaceri bănoase făcute cu complicitatea dregătorilor Cetății.

Sinodul este incapabil să reacționeze în numele BOR, ca principală autoritate morală a țării, împotriva naționalismului filetist, a amestecului Rusiei lui Putin în viața țării și a Bisericii.

Sinodul nu are puterea să reacționeze pastoral și catehetic împotriva corupției endemice care a cuprins aproape toate categoriile de dregători ai Cetății românești.

Sinodul se află în afara oricărui mecanism de dialog cu guvernanții, indiferent de culoarea lor politică, pentru a obține de la aceștia un echilibru moral benefic națiunii noastre în exercitarea guvernării și, implicit, pentru a genera prosperitatea dorită de români.

Poate cel mai grav aspect este acela că membrii Sinodului BOR nu înțeleg că prăbușirea morală, politică și financiară în care se află societatea și statul român este și rezultatul eșecului pastorației pe care BOR a făcut-o (sau mai degrabă, nu a făcut-o) asupra a aproximativ două treimi dintre cetățenii români, membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Acest „autism” duhovnicesc al ierarhilor din Sinod poate fi mortal pentru Biserica Ortodoxă Română.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Ruina credinței strămoșești (I): rădăcinile istorice recente ale ereziei naționalist-filetiste din BOR

Statutul pentru organizarea și funcționarea BOR (care poate fi studiat AICI) insistă să păstreze o aparență de sobornicitate și (în limbaj profan) de democrație care ar guverna viața și activitatea pastoral-misionară și filantropică a BOR. Aparent, toate deciziile din cadrul BOR, începând de la nivelul parohiilor până la cel mai înalt nivel (Sfântul Sinod) sunt adoptate prin implicarea și consultarea credincioșilor mireni și preoților, împreună cu ierarhii și comunitățile mânăstirești. Cel puțin asta scrie pe hârtia pe care e tipărit Statutul…

În realitate, în BOR, 13,9 milioane de români creștini ortodocși (conform datelor oferite de Recensământul din 2022) sunt conduși de aproximativ 50 de episcopi care administrează în numele acestor milioane de suflete resurse umane, financiare și materiale imense, fără transparență și fără absolut niciun mecanism de informare și participare decizională reală (nu mimată!) a credincioșilor din parohii, a preoților și comunităților monahale.

Sinodul BOR a ajuns să fie, în fapt, un for consultativ al unor clanuri de stăpâni feudali. În fiecare eparhie (episcopie, arhiepiscopie, mitropolie) întâlnim un ierarh al locului (uneori secondat de un episcop-vicar), înconjurat de o camarilă formată din preoți cu funcții în administrația bisericească, din călugări și/sau călugărițe (uneori cu ispitele lumești aferente). Aceștia gestionează resurse importante fără a da socoteală credincioșilor în numele cărora ierarhul respectiv păstorește și cu atât mai puțin preoților și comunităților monahale din subordine.

Funcționarea piramidală a BOR (Sf. Sinod – Adunarea Națională Bisericească – Adunările Eparhiale – Protopopiatetele – parohiile – comunitățile mânăstirești) se bazează pe o presupunere: ierarhii (membrii Sfântului Sinod) sunt călugări care respectă cele trei voturi monahale: votul ascultării, votul fecioriei, votul sărăciei. Respectarea acestor voturi (jurăminte) fundamentale ar fi garanția că Sinodul BOR este populat de călugări responsabili, aflați în deplină ascultare față de Hristos și mereu orientați spre jertfa de sine pentru Dumnezeu și obștile mânăstirești, clerul și credincioșii pe care-i păstoresc.

– Advertisement –

Realitatea din Sinodul BOR este la distanțe imense de acest ideal al smereniei creștine și ne duce cu gândul mai mult la smintelile și ispitele din anticamera iadului…

Patriarhul Daniel – multă carte, carieră administrativ-bisericească de succes și foarte puțină călugărie

Patriarhul Daniel poate fi considerat liderul grupului select al ierarhilor care, înainte de Decembrie 1989, în anii ’80, ani de maximă teroare a dictaturii comuniste, au avut „binecuvântarea” de la regimul ceaușist (PCR, Securitate) să urmeze studii în Occidentul decadent, inclusiv să exercite acolo activitate profesională în domeniul teologiei. Altfel spus, când românii de rând trăiau în frig, întuneric, frică și înfometare, regimul comunist îngăduia unor teologi și călugări „promițători” (pentru regim și mai puțin pentru Biserică) să se plimbe nestingheriți, la „studii”, prin Occident.

Dubioasă îngăduință…

– Advertisement –

Patriarhul Daniel a beneficiat din plin de colaborarea dezvoltată între BOR și cele două instrumente folosite de dictatura comunistă pentru exercitarea unui control absolut asupra României, anume PCR și Securitatea.

În anii ’70–’80 ai secolului trecut, Daniel Ciobotea a fost trimis la studii în Occident, într-un periplu care miroase greu a DIE (Direcția de Informații Externe a Departamentului Securității Statului).

Din anul 1976 și până în 1988, actualul patriarh al BOR urmează studii de teologie în Franța (1976-1978: Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg), în Germania (1978-1980: Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg), își susține texa de doctorat cu titlul „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité” la Universitatea din Strasbourg (iunie 1979) și activează în Eleveția ca lector la Institutul Ecumenic din Bossey (Geneva) şi ca profesor asociat la Geneva şi Fribourg, până în 1988.

În aceeași perioadă, viitorul patriarh Daniel a fost un fervent participant la diferite conferințe și întruniri internaționale din zona ecumenismului, dezvoltând numeroase contacte atât cu comunități ortodoxe românești din Occident (cu precădere din SUA), cât și cu reprezentanți ai mișcării ecumenice. Dintre aceste participări, reținem: Al Treilea Congres Ortodox al Europei Occidentale (1977: Amiens, Paris – Franța), două ediții ale Colocviului despre Filioque (1978, 1979: Klingenthal – Gemania; Franța), Conferința Studenților Creștini de la Wellesley (1979: SUA), Conferința Ecumenică de la Cambridge (1979: Boston – SUA), Reuniunea Ecumenică asupra Spiritualității Creștine de azi de la mănăstirea Valamo (1981: Finlanda), Reuniunea Ecumenică „Iisus Hristos – Viața lumii” de la Niederaltaich (1982: Germania), Reuniunea Ecumenică asupra Rugăciunii pentru Unitatea Creștinilor de la Veneția (1982: Italia), A VI-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1983: Vancouver – Canada).

Daniel Ciobotea a venit în țară, pentru câteva luni, pentru a fi călugărit în 6 august 1987 la Mănăstirea Sihăstria (Neamţ), cu numele de Daniel (numele de mirean este Dan Ilie Ciobotea), având ca naş de călugărie pe părintele arhimandrit Ilie Cleopa.

Cariera monahală a Patriarhului Daniel a fost marcată de avansarea „la excepțional” pe scara ierarhiei călugărești. În numai 10 zile de la momentul intrării în călugărie, Patriarhul Daniel a fost hirotonit ierodiacon (diacon călugăr – 14 august 1987) și imediat a fost promovat la treapta de ieromonah (preot călugăr – 15 august 1987).

În anul următor, 1988, după încetarea activității didactice (misiunii?) din Elveția, viitorul Patriarh Daniel a fost iarăși promovat în ierarhia călugărească, fiind hirotesit protosinghel (penultima treaptă călugărească, înainte de treapta de arhimandrit) și numit consilier la Patriarhia Română și director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În același an, a fost numit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

De menționat faptul că actualul Patriarh Daniel a fost susținut în cariera lui academică de preotul profesor Dumitru Stăniloae. Acesta i-a fost și coordonator al lucrării de doctorat cu titlul „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală” (o reeditare a lucrării de doctorat susținută în 1980, în Germania), în baza căreia a obținut titlul de doctor în Teologie, pe 31 octombrie 1980, la Institutul Teologic Universitar din București.

Patriarhul Daniel a făcut o adevărată obsesie pentru Dumitru Stăniloae, fapt care l-a determinat să forțeze canonizarea acestuia ca Sfânt al BOR, în ciuda gravelor rătăciri filetiste pe care Stăniloae le-a avut în unele scrieri ale sale și a colaboraționismului direct și indirect cu dictaturile din România secolului XX.

La scurt timp după căderea dictaturii comuniste, pe 18 ianuarie 1990, Patriarhia Română anunța printr-un comunicat că Patriarhul Teoctist s-a retras din funcție.

În aceeași zi se înființa Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, coordonat de protosinghelul Daniel Ciobotea. În grup se regăseau arhimandritul Bartolomeu Anania (viitorul mitropolit al Ardealului, fost deținut politic, apoi „călător” prin Occidentul „decandent” cu aprobare de la regimul comunist), preotul profesor Dumitru Stăniloaie (colaboraționist al tuturor formelor de dictatură din România secolului XX și unul dintre teologii români care au încercat să împace naționalismul cu creștinismul), preotul Constantin Galeriu, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, alături de intelectuali de elită ca Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconschi (care foarte probabil au nimerit inocent în această conspirație „călugărească”).

Oficial, acest grup promova o agendă reformatoare pentru BOR, în contextul entuziasmului dobândirii libertății după Decembrie 1989.

În fapt, grupul a fost folosit de viitorul Patriarh Daniel pentru a conduce efectiv BOR, în perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990.

În această perioadă, la propunerea mitropolitului Nicolae Corneanu, protosinghelul Daniel Ciobotea este ales la 12 februarie 1990 (după nici trei ani de călugărie!) în funcția de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, fiind hirotonit arhiereu în ziua de 4 martie 1990. La vârsta de 39 de ani, fără să fi avut vreo viață călugărească reală, Daniel Ciobotea intra în elita episcopală a BOR…

Noul episcop a încercat să impună Grupului ca pe scaunul patriarhal să fie ales arhimandritul Bartolomeu Anania, dar propunerea a fost respinsă, după intense dezbateri.

În urma unor negocieri (se pare foarte dure), pe 4 aprilie 1990, episcopul-vicar Daniel Ciobotea îi cere Patriarhului Teoctist să se reîntoarcă pe scaunul patriarhal. Respectivele negocieri s-au concretizat ulterior acestei „împăcări”: toți liderii importanți ai grupărilor implicate în teribilul război fratricid dintre episcopii Sinodului BOR au fost răsplătiți!

Pe 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Rivalul său (alt „plimbăreț” prin Occident, cu aprobare de la dictatura comunistă), viitorul mitropolit Teofan Savu, care era și favoritul Patriarhului Teoctist, avea să fie ales în 1991 ca episcop-vicar patriarhal cu titulatura „Sinaitul” (deținea deja, din 1990, funcția de Secretar al Cabinetului Patriarhal).

Cu o mică întârziere, pe 21 ianuarie 1993, arhimandritul Bartolomeu Anania a fostși el promovat, fiind ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului.

În aceeași perioadă, un alt „călător” prin Occident cu aprobare de la comuniști, anume Irineu Popa, actualul Mitropolit al Olteniei, după o carieră monahală de aproximativ șase ani (întreruptă permanent de „călătoriile pentru studii” în Occident!), era ales în septembrie 1991 în funcția de arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titlul „Slătineanul”.

Așadar, actualul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, a intrat în rândurile elitei bisericești (episcopii din Sinod) după numai 3 ani de la momentul călugăriei. Toate informațiile deținute despre „cariera călugărească” a acestuia indică faptul că Patriarhul BOR nu a fost niciodată un călugăr veritabil. Avansat „la excepțional” pe treptele ierarhiei călugărești și în camarila episcopală a BOR (funcții bisericești pentru care, canonic vorbind, i-ar fi fost necesari zeci de ani de trudă duhovnicească și de slujire în chilia mânăstirii), Patriarhul Daniel pare a fi mai degrabă un „produs” al forțelor politice cu miros de PCR și Securitate care au capturat, după Decembrie 1989, statul român și marile domenii de activitate ale societății românești, între care și Biserica Ortodoxă Română.

Din această perspectivă, reacția slabă și ineficientă a Patriarhului Daniel față de gravele rătăciri din BOR a fost determinată mai puțin de disciplina canonică din Biserică și mai mult de mecanisme de analiză și gândire specifice vieții politice, reacția lui fiind probabil dependentă de anumite interese străine Bisericii Ortodoxe Române. În această perioadă, rătăcirea cea mai periculoasă este erezia filetistă pro-rusă care a alimentat sprijinul oferit de ierarhi, preoți și monahi pentru mișcarea suveranistă controlată de Călin Georgescu și George Simion.

În acest moment, Patriarhul Daniel se află într-o situație foarte dificilă. Biserica pe care o conduce este în pericol de a se confrunta cu un nou război fratricid între grupările de episcopi din Sinod. Patriarhul Daniel s-a concentrat pe implementarea unor măsuri economice și administrative care, pe de o parte, să-i asigure resursele necesare pentru finalizarea proiectului faraonic filetist intitulat „Catedrala Mântuirii Neamului”, iar pe de altă parte, să-i promoveze imaginea de ierarh „reformator”.

Din perspectivă duhovnicească, politica managerială a Patriarhului Daniel se dovedește a fi una falimentară.

În Sinod se confruntă grupări formate din episcopi bănuiți de homosexualitate, din episcopi care sunt aliați ai mafiei politice, din episcopi naționaliști filetiști care visează la o Românie suveranistă în care BOR să guverneze alături de un „despot luminat”, după modelul tandemului Putin – Patriarhul Kiril al Moscovei. Lupta dintre aceste grupări este extrem de dură și de un cinism absolut demonic.

Miza este imensă: controlul asupra unei entități religioase care acționează în numele a peste 13 milioane de români și administrează discreționar, fără transparență și fără niciun control din partea credincioșilor care o compun sau din partea statului român, o avere de neimaginat. O avere formată din sume imense de bani, acces la zeci de milioane de euro din fonduri europene, terenuri agricole, păduri, ferme psicicole, fabrici de lumânări, pensiuni și hoteluri, plantații viticole și crame etc.

Dacă Patriarhul Daniel nu va găsi o soluție pentru a pacifica Sinodul BOR, foarte probabil că uriașa Catedrală a Mântuirii Neamului va rămâne simbolul fizic al prăbușirii BOR…

Mitropolitul Moldovei, Teofan Savu – „copilul de suflet” al Patriarhului Teoctist

Teofan Savu, actulul Mitropolit al Moldovei și pretendent la scaunul de Patriarh al BOR, este un alt lider și membru de marcă al clubului select al episcopilor „binecuvântați” de dictatura comunistă cu aprobări pentru deplasări și studii academice în Occidentul „decadent”. Totodată, Teofan Savu este unul dintre episcopii care au parcurs rapid treptele vieții călugărești, fiind avansat „la excepțional” pe scara ierarhică a BOR.

Acest „copil de suflet” al Patriarhului Teoctist (pe care fostul șef al BOR îl dorea ca urmaș la scaunul patriarhal) a fost tuns în monahism în iulie 1985, la Schitul Crasna al Mănăstirii Sinaia (Prahova). Urmând aceeași rețetă de avansare „la excepțional”, în același an era promovat ierodiacon (8 septembrie) și ieromonah (14 septembrie).

În 1986, departe de suferința românilor care trăiau înfometați și terorizați sub dictatura comunistă, Teofan Savu a fost trimis în misiune (pastorală, evident!) în Occident, cu inevitabilul acord al PCR și al Securității.

Astfel, în perioada 1986-1990 a urmat studii doctorale la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge” din Paris, unde a obținut titlul de doctor în Teologie cu lucrarea „La divino-humanité du Christ et la déification de l’homme dans l’oevre du Saint Maxim le Confesseur”, iar timp de trei ani (1987-1990) a activat și ca preot la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe (Franța).

Întors în țară după prăbușirea dictaturii comuniste, Teofan Savu s-a poziționat de partea Patriarhului Teoctist în conflictul cu Grupul de Reflexie condus de actualul Patriarh Daniel. Loialitatea i-a fost răsplătită, astfel că pe 1 august 1990 a fost numit Secretar al Cabinetului Patriarhal, iar un an mai târziu, pe 2 septembrie 1991, a fost ales Episcop-Vicar Patriarhal, devenind omul de taină al Patriarului Teoctist, specializat pe relațiile externe ale BOR.

La vârsta de 32 de ani, cu o spoială de viață călugărească (șase ani de pseudo-călugărie, petrecuți mai mult prin Occident!), Teofan Savu intr în camarila episcopală a Sinodului BOR…

În dorința de a-l impune ca viitor lider al BOR, Patriarhu Teoctist a obținut, pe 2 octombrie 2000, alegerea lui Teofan Savu ca Mitropolit al Olteniei. În această funcție, mitropolitul Teofan a făcut eforturi remarcabile pentru a-și completa CV-ul cu domeniile lipsă: asistență socială, activitate culturală, activitate mass-media, pastorația tinerilor etc. În epocă, se spunea că Teofan face permanent un „copy-paste” după acțiunile specifice acestor domenii pe care le realiza mitropolitul Daniel Ciobotea în Moldova. Rivalitatea dintre cei doi a atins cote înalte.

Posibil că unul din efectele acestei rivalități a fost apariția, în Mitropolia Olteniei, a unei structuri schismatice și necanoice înființată de preoți „rebeli” olteni – așa-zisul Sindicat „Păstorul cel Bun”. Acesta a provocat importante daune de imagine mitropolitului Teofan și multă tulburare în eparhia pe care o conducea.

Cităm din epocă reacția Asociației Studenților Creștini Ortodocși din Craiova (ASCOR), condusă la acel moment de studentul teolog Dan Camen (actualmente preot consilier administrativ în Mitropolia Olteniei, condusă de controversatul mitropolit Irineu Popa).

ASCOR Craiova a publicat un comunicat în care se arătau efectele aberante, din perspectivă teologică și canonică, ale înființării unui așa-zis sindicat preoțesc.

„Știind că scopul înființării acestui sindicat privește probleme de ordin strict economic, nu putem să fim nepăsători asupra consecințelor grave ce decurg din viitoarea activare a acestui sindicat în cadrul parohiilor oltene întru care slujim.

Aspectul ecleziologic ce decurge din interpretarea strict instituțională a Bisericii și a organismelor ce funcționează în sânul ei, se resfrânge asupra tuturor mădularelor ei. Astfel că Biserica nu este o simplă instituție ce funcționează pe baza de norme și legi, ci e un adevărat Trup tainic al cărui Cap e Hristos și ale cărui porunci întreg Trupul le implinește. Un mădular nu poate astfel să facă grevă pentru funcția ce o îndeplinește sau pentru faptul că nu este îngrijit precum celălalte madulare, socotite a fi mai de îngrijit, ci împlineste plinătatea Trupului întru care viază.

Un simplu funcționar însă, poate face grevă pentru simplu fapt că e plătit (prost), iar relația sa cu cei sub care lucrează este una de natură strict economică; însă în Biserica Ortodoxă în care am crescut duhovnicește, funcționariatul nu este admis pentru că preoția nu este o meserie, ci este o misiune precum am învățat și am primit ca model de viețuire”. (Sursa: Blogul Theologhia)

Un fapt bizar rămâne atitudinea față de acești preoți schismatici pe care a avut-o următorul ierarh al Olteniei, anume mitropolitul Irineu. Acesta a recrutat majoritatea liderilor „sindicatului” și le-a oferit funcții importante în administrația bisericească, în contextul în care, la începutul activității ca mitropolit al Olteniei, Irineu a lichidat aproape toate proiectele și entitățile de asistență socială, culturale și mass-media înființate de mitropolitul Teofan.

Meteorica apariție și, ulterior, dispariția în condiții neclare a acestui sindicat preoțesc au alimentat zvonul că foarte probabil tot acest scandal a fost rezultatul unei „operațiuni secrete” menită să lovească puternic în imaginea mitropolitului Teofan și să-i compromită șansele la scaunul patriarhal.

După moartea Patriarhului Teoctist (în 2007), Teofan Savu a candidat fără succes la funcția de Patriarh al BOR. În turul 2 al alegerilor, el și-a retras candidatura în favoarea lui Bartolomeu Anania, care a fost însă învins de Daniel Ciobotea, devenit astfel noul Patriarh.

Totuși, Teofan Savu are suficientă influență în Sinodul BOR și în mediile interesate de activitatea Bisericii, astfel că pe 5 martie 2008 a reușit să obțină alegerea sa ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Mitropolitul Teofan Savu se înscrie cu drepturi depline în clubul călugărilor „necălugări” din Sinodul BOR, rețeta fiind aceeași: promovare „la excepțional” pe scara ierarhiei călugărești și bisericești, studii în străinătate cu aprobarea regimului comunist, carieră fulminantă în administrația bisericească. Altfel spus, prea puține legături cu viețuirea monahală veritabilă, între zidurile mânăstirii…

Mitropolitul Olteniei, Irineu Popa – un afacerist venal în haine de ierarh, anchetat de DNA

Controversatul ierarh al Olteniei, Mitropolitul Irineu Popa a fost „binecuvântat” de regimul comunist cu aprobarea de a se deplasa în Franța, pentru ca în perioada 1986-1987 să urmeze cursuri de limbă şi literatură franceză, la Facultatea de Litere din Grenoble.

În paralel, în perioada 1986-1990, Irineu Popa a urmat cursuri de doctorat în Teologie (specialitatea Dogmatică) la Institutul „Saint Serge” din Paris, cu teza de doctorat „La personne et la communion des personnes dans la Theologie de Saint Basile le Grand”.

În anii 1989-1990, Irineu și-a desăvârșit cunoașterea limbii engleze, urmând cursuri specifice la Londra, iar în 1990-1991, setea de cunoaștere i-a îndreptat pașii către Ierusalim, pentru cursuri de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur (Ierusalim).

Irineu Popa a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei în anul 1985. În același an era hirotonit ierodiacon, iar în 1986 a fost promovat pe o nouă treaptă călugărească – ieromonah.

După aproximativ cinci ani de călugărie (fragmentată/suspendată permanent de plimbările „la studii” prin Occidentul decadent, cu „binecuvântare” de la regimul comunist), Irineu Popa a fost promovat de Sinodul BOR, pe 6 septembrie 1991, în funcția de Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cu numele de „Slătineanul”. Irineu Popa devenea episcop al BOR la tânăra vârstă de 34 de ani, după un simulacru de viață călugărească…

Noul arhiereu-vicar a urmat o pe cât de spectaculoasă, pe atât de dubioasă carieră academică și birocratică în BOR.

În 1991 a început să predea la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii și civilizației bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul „Saint Serge” din Paris (unde predase aproximativ un an).

În perioada 1994-1997 a fost profesor de Teologie Dogmatică și Morală, ar din 1997 a devenit profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică, ulterior șef al Catedrei de Sistematico-Practice (2004-2008). Într-un final, a ajuns decan al Facultății de Teologie Ortodoxă, la Universitatea din Craiova (din 24 ianuarie 2008).

Pe linia administrativ-bisericească, în 2000 a fost numit referent pentru manualele de Religie din cadrul Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod, iar în 2003 a primit funcția de Secretar al Comisiei Speciale pentru Canonizarea Sfinților Români din cadrul Sinodul BOR.

Perioada de glorie a lui Irineu Popa a început odată cu numirea ca Mitropolit al Olteniei, pe 8 iulie 2008.

Imediat ce a ocupat funcția de ierarh al Olteniei, mitropolitul Irineu  lansat un proces de transformare organizatorică și înfeudare a Arhiepiscopiei Craiovei (pe care o controlează direct, la nivelul județelor componente Dolj și Gorj, în calitate de Arhiepiscop).

Mitropolitul Irineu a „pacificat” așa-zisul Sindicat „Păstorul cel Bun” (oferind membrilor „sindicatului” iertarea, iar unora dintre lideri – funcții importante în aparatul administrativ bisericesc) și, simultan, a lichidat aproape toate proiectele, programele și entitățile de asistență socială, de activitate culturală și mass-media înființate de fostul mitropolit Teofan, promovat ca mitropolit al Moldovei.

Au dispărut sau au fost transformate – prin reduceri masive de personal și tăierea resurelor bugetare alocate – proiecte precum „Cetatea Creștină” (periodic lunar editat și tipărit de Mitropolia Olteniei), postul de radio local LOGOS (a cărui emisie a fost redusă de la 24 de ore la 2 ore zilnic, fiind transformat în studio local al Radio Trinitas), Centrul de consiliere „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din Craiova (coordonat de monahia Siluana) etc.

Alte asociații și fundații patronate de Mitropolia Olteniei au fost transformate în instrumente de atragere a fondurilor europene, care au fost „sifonate”, faptele penale comise fiind obiectul unui dosar deschis de DNA.

„Reformarea” structurii administrative poate fi considerată o adaptare a acesteia la noua viziune pastoral-misionară a noului ierarh, deși măsurile aplicate de mitropolitul Irineu sunt mai degrabă o încercare de a șterge orice prezență a activităților realizate de mitropolitul Teofan.

„Generozitatea” față de preoții schismatici, lideri și membri ai „Sindicatului Păstorul cel Bun”, rămâne însă un gest absolut bizar și în afara Canoanelor și Regulamentelor BOR. În contextul în care Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei (28 mai 2009) condamnase în termeni duri înființarea „sindicatului” (preoții „sindicaliști” erau acuzați că au fost „ispitiți de duh de rătăcire, de dezbinare și de ieșire din disciplina și comuniunea bisericească”), acordarea unei iertări generale pentru toți cei implicați și promovarea unora dintre lideri în funcții importante la nivelul Mitropoliei Olteniei miroase a complicitate. Logica situației ne spune că mitropolitul Irineu nu ar fi luat o astfel de decizie fără să-l informeze pe proaspăt alesul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, și fără să obțină acordul acestuia.

Marea problemă a mitropolitului Irineu a fost coliziunea lui cu DNA-ul condus de Laura Codruța Kovesi.

Conform platformei media Presshub, care citează publicația locală Știri Craiova, la începutul lunii noiembrie 2024, mitropolitul Irineu ataca în instanță (la Curtea de Apel Craiova) „temeiul juridic în care procurorii DNA au clasat un dosar în care au fost cercetate contracte derulate cu fonduri europene de către Arhiepiscopia Craiovei”.

DNA a clasat speța în temeiul articolului 16, alineatul 1, literele b și f din Codul Procedură Penală. Efectul juridic este acela că „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică”.

Nemulțumit de decizia DNA, Mitropolitul Irineu a solicitat instanței ca temeiul prin care dosarul a fost clasat să fie schimbat conform art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Penală, pentru a se constata că ”fapta nu există”.

Conform jurnaliștilor de la Știri Craiova, în dosarul DNA, în cazul faptelor comise de mitropolitul Irineu Popa și supuse anchetei penale, procurorul de caz „a reținut că a fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, pronunţând soluţia de clasare numai după ce a constatat că fapta imputată petentului (Mitropolitul Irineu) există, este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită de acesta cu vinovăţia cerută de lege, însă, raportat la aspectele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în privinţa lor a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale”.

Altfel spus, Irineu Popa, mitropolitul Olteniei, se numără printre politicienii, funcționarii publici etc. anechetați de DNA pentru fapte de corupție ale căror dosare au fost clasate din cauza ritmului extrem de lent cu care s-a operat dosarul, dar și grație intervenției „la comandă politică” a judecătorilor de la CCR.

Un amănunt devenit interesant, în contextul actual: avocatul Radu Marinescu (încă ministru al Justiției, apropiat grupării PSD controlate de primărița Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, și de consortul acesteia, europarlamentarul Claudiu Manda) l-a reprezentat pe Irineu în acest demers disperat de a șterge urmele unor fapte penale aflate într-un evident conflict cu Canoanele și Regulamentele BOR.

Lectura motivării hotărârii emise de instanța de judecată (Încheierea nr. 103 din 04.11.2024, pronunțată de Secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Craiova, în dosarul penal nr. 755/54/2024) este șocantă.

Jurnaliștii de la Știri Craiova dezvăluie: „În numele copiilor săraci și al bătrânilor singuri, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Irineu, a accesat și obținut milioane de euro din fonduri europene prin Arhiepiscopia Craiovei. Însă, în urma unei anchete a procurorilor anticorupție începută în 2014, a reieșit că șeful Bisericii Ortodoxe Române pe zona Olteniei a manipulat procedurile de achiziție, a dat bani către societăți deținute sau controlate de camarila sa, a transferat ilegal sume și a cumpărat influență. Cu alte cuvinte, a comis mai multe infracțiuni. Nu o spunem noi, ci asta au constatat DNA și instanța judecătorească. Dar Irineu a scăpat de rigorile legii. Nu prin grație Divină, ci lumească”.

Din motivarea emisă de instanță „rezultă că ÎPS Irineu și acoliții lui s-au folosit în mod abject de Biserică, de copiii săraci și de bătrânii singuri, pentru a convinge Uniunea Europeană să aloce finanțări pentru înființarea unor centre sociale. În realitate, proiectele finanțate de UE pentru Mitropolia Olteniei – Arhiepiscopia Craiova au fost doar pretext pentru îmbogățirea lui și a apropiaților”.

Proiectele pentru care procurorul a reținut că s-au comis „acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000”, șapte la număr, au fost pentru:

• „Reabilitare, amenajare, etajare şi schimbare destinație, din casă parohială în centru social – cod SMIS 20916” (valoare 3.321.222,42 lei);
• „Centru social multifunctional Best – Life pentru copii dezavantajati social – cod SMIS 15092” (valoare 3.645.075,45 lei);
• ”Acces social – reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea centrului social de zi pentru persoane vârstnice Mitropolit Firmilian – cod SMIS 4602” (valoare 3.606.748,47 lei);
• ”Centru social multifuncțional în […]”;
• ”Centru social multifuncțional în Târgu Jiu, […]”;
• ”Centru social pentru persoane vârstnice Renaşterea: reabilitare, modernizare, mansardare pod existent și dotare – cod SMIS 21002” (mansardare 3.952.580,74 lei);
• ”Consolidare, restaurare si refunctionalizare cu valorificare patrimoniu cultural – imobil str. Brestei, nr. 24, Craiova – cod SMIS 3774” (valoare 16.542.019,92 lei).

Faptele penale pentru care mitropolitul Irineu Popa a fost anchetat de DNA sunt în totală contradicție cu demnitatea de ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Simpla lor înșiruire, fără a mai intra în detalii, este lămuritoare:

• „În susţinerea cererilor de finanţări nerambursabile aferente proiectelor au fost depuse documente şi declaraţii apreciate în formularea acuzaţiei ca fiind inexacte, în sensul în care ar exprima în cuprinsul lor, contrar realităţii, împrejurări «ajustate», încât să nu descalifice beneficiarul din iniţiativa de a obţine fonduri europene”.
• „Procedurile de achiziţie s-ar fi efectuat doar în mod formal şi disimulat, în scopul de a crea aparenţa desfăşurării unui proces independent şi obiectiv de atribuire a contractelor, în realitate întregul demers fiind manipulat şi decis de Popa Ion (Irineu Popa – n. red.) şi Profeanu Virgil (vechi partener de afaceri al lui Irineu Popa – n. red.), conform intereselor comune, respectiv atribuirea contractelor şi virarea sumelor de bani obţinute cu titlu de fonduri nerambursabile către societăţile deţinute sau controlate de Profeanu Virgil, fiind astfel încălcate, în mod flagrant, instrucţiunile şi normele privind atribuirea contractelor plătite din fonduri europene”.

Procurorul de caz a reținut că, în cazul unui număr de 6 contracte, persoane juridice controlate de omul de afaceri implicat în dosar, în speță Virgil Profeanu, proprietarul VP Holding, au virat sume de bani în contul unor persoane juridice controlate de mitropolitul Irineu în schimbul unor produse și servicii a căror realizare a rămas fictivă (nu a fost niciodată îndeplinită).

Judecătorul de Cameră preliminară a arătat: „În privința celor şase contracte sus menționate, care ar fi avut ca unic scop remiterea unor sume de bani cu titlu de mită, s-a constatat aceeaşi situaţie, respectiv existenţa mai multor elemente suspecte rezultate în urma materialului probator administrat în cauză”.

Procurorii DNA au constatat, de asemenea, că în timpul derulării de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrație a unui control inopinat în iulie 2015, în legătură cu proiectul finanțat din fonduri europene având ca beneficiar Arhiepiscopia Craiovei, „reprezentantul legal al acesteia din urmă, petentul Popa Ion Irineu, ar fi remis sume de bani directorului Direcției Constatare și Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP pentru ca acesta din urmă să-și exercite influența în vederea prelungirii duratei controlului, astfel ca Popa Ion Irineu să aibă răgazul necesar pentru falsificarea unor documente ce-i fuseseră solicitate de către echipa de control”.

Încetinirea ritmului anchetei DNA (după îndepărtarea Laurei Codruța Kovesi de la conducerea instituției) și deciziile CCR (luate pentru salvarea politicienilor și funcționarilor publici anchetați pentru fapte de corupție) l-au salvat pe mitropolitul Irineu Popa de răspunderea penală, însă faptele pe care le-a comis au existat și rămân să fie lămurite de Irineu la Judecata de Apoi.

În textul motivării, instanța de la Curtea de Apel Craiova a constatat: „Raportat la probatoriul administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară reţine că, în cauză, au existat, incontestabil, materializări ale unui comportament ce nu poate fi catalogat ca infracţional decât în parte, atâta vreme cât s-a dovedit că verbum regens al infracţiunilor imputate petentului Popa Ion Irineu există şi, respectiv, se suprapune (dar s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale) sau nu, la nivel teoretic, peste acţiunile concrete desfăşurate. Prin urmare, critica privind inexistenţa unor fapte în materialitatea lor nu poate fi primită, întrucât acţiunile imputate petentului Popa Ion Irineu există ca modificări în realitatea obiectivă, însă, pentru motivele arătate, nu se suprapun tiparului abstract prevăzut de normele de incriminare, ori, pentru cele care se suprapun s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale”.

Concluzia este una evidentă: Mitropolitul Irineu Popa este un alt călugăr „necălugăr” cu influență în Sinodul BOR și implicit unul dintre autorii morali ai dezastrului în care se prăbușește Biserica Ortodoxă Română.

(Va urma)

Într-un articol publicat zilele trecute în Libertatea, reputatul diplomat și gânditor conservator Teodor Baconschi expune câteva așteptări pe care miezul încă sănătos al comunității creștin-ortodoxe românești le are de la Sinodul BOR.

În sinteză, ierarhii Bisericii noastre naționale sunt chemați să păstreze o neutralitate politică reală a BOR, însă „numai după ce va fi găzduită – la următoarele reuniuni ale Sfântului Sinod – o dezbatere sinceră și transparentă despre felul în care Biserica Ortodoxă Română are datoria de a sprijini democrația și de a condamna fără echivoc filetismul și extremismul izolaționist”.

Delicatețea sufletească, asumarea sinceră și discretă a valorilor creștinismului ortodox, cu care a fost binecuvântat, îl determină pe Teodor Baconschi să rămână politicos, elegant și subtil în exprimare. Asta, într-un context în care, din păcate, este necesar ca adevărul să fie strigat la răscruce de drumuri și de la loc înalt, cu severitate, poate chiar cu brutalitate și cu insistență pe dreptatea lui Dumnezeu și mai puțin prin apel la mila Lui.

Situația este limpede pentru orice creștin – mirean, diacon, preot, episcop, monah sau monahie – cu mintea netulburată de aberațiile filetiste, naționaliste și păgâne deversate în sufletul națiunii române în acești ani: Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu cea mai mare criză duhovnicească și pastorală din prima sută de ani de existență!

– Advertisement –

Patriarhii BOR – obsedați de „simfonia bizantină” și posesori ai unui pervertit „simț al Istoriei”

Rădăcinile crizei de astăzi în care se prăbușește BOR se regăsesc în istoria recentă a acestei instituții divino-umane și sunt evidențiate de comportamentul public al patriarhilor pe care BOR i-a avut până în prezent.

Istoria oficială a BOR – predată prin seminariile și facultățile de Teologie, povestită solemn pe la seminarii și conferințe preoțești – declamă despre o Biserică strămoșească zugrăvită în definiția eminesciană de „maică spirituală a neamului românesc” și aflată mereu într-o deplină „simfonie bizantină” cu formele de organizare statală ale neamului românesc.

Din acest amestec de jumătăți de adevăr și mistificări pioase, ierarhia BOR, în frunte cu Patriarhii, în cei 100 de ani de existență a Patriarhiei Române, și-a luat false argumente pentru glorificarea prezenței BOR în Istoria Românilor. Imaginea de „entitate aproape perfectă” pe care ierarhii au construit-o despre prezența Bisericii Ortodoxe în Istoria Românilor este promovată prin ignorarea unor realitățile istorice care acum, printr-o simplă cercetare făcută cu un soft de căutare pe internet, sunt accesibile oricui.

– Advertisement –

Adevăruri care spulberă mitul că BOR ar fi fost „maica spirituală a neamului românesc”, ca de exemplu:

• în bisericile ortodoxe din teritoriile locuite de români, vreme de sute și sute de ani, slujbele religioase au fost oficiate în limba slavonă;
• limba română începe să fie folosită în Biserică abia din secolul al XVII-lea, în Ardeal și urmare a luptei de emancipare națională a preoților și ierarhilor greco-catolici;
• alfabetul latin este folosit pe scară largă în Biserică abia din secolul XIX, după reformele lui Alexandru Ioan Cuza;
• numeroși ierarhi și preoți, unii proclamați ulterior ca Sfinți, au fost implicați în susținerea aberației naționaliste în forme de extremism politic și au slujit cu abnegație și fără cea mai mică tresărire de conștință absolut toate dictaturile (regală, legionară, fascistă, comunistă) care au pervertit România în vremurile întunecate ale secolului XX.

Totuși, pervertirea adevărului istoric nu ar fi o prea mare problemă, dacă această mizerie nu ar fi fost transformată de conducerea BOR în material din care au fost confecționate acele poziționări teologice și pastorale, politicile publice, am putea spune, greșite și uneori chiar eretice ale BOR în acest secol de existență ca Patriarhie, cu efectele nefaste cunoscute.

Din această perspectivă se poate spune că Patriarhii BOR, arhetipali pentru orice demers de explicare a cauzelor crizei actuale, au avut un simț al Istoriei de farisei, pervertit după chipul pervertirii adevărului istoric în discursul oficial al BOR.

Patriarhul Miron Cristea – ierarhul prim-ministru și militantul antisemit

Miron Cristea (1868-1939), primul Patriarh al BOR, a acceptat să fie prim-ministru în guvernul marionetă instalat de Carol al II-lea la începutul Dictaturii Regale. În această funcție, nu numai că a girat abuzurile dictaturii Regelui Carol al II-lea, dar a fost și un entuziast continuator al politicii antisemite a guvernului anterior, condus de Octavian Goga.

Patriarhul-prim-ministru Miron Cristea s-a implicat personal în implementarea Decretului nr. 169 privind revizuirea cetățeniei (21 ianuarie 1938), prin care evreii din România erau obligați să-și dovedească cu acte dreptul la cetățenie. În temeiul decretului, 225.222 de evrei (36,50% din numărul total) și-au pierdut cetățenia.

În septembrie 1937, Miron Cristea face o declarație antisemită clară, tranșantă, în cadrul unui interviu acordat ziarului „Curentul”, declarație preluată de presa vremii: „Evreii au provocat o epidemie de corupție și tulburări sociale. Ei monopolizează presa, care, cu ajutorul ajutorului străin, jupuie definitiv toate comorile spirituale ale românilor. Îți vine să plângi de milă pentru buna națiune românească, căreia i-a fost suptă măduva din oase de către evrei. A ne apăra este o datorie națională și patriotică, nu antisemitism. Lipsa de măsuri pentru a scăpa de această ciumă ar indica faptul că suntem niște lași leneși care
ne lăsăm duși de vii în mormânt. De ce ar trebui evreii să se bucure de privilegiul de a trăi ca niște paraziți pe spatele noastre? De ce nu ar trebui să scăpăm de acești paraziți care sug sânge creștin românesc? Este logic și sfânt să reacționăm împotriva lor”.

Conform Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, „Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, el i-a demonizat pe evrei și s-a pronunțat pentru îndepărtarea lor din România”.

Patriarhul Nicodim Munteanu – adept convins al „simfoniei bizantine”, antilegionar, anticomunist, dar și martor tăcut la crimele antisemite

În discursul de învestire, rostit la 5 iulie 1939, în Sala Tronului, patriarhul Nicodim Munteanu (1864-1948) insistă să clarifice în fața Regelui Carol al II-lea relația dintre BOR și statul român, confiscat de Dictatura Regală:

„Sire, viaţa politică şi viaţa religioasă a poporului român sunt contopite. Biserica naţională românească şi voevodatul său statul sunt legate indisolubil, pentru că fiii credincioşi ai Bisericii sunt cetăţenii Statului, iar cetăţenii Statului sunt în acelaşi timp, fiii credincioşi ai Bisericii. Cârmuitorul politic al Statului e primul fiu al Bisericii naţionale şi cel mai mare ocrotitor al Ei; Iar Ierarhul Bisericii naţionale e primul cetăţean al Statului după cârmuitorul lui politic, şi primul sfetnic al acestui din urmă. Deci despre o întâietate a Bisericii de Stat şi a Statului de Biserică nu poate fi vorba. Ele trebuie să se sprijinească reciproc”.

Altfel spus, Patriarhul Nicodim visa la o împărțire a puterii asupra națiunii române, la un „triumvirat” Rege-Stat-Biserică, un ideal iluzoriu și cu evident iz de filetism care a bântuit și încă bântuie mintea multora dintre ierarhii BOR.

Totuși, această convingere intimă că „simfonia bizantină” între Stat și Biserică este realizabilă și că reprezintă singurul model de relaționare dintre cele două entități nu l-a împiedicat pe Patriarhul Nicodim să se împotrivească cu abilitate și curaj atât statului național-legionar (și pretențiilor ridicate de legionari de a „reforma” Biserica după chipul Mișcării Legionare), cât mai ales instaurării dictaturii comuniste.

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost confruntat cu presiuni enorme făcute de conducerea comunistă a României cu scopul de a subordona BOR față de Patriarhia Moscovei, intrument de propagandă al dictatorului Stalin.

Despre această pervertire a Patriarhiei Moscovei în instrument de propagandă al statului rus (sovietic, la acel moment), regretatul Corneliu Coposu povestește o întâmplare pe care a aflat-o chiar de la Patriarhul Nicodim: „În momentul ăla (după finalul ședinței comune de lucru a delegațiilor celor două Patriarhii – n. red.), Patriarhul i-a văzut pe mitropoliţii ruși care participaseră la dispută demachiindu-se, scoţându-şi bărbile şi mustăţile. A fost atât de şocat Preasfinţitul Nicodim Munteanu, încât i-a spus domnului Maniu (Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc – n. red.): «Domnule preşedinte, mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a lovit damblaua!». Am rămas îngheţat când am văzut că discutasem, două zile, probleme de dogmatică, de apologetică, cu nişte agenţi care, după ce şi-au terminat misiunea, s-au demachiat şi s-au dus în treaba lor”.

Faptul că Nicodim Munteanu s-a opus legionarilor – iritat nu de antisemitismul și filetismul lor, ci de tupeul acestora de a solicita și a impune o „reformă legionară” în organizarea și funcționarea Bisericii – și comuniștilor, care au încercat să-l subordoneze Moscovei, nu este însă un argument suficient pentru a spune că Nicodim ar fi fost un patriarh exemplar.

Patriarhul Nicodim a fost un antisemit și implicit, ca mulți preoți și ierarhi de atunci și de astăzi, un adept al teoriilor conspiraționiste care bălmăjesc despre „Oculta iudeo-masonică”. Nicodim părea urmărit – notează istoricul Ion Popa – de două obsesii: ura față de bolșevici și convingerea că evreii sunt principalii creatori și promotori ai bolșevismului.

Aceste convingeri l-au determinat pe Patriarhul Nicodim să susțină dincolo de interesul național (recuperarea Basarabiei) războiul declanșat de România, în alianță cu Germania nazistă, împotriva URSS, să nu protesteze față de genocidul comis de Armata Română, la ordinul Mareșalului Ion Antonescu, la Odesa, în 22-24 octombrie 1941. Atunci, militarii români au asasinat aproximativ 34.000 de evrei și au trimis alți 45.000 de evrei în lagărul de concentrare de la Bogdanovca, unde au fost exterminați în următoarele două luni.

icodim Munteanu a acceptat tacit măsurile antisemite sângeroase implementate de Mareșalul Antonescu în Basarabia și Transnistria.

Discursul oficial al Patriarhului Nicodim în perioada războiului poartă amprenta celor două obsesii ale sale. Într-una dintre Pastoralele sale, în aprilie 1942, vorbind despre încercările Rusiei sovietice de a plasa agenți de influență în România, Patriarhul Nicodim declara: „În timp ce stătea lângă noi, dragonul bolșevic a răspândit otravă asupra noastră din din afara țării. Și înăuntru a găsit suflete nenorocite care i-au devenit mercenari. Să dăm slavă lui Dumnezeu că acești soldați ai Satanei (comuniștii și agenții sovietici din România – n. red.) s-au găsit mai ales printre fiii străinilor (evreii – n. red.), cei care au chemat asupra lor și a copiilor lor blestemul, deoarece L-au atârnat pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre”.

Deși unii istorici și teologi au fost seduși de imaginea lui de luptător împotriva instaurării dictaturii comuniste în România și de ultim ierarh loial Regelui Mihai I al României, trebuie spus că Patriarhul Nicodim Munteanu nu se poziționează prea departe de arhetipul ierarhului ortodox român din prima sută de ani a Patriarhiei Române: colaboraționist cu regimul politic din epocă în speranța că va putea să-l subordoneze intereselor sale, iubitor de putere lumească, antisemit mai mult sau mai puțin asumat, naționalist-filetist, mereu fariseu în relațiile cu ceilalți ierarhi, cu clerul din subordine și cu mirenii pe care-i păstorește…

„Patriarhul Roșu” Justinian Marina – un popă parvenit îmbrăcat de comuniști în straie de Patriarh

Aparatul de propagandă al BOR – trustul media Trinitas, ziarul Lumina, puzderia de publicații eparhiale și teologice etc. – a depus un efort imens pentru a spăla în fața credincioșilor și clerului imaginea lui Justinian Marina (1901-1977), o slugă de sinistră obediență a dictaturii comuniste.

Nu vom insista să reafirmăm aici lunga listă a argumentelor în favoarea tezei că Justinian Marina a fost un fariseu controlat de comuniști care a făcut mult rău Bisericii Ortodoxe Române și națiunii române. Reamintim doar că Patriarhul Roșu a fost complice la lichidarea Bisericii Greco-Catolice, la arestarea și asasinarea liderilor acestei Biserici românești (Cei 7 Sfinți Episcopi Greco-Catolici Români beatificați de Papa Francisc la Blaj, pe 2 iunie 2019), a permis subordonarea BOR față de dictatura comunistă, transformând Biserica în instrument de propagandă și control al statului comunist.

Justinian Marina nu a protestat niciodată în mod real împotriva abuzurilor înfiorătoare comise de dictatura comunistă asupra românilor (majoritari creștini ortodocși), cu precădere asupra preoților și țăranilor care se împotriveau colectivizării și stalinizării țării și asupra studenților care protestau împotriva dispariției drepturilor și libertăților civice.

În plus, Justinian Marina a profitat din plin de faptul că-l adăpostise în casa parohială pe ilegalistul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej (viitorul dictator), în perioada „guvernării burgheze”, atunci când acesta evadase din închisoarea unde era deținut pentru activitate comunistă, solicitându-i acestuia, după venirea la putere a comuniștilor, să-l promoveze pe scara ierarhică a BOR. Promovarea s-a realizat prin alegerea lui Justinian Marina ca Patriarh al BOR.

Justinian Marina a fost primul patriarh al BOR care nu a avut o viață monahală corespunzătoare, acesta petrecând în mânăstire, în haine de monah, abia câteva luni înainte să fie ales ca arhiereu-vicar și ulterior ca Mitropolit al Moldovei. Această practică a simulării vieții monahale o vom întâlni ulterior la mulți membri ai Sinodului BOR, mai ales la cei care au fost aleși ierarhi după Decembrie 1989.

Pentru a înțelege mizeria morală în care a zăcut Justinian Marina și în care a prăbușit Biserica pe care o păstorea, vă oferim spre lectură un fragment din Pastorala scrisă de acesta în calitate de Arhiepiscop al laşilor şi Mitropolit al Moldovei, preşedinte al Sf. Sinod şi locţiitor de Patriarh al României, în martie 1948. O adevărată odă ridicată întru gloria dictaturii comuniste care-l alungase pe MS Regele Mihai I, dizolvase Monarhia Constituțională și instaurase dictatura prin proclamarea Republicii Populare Române.

„Iubit Cler și Popor,

Precum ştiţi, în urma actului de la 30 Decemvrie 1947, poporul român a dobândit libertatea să-şi clădească noua formă de Stat Republica Populară Română şi să statornicească astfel regimul democratic: calea unor neaşteptate şi măreţe înfăptuiri. Pentru întemeierea Republicii, întărirea stăpânirii democratice şi înfăptuirile de viitor, Frontul forţelor populare ale ţării se înfăţişează înaintea poporului pentru a căpăta puteri noui şi pentru a aşeza la cârma Statului piatra de temelie a vieţii obşteşti: Constituţia Republicei Populare Române.

(…) Biserica Ortodoxă Română constată că în nouă Constituţie s’au înscris principii care garantează libera practicare a religiozităţii. Astfel principiul că întreaga putere de Stat vine dela Popor şi aparţine poporului, este în concordanţă cu poruncile Evangheliei: „Supuneţi-vă unul altuia şi aşa veţi plini legea lui Hristos”. Alte principii privesc bunuri materiale şi mai ales spirituale pentru care dintotdeauna Biserica creştină a luptat ca să le aducă în câmpul împlinirii. Respectarea şi apărarea proprietăţii particulare, înscrise în noua Constituţie, încurajează năzuinţa omului către muncă, propăşire şi îndeosebi către întemeierea familiei, instituţie sfântă pentru Biserică şi socotită între tainele ei. Tot aşa deaproape şi de inima Bisericii este şi proprietatea obştească, acele bunuri comune ale poporului ca subsol, apele, Poşta, Telegraful, Telefonul şi Radioul, despre care vorbeşte proectul de constituţie. O găsim în practica vechilor creştini şi arătată în Faptele Apostolilor.

(…) Fiecare om trebuie să muncească. Munca asigură viaţa, iar când munca este apărată, când ea nu este furată prin silnicie sau vicleşug poporul întreg prosperă şi fiecare om este mulţumit şi fericit. Munca este pusă la temelia proectului noii Constituţii, după cum ea este principiul cel mai înalt al moralei creştine.

(…) Statul va purta apoi grija sănătăţii publice şi va asigura ocrotirea acelora care nu pot munci din cauze străine de voinţa lor,  de acord cu duhul filantropiei, creştine. (…) Sunt asigurate libertăţile individuale şi obşteşti, capacitatea spirituală şi cea materială a omului, convieţuirea paşnică, înfrăţirea şi unirea naţionalităţilor din Ţară, de care vorbeşte Apostolul Pavel prin cuvintele: «Nu mai este Iudeu, nici Elin nu mai e’ste rob sau slobod, nu mai este parte bărbătească nici parte femeiască, pentru că în Isus Hristos voi toţi una sunteți».

La fel şi cu îndreptăţirea în faţa Justiţiei. Prin instanţele populare de judecată, prin instituirea asesorilor populari şi prin egalitatea deplină în faţa legilor, noua Constituţie asigură cu adevărat o bună împărţire a dreptăţii. Acest lucru e lucru sfânt şi dumnezeesc.

Dar bunul spiritual cel mai înalt este libertatea conştiinţei, libertatea religioasă. Ea este garantată de Stat prin noua Constituţie. Prin aceasta se asigură Bisericii Ortodoxe Române exerciţiul ei nestingherit şi îi dă siguranţa încetării oricărui fel de favoritism, înlătură încercările confesionale şi sectare, prozelitismul şi privilegiile materiale sau morale de care s’a bucurat în trecut conducerea unui anumit cult care nu este aşa de aproape de popor ca noi. Acest lucru a fost posibil numai pentru că această conducere avea sprijinul unor factori conducători, astăzi excluşi dela exerciţiul puterii publice.

Voi, cinstiţilor clerici de toate treptele, lămuriţi poporul drept credincios asupra cuprinsului ziditor al Constituţiei, îndemnându-l la sprijin şi la o dreaptă alegere a trimişilor săi în adunarea legiuitoare a ţării! Poporul prin Frontul Democraţiei Populare (F.D.P.) îşi aşează azi temelii noui de viaţă. Fiţi alături de popor!”.

După aproximativ două luni de la publicarea acestei grețoase „predici” în care amestecă filetismul cu plecăciunea grotească în fața demonului comunist, Justinian Marina este ales Patriarh de Sinodul BOR, în data de 24 mai 1948. În ciuda tuturor eforturilor de spălare a memoriei lui, Istoria Românilor îl pomenește pe Justinian Marina sub cognomenul „Patriarhul Roșu”, sancționând parvenitismul și fariseismul care i-au marcat domnia în fruntea BOR.

Iustin Moisescu – patriarhul politruc care acceptă demolarea de biserici și promovează în Occident regimul lui Ceaușescu prin intermediul ecumenismului și al „luptei pentru pace”

În Raportul Tismăneanu (Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România) se notează foarte limpede că „atât Iustin Moisescu, cât şi Teoctist Arăpaşu, succesorii patriarhului Justinian, deşi făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialităţii dovedite faţă de conducerea Partidului Comunist, primul având şi o proastă reputaţie de politruc. Amândoi s-au remarcat ca susţinători ai «luptei pentru pace», temă favorită a propagandei comuniste, de fapt parte a discursului isteric antioccidental, în care au fost angrenaţi prelaţi şi preoţi, deveniţi activişti în aşa-numitele Comitete de Luptă pentru Pace”.

În același Raport Tismăneanu se notează că „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securităţii şi şantajabil în multe privinţe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu şi pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din Bucureşti (valul de demolări începuse odată cu dărâmarea bisericii Enei în mai 1977). Ba dimpotrivă, atunci când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea lăcaşelor de cult, i-a spus că seamănă cu „fugarii de la radio Europa Liberă”. Aceeaşi tăcere a păstrat şi succesorul său, Teoctist Arăpașu. Mai trebuie adăugat protestul preotului Ioan Dură împotriva demolării bisericilor şi a catedralei patriarhale, protest din 29 octombrie 1987, adresat Consiliului Ecumenic al Bisericilor, şi ocultat după 1989 de publicaţiile ortodoxe oficiale”.

Dosarul informativ al patriarhului Iustin Moisescu (1910-1986) a fost protejat cu insistență de SRI și SIE. Într-o notă de subsol a Raportului Tismăneanu se precizează că informațiile despre colaborarea lui Moisescu cu Securitatea sunt „conform dosarului său de reţea, păstrat în Arhiva SRI, la care experţii Comisiei Prezidenţiale au avut acces în anul 2006, fără însă a putea fişa vreun document. Pe de altă parte, Comisia nu obţinut permisiunea de la SIE de a cerceta dosarele privind infiltrarea parohiilor româneşti din exil cu clerici controlaţi de DIE/CIE”.

De aceeași protecție asupra dosarelor informative de rețea au beneficiat absolut toți ierarhii membri în Sinodul BOR care au urmat studii în Occident, înainte de 1989 și/sau au fost colaboratori (turnători, agenți de influență etc.) ai Securității în țară și în străinătate…

Patriarhul Iustin Moisescu a încercat cu viclenie de fariseu să se salveze în fața Istoriei (nădăjduim că nu și-a făcut iluzia că s-ar fi putut salva și de la Judecata lui Hristos!) de acuzația că ar fi asistat impasibil la demolarea de biserici și mânăstiri. Istoricii oficiali ai BOR fac mereu apel la corespondența de cabinet purtată între Cancelaria Patriarhală și Departamentul Cultelor prin care Patriarhul „ruga să se caute formule pentru a evita demolarea” vreunei biserici sau mânăstiri.

Moisescu nu a protestat niciodată vehement pe lângă Nicolae Ceaușescu, nu s-a folosit niciodată de puterea pe care o avea ca Patriarh asupra a mii de preoți și sute de călugări, fără a mai pomeni milioanele de români creștini ortodocși, pentru a opri nebunia dictatorului care dărâma biserici și mânăstiri pentru a face loc unui aberant megapolis comunist confecționat în jurul aberantului și faraonicului edificiu „Casa Poporului”.

Patriarhul Teoctist Arăpașu – un laș care a ratat șansa de a ajunge Sfânt în Calendarul Ortodox

În data de 19 decembrie 1989, patriarhul Teoctist Arăpașu (1915-2007) adresa o telegramă de felicitare dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.

Cu două zile înainte, la 17 decembrie, ora 17.30, în cadrul teleconferinței cu reprezentanții administrației PCR din Timișoara, Ceaușescu dăduse ordin să se tragă în protestatarii anticomuniști, iar în seara aceleași zile erau asasinați sau grav răniți peste 300 de protestatari.

În seara de 18 decembrie, pe treptele Catedralei Ortodoxe din Timișoara (ale cărei uși au fost închise la ordinul administrației BOR!), un grup de tineri protestatari a început să cânte „Deșteaptă-te, române!”. Armata a tras în plin! Au murit pentru libertate, lângă biserica ce le refuzase străvechiul „Jus Asyli” (dreptul la azil în spațiul sacru al bisericii!): Sorinel Dinel Leia (23 de ani), Ioan Măriuţac (20 de ani), Vasile Marius Nemţoc (19 ani), Sorinel Dinel Leia şi Ioan Măriuţac (cadavrele ultimilor doi tineri asasinați au fost găsite abia în ianuarie 1990, în groapa comună din Cimitirul Eroilor).

Vă propunem spre lectură, telegrama de felicitare adresată de Patriarhul Teoctist dictatorului Nicolae Ceaușescu în acele zile în care prunci, copii și tineri erau asasinați pentru că se ridicaseră la luptă pentru libertate, demnitate și credință.

„Excelenţei Sale Domnului Nicolae Ceauşescu,

Preşedintele Repubicii Socialiste România

Membrii Sfîntului Sinod, împreună cu reprezentanţii clerului şi credincioşilor bisericii ortodoxe române, întruniţi în sesiune anuală de lucru a adunării naţionale bisericeşti, împărtăşind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru opţiunea istorică de realegere a excelenţei voastre în suprema funcţie politică de conducere a poporului, îşi exprimă profunda bucurie şi deplina satisfacţie faţă de acest mare act patriotic, expresie a voinţei unanime a întregii noastre naţiuni şi vă roagă să primiţi, şi cu acest prilej, cele mai călduroase felicitări, împreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea strălucită pe care o desfăşuraţi în fruntea ţării, pentru bineleşi fericirea întregului popor.

Analizînd cu deplină responsabilitate activitatea desfăşurată în anul 1989 de biserica ortodoxă română pe diferite planuri, ierarhii sfîntului sinod şi reprezentanţii clerului şi credincioşilor din cuprinsul patriarhiei române au luat act cu satifacţie ca, acţionînd cu mijloace propria şi în forme specifice, lucrarea lor să se integreze firesc şi armonios în eforturile pe care întreaga noastră naţiune, sub înţeleapta şi clarvăzătoarea călăuzire a excelenţei voastre, le depune pentru o viaţă tot mai luminoasă şi mai prosper.

Adînc recunoscători pentru climatul de reală şi deplină libertate religioasă în care biserica noastră şi celelalte culte din ţară îşi desfăşoară nestingherit activitatea, precum şi pentru larga înţelegere şi binevoitoarea apreciere pe care excelenţa voastră, personal, le arătaţi lucrării noastre, de sprijinire a eforturilor şi muncii creatoare a poporului român, vă încredinţăm, stimate domnule preşedinte, că, împreună cu toţi fiii acestui pămînt străbun, vom rămîne neclintiţi în hotărîrea de a acţiona cu tot ce avem mai scump pentru înălţarea patriei noastre dragi, Republica Socialistă România, suverană şi independentă, pe trepte tot mai înalte de progres şi de lumină.

Simţindu-ne martori şi participanţi direcţi la rodnicile împliniri ale harnicului nostrum popor, făurite sub cutezătoarea dumneavoastră gîndire şi îndrumare, într-o Epocă de Aur ce vă poartă  într-un mod firesc şi justificat numele, împliniri ce vor dăinui peste milenii, ca repere de necontestat ale acestui timp eroic, vă asigurăm că vom sprijini, cu toată hotărîrea, înfăptuirea măreţului program dedezvoltare multilaterală a patriei, prezentat de excelenţa voastră la marele forum politic al poporului român, desfăşurat recent în Capitală, slujind, în acelaşi timp, cu sporită rîvnă, strălucitele acţiuni  şi initiative de politică externă, elaborate de domnia voastră, precum şi nobilele idealuri de înţelegere şi colaborare între oameni şi popoare, de dezarmare şi pace pe pămînt.

Ne exprimăm aceleaşi sentimente faţă de mult stimata doamnă Elena Ceauşescu, savant de largă recunoaştere internaţională, luminat om de ştiinţă, care veghează ca în ţară să se desfăşoare o intensă şi densă activitate culturală şi ştiinţifică, spre binele poporului şi al patriei noastre.

În aceste momente de însufleţire românească în prag de An Nou, vă rugăm să primiţi, mult stimate domnule preşedinte, ca simbol al preţuirii ce vă păstrăm, urările noastre calde şi sincere, izvorîte din adîncul inimii, de sănătate, fericire şi de noi puteri de muncă, pentru a conduce în acelaşi mod strălucit naţiunea română spre noi şi măreţe realizări pentru propăşirea necontenită a patriei şi bunăstarea poporului român, pentru pace, apropiere şi bunăvoire între oamenii şi popoarele de pretutindeni.

Întru mulţi şi fericiţi ani!

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române / 19.XII.1989″

Istoricul Ion Popa scoate în evidență cea mai importantă caracteristică a personalității Patriarhului Teoctist Arăpașu: „Teoctist a fost crescut pentru a deveni un patriarh comunist. El a continuat politicile predecesorului său: legitimarea noului naționalism și tăcerea cu privire la demolarea bisericilor. Patriarhul Teoctist a fost de acord cu aceste planuri fără a ridica nicio îngrijorare”.

Această teză este confirmată și de Raportul Tismăneanu, în care se consemnează: „Câteva documente descoperite foarte recent în fondul CC al PCR – Secţia Cadre, reprezentând fişa de cadre a Prea Fericirii Sale Părintele Patriarh Teoctist, indică cu claritate faptul că apartenenţa la aceste comitete a fost într-un fel o condiţie a ascensiunii sale către cea mai înaltă demnitate ecleziastică, a fost preţul plătit pentru ca factorii decizionali de la vârful PCR să-l accepte mai întâi ca episcop, apoi mitropolit şi, în fine, în 1986, patriarh. Faptul că arhimandritul (şi mai apoi episcopul) Teoctist a fost încă din 1948 mesagerul puterii politice pe lângă episcopii greco-catolici aflaţi în detenţie a avut urmări care s-au vădit chiar şi după 1989, exacerbând resentimentele multor clerici şi credincioşi uniţi”.

Tot în Raportul Tismăneanu, o notă de subsol face trimitere la o caracterizare făcută Patriarhului Teoctist în „fişa biografică din 30 iunie 1988, redactată de Ion Cumpănaşu, preşedintele Departamentului Cultelor, unde se preciza că patriarhul Teoctist «a sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de Luptă pentru Pace din Bucureşti, aducând o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune. A scris articole cu orientare progresistă în reviste teologice»”.

Școala teologică din vremea Patriarhului Teoctist a făcut eforturi consistente în a se armoniza cu noua viziune naționalist-comunistă promovată de dictatorul Ceaușescu. Din această capitulare în fața ideologiei dictaturii ceaușiste, s-au născut aberațiile filetiste despre care aminteam la începutul studiului nostru. Aberații care au infestat istoriografia bisericească de după Decembrie 1989, Pastoralele Patriarhilor Teoctist și Daniel, ale ierarhilor BOR și mai ales, predicile preoților de mir și călugărilor noștri – semințe otrăvite din care a crescut și s-a răspândit erezia filetistă care a cuprins, în prezent, sufletele a milioane de români și de slujitori ai altarelor BOR.

Fără să insistăm asupra căderilor morale de care se face vinovat Patriarhul Teoctist, consemnăm concluzia Raportului Tismăneanu cu privire la acest patriarh al BOR: „Momentul aprilie 1990, revenirea în cea mai înaltă demnitate ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române a patriarhului Teoctist, retras până atunci la Sinaia, a fost perceput în medii ale intelectualităţii critice ca un eveniment nefast, ca pe un început al restauraţiei neocomuniste care a blocat purificarea ierarhiei de colaboratorii şi agenţii de influenţă ai Securităţii şi a întârziat reforma morală a societăţii, care a consacrat o alianţă nefericită între un fost secretar de partid ateu, ajuns în fruntea României postdecembriste, şi un prelat compromis din punct de vedere moral”.

Lașitatea lui Teoctist constă în faptul că a fost incapabil să simtă Istoria cu adevărat și că a judecat situația cu mintea unui fariseu. Teoctist și-a refuzat mântuirea, martiriul și canonizarea ca Sfânt atunci când a ales să-l felicite pe asasin și să nu coboare în stradă, cu crucea în mână, alături de protestatari și să moară împreună cu ei.

Ar fi fost un moment astral de renaștere a acestui neam și de victorie a Bisericii Ortodoxe Române asupra întunericului demonic! Teoctist a ales însă întunericul…

(VA URMA)

– Advertisement –

Partidul extremist AUR (încă) este cel de-al doilea partid din România ca prezență în Parlamentul României și ca susținere electorală, conform celor peste 5 milioane de voturi primite de putinistul George Simion la alegerile prezidențiale.

Înfrângerea suferită de Simion a aruncat în criză partida rusă și implicit AUR. Dar criza din acest partid mocnea de multă vreme. AUR a fost modelat după chipul hidos al fondatorului, extremistul George Simion. Un partid controlat de lider prin intermediul unei camarile formată din indivizi obedienți în relația cu liderul și aroganți față de restul membrilor de partid. O structură politică fără democrație internă și în care prevederile statutare de alegere și funcționare a conducerii naționale și locale de partid nu au fost niciodată respectate.

Fondatorul AUR, George Simion – imoral, cinic, grandoman, dubios

Putinistul George Simion a confecționat AUR folosind metode identice cu cele care au avut ca rezultat apariția diferitelor structuri organizaționale pe care le-a folosit cinic și imoral pentru a parveni pe scara socială și în ierarhia politică.

Gruparea „Noii Golani” a fost probabil primul test de leadership la care a fost supus Simion de „păpușarii” lui. Din dezvăluirile recente făcute de foști camarazi ai lui Simion din vremurile de început ale carierei lui publice, rezultă că Simion are (sau a fost instruit să manifeste) apucături de lider de sectă.

– Advertisement –

Într-o tulburătoare mărturisire publică, Sânziana Cristina Dobrovicescu, fostă membră a grupării „Noii Golani”, a denunțat, pe Facebook, grandomania și pornirile dubioase ale lui George Simion.

„Cine știe detalii despre viața mea, știe și că nu am avut o copilărie ușoară. În familia mea erau multă violență și certuri, iar eu aș fi făcut orice ca să nu stau prea mult acasă. George a aflat foarte repede acest lucru și a știut să profite foarte bine de vulnerabilitatea mea. Mi-a spus destul de repede să-i spun «Tata George», argumentând că el e mai bun decât tatăl meu biologic, care-mi făcea viața un coșmar. În lipsa unei figuri paterne reale, am început să-l cred și să revărs munți de recunoștință asupra lui.

Mi se părea că-mi oferă atât de multe doar pentru că-mi permitea să-i spun «tată». Și ca să fie pachetul complet, el îmi spunea, la rândul său, «fata mea», motiv pentru care am devenit extrem de loială față de el. Trimiteam scrisori, lipeam afișe, vindeam tricouri, șepci și ce mai avea el în magazinul online, stăteam să dorm nopțile la sediu ca să termin tot ce aveam de făcut.

– Advertisement –

La 14 ani i-am cerut mamei să-i dea lui George procură ca să pot merge cu el la un protest în Chișinău, într-o perioadă extrem de instabilă din Republica Moldova, chiar înainte de 7 aprilie 2009. Nu a fost chip să se înțeleagă cu mine, și de frică să nu fac o prostie, a venit cu mine. Nu știți cât de bine a făcut, că George a fost arestat. Și azi mă întreb: dacă mergeam eu singură cu el, cu mine ce se întâmpla? (…)

Toți știm că George este un pericol real pentru această țară! […] Un om lângă care copiii nu sunt în siguranță, un om care manipulează, minte și e gata să calce peste cadavre ca să ajungă la putere – acel om nu poate, nu trebuie să fie președintele României! Dacă omul ăsta câștigă, o să vină bezna peste România – deci vă rog din suflet – treziți-vă la timp!”

Tot pe Facebook, Ștefan Sabin, fost vicepreședinte al așa-zisei mișcări unioniste „Acțiunea 2012”, îl descrie pe putinistul George Simion în aceeași notă.

„Un om total lipsit de scrupule; cred sincer că și-ar vinde și mama daca ar avea de câștigat ceva din asta. Este genul de om care poate spune și face orice pentru a-și atinge scopurile, calcă fără nicio remușcare pe cadavre – și o poate face chiar cu zâmbetul pe buze.

Din exterior poate părea un om cu principii solide, însă de-a lungul anilor l-am văzut cum a jonglat cu abilitate și s-a băgat pe sub pielea oricui îi putea oferi ceea ce avea nevoie. A negociat cu cei mai toxici politicieni și oameni influenți și s-a justificat mereu spunând că a făcut-o pentru cauză.

Este un bun manipulator care știe cum sa-i cucerească pe cei din jur, speculându-le slăbiciunile și alimentându-le orgoliile. Aplică numeroase tehnici de manipulare și se adaptează după firea fiecăruia. Mereu mi s-a părut că este un psiholog bun.

De exemplu avea obiceiul să ia pe câte unul deoparte și să i se destăinuie. Îl făcea să se simtă important și să creadă că doar el știe acel secret spus în taină. Doar că același lucru îl făcea apoi cu alții și alții, spunându-le de fapt același lucru. N-aveți idee câți îi picau în plasă doar cu schema asta. Și mai avea un întreg arsenal de metode, pe care le aplică și azi.

Își adaptează discursul în funcție de publicul caruia i se adresează: pe TikTok e extremistul suveranist cu spume la gura care taie și spânzură, pe la televiziuni e extremistul cu față umană care de fapt e băiat bun, dar lumea e rea și-l judecă greșit.

E posibil să fi contribuit la nașterea unui monstru? Este, dar chiar dacă știam cu cine stăm la masă și intuiam într-o oarecare măsura pericolul, n-am crezut totuși că se va ajunge până în acest punct critic. Pentru unii dintre voi, Simion pare votabil și vă identificați cu ideile lui. Dar omul vă spune fix ce vreți să auziți, vă livrează precum un tonomat exact placa pe care vă doriți s-o ascultați.”

În concluzie: George Simion este o sinteză abjectă a tot ceea ce este profund imoral și demonic în istoria politică postcomunistă a României, un trădător al românilor și al României.

AUR – partid politic sau hoardă?

Un individ dubios ca George Simion nu avea cum să fondeze un partid care să funcționeze cu respectarea măcar minimală a normelor statutare asumate la constituire.

George Simion s-a folosit succesiv de mai multe generații de activiști naționaliști proveniți din gruparea „Noii Golani”, platforma „unionistă” „Acțiunea 2012” și grupurile locale de fondatori ai filialelor AUR.

La finalul fiecărei etape, Simion și-a epurat grupul și i-a înlăturat pe acei camarazi care fie știau deranjant de multe despre el, fie aveau succes și se transformau treptat într-un pericol pentru cariera lui politică.

În AUR, aproape toată garnitura de fondatori de filiale teritoriale a fost înlăturată de Simion. Au fost scandaluri provocate de intervențiile brutale, absolut nestatutare ale lui Simion în demiterea și numirea liderilor locali ai AUR. Sunt acuzații, inclusiv denunțuri penale, că Simion a cerut și primit bani pentru locurile eligibile pe listele AUR la alegerile parlamentare. Înființarea AUR a fost, de fapt, un haos controlat doar de cel care provocase acest haos: extremistul George Simion.

În teritoriu, cu foarte puține excepții, AUR nu a funcționat ca un partid politic, ci ca un fel de rețea națională de găști formate dintr-un amestec dubios: slugi obediente lui Simion; traseiști politic veniți de la PSD, PNL, USR cu speranța că vor prinde ceva funcții publice pe bani buni de la bugetul public; parveniți care și-au cumpărat locurile în Parlament etc.

În majoritatea filialelor AUR, nu au fost organizate alegeri pentru desemnarea conducerii locale, fiind încălcat astfel Statutul AUR. Puterea a fost deținută de indivizi numiți direct de George Simion în temeiul loialității lor față de persoana liderului.

AUR funcționează ca o hoardă controlată de lider și nu ca un partid politic. Succesul AUR se datorează nu eficienței organizatorice sau unor lideri performanți în teritoriu, ci unor factori fără legătură cu AUR: resursele imense investite de Rusia în confecționarea și dezvoltarea suveranismului anti-european din România; analfabetismul funcțional care afectează milioane de români; furia oarbă și sinucigașă a milioane de români din diaspora și din țară împotriva trădărilor comise de mafia politică PSD-PNL etc.

AUR, ca partid politic, nu are vreun merit pentru cele peste 5 milioane de voturi obținute de Simion, iar Simion a știut asta întotdeauna. Dovada clară că putinistul nu a investit decât minimal în dezvoltarea structurii teritoriale a AUR.

Primul lider AUR care a acuzat public această stare de fapt a fost europarlamentarul Claudiu Târziu, fost copreședinte al partidului. Probabil nu întâmplător, acesta a lansat, imediat după înfrângerea lui Simion, un apel pentru constituirea unui pol conservator format din „toate partidele și organizațiile civice cu o doctrină conservatoare”.

Europarlamentarul Claudiu Târziu acuză direct stilul abuziv de conducere practicat de Simion în AUR: „Partidul candidatului și-a dovedit incapacitatea de a gestiona politic proiectul suveranist, iar conducerea formațiunii plătește acum pentru decizia de a împiedica formarea unor structuri locale puternice, care ar fi fost capabile să controleze eficient lupta electorală în teritoriu”.

Toate aceste semne de criză conduc la o singură concluzie: AUR trebuie să se reformeze, altfel va dispărea curând de pe scena politică românească.

Bătaia pentru cei 5 milioane de votanți

Analizând pragmatic situația de criză în care s-a prăbușit AUR și, implicit, mișcarea suveranistă – după ce au fost folosite cu cinism și profesionalism de serviciile secrete ale Rusiei –, observăm că, dincolo de principii și ideologie, este vorba de o bătaie care se anunță spectaculoasă pentru voturile celor peste 5 milioane de români care au crezut că AUR și putinistul Simion pot fi o soluție bună pentru România.

George Simion are de oferit răspunsuri la multe întrebări:

• cum explică (nu a făcut-o până acum) eșecul la turul 1 al alegerile prezidențiale din 2024?;
• de ce s-a deplasat la Viena imediat după turul 1 al alegerilor prezidențiale din 2025?;
• de ce s-a transformat într-un minion penibil al lui Călin Georgescu (că i-a vrut voturile e un răspuns, dar nu suficient)?;
• de ce a avut un comportament absolut bizar pentru un candidat cu prima șansă (a sfidat alegătorii AUR din Marea Britanie, s-a făcut de râs în Franța, a refuzat participarea la dezbateri electorale, după ce a fost învins de Nicușor Dan la singura dezbatere la care a participat, cea de la Euronews)?

Extremistul putinist se află într-o situație dificilă și se pare că „păpușarii” lui încă nu au găsit o soluție pentru depășirea crizei.

În AUR există mai multe grupări care se vor lupta pentru putere. Gruparea care dorea o guvernare împreună cu PSD va căuta să orienteze AUR spre o alianță de opoziție cu PSD (evident, demersul e condiționat de orientarea pe care o va avea PSD: pro-europeană sau naționalistă). Gruparea suveraniștilor radicali, care posibil îl va acuza public pe Simion de trădarea „idealurilor naționaliste”, va încerca să accentueze dimensiunea naționalistă a AUR. Gruparea pro-Rusia se va implica în această luptă dacă Moscova va decide că-i este de folos.

Cea mai importantă grupare, mai mult informală, este formată din membri AUR care dețin funcții în eșaloanele 2 și 3 ale precarei structuri organizaționale pe care o deține acest partid extremist. Acești membri se simt trădați de Simion și au început să înțeleagă ceea ce pentru mulți alții a fost evident: energia și entuziasmul lor au fost folosite cinic de Simion pentru propriul succes politic.

Poate părea ciudat să ne preocupăm de soarta AUR, partid extremist pe care Simion l-a folosit ca instrument în acțiunile lui de trădare a națiunii române a și statului român. Dar menționăm că nu despre AUR este vorba, de fapt, ci despre cei peste 5 milioane de români care și-au dat voturile pentru AUR și Simion. Să fim realiști și să acceptăm că o mare parte din aceste milioane de români nu va fi recuperată niciodată pentru democrație.

Așa că este preferabil ca AUR să fie preluat de naționaliști români care nu sunt sub controlul Rusiei, chiar dacă ei sunt adepții unor aberații precum neolegionarismul și antisemitismul. AUR trebuie să rămână o supapă – dar românească, nu controlată de Rusia – pentru inevitabila prezență în electorat a votanților adepți ai extremismului naționalist. Reducerea numărului acestora depinde de societatea românească și de statul român.

Însă în cazul AUR, dacă Simion pierde controlul partidului, marele perdant va fi Moscova…

… și asta ar fi foarte bine pentru democrația românească!

Până când criza din AUR va ajunge la un deznodământ, să fim însă pregătiți să răspundem – de data asta, cu fermitate și în timp real – la provocările pe care extremistul putinist George Simion le pregătește în încercarea dorită de Moscova de a bloca orice demers de normalizare a funcționării statului român și de pacificare a societății românești.