Autor: Vladimir Munteanu

În contextul asediului la care Rusia supune Lumea Liberă, favorizat de acțiunile controversate prin care președintele american Donald Trump slăbește democrația, relația statului român cu românii din Diaspora și din comunitățile din statele vecine dobândește o importanță tot mai mare. Acești români trebuie ajutați să-și păstreze identitatea națională și, totodată, să contribuie la apărarea Lumii Libere.

Din păcate, pe teren, situația este gravă. Incompetența, impostura și birocratizarea execesivă din instituțiile cu atribuții de politică externă afectează puternic relația statului român cu comunitățile românești din Diaspora și din statele vecine României.

În războiul hibrid lansat de Rusia asupra țării noastre, serviciile secrete rusești – prin agenții pe care îi au în România – au acordat o importanță deosebită acțiunilor de infiltrare și prealuare a controlului asupra unor lideri și/sau organizații neguvernamentale și politice ale românilor care trăiesc în afara țării.

Moscova a alocat resurse importante și, treptat, a reușit să diminueze, până aproape de lichidare, influența statului român atât în comunitățile românești din Diaspora Occidentală, cât și în cele din statele vecine României.

– Advertisement –

În acest episod vom prezenta câteva informații despre concurența care a apărut în Timocul sârbesc și în Bulgaria, în comunitățile românești de acolo, între extremiștii de la AUR (George Simion) și cei de la ACT (Acțiunea Conservatoare) condusă de fostul fondator și copreședinte al AUR, Claudiu Richard Târziu.

Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Serviciul de Informații Externe – instituții abilitate ale statului român cu atribuții pe subiectul românilor din afara țării – se manifestă episodic și dezlânat în aceste comunități. Iar lipsa unei strategii realiste și eficiente a României, pentru românii din afara țării, este evidentă.

Rolul „Universității de Vară de la Izvoru Mureșului” în strategia AUR de infiltrare a comunităților românești din statele vecine României

În urmă cu un an, într-o analiză intitulată „Cum face George Simion jocurile Serbiei și ale Rusiei în problema românilor din Valea Timocului”, avertizam că liderul AUR era decis să lanseze o puternică ofensivă în comunitățile românești din afara țării.

– Advertisement –

Astfel, în cadrul lucrărilor celei de-a XXI-a ediții a așa-zisei Universități de Vară de la Izvoru Mureșului, liderul extremist George Simion îi asigura pe participanți că „prezența AUR atât în forurile naționale, cât și internaționale va da naștere unui curent pozitiv pentru susținerea drepturilor românilor de pretutindeni”.

Notam la acel moment că, la foarte scurt timp după această declarație, în ziua de 26 august 2024, îl găsim pe George Simion, liderul partidului extremist AUR, la o întâlnire organizată de Guvernul sârb, cu participarea prim-ministrului Milos Vučevici și a unei delegații de români/vlahi din Timocul Sârbesc și Vojvodina.

Din delegația vlahilor făceau parte personaje cunoscute comunității românilor din Valea Timocului și Vojvodina, anume lideri controversați ca:

• Predrag Balașevici – președintele formațiunii politice Partia Neamului Rumânesc;
• Zavișa Jurj – președintele Asociației pentru cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”;
• Daniel Magdu – președintele Consiliului Executiv al Consiliului Național al Minorității Naționale Române și președintele Comunității Românilor din Serbia (CRS);
• Stevan Mihajlov – vicepreședintele Consiliului Național al Minorității Naționale Române și vicepreședinte CRS.

În același articol, avertizam că intenția extremiștilor de la AUR (sau mai exact a „păpușarilor” care-i manevrează) este să se substituie partenerului real – care este statul român, prin Ministerul de Externe – în dialogul cu autoritățile de la Belgrad.

Planul extremiștilor din AUR de a se infiltra în comunitățile istorice românești din țările vecine este mai vechi, dar el prinde contur în anul 2023, la a XX-a ediție a așa-zisei Universități de Vară „Izvoru Mureșului”. Această „universitate” este organizată și controlată de entități dirijate de AUR, anume Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș și Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni. La succesul acestui demers, prin care AUR își susține efortul de infiltra comunitățile românești din afara țării, contribuie, paradoxal, Biserica Ortodoxă Română (prin Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei), Academia Română (prin Centrul European de Studii Covasna-Harghita) și statul român (prin alocarea de sprijin financiar).

La lucrările acestei „universități”, în diferite ediții, și-au deversat viziunile extremiste, anti-europene și – de multe ori – cu miros de Rusia personaje controversate ca Adrian Severin, Titus Corlățean, Mircea Chelaru, Cozmin Gușă (al cărui fiu este vicepreședinte AUR), precum și extremiști naționaliști ca George Simion, Dan Tănasă sau Claudiu Richard Târziu.

Cea mai recentă ediție a fost organizată la Palatul Parlamentului, în perioada 15-19 octombrie 2025, și a beneficiat de sprijinul Secretariatului General al Guvernului. Omul din umbră care a coordonat și de această dată activitățile este controversatul Eugen Popescu, despre care am scris în mai multe rânduri, în anchetele noastre.

Constatăm că, prin sprijinul logistic și financiar pe care-l oferă așa-zisei „universități” ajunsă sub controlul extremiștilor de la AUR, statul român își finanțează singur sabotarea eforturilor instituționale de păstrare a comunităților românești din afara țării pe orbita intereselor României și ale structurilor multinaționale din care face parte – Uniunea Europeană și NATO.

Incursiunile extremiștilor de la AUR și ACT în comunitățile românilor din Bulgaria și Timocul Sârbesc

2025 a fost un an de succes pentru extremiștii din AUR și ACT în acțiunile de infiltrare și acaparare a comunităților românești din Bulgaria și Timocul Sârbesc.

Vă prezentăm cele mai recente acțiuni realizate de liderii celor două partide extremiste în aceste comunități. Se observă, pe de o parte, o anumită concurență între cele două grupări politice extremiste pentru recrutarea de lideri ai organizaților românești din comunitățile respective, iar pe de altă parte, ipocrizia și duplicitatea de care dau dovadă unii dintre acești lideri, mai puțin interesați de drepturile românilor pe care au pretenția că-i reprezintă, și mai mult preocupați de dobândirea unor beneficii personale.

Inaugurarea statuii Regelui Carol I al României, în localitatea Pordim (Bulgaria)

La începutul lunii octombrie 2025, o delegație AUR condusă de George Simion, secondat de controversatul Eugen Popescu („eminența cenușie” a AUR pe acțiunile de propagandă și manipulare în comunitățile românești din afara țării), a participat la inaugurarea statuii Regelui Carol I al României, în localitatea Pordim (Bulgaria).

În această localitate, în timpul Războiului de Independență, a fost organizat și cantonat Cartierul General reunit al Armatei Române și Armatei Ruse, care luptau cu Imperiul Otoman. Bustul a fost donat muzeului Pordim de către Gabriel Florea, deputat AUR de Teleorman, fost membru al partidului de extremă dreapta România Unită (PRU), fondat de Bogdan Diaconu (fost deputat PSD).

La eveniment au participat George Simion (președinte AUR), Eugen Popescu (AUR), dr. Ivo Gheorghiev (reprezentantul Uniunii Etnice a Românilor din Bulgaria) și Natalia Vasileva Kiselova (parlamentar al Partidului Socialist Bulgar și președinta Adunării Naționale a Bulgariei – Parlamentul bulgar). Partidul Socialist Bulgar este succesorul Partidului Comunist Bulgar.

Dr. Ivo Gheorghiev este un vechi colaborator al lui Eugen Popescu, prin intermediul FNRP (Fundația Națională a Românilor de Pretutindeni), cu care a semnat un protocol de colaborare, ca lider al Uniunii Tinerilor Etnici Români din Bulgaria (AVE), la începutul anilor 2000. Ulterior, organizația și-a schimbat denumirea în Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria.

Ivo Gheorghiev a participat la conferințele Universității de Vară „Izvoru Mureșului” încă din anii 2010, în perioada în care această „universitate” nu fusese confiscată de extremiștii naționaliști.

Odată cu apariția și dezvoltarea partidului extremist AUR, Ivo Gheorghiev a fost intens curtat de George Simion, legătura fiind intermediată de Eugen Popescu. Poate că Ivo Gheorghiev are naivități (deși, după o așa lungă perioadă de timp investită în activitatea civică, ar fi bizar) cu privire la bunele intenții ale lui George Simion, însă realitatea este foarte limpede: Simion doar se folosește de liderii românilor din comunitățile istorice românești din afara țării.

Simion se folosește de problemele românilor din Bulgaria, mimează preocuparea, dar menține colaborarea cu extremiștii naționaliști din statul vecin, care nu-și doresc o minoritatea românească puternică și respectată. Cea mai recentă dovadă în acest sens este prezența ultranaționalistului bulgar Kostadin Kostadinov la mitingul organizat de AUR în Piața Victoriei, în ziua de 1 martie 2025, ca susținător al lui George Simion și al lui Călin Georgescu. Ultranaționalistul bulgar este adeptul Bulgariei Mari, în granițele căreia fixează și teritoriul românesc al Dobrogei de astăzi, care este parte a statului român. Numitorul comun dintre Kostadinov și perechea Simion-Georgescu este retorica anti-UE și anti-NATO, precum și colportarea de narative ale propagandei rusești.

La inaugurarea statuii Regelui Carol I al României, în localitatea Pordim (Bulgaria) a participat și Natalia Vasileva Kiselova, reprezentanta Parlamentului bulgar. Aceasta este membră a unui partid (Partidul Socialist Bulgar) și a unei coaliții parlamentare (Stânga Unită) cu evidente simpatii pro-Rusia. Kiselova a refuzat solicitarea făcută de Ministerul de Externe al Ucrainei ca steagul ucrainean să fie arborat pe clădirea Adunării Naționale a Bulgariei, în ziua de 24 februarie 2025, când se comemora invadarea Ucrainei de către Rusia.

Totodată, Kiselova a blocat procedura de amplasare a unei noi steme pe clădirea Parlamentului bulgar (fosta Casă a Partidului), prin care urma să se înlocuiască vechea stemă comunistă (secera și ciocanul). Se explică de ce Kiselova a fost invitată și a acceptat să participe la evenimentul organizat de extremiștii de la AUR în Pordim, cu ajutorul lui Ivo Gheorghiev.

Simpozionul internațional „Viața Sfintei Cuvioase Teofana Basarab – Sfânta Țarină”, organizat la Vidin

La câteva zile după vizita extremistului George Simion la Pordim, regăsim reprezentanți ai AUR la lucrările Simpozionului internațional „Viața Sfintei Cuvioase Teofana Basarab – Sfânta Țarină”, organizat la Vidin, în zilele de 18–19 octombrie 2025.

Finanțarea evenimentului a fost asigurată de George Simion, din banii AUR (primiți de la bugetul României). Sub pretextul prezentării unor aspecte istorice, religioase și culturale din viața Sfintei Teofana Basarab, simpozionul a fost, de fapt, o tribună de la care politicieni extremiști ai AUR și-au transmis mesajul politic către liderii comunității românești din Bulgaria. Rolul lui Ivo Gheorghiev a fost să asigure forma juridică și locația fizică pentru acțiunea de propagandă organizată de AUR.

Din partea AUR au participat la eveniment: senatorii Cristina-Gabriella Dumitrescu (președinta Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senat), Ionuț Sandu și Ștefan Geamănu, deputatul Daniel Ciornei (membru al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților), precum și dubiosul Eugen Popescu (în calitate de director al Centrului Român de Studii și Strategii și de consilier AUR în Senatul României).

Cristina-Gabriella Dumitrescu, absolventă de „Spiru Haret”, a lucrat la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” (din subordinea Departamentului Românilor de Pretutindeni) condus de Eugen Popescu.

În 2019, presa dezvăluia că Eugen Popescu și-ar fi „transformat” o diplomă de școală profesională din Canda într-o diplomă de studii universitare în România – la Universitatea din Oradea.

La acel moment, Popescu declara: „Am absolvit cursurile Alternative Medicine College of Canada (Collège des médecines douces du Québec), obținând diploma în «Anatomie, Physio-Pathologie, Naturologie, Phyto-Energetique, Bio-Energetique, Homeopathie»”. Investigațiile realizate de jurnaliști au descoperit însă că instituția absolvită de Eugen Popescu (colegiu de medicină tradiționalistă) nu era recunoscută de Guvernul canadian ca instituție de studii superioare, ci ca școală de formare profesională: „La nivelul Guvernului provincial Quebec, CMDQ este considerată o instituție care oferă instruire (alta decât cea oferită în scopul acordării de credite universitare) ce permite studenților să «dobândească și/sau să îmbunătățească cunoștințele necesare pentru a practica o profesie recunoscută». Prin urmare, angajatorul dumneavoastră poate acoperi costurile de formare, care vor fi deductibile din contribuțiile sale. În plus, taxele de școlarizare sunt deductibile din impozit. (…) Departamentul de Dezvoltare Economică și Socială din Canada și Ministerul Ocupării Forței de Muncă și Imigrare din Canada acreditează programul de formare CMDQ”.

În anul 2025, senatoarea Cristina-Gabriella Dumitrescu (AUR) și-a intensificat implicarea în chestiunea drepturilor minorității românești din Ucraina. Declarațiile senatoarei AUR, deși ating probleme reale cu care se confruntă românii din Ucraina, sunt în siajul propagandei instrumentate de Kremlin, care dorește să-i convingă pe românii din țară că Guvernul de la Kiev „discriminează românii”, „desființează masiv școlile cu predare în limba română”, „asimilează pe români” etc.

Cristina-Gabriella Dumitrescu se dovedește a fi un „soldat” loial liderului extremist George Simion și foarte probabil va continua să fie folosită de acesta în acțiuni de infiltrare și manipulare a comunităților istorice românești din statele vecine României. Totuși, senatoarea AUR este în primul rând omul lui Eugen Popescu pe „tabla de șah” din culisele AUR.

Senatorul Mircea Ionuț Sandu a fost impus organizației AUR Gorj pe loc eligibil la candidaturile pentru Senat de către George Simion și Marius Lulea. Presa locală a dezvăluit că Ionuț Sandu este acționar la mai multe firme, dintre care una (Design and Build Corporation SA), la momentul noiembrie 2024, îl avea co-acționar pe Marius Lulea. În aceeași firmă erau acționari și alți politicieni AUR, anume Dan Tanasă, Adrian Axinia, Aurelia Popa, Florin Marinescu (trezorierul partidului) și Romeo Vasilescu.

În campania pentru alegerile parlamentare din 2024, AUR a primit peste 3 milioane de lei cu titlu de împrumuturi de la diferite societăți comerciale. Împrumutul cel mai mare (1,6 milioane lei) a fost acordat de firma Phoenix Sam SRL, unde acționar unic era Mircea Ionuț Sandu (senator AUR), în condițiile în care jurnaliștii de investigație au descoperit că firma respectivă „a avut o cifră de afaceri de 185.054 lei, dar a înregistrat o pierdere netă de 2.045 lei, iar capitalurile proprii erau negative, de –14.765 lei, ceea ce înseamnă că datoriile depășeau activele companiei”.

Senatorul AUR a fost implicat în scandalul încasării banilor de chirie de la bugetul statului de către parlamentari care au locuințe în București. Deși deține în Capitală, împreună cu soția, un apartament de 100 de metri pătrați, Mircea Ionuț Sandu a primit aproximativ 5.000 lei pe lună pentru decontarea cheltuielilor de cazare.

Senatorul Mircea Ionuț Sandu (AUR) nu are vreo expertiză pe chestiunea relațiilor internaționale ori a drepturilor minorităților naționale, fiind de profesie inginer specializat în îmbunătățiri funciare și dezvoltare rurală.

Un alt senator AUR, Ștefan Geamănu, este absolvent al facultății de medicină din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad. Universitatea respectivă a fost implicată, în mai multe rânduri, încă din anul 2008, în diferite scandaluri, cel mai răsunător privind eliberarea de diplome de studii fără examinarea corespunzătoare a studenților.

Conform biografiei prezentată pe site-ul Senatului, Geamănu urmează rezidențiatul în Ortopedie/Traumatologie prin Germania, încă din mai 2011, și activează ca medic rezident la ANregiomed – Clinica din orașul Dinkelsbühl.

Probabil că reformele structurale inițiate de Rețeaua spitalicească municipală ANregiomed (care funcționează din bani publici) l-au determinat pe medicul rezident Ștefan Geamănu să se bage în politică.

Șocant și dezgustător este că Ștefan Geamănu – în contextul în care el și soția lui și-au găsit locuri de muncă respectabile și bine plătite în domeniul medical, într-o țară din UE, tocmai datorită faptului că România este stat membru al UE – a decis să devină senator al unui partid extremist anti-european, care promovează narativul Rusiei de desființare a UE și de declanșare a RoExit, luptând exact împotriva Uniunii Europene care i-a oferit familiei lui Geamănu șansa unei cariere profesionale respectabile.

Nici senatorul Geamănu nu are vreo expertiză în chestiunea drepturilor minorităților naționale.

Deputatul Daniel-Cătălin Ciornei (AUR) este un alt individ controversat care a fost plimbat de AUR la simpozionul-adunare politică organizat de Ivo Gheorghiev la Vidin, în octombrie 2025.

Daniel-Cătălin Ciornei a fost prezentat în presă ca fiind unul dintre posibilii organizatori ai protestelor violente din fața sediului Biroului Electoral Central (BEC), după invalidarea candidaturii șarlatanului filorus Călin Georgescu. Deputatul AUR a fost audiat de Parchetul General alături de alți trei deputați AUR – Mihai Bogdan Negoescu, Tiberiu Claudiu Barstan și Răzvan Biro. La acel moment, liderul extremist George Simion transmitea protestatarilor, într-o intervenție live, mesajul că membrii BEC merită să fie „jupuiți de vii în piața publică”.

Ciornei a emigrat în Belgia, în urmă cu aproximativ 10 ani, unde locuiește cu familia, deține o proprietate imobiliară în Flandra și conduce o afacere prosperă. A fost recrutat de AUR și a condus rețeaua AUR Benelux (cu funcția de coordonator Diaspora Belgia-Olanda-Luxemburg), începând cu anul 2020. Deși este emigrant în Belgia și profită din plin de drepturile pe care le are în calitate de cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, deputatul AUR este un vehement critic al politicilor UE privind migrația.

Deputatul Ciornei este un alt exemplu de ipocrizie crasă. A beneficiat consistent de drepturile și libertățile oferite de Uniunea Europeană pentru a oferi o viață bună familiei sale, dar s-a lăsat recrutat de AUR, partid extremist anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia. Deputatul AUR nu are vreo expertiză pe chestiunea drepturilor minorităților românești din afara țării, alta decât experiența personală de emigrant de succes în Belgia.

În cadrul lucrărilor simpozionului-adunare de partid organizat de Ivo Gheorghiev la Vidin, atât senatorul Mircea Ionuț Sandu (AUR), cât și Ivo Gheorghiev au solicitat demiterea ambasadoarei României în Bulgaria, doamna Brândușa Ioana Predescu. Motivul a fost refuzul ambasadoarei noastre de a participa la această „chermeză” a extremiștilor organizată pe banii AUR-ului lui George Simion.

Vizita delegației de senatori AUR în Timocul Sârbesc

La începutul lunii noiembrie 2025, o echipă de propagandiști AUR a luat cu asalt și comunitatea românilor/vlahilor din Timocul Sârbesc. De această dată, gazda a fost un alt lider controversat al românilor din comunitățile istorice de lângă România: medicul Predrag Balasevici, lider al formațiunii politice Partia Neamului Rumânesc.

Delegația AUR a fost formată din aceiași trei senatori – Cristina Dumitrescu, Ionuț Sandu și Ștefan Geamănu –, cărora li s-au adăugat alți doi senatori AUR, anume Marian Vasile și Laurențiu Plăeșu.

Despre Marian Vasile, senator AUR de Dolj, este cunoscut faptul că a activat în PNL și a fost consilier în Consiliul Local Craiova vreme de trei mandate. Supărat că micuța coterie din PNL Craiova, de care nu era străin, a refuzat să-l promoveze candidat al PNL la funcția de primar al Craiovei, Marian Vasile a trădat.

Marian Vasile a trădat senin toate poveștile pe care le bălmăjise electoratului ca politician liberal despre integrarea în Uniunea Europeană, apartenența la NATO și democrația euro-atlantică. El a trecut la AUR (partid extremist anti-UE și anti-NATO), cu propria persoană și cu câțiva alți liberali, din care vreo doi, în prezent, reprezintă AUR în Consiliul Local Craiova, unul chiar ca viceprimar, într-o imorală alianță locală AUR-PSD, controlată ferm de Lia Olguța Vasilescu.

Din „înalta delegație a Senatului României” – cum gratulează Predrag Balasevici, într-o postare pe Facebook, gașca AUR care a bântuit prin Timocul Sârbesc – a făcut parte și o altă figură controversată a parlamentarilor lui George Simion, anume senatorul Laurențiu Plăeșu, senator de Prahova.

Presa a consemnat că Plăeșu este președintele Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni. Prin fundația respectivă, Simion a primit și gestionat darul la nunta-show politic pe care a organizat-o în august 2022 la Măciuca, județul Vâlcea. Tot presa a relatat că organizația prezidată de Plăeșu a primit fonduri consistente atât din bani publici, cât și din surse private, unele din acestea fiind suspectate de jurnaliștii de investigație că ar fi alimentate generos de foști generali SIE în rezervă.

Fondatorul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni este același dubios Eugen Popescu, care a coordonat și vizita senatorilor AUR de la începutul lunii noiembrie, în Bor și Timocul Sârbesc.

Fundaţia înfiinţată de Eugen Popescu, condusă de Laurențiu Plăeșu şi folosită în interese politice și oculte de George Simion, controlează și Agenţia de ştiri Romanian Global News (RGN Press). Această „agenție” este cunoscută prin propaganda naționalistă pe care o face în beneficiul partidului extremist AUR, precum și pentru că depune eforturi consistente în susținerea acțiunilor de penetrare de către AUR a comunităților românești din statele vecine României.

Observăm că dubiosul Eugen Popescu a avut controlul și asupra vizitei în Timocul Sârbesc și Vojevodina a delegației AUR, prin cei doi oameni de încredere plasați în Senat – Cristina-Gabriella Dumitrescu și Laurențiu Plăeșu.

Predrag Balașevici, liderul formațiunii politice Partia Neamului Rumânesc, se numără printre primii colaboratori ai lui Eugen Popescu în teritoriile locuite de români în Valea Timocului Sârbesc. Într-un studiu publicat de Platforma media „Românii Independenți din Serbia”, cu titlul „Analiza problemei valahe în Serbia și rolul lui Eugen Popescu”, se consemnează:

„Politica perfidă de deznaționalizare şi asimilare a românilor din Serbia este stimulată de guvernele anti-româneşti de la Belgrad, iar actuala clasă politică sârbă continuă să aplice față de organizațiile cu caracter românesc o politică perfidă de deznaționalizare. Statul sârb, prin marionetele sale, separă minoritatea valahă de elementul românesc. 

Din păcate, toate aceste demersuri valahe sunt puternic sprijinite şi susținute de Eugen Popescu, un personaj controversat, prin care Bucureştiul dirijează distribuirea mijloacelor financiare, schimbă fondul şi contextul, prezentând o realitate umbrită.

Coincidență sau nu, odată cu ascensiunea lui Popescu în anul 2002, în Serbia apar curente anti-româneşti şi organizații de orientare «valahă» în Timoc, astfel că se înființează ARIADNAE FILUM la Bor, preşedinte fiind Slavoljub Gațovici, iar actualmente Zavişa Jurj. Tot în acest răstimp, Predrag Balaşevici, Dragomir Draghici, Duşan Prvulovici şi alții părăsesc tabăra românească, încurajați şi sprijiniți – finanțați şi ghidați – de Eugen Popescu, drept urmare au înființat PARTIA DEMOCRATĂ A RUMÂNILOR DIN SÂRBIE – Bor, în traducere directă din limba sârbă, ne asumăm deplina responsabilitate să traducem corect PARTIDUL DEMOCRAT AL VALAHILOR (la ora actuală se numeşte VLAŠKA NARODNA STRANKA, în traducere originală din limba sârbă: PARTIDUL NEAMULUI VALAH, doar că, la sugestia lui Eugen Popescu, este promovat în România sub denumirea «PARTIDUL NEAMULUI ROMÂNESC», condus de valahul Predrag Balaşevici), formațiune politică care propagă recunoaşterea minorității valahe, care a dus la crearea unei noi minorități artificiale desprinsă din cadrul poporului român”.

Predrag Balașevici este puternic implicat în campaniile electorale ale AUR și în acțiunile acestui partid extremist de penetrare a comunităților istorice românești de lângă România.

Liderul „vlahilor” timoceni și al formațiunii politice Partia Neamului Rumânesc este unul dintre invitații importanți atât la lucrările anuale ale „unversității” de vară de la Izvoru Mureșului (de fapt, școală de îndocrinare politică a extremismului naționalist din România), cât și la acțiunile politice electorale ale partidului extremist AUR.

Recent, Balașevici a fost invitat să participe la alegerile pentru desemnarea conducerii AUR – filiala Craiova, deși o astfel de activitate este mai curând un proces birocratic controlat de Simion, decât un eveniment public.

Liderul Partia Neamului Rumânesc a fost implicat în dispariția fostului Partid Democrat al Românilor din Serbia și transformarea lui într-o formațiune politică a „vlahilor”. Astfel, în 2013, s-a declanșat un conflict la nivelul conducerii acestui partid, între Balașevici și Dragan Demici, care era vicepreședinte al partidului respectiv.

În presa din epocă au fost relatate punctele de vedere ale celor două tabere. Balașevici, ca președinte al partidului, a obținut excluderea lui Demici din partid pe motive de trădare, așa cum se afirmă într-un comunicat de presă emis de conducerea partidului: „Partia Democrată a Rumânilor din Serbia a ţinut şedinţa Conducerii Principale a partidului. (…) Comitetul principal a hotărât să-l excludă din partid pe vicepreşedintele Dragan Demici, care a încălcat flagrant statutul, programul şi unitatea partidului. Dragan Demici, împreună cu preşedintele comitetului local din Cucevo, Vlastimir Babici (înlocuit şi el din funcţie), au încercat să spargă partidul şi, la îndemnul unor forţe străine partidului (consulul României la Zaicear, instituţii sârbeşti), să-l înlocuiască pe preşedintele acestuia, dr. Predrag Balașevici. Pentru excluderea din partid au votat 93 de delegaţi şi doar 14 împotrivă”.

Dragan Demici spunea că PDRS a pierdut rușinos alegerile locale și parlamentare din Serbia, deși era cotat cu șanse mari. Conform declarațiilor lui Demici, eșecul ar fi fost cauzat de faptul că Balașevici a încheiat o coaliție preelectorală cu Mişcarea Muncitorilor şi Ţăranilor (MMT), condusă de prof. dr. Zoran Dragişici, cadru universitare la Facultatea de Studii de Securitate din Belgrad. Demici îl acuza pe Balașevici că a ratat șansa ca PDRS să intre într-o coaliție electorală cu Partidul Liberal Democrat sau cu Partidul Progresist Sârb și să-și crească șansele de a obține mandate în Parlament și în consiliile locale.

Cea mai gravă acuzație pe care Dragan Demici o lansa împotriva lui Balașevici este aceea de trădare a intereselor naționale ale românilor din Serbia, prin insistența lui Balașevici de a promova teza că în comunitatea românească din Timocul Sârbesc se vorbește „graiul vlah” și nu limba română:

„Balașevici dorește ca limba în mass-media să fie în grai, aşa cum se vorbeşte la noi (stricată cu multe cuvinte sârbeşti), şi nu limba română literară, aşa cum se foloseşte la TV Vojvodina; predarea limbii în şcoli să fie în grai, motivând că nu o să înţeleagă copiii limba literară. Prin urmare, el vrea să distrugă sinonimia român–vlah, de care se ţine doar declarativ, iar din români să rămână numai vlahii, care la un moment dat să fie transformaţi în sârbi. Din această cauză, se poate spune foarte clar că domnul Balaşevici, preşedintele PDRS, a trădat interesele naţionale ale românilor din Serbia”.

Conferință privind drepturile Vlahilor/României în Serbia și Bulgaria, organizată de ACT la Parlamentul European

Prietenia pe care liderii AUR o manifestă cu intensitate față de „vlahul” Predrag Balașevici nu pare a fi suficientă pentru acesta, deși este foarte necesară, având în vedere accesul la informații din Parlamentul României și, eventual, la finanțări.

Prin urmare, Balașevici dezvoltă o elegantă relație de prietenie cu europarlamentarii formațiunii politice extremiste Acțiunea Conservatoare (ACT), desprinsă din AUR și fondată de fostul copreședinte al AUR, europarlamentarul de extremă dreapta Claudiu Richard Târziu.

Cu aproximativ două săptămâni înainte ca Timocul Sârbesc să fie vizitat de „înalta delegație a Senatului României” formată din senatori AUR, în data de 14 octombrie, Predrag Balașevici participa la o conferință organizată la Parlamentul European de către europarlamentarul ACT (ex-AUR) Șerban-Dimitrie Sturdza, unul din oamenii de încredere ai lui Târziu.

Despre această conferință, Balașevici informa pe contul de Facebook: „În prezentarea mea, am menționat toate problemele și provocările cu care se confruntă comunitatea noastră. De asemenea, am prezentat date legate de exploatarea minieră a companiei chineze ZiJin, despre modul în care membrii comunității noastre emigrează din țara lor, iar instituțiile statale și locale participă la acest proces, oferind tot sprijinul logistic pentru accelerarea acestuia, toate acestea fiind în contradicție cu articolul 78 din Constituția Republicii Serbia. Conferința a fost convocată de europarlamentarul român Șerban-Dimitrie Sturdza. Europarlamentari din mai multe țări ale UE (România, Italia, Slovacia) au participat la lucrările conferinței. Reprezentanta Ambasadei Serbiei la Uniunea Europeană, d-na Isidora Mitici, a participat și ea la conferință”.

Europarlamentarul Șerban-Dimitrie Sturdza, de la ACT, consemna pe contul său de Facebook, în stilul patriotard specific naționaliștilor: „Într-un moment istoric, în prezența a cinci eurodeputați, românii din Timocul Sârbesc și cel Bulgăresc au vorbit despre lupta lor pentru păstrarea limbii, credinței și identității într-o zonă în care drepturile lor nu sunt respectate. Bunul meu prieten, domnul Claudiu Târziu, președinte al partidului Acțiunea Conservatoare și șeful delegației ACT din Parlamentul European, a fost alături de mine în cadrul acestui eveniment important. (…) Acești români au nevoie de sprijin concret pentru deschiderea de școli și parohii românești în Valea Timocului, acolo unde limba română este interzisă și unde oamenii trăiesc cu frica de a spune cine sunt. Acesta nu este un gest simbolic, ci un angajament ferm: românii din Timoc nu mai trebuie tratați ca străini în propria lor istorie”.

La întâlnirea organizată de europarlamentarii formațiunii naționaliste controlate de fostul AUR-ist Claudiu Richard Târziu, îl regăsim și pe unul dintre cei mai importanți asociați ai lui Balașevici: Zavișa Jurj, liderul Asociației ARIADNEA FILUM – ONG abonat la finanțări oferite de statul român prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

O anchetă realizată de presă dezvăluie că sub pretextul înființării, organizării, reparării și dotării de centre pentru românii din Timocul Sârbesc, DRP a alocat pentru ARIADNAE FILUM, din bugetul statului român, aproximativ 700.000 euro. Despre activitățile Centrului Cultural Spiritual al românilor din Valea Timocului, pe care se presupune că l-a organizat ARIDNE FILUM, nu pot fi găsite informații pe internet.

Interpelarea lansată de senatoarea Cristina Dumitrescu (AUR) către Comitetul de Miniștri, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Se poate presupune că extremiștii de la Acțiunea Conservatoare (ACT) au organizat conferința dedicată minorității românești din Timocul Sârbesc și Bulgăresc ca o continuare (ca reacție?) a interpelării adresate la 1 octombrie Comitetului de Miniștri, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de către Cristina-Gabriella Dumitrescu, senatoare AUR.

În interpelarea respectivă, senatoarea Dumitrescu solicita informații cu privire la măsurile adoptate de Guvernul sârb cu privire la drepturile românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit (Timoc): accesul la învățământ, presă, administrație și serviciu religios în limba română, găsirea unor soluții tehnice pentru ca românii timoceni să poată recepționa programele media în limba română din Vojvodina, informații despre conformarea Serbiei la prevederile Rezoluției 1632/2008 (privind Situația minorităților naționale din Vojvodina și a minorității etnice române din Serbia).

Gașca de politruci extremiști „suveraniști” se joacă „de-a geopolitica” în comunitățile istorice românești de lângă România

Constatatăm că prin comunitățile istorice românești din vecinătatea țării noastre – în Serbia, Bulgaria, dar și în Ucraina și Ungaria – bântuie intens reprezentanți ai extremiștilor suveraniști anti-UE, anti-NATO și cu miros de Rusia lui Putin, ajutați de lideri locali recrutați.

În cazul Timocului Sârbesc și al Bulgariei, lideri locali ca Predrag Balașevici și Ivo Gheorghiev, coordonați de dubiosul personaj Eugen Popescu, se folosesc cu viclenie de pârghiile pe care le oferă prezența AUR în Parlamentul României și în Parlamentul European și fac un joc dificil de „citit” în Serbia și Bulgaria, țări unde se confruntă interesele Chinei, Rusiei și ale Uniunii Europene.

În cazul Serbiei, care nu este stat membru al UE, observăm că autoritățile sârbe se folosesc de liderii minorității românești din Timoc, atunci când le dictează interesele, și nu ezită să facă presiuni asupra acestora, când sunt semne că interesele de securitate ale Serbiei pot fi afectate de acțiunile lor. În acest periculos joc geopolitic se implică tot mai activ și formațiunea extremistă Acțiunea Conservatoare (ACT), controlată de Claudiu Târziu.

Profitând de incompetența și indolența oficialilor români, extremiștii suveraniști au înființat și dezvoltat o adevărată rețea paralelă de influență și control asupra comunităților etnice românești din statele vecine României.

În cazul AUR, „eminența cenușie” este Eugen Popescu, care-și arogă cu mare tupeu calitatea de analist în chestiuni de geopolitică și răspândește propaganda naționalistă, inclusiv narative rusești, folosindu-se de rețeaua Romanian Global News (RGN PRESS) și de emisiunea „La Hartă”, difuzată pe un canal YouTube dedicat – mecanisme media pe care Popescu le controlează.

Dintre invitații permanenți pe care-i are „La Hartă”, se remarcă un alt personaj controversat: fostul parlamentar moldovean Vlad Cubreacov.

Traiectoria lui Vlad Cubreacov este una ciudată. În perioada în care era colaborator la Revista ROST (coordonată de actualul lider al ACT, europarlamentarul Claudiu Richard Târziu), Cubreacov ataca teza „vlăhismului”. Acest curent ideologic, îmbrățișat de politicianul Balașevici, de militantul civic Jurj și de alți acoliți ai lor din Timocul Sârbesc, promovează subtil o falsă distincție între români și vlahi, considerând că în Timoc trăiesc nu românii, ci vlahii, care sunt nici români, nici sârbi/bulgari, ci… vlahi.

Denumirea în limba sârbă a formațiunii politice condusă de Predrag Balașevici este „Vlaska Narodna Stranka”, pe care o traduce în limba română ca „Partia Neamului Rumânesc”. Altfel spus, recunoaște că vlah este doar apelativul din limba sârbă pentru român.

Extremistul George Simion i-ar fi solicitat lui Balașevici să schimbe denumirea acestui partid politic „de buzunar” și să-l transforme într-un fel de filială a AUR în Timoc, însă Balașevici ar fi refuzat să se conformeze, fiindu-i mai folositoare pentru propriile interese această manipulare a realității.

Chiar și Cubreacov demonstra, într-un articol publicat în ROST, că cuvântul vlah este doar unul dintre felurile de a spune român pe sârbește și nu desemnează o altă realitate diferită de realitatea apartenenței românilor timoceni la neamul românesc.

Vlad Cubreacov a fost și colaborator apropiat al europarlamentarului Șerban-Dimitrie Sturdza (ACT), în calitate de asistent local. Nu este prea clar cum a evoluat relația dintre cei doi, însă constatăm că, în prezent, Cubreacov pare a fi recrutat și activat în rețeaua pe care o controlează Eugen Popescu.

În sinteză, observăm că extremiștii „suveraniști”, deși nu au resurse umane pregătite în chestiuni precum geopolitica și drepturile minorităților, au reușit să se substituie instituțiilor statului român – în special MAE și Departamentul pentru Românii de Pretutindei –, să confiște agenda publică a problemelor comunităților etnice românești din statele vecine României și să promoveze o strategie proprie în aceste comunități, în complicitate cu lideri locali recrutați. Riscul ca Rusia să dezvolte o rețea de influență în aceste comunități este extrem de mare.

Ministerul de Externe al României și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni dorm în front pe chestiunea românilor timoceni

Funcționarea precară ori chiar nefuncționarea mecanismelor de interacțiune dintre statul român și comunitățile istorice românești din statele vecine României se adaugă la starea generală de paralizie în care se află multe dintre componentele statului român.

Așa cum în Justiție miza luptei pentru reformarea sistemului ține de succesul în lupta de combatere a corupției, în domeniul relațiilor externe dintre statul român și aceste comunități vorbim despre promovarea intereselor naționale românești.

În consecință, miza luptei pentru păstrarea identității naționale a românilor din provinciile istorice din Serbia este foarte importantă pentru România. Din păcate, situația nu ne este favorabilă și este agravată de indolența și incompetența oficialilor români guvernamentali.

Între statul român și statul sârb, chestiunea identitară în Timocul Sârbesc, zonele locuite de români/vlahi, nu este încă rezolvată, iar dialogul bilateral este împotmolit și ineficient. La nivel local, se adaugă și criza ecologică provocată de poluarea mediului înconjurător de către compania chineză care exploatează intens în bazinul minier Bor, criză care afectează grav calitatea vieții și sănătatea românilor timoceni.

Oficialii români din MAE și DRP, plătiți de statul român pentru a administra relația cu românii din comunitățile istorice de lângă România, nu sunt capabili să articuleze un discurs public realist, eficient și benefic pentru aceste comunități.

Lipsa de strategie, alocarea dezlânată și netransparentă a resurselor, lipsa unor mecanisme eficiente de colaborare între MAE, DRP și SIE pe subiectul comunităților istorice românești din Serbia (dar și din Bulgaria, Ungaria și Ucraina) au facilitat intruziunea în aceste comunități a partidelor extremiste AUR și ACT, implicit a unor agenți de influență ai Rusiei lui Putin. Agenda publică a drepturilor minorităților românești din țările vecine României a fost aproape confiscată de extremiștii naționaliști și, evident, direcția urmată de aceștia nu este conformă cu interesele României.

Lideri locali controversați din aceste minorități românești (așa cum sunt cei amintiți în această anchetă și la care se adaugă lideri români din alte comunități istorice românești) s-au lăsat recrutați de aceste partide extremiste, după ce au fost stipendiați cu generozitate de structuri ale statului român, fără să fie verificate serios eficiența și legalitatea utilizării resurselor financiare și materiale alocate.

În contextul în care Ucraina se află în plin război de apărare împotriva agresiunii lansate de dictatorul Putin, iar Rusia acționează permanent pentru destabilizarea țărilor din regiune (și, acolo unde reușește, pentru recrutarea de lideri politici favorabili politicii externe a Rusiei), chestiunea drepturilor minorităților românești din comunitățile istorice românești din țările de lângă România dobândește o importanță vitală pentru interesele de securitate ale României.

La nivel european, mecanismele funcționează, iar România trebuie să profite urgent de aceste mecanisme pentru a-și promova interesele în comunitățile istorice românești de lângă noi.

În ziua de 4 decembrie, Comitetul de Experţi al Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare a Consiliului Europei a publicat un raport în care este evaluat modul în care Serbia a implementat recomandările de acţiune imediată formulate în 2023. Conform comunicatului de presă emis de Comitet, „în domeniul educaţiei în limbile minoritare, mai multe limbi (bunjevac, cehă, germană, macedoneană, romani, ucraineană, vlahă) continuă să fie predate exclusiv sau în principal în cadrul disciplinei «Limba maternă cu elemente de cultură naţională», cu un volum de două ore pe săptămână. Aşa cum Comitetul a subliniat anterior, predarea unei limbi regionale sau minoritare doar două ore pe săptămână nu îndeplineşte cerinţele minime ale Cartei, în special acolo unde limba nu este utilizată pe scară largă în viaţa publică şi privată, inclusiv în cadrul familiei”.

Referitor la situația românilor din Serbia, Comitetul de Experți observă:

„Prima recomandare privind limba română este ca autorităţile sârbe să asigure educaţie în limba română sau în regim bilingv la nivel preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi profesional în Serbia Centrală, în consultare cu reprezentanţii vorbitorilor, conform raportului. (…) Comitetul de Experţi consideră că recomandarea, care datează în esenţă din 2018, nu a fost încă implementată”.

„A doua recomandare este ca autorităţile sârbe să faciliteze difuzarea programelor private de radio şi televiziune în limba română. (…) Comitetul de Experţi ia act de sprijinul acordat proiectelor privind utilizarea limbii române la radio şi televiziune. Cu toate acestea, în absenţa unor informaţii specifice (de exemplu, durata şi frecvenţa difuzării, conţinutul, publicul-ţintă), nu este clar dacă aceste proiecte au sprijinit efectiv programe în limba română. Prin urmare, Comitetul de Experţi nu poate concluziona dacă recomandarea a fost implementată”.

Acest Raport trebuie folosit urgent de oficialii români din MAE și DRP pentru a relansa negocierile cu Serbia, pentru a exercita asupra guvernului sârb presiunile necesare pentru rezolvarea problemelor comunităților românești din Serbia și, nu în ultimul rând, pentru a elabora o strategie viabilă, eficientă și realistă a politicilor statului român în aceste comunități românești.

Dacă MAE, DRP, SIE și președintele României, Nicușor Dan, nu-și vor asuma cât mai urgent posibil o strategie clară pentru apărarea drepturilor românilor din comunități istorice românești din statele vecine țării noastre și, mai ales, pentru promovarea intereselor statului român (ca stat membru UE și NATO!) în comunitățile respective, foarte curând vom asista la o prăbușire a minorităților românești din Serbia, Bulgaria, Ucraina și Ungaria sub controlul extremiștilor naționaliști și, implicit, sub influența Rusiei.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Ne-am săturat de voi, magistrați corupți! Nicușor Dan, trezește-te!

* Monahul Teologos de la Schitul Lacu, de pe Muntele Athos – propagandist pentru ereticul George Simion

* Despre tiranie: primele 5 reguli ca să-ți aperi libertatea. „Atenție la statul cu un singur partid!”

* „Rinocerii” – fantomele unei națiuni bolnave

* Nicușor Dan și Bolojan trebuie să destructureze urgent rețeaua de propagandă și spionaj a Rusiei în România, aplicând „modelul Maia Sandu”!

* Rusia – dușmanul de moarte al celor două state românești: România și Republica Moldova. O istorie teribilă

* Ereziile lui Călin Georgescu – un răspuns creștin-ortodox

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

– Advertisement –

Conferința de presă organizată de conducerea Curții de Apel București reprezintă o absolut sinistră demonstrație de supușenie a magistraților față de mafia politică ajunsă stăpână peste Justiția din România.

O înșiruire penibilă de justificări administrative, de abureli avocățești și de bălmăjeli gen „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase” – asta a fost „conferința”.

Singura lumină a fost judecătoarea Raluca Moroșanu, care s-a solidarizat public cu un alt om curajos și demn din Justiție, anume judecătorul Laurențiu Beșu.

De fapt, adevărul despre mizeria înfiorătoare în care zace sistemul de justiție românesc este cuprins în ceea ce a spus curajoasa judecătoare Raluca Moroșanu: „Suntem terorizați, pur și simplu, cu acțiuni disciplinare!”.

– Advertisement –

Cunosc magistrați. Oameni care sunt buni profesioniști și încearcă să-și facă datoria. Le lipsește însă curajul de a lupta „la vedere” cu mafia care le afectează activitatea profesională și, implicit, viața personală. Singura lor armă este să aplice legea cât mai corect, atâta vreme cât au alocate dosarele.

A venit însă vremea ca magistrații care au onoare, au demnitate și își iubesc profesia să vină în agora cetății și să spună Adevărul!

Alături de ei suntem noi, cei mai mulți dintre români, care ne-am văzut ruinat prezentul și compromis viitorul de către magistrații corupți care au intrat slugi la ticăloșii din clasa politică, adunătura de trădători, impostori, indolenți și parveniți.

– Advertisement –

Avem nevoie ca de aer de oameni demni și curajoși, așa cum sunt judecătoarea Raluca Moroșanu și judecătorul Laurențiu Beșu.

Bolojan, acționează! Nicușor Dan, trezește-te!

Avem nevoie însă și de reacția imediată a prim-ministrului Ilie Bolojan, care trebuie să solicite demisia sau să-l demită pe ministrul Justiției, Radu Marinescu, avocatul de casă al PSD-istei ex-vadimiste Lia Olguța Vasilescu și al consortului acesteia, europarlamentarul Claudiu Manda (făcut scăpat de slugile din Justiție, prin amânări succesive, într-un dosar penal de corupție).

Avem nevoie de trezirea la realitate a președintelui Nicușor Dan, care, deocamdată, doar ne-a șocat cu o postare penibilă despre investigația Recorder și ne-a lăsat senzația că se spală pe mâini ca Pilat din Pont, nepăsător la furia care s-a reaprins în sufletele a milioane de români, referitor la Justiția coruptă. Președintele îi poate convoca pe primul-ministru și pe liderii coaliției de guvernare și să le ceară măsuri urgente pentru reformarea Justiției, pe baza unui calendar clar, cu termene asumate și cu amenințarea că, dacă PSD mai sabotează mult, va fi scos de la guvernare.

Președintele poate să ceară demisia actualului ministru al Justiției, dar și pe cea a ministrului de Interne, Cătălin Predoiu. Acesta din urmă este vinovat de promovarea modificărilor legislative care au dus la capturarea Justiției de către mafia politică.

Președintele Nicușor Dan poate să participe (nu a făcut-o niciodată, până acum!) la fiecare ședință a CSM și să fie activ implicat în discuțiile de acolo.

Președintele poate să pună pe agenda CSAT chestiunea corupției înfiorătoare din Justiție, care e clar pentru toată lumea (mai puțin pentru Nicușor Dan?!) că a devenit o problemă de securitate națională.

Românii care încă iubesc România europeană, liberă și democratică sunt în pragul revoltei.

Alți români, bolnavi sufletește, transformați în „zombi” de propaganda rusească, naționalistă și anti-europeană deversată de trădătorii din AUR și din restul curentului suveranist, sunt și ei în fierbere, dar din alte motive vecine cu sinuciderea, mortale pentru viitorul României.

Dacă magistrații demni și curajoși care încă mai există în Justiție, prim-ministrul Ilie Bolojan, președintele Nicușor Dan și liderii coaliției de guvernare nu-și asumă urgent vindecarea României, începând cu Justiția, continuând cu lupta anti-corupție și nu în ultimul rând, organizând apărarea împotriva războiului hibrid lansat de Rusia, foarte curând România se va prăbuși într-o criză politică mortală, al cărei deznodământ va fi războiul românilor împotriva românilor…

… adică războiul civil!

*foto: Inquam Photos / Gyozo Baghiu
– Advertisement –

Ereticul filetist George Simion bântuie ca un demon și prin chiliile de pe Sfântul Munte Athos. În goana după voturile creștinilor ortodocși, extremistul pro-rus își găsește complici până și în rândul călugărilor athoniți, pe care-i ispitește (cu bani?; cu constrângeri din partea superiorilor din ierarhia bisericească?) și îi corupe, transformându-i în agenți de propagandă pentru erezia naționalist-filetistă pe care o varsă în agora românească.

Recent, George Simion a fost invitat să participe la un interviu realizat de preotul Teologos, monah român de la Schitul Lacu, de pe Muntele Athos.

Interviul a fost difuzat în ziua de 30 noiembrie, pe canalul de YouTube administrat de călugăr – „O Chilie Athonită; Bucurii din Sfântul Munte” – și reprezintă nu o discuție duhovnicească, așa cum pretinde gazda, ci un adevărat material de propagandă naționalist-filetistă.

Ipocrizia unui demonizat

Deși monahul Teologos afirmă că materialul realizat nu este despre politică, în fapt, exact despre politică este vorba! George Simion a avut ocazia să se adreseze celor peste 20.000 de abonați ai canalului de YouTube administrat de monah și să picure în mințile lor minciunile despre „credință”, „neam”, „țară” etc. care l-au ajutat să parvină și să se cațere în ierarhia politică a României.

– Advertisement –

Ipocrizia „derbedeului de peluză” este aceeași: demonică și vomitivă.

Ereticul care răspândește de mulț ani rătăcirea filetistă, care este total în afara oricărui ritm creștinesc și duhovnicesc de trăire, politicianul care s-a îmbrăcat în haine de hulă, asociindu-L pe Hristos politicii extremiste pe care o promovează AUR, vorbește despre credință.

Politicianul naționalist care a depus un efort permanent pentru destabilizarea țării, pentru orientarea statului român spre Rusia lui Putin, trădătorul care a atacat mereu procesul de democratizare a Republicii Moldova și intrarea celui de-al doilea stat românesc în Lumea Liberă, politicianul Simion – care pute îngrozitor a servicii secrete rusești – vorbește despre Națiunea Română.

– Advertisement –

Liderul partidului AUR, care se opune vehement oricărei forme de ajutor oferit Ucrainei pentru a rezista agresiunii criminalului Putin, șeful turmei de parlamentari AUR care au votat împotriva legii care acorda Armatei Române dreptul să doboare dronele trimise de Moscova în spațiul aerian românesc, trădătorul care s-a însoțit cu cele mai sinistre figuri ale Partidei Ruse din România și din Republica Moldova, derbedeul care prin toate acțiunile sale politice pro-Rusia îl ajută pe Putin să distrugă în Ucraina orașe și sate, să ucidă oameni nevinovați și, mai ales, să asasineze copii, acest demonizat vorbește în interviu despre „poziționarea de partea vieții, nu de partea morții și a distrugerii”.

Ereticul filetist care a otrăvit mințile a milioane de creștini spune că „nu trebuie să asociem Biserica cu politica”, deși el are susținători și complici în ierarhia episcopală a Bisericii Ortodoxe Române, printre preoți și călugări ortodocși români. Inclusiv mizeria de interviu promovat pe YouTube este o evidentă asociere a Bisericii Ortodoxe cu acest derbedeu, prin preotul monah Teologos.

Prin întrebări formulate în stilul „minge ridicată la fileu”, călugărul Teologos i-a oferit ocazia extremistului Simion să delireze pe teme precum Credința, Neamul, Familia, amestecând și infestând aceste noțiuni cu erezia filetistă care-i bântuie mintea.

Și ca supremă hulă, derbedeul care în cariera lui politică a provocat sute de incidente violente, care îndemna la „jupuirea de vii” a membrilor Biroului Electoral Central care au decis să invalideze candidatura lui Călin Georgescu, – un alt exponent al Rusiei –, derbedeul care a adus în Parlament violența fizică la cote nemaivăzute, demonizatul Simion vorbește despre „iubirea lui Hristos prin care ne putem uni”!

Extremistul George Simion, care s-a folosit cu cinism de biserici și preoți ortodocși români de peste hotare pentru a obține voturile românilor de acolo, învrăjbindu-i pe ortodocșii români din Diaspora cu țările gazdă, picurându-le în minte narative cu miros de Rusia sintetizate în minciuna „România e colonie a UE”, demonizatul ăsta bălmăjește că „doar Biserica îi poate uni pe românii din străinătate”… el, care s-a folosit de Biserică pentru a-i dezbine pe acești români!

Ipocritul Simion a mințit că locuiește într-o casă de doar 50 de metri pătrați și a ascuns că, de fapt, casa lui este una mare și confortabilă, de 238 de metri pătrați: două camere, două băi, bucătărie/living, terasă de peste 100 de metri pătrați!

AUR-istul și-a transformat nunta într-un show politic de la care a încasat ca „dar de nuntă” vreo 400.000 de euro, despre care bălmăjea că-i va folosi să construiască un spital. Banii apar în declarația de avere din iunie 2023, dar dispar subit în declarația de avere din iunie 2024, fără nicio explicație.

Parvenitul extremist, care învârte milioane de euro pentru deplasări în interes politic prin străinătate (în condiții de lux, nu oricum), îi spune călugărului de la Muntele Athos că „huzurul distruge sufletul omenesc”!

Naționalist care pute înfiorător a Rusia lui Putin, politician extremist care a acționat permanent în siajul intereselor rusești în România, Republica Moldova și Europa, susținător al dictaturii de la Kremlin care a adus în sclavie zeci de popoare, trădător care vrea ca România să părăsească entitățile politico-militare UE și NATO (care au oferit românilor cel mai înalt grad de libertate și de prosperitate din istoria lor), derbedeul bălmăjește lozincard „să nu fim sclavii altor popoare”.

Oare care e prețul pentru care părintele Teologos de la Schitul Lacu (Muntele Athos) a acceptat să-și ofere canalul de YouTube, pe care-l administrează, ca tribună pentru demagogia și aberațiile acestui derbedeu naționalist?

Despre preotul monah Teologos și Schitul Lacu

Monahul Teologos este un fost IT-ist care a decis să urmeze calea călugăriei. A devenit celebru nu prin râvna din pacea chiliei și nici prin ascultarea smerită de stareț, ci prin implicarea în „Matrix”. El administrează un site cu numele „O chilie athonită – Bucurii din Sfântul Munte”, precum și conturi în toate rețelele de socializare și mecanismele de comunicare virtuală cunoscute: Facebook, Telegram, X (ex-Twitter), Viber, Signal, Youtube, Pinterest, Instagram, WhatsApp.

Teologos este foarte activ în spațiul virtual și te întrebi când mai are vreme de ascultarea de călugăr, în schit și chilie…

Teologos NU este sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române – e important să spunem acest lucru, pentru că mulți au acuzat BOR pentru rătăcirile acestui monah.

Schitul Lacu (de la grecescul „Lakkoskiti” – „schitul din văgăună”) este o comunitate monahală idioritmică de la Muntele Athos și, deși este una din cele mai vechi comunități mânăstirești românești din Sfântul Munte, aparține de Mânăstirea „Sfântul Pavel”, comunitate monahală grecească.

Mânăstirea „Sf. Pavel” este una din cele 20 de mari mănăstiri care guvernează Teritoriul Autonom al Sfântului Munte Athos. Totodată, din punct de vedere canonic, mânăstirea se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din Muntele Athos.

În concluzie, mizeria de interviu propagandistic realizat de monaul ortodox român Teologos nu poate fi sancționată de BOR, ci de ierarhia care coordonează viața monahală din Sfântul Munte, eventual de Patriarha Ecumenică de Constantinopol.

Mai spunem doar atât: să-ți fie rușine, părinte Teologos, că ai ajuns să ne ispitești în Postul Nașterii Domnului, ajutându-l pe demonizatul George Simion să-și deverseze erezia filetistă și aberațiile în sufletele creștinilor ortodocși!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Despre tiranie: primele 5 reguli ca să-ți aperi libertatea. „Atenție la statul cu un singur partid!”

* „Rinocerii” – fantomele unei națiuni bolnave

* Nicușor Dan și Bolojan trebuie să destructureze urgent rețeaua de propagandă și spionaj a Rusiei în România, aplicând „modelul Maia Sandu”!

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Rusia – dușmanul de moarte al celor două state românești: România și Republica Moldova. O istorie teribilă

* Charlie Kirk – o poveste despre ură

* Ereziile lui Călin Georgescu – un răspuns creștin-ortodox

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

– Advertisement –

În România, atmosfera politică este tot mai sufocantă. Dintre români, aproape jumătate își doresc să voteze partidele extremiste, naționaliste, xenofobe, antisemite și pro-Rusia (AUR-SOS-POT). Coaliția de la guvernare este sabotată de PSD și de mafia politică transpartinică. Reformele ocolesc elitele din Justiția transformată în „dama de consumație” a politrucilor și din funcționărimea administrației publice (centrale și locale).

Ca și când toate acestea nu ar fi suficiente pentru declanșarea unei tot mai probabile prăbușiri a libertății și democrației în România, elita conducătoare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) ne-a reamintit că este complice la dărâmarea democrației. Cum? Aruncând în agora românească penibilul și toxicul moment așa-zis artistic prestat în Catedrala Națională de corul Tronos Junior, care a interpetat, prin vocile unor copii inocenți, un cântec care miroase a naționalism și a erezie filetistă, despre ale cărui versuri s-a spus că ar fi scrise de Radu Gyr (așa cum, de fapt, ani de zile, Trinitas TV și Basilica au promovat!).

Puțini români și încă și mai puțini membri ai elitei intelectuale românești înțeleg că avem deja toate ingredientele pentru prăbușirea Libertății.

În consecință, aceia dintre noi care ne dorim să trăim împreună cu familiile noastre într-o Românie europeană, liberă și democratică trebuie să ne asumăm la nivel personal, prin fapte, apărarea Libertății și a Democrației.

– Advertisement –

Să aflăm ce avem de făcut!

„On Tyranny: Twenty Lessons from the Twentieth Century” – un ghid al luptătorului pentru libertate și democrație

„On Tyranny: Twenty Lessons from the Twentieth Century” este o carte scrisă de istoricul american Timothy Snyder și publicată în anul 2017. Pornind de la lecțiile primite de societatea umană în secolul XX – secolul marilor dictaturi fasciste, nazistă și comuniste –, Snyder formulează câteva reguli pe care trebuie să le respecte oamenii care sunt conștienți de importanța vitală a Libertății și Democrației și vor să trăiască într-o societate liberă și democratică.

– Advertisement –

Vom prezenta aceste reguli, folosindu-ne de ediția ilustrată grafic de autoarea și graficiana germano-americană Nora Krug, ediție publicată în octombrie 2021.

Regula nr. 1: „Nu te supune în avans!” (obediența anticipată)

„Cea mai mare parte a puterii îi este oferită autoritarismului în mod gratuit. În vremuri ca acestea, indivizii se gândesc dinainte la ce va dori un guvern mai represiv și apoi se oferă pe sine fără să li se mai ceară. Un cetățean care se adaptează în acest fel învață puterea (politică – n. red.) ce-și poate permite să facă”  – Timothy Snyder.

Această regulă poate fi exprimată și prin „Să nu rămâi pasiv când libertatea societății în care trăiești este în pericol!”. Atunci când cetățenii sunt pasivi, când nu reacționează față de acțiunile antidemocratice și potențial liberticide ale partidelor și politicienilor extremiști, începe procesul de supunere (acceptare) în avans a modelului societal autoritarist, dictatorial. Lipsa de reacție civică este agravată de incompetența și impotența instituțiilor statului care au atribuții în apărarea democrației și combaterea extremismului.

În România, acest fenomen se află la punctul culminant. Un recent sondaj de opinie anunță că partidele extremiste (AUR, SOS, POT) au acumulat aproximativ 42% din intenția de vot a cetățenilor români.

Cei mai mulți români sunt însă neangajați politic și civic. În rândul acestora, fenomenul supunerii în avans se manifestă cel mai puternic. Primejdia prăbușirii societății românești în dictatură este alimentată consistent de atitudinea acestor români dezinteresați de viața politică și civică, enclavizați în propria viață, suficient de prosperi sau dimpotrivă, de scârbiți de mecanismele greoaie și defecte ale democrației românești. Din rândul lor, cei care reușesc să recruteze votanți sunt politicienii extremiști și mai puțin sau deloc – politicienii democrați.

Astfel, treptat, România se supune în avans unui tot mai probabil sistem politic autoritarist, anti-democratic, anti-european și, în contextul nostru, pro-Rusia.

Regula nr. 1 emisă de Snyder este obligatorie, dacă românii vor să evite prăbușirea într-o nouă dictatură. Fără respectarea acestei reguli, aplicarea celorlalte reguli prezentate de Snyder este imposibilă.

Regula nr. 2: „Apără instituțiile (specifice democrației)!”

„Instituțiile (democratice – n. red.) sunt cele care ne ajută să păstrăm decența. Și ele au nevoie de ajutorul nostru. Nu vorbiți despre «instituțiile noastre» decât dacă le faceți ale voastre acționând în numele lor. Institutiile nu se protejează singure. Ele cad una după alta, dacă fiecare nu este apărată de la început. Așadar, alegeți o instituție de care vă pasă – o instanță, un ziar, o lege, un sindicat – și luați partea ei!” – Timothy Snyder.

După Decembrie 1989, românii au fost tot mai puțin doritori să apere instituțiile statului de drept. Rând pe rând, diferite instituții esențiale pentru funcționarea democrației au fost acaparate de mafia politică și deturnate de la scopul lor.

Cel mai bun exemplu este relația românilor cu Justiția. Între 2017 și 2019, sute de mii de români din țară și din diaspora au protestat împotriva încercărilor guvernelor PSD de a-și înfeuda Justiția și de a anihila lupta anticorupție. După câțiva ani, instituția Justiției atât de apărată de români a trădat, transformându-se în aliat al mafiei politice, fapt care a provocat în societatea românească o scârbă profundă față de meseria de magistrat și o prăbușire aproape totală a sprijinului și încrederii românilor în Justiție.

Diferite alte instituții esențiale pentru funcționarea Democrației au pierdut încrederea românilor, deși, paradoxal, chiar românii au dat, direct sau indirect, conținut acestora.

Parlamentul României are o foarte mică susținere din partea cetățenilor, fiind considerat o zonă de maximă concentrare a puterii mafiei politice. Aici suntem martorii unui paradox. Componența Parlamentului este generată de votul cetățenilor. În România, participarea la votare nu este suficientă pentru a spune că Parlamentul este reprezentativ, deși este legitim (este ales democratic). Cei care-și exercită votul sunt responsabili în mod direct de calitatea morală și profesională a parlamentarilor aleși. Cei care nu-și exercită dreptul la vot sunt responsabili în mod indirect de aceste aspecte care-i privesc pe parlamentarii români.

Paradoxal, de fapt, românii sunt nemulțumiți de propria implicare/neimplicare în actul democratic de alegere a Parlamentului țării.

Aceeași situație o avem în cazul Guvernului României, ale cărui componență și politici publice sunt determinate indirect tot de cetățenii români, prin interacțiunea cu exercitarea/nexercitarea dreptului de a alege și a candida pentru Parlament. În plus, în relația cu Guvernul, dar și cu Parlamentul, românii manifestă și o foarte slabă asumare civică. Deși cetățenii dispun de o variată legislație care le permite să participe la conceperea, adoptarea și implementarea legilor și politicilor publice, participarea cetățenească este foarte scăzută. Aceast nu-i împiedică pe români să manifeste nemulțumire și neîncredere față de Parlament și de Guvern.

Concluzii identice avem și în cazul entităților administrative locale alese (consilii locale, județene și primării) sau numite (instituții publice locale). Participarea cetățenească a românilor în propriile comunități locale (comună, oraș, județ) este minimă, dar așteptările și nemulțumirile lor față de entitățile administrative locale sunt foarte mari.

În relația cu presa, românii au tendința să acuze deseori că jurnaliștii sunt „vânduți politicienilor”, sunt niște „mercenari” sau, ca să cităm un clasic în viață, sunt „niște tonomate cu euro”. În același timp, deși visează la o presă liberă și independentă, românul refuză să plătească un abonament online la un ziar sau platformă media în sumă modică și preferă să se „informeze” de pe TikTok,  consumând în cantități șocant de mari dezinformări și manipulări cu miros de Putin.

În sindicatele românești, care sunt instituții esențiale pentru funcționarea democrației, întâlnim deja de decenii o castă impenetrabilă de lideri sindicaliști care dețin averi imense, fac jocuri politice și vorbesc în numele a milioane de salariați, fără să-i reprezinte. Deși există în fiecare sindicat mecanisme legale și democratice prin care membrii de sindicat pot să decidă politica publică a sindicatului, să orienteze acțiunile liderului sau să-l schimbe, dacă acesta nu apără interesele sindicaliștilor, altfel spus, deși formal sindicatele sunt instituții democratice, totuși, sindicaliștii se resemnează și se mărginesc la a critica liderul pe la colțuri, fără să-și asume vreo acțiune de schimbare a situației.

Istoricul american Timothy Snyder avertizează: „Greșeala este să presupunem că conducătorii care au ajuns la putere prin intermediul instituțiilor nu pot schimba sau distruge acele instituții – chiar și atunci când exact asta au anunțat că vor face. Revoluționarii intenționează uneori să distrugă instituțiile dintr-o dată. Aceasta a fost abordarea bolșevicilor ruși”.

Cetățenii români n-au înțeles aceste adevăruri. Românii sunt niște dezamăgiți de instituțiile statului de drept – deși conținutul și politicile publice ale acestora sunt determinate, direct și indirect, chiar de ei – și preferă să-și orientează așteptărie și încrederea spre instituții și partide politice care transmit în societate ideea de ordine și stabilitate prin diminuarea, chiar sacrificarea libertății personale.

Conform unui sondaj național realizat de CURS în perioada 5–19 septembrie 2025, instituțiile în care românii au cea mai mare încredere sunt Armata, Pompierii (79%) și Biserica (70%) – instituții organizate după principii militare (inclusiv clerul și comunitățile monahale din Biserică funcționează în baza principiului subordonării absolute față de superiorul ierarhic).

Un alt sondaj național, realizat de CURS în 14–26 octombrie 2025, arată că, dacă s-ar organiza acum alegeri parlamentare, 42% dintre români ar vota partidele extremiste AUR-SOS-POT. Este de notorietate faptul că aceste partide extremiste au o agendă politică asumat anti-democratică, anti-UE, anti-NATO, liberticidă și pro-Rusia.

În ciuda acestor evidențe, cei 42% dintre români preferă să se răzbune pe propria lor neputință de a controla instituțiile specifice statului de drept și de a le orienta pe drumul democrației. Se poate spune că foarte mulți români doresc, de fapt, să asasineze aceste instituții și odată cu ele, să spulbere democrația.

Contextul le impune românilor care vor să apere libertatea și democrația să-și asume la nivel de principii apărarea instituțiilor esențiale pentru existența unei Românii democratice și europene. Da, este dezgustătoare situația din Justiție, cu procurori care instrumentează defectuos anchete penale pentru ca ulterior să fie trântite în instanță și astfel să fie salvați politrucii inculpați, cu judecători care acceptă amânări peste amânări în spețele judecate, până intervine termenul de prescriere. Da, este absolut vomitivă prestația Curții Constituționale a României, această „casă de toleranță” la care s-a abonat mafia politică.

Însă lipsa de reacție cetățenească a majorității românilor, care preferă doar să se lamenteze despre „cât de coruptă e Justiția”, nu ajută la schimbarea în bine, la salvarea Justiției din ghearele mafiei politice.

Aceeași situație și în cazul Parlamentului, Guvernului, administrației publice locale. Lipsa de participare cetățenească în procesul legislativ, în monitorizarea funcționării acestor instituții, lipsa de reacție civică față de abuzurile comise – toate acestea permit mafiei politice să distrugă aceste instituții și să le deturneze de la menirea lor de instituții ale democrației.

Vreți politicieni mai buni? Ajutați la formarea unei clase politice oneste! Începeți prin a vota cu mintea, nu cu sentimentul și cu burta! Sau, și mai bine, implicați-vă în politică!

Vreți presă independentă? Asumați-vă să plătiți abonamente la publicațiile care apără democrația, să oferiți un bănuț ca donatori!

Regula nr. 3: „Atenție la statul cu un singur partid!”

„Partidele care au «fabricat» statele (cu regim dictatorial – n. red.) și și-au suprimat rivalii politici nu au fost omnipotente de la început. Au exploatat un moment istoric pentru a face imposibil accesul la viața politică pentru adversarii lor politici. Așadar, susțineți sistemul multipartid și apărați regulile alegerilor democratice! Votați la alegerile locale și naționale, cât timp puteți! Luați în considerare inclusiv să candidați pentru o funcție publică!” – Timothy Snyder.

Românii au fost întotdeauna puternic influențați de abordările „mesianice” din politica românească. După Decembrie 1989, prima căutare a liderului mesianic, acel individ „factotum” care rezolvă el toate problemele fiecărui român în parte și tuturor românilor laolaltă, a avut ca rezultat regimul profund corupt și anti-democratic al lui Ion Iliescu.

Căutările după „mesia politic” l-au găsit apoi pe Emil Constantinescu – un penibil eșec al forțelor democratice și pro-europene din epocă.

Traian Băsescu a satisfăcut căutarea românilor după „liderul salvator”, pentru că a corespuns în mare măsură profilului psiho-social și cultural al românului mediu: șmecher, miștocar, agresiv când e cazul, viclean și isteț, afemeiat și rezistent la băutură, spurcat la gură și gata de scandal, dibaci în a rezolva ceea ce românii credeau a fi chestiuni importante pentru țară etc. Târziu, după ani, au descoperit românii că sub aripa lui Traian Băsescu crescuse o mafie politică al cărei simbol arhetipal rămâne „madama” Elena Udrea, fostă pușcăriașă.

Totuși, românii nu s-au învățat minte și au votat de două ori un alt „lider mesianic”, pe trădătorul democrației – Klaus Iohannis.

Această căutare de „femeie singură și ambetată” a românilor după „mesia politic”, „salvatorul Neamului și al Țării”, nu a fost ignorată de Serviciile Secrete ale Rusiei lui Putin. Cu răbdare – alocând resurse consistente și cu complicitatea unor trădători din Armata Română, serviciile secrete românești, partidele politice, elita intelectuală și inclusiv Biserica Ortodoxă Română – au confecționat un set de „mesia politici”.

Prima victorie a Partidei Ruse din România a fost lansarea și recrutarea în siajul propagandei Moscovei a „salvatorului” George Simion. Testul a fost făcut în două etape.

Prima manifestare de „mesia politic” a lui Simion a fost pe chestiunea mișcării unioniste. Efectele au fost devastatoare pentru unionismul din România, care a fost și încă este confiscat de Simion și AUR.

A doua etapă a fost testarea imaginii lui Simion de „salvator al națiunii” în timpul pandemiei de Covid-19. Operațiunea a fost un succes important al Rusiei în sabotarea eforturilor autorităților românești de a opri răspândirea virusului Covid-19. Vă amintiți cum țipau isteric Simion, Șoșoacă și alți „suveraniști” că s-a instaurat „dictatura sanitară”, în timp ce, la Moscova, Putin investea sume imense în fabricarea vaccinului Sputnik pe care l-a folosit să oprească pandemia?

Aceste două operațiuni, impecabil realizate, l-au propulsat pe George Simion în fruntea mișcării „suveraniste” și au înlesnit înființarea AUR și transformarea în cel mai important partid politic din România.

Totuși, George Simion nu le-a fost suficient „păpușarilor”. Inevitabil, imaginea lui s-a deteriorat prin intrarea AUR în Parlament și în arena politică.

Rusia a pregătit și folosit magistral „rezerva”: șarlatanul Călin Georgescu. Într-un efort financiar, uman, logistic și informațional fără precedent, acest anonim (pentru masele de votanți) a fost transformat de Rusia într-un politician votat de milioane de români.

Deși, într-un târziu și cu grave erori, instituțiile statului român au reacționat și au evitat la limită prăbușirea României într-o dictatură naționalistă controlată de Rusia, lansarea lui Călin Georgescu și poziționarea lui la vârful clasei politice românești a fost a doua victorie a Partidei Ruse din România.

Aceste sinistre operațiuni de război hibrid lansate de Rusia în România nu ar fi fost însă posibile dacă românii ar fi avut o solidă educație civică pentru democrație și dacă politicienii post-decembriști ar fi fost loiali valorilor societății libere și democratice.

Atât mulți dintre români – cu căutarea lor după „mesia politic”, „salvatorul neamului și al țării” –, cât și (prea) mulți dintre politicienii post-decembriști au fost și încă sunt seduși de ideea instaurării unui regim autoritarist, iliberal, cu o pseudo-democrație transformată în butaforia unui stat controlat de o singură forță politică (fie Partidul unic, fie Marele Lider) și care să ofere o iluzorie rezolvare a „tuturor problemelor”.

Pentru Rusia a fost suficient să aprindă chibritul – și incendiul (care nici astăzi nu e stins) a izbucnit și s-a întins rapid în societatea românească…

Partidele și politicienii extremiști oferă românilor acest „contract social”: voi acceptați ca libertatea voastră să fie restrânsă, iar noi preluăm toată responsabilitatea voastră pentru problemele pe care le aveți și vă promitem că le rezolvăm noi pe toate, fără vreun efort din partea voastră.

Evident, totul este o miciună, o înșelătorie.

Soluția pentru a evita să ne reîntoarcem la statul condus de Partidul unic și Marele Lider este să participăm la vot, să ne exercităm dreptul la vot, să promovăm sistemul multipartid și inclusiv să ne implicăm în viața politică, pentru a susține valorile libertății și democrației.

Politicianul aboliționist american Wendell Phillips a spus că „vigilența eternă este prețul libertății”, iar „mana libertății trebuie adunată în fiecare zi, altfel va putrezi”.

Așadar, libertatea nu este gratuită și nu rămâne pentru totdeauna, dacă cetățenii nu luptă să și-o păstreze.

Regula nr. 4: „Asumă-ți responsabilitatea pentru chipul lumii tale!”

„Simbolurile de astăzi fac posibilă realitatea de mâine. Observă zvasticile și celelalte semne ale urii! Nu-ți întoarce privirea și nu te obișnui cu ele! Îndepărtează-le singur și dă un exemplu și altora să facă același lucru” – Timothy Snyder.

Este foarte cunoscută afirmația „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” și putem spune, în completare, că un simbol valorează cât un întreg univers.

În istoria civilizației, o serie de simboluri – precum Steaua lui David, Crucea, Semiluna, Secera și ciocanul, Steaua Roșie, Zvastica – au reprezentat și reprezintă sisteme religioase și orânduiri politice care au influențat enorm mersul civilizației umane, în bine sau în rău.

În operațiunile de război hibrid lansate de Rusia asupra României, s-au folosit intens și cu maximă eficiență simbolurile și imaginile. Așa au fost confiscate teme importante pentru societatea românească: unionismul și relația cu Republica Moldova, patriotismul și relația cu istoria românilor, tradițiile, credința și rolul Bisericii în societate etc.

Totodată, au fost resuscitate legionarismul fascist, comunismul ceaușist, nostalgia și cultul personalității pentru personaje sinistre cum au fost „Căpitanul” Corneliu Zelea Codreanu sau dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

Să ne amintim cum, în urmă cu câțiva ani, brusc, parcă la comandă, rețelele de socializare au fost inundate de conturi care foloseau imagini și simboluri pe teme aparent inocente: nostalgia pentru copilărie și tinerețe, admirația pentru personaje din istoria românilor etc. La momentul potrivit, acestea s-au transformat în vectori de promovare a extremismului naționalist de sorginte legionară sau ceaușistă, a unor lideri extremiști precum Simion și Georgescu. Iar odată cu declanșarea războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei, a fost introdusă „în meniu” promovarea unor mesaje anti-Ucraina, anti-UE, anti-NATO și de sabotare a eforturilor de sprijinire a Ucrainei în fața agresiunii rusești.

Vorbind despre puterea imaginii/simbolului în politică, Timothy Snyder povestește: „În Uniunea Sovietică, sub conducerea lui Iosif Stalin, fermierii prosperi (kulacii în Rusa, curculii în Ucraina, așa cum în România comunistă aveau să fie chiaburii – n. red.) erau portretizați pe afișele de propagandă într-un mod dezumanizant (cu cap de porc – n. red.) care, într-un mediu rural, sugerează în mod clar posibilitatea ca aceștia să fie măcelăriți. Se întâmpla la începutul anilor 1930, când statul sovietic încerca să stăpânească zona rurală și să extragă capital pentru industrializarea rapidă. Țăranii care aveau mai mult pământ sau mai multe animale decât restul țărănimii au fost primii care și-au pierdut proprietățile. Un vecin portretizat ca un porc este cineva al cărui pământ îl poți lua”.

Prezentarea „dușmanului de clasă” prin utilizarea imaginii unui porc (animal murdar, gras, lacom etc.) este un îndemn la disprețuirea acestuia și, implicit, la lichidarea (sacrificarea) lui, nu numai ca „odioasă” clasă socială, ci și ca individ.

Ne amintim de imaginile „fake” confecționate cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) utilizate de propaganda putinistă sau de propaganda AUR pentru a ataca, a compromite și a atrage oprobiul public asupra inamicilor politici și a altor actori sociali care se împotrivesc intereselor rusești, ofensivei naționalismului și care apără valorile democrației europene.

În Germania nazistă, simbolul „Steaua lui David” a fost utilizat foarte eficient pentru a exacerba în rândul germanilor sentimentele antisemite, pregătind astfel ceea ce istoria va consemna ca sinistrul și demonicul Holocaust.

Timothy Snyder povestește: „În Germania nazistă, un magazin marcat «evreiesc» nu avea niciun viitor. A devenit obiectul unor planuri odioase. Pe măsură ce proprietatea era marcată ca fiind etnică, invidia a transformat etica. Dacă magazinele puteau fi «evreiești», ce se întâmpla cu alte companii și proprietăți? Acceptarea «etichetării» (stigmatizării – n. red.) ca parte naturală a peisajului urban era deja un compromis cu un viitor ucigaș”.

Propaganda putinistă și a extremiștilor naționaliști („suveraniști”) în România s-a folosit permanent de imagini și simboluri care demonizau politicieni și alte personalități românești pro-UE, pro-Ucraina, pro-NATO și pro-democrație. Efortul propagandistic a fost orientat spre confecționarea și implementarea unei „realități paralele” în care Binele este Rău, iar Răul este Bine, conform intereselor Moscovei. Totul, pornind de la simboluri și imagini răspândite intens pe rețelele de socializare (vă amintiți de îndemnul „Share masiv!”).

Spune Snyder: „Într-o zi, s-ar putea să vi se ofere oportunitatea de a afișa (a mărturisi – n. red.) simbolurile propriei loialități. Asigurați-vă că astfel de simboluri îi includ pe concetățenii dumneavoastră, nu îi exclud!”.

Regula nr. 5: „Amintiți-vă de etica profesională!”

„Când liderii politici dau un exemplu negativ, angajamentele profesionale față de o practică justă devin mai importante. Este greu să subminezi un stat de drept fără avocați sau să organizezi procese-spectacol fără judecători. Tiranii au nevoie de funcționari publici ascultători, iar comandanții lagărelor de concentrare caută oameni de afaceri interesați de forță de muncă ieftină” – Timothy Snyder.

O dictatură nu se poate instaura fără complicitatea profesioniștilor din aparatul de stat: funcționari publici, magistrați, militari, polițiști, ofițeri de informații, profesori universitari etc.

Cele mai grele și mortale lovituri asupra democrației și libertății în România au venit prin trădările comise de unii magistrați (care au transformat Justiția într-o damă de companie a mafiei politice) și de unii ofițeri de informații (care au sabotat în mod intenționat mecanismele de apărare a democrației ori chiar au fost complici la promovarea unor partide și politicieni inamici ai democrației).

În prezent, observăm că pentru magistrați, etica profesională înseamnă lupta pentru a păstra vârsta tânără de pensionare și cuantumul nesimțit de mare al pensiilor speciale. Șocant de puțini sunt procurorii și judecătorii care au curajul să aplice legile anticorupție și să obțină condamnarea mafioților vinovați de fapte de corupție.

Serviciile de informații își revin cu greu din șocul dezastrului în care s-a prăbușit sistemul național de securitate, prin loviturile aproape mortale primite de la serviciile ruse. Acestea au reușit performanța să controleze mintea câtorva milioane de cetățeni români și să urce AUR (partid extremist cu o clară orientare pro-Rusia, anti-UE și anti-NATO) pe primul loc în opțiunile de vot ale românilor. Trădările comise probabil atât de ofițeri în rezervă, cât și de ofițeri activi din SRI, SIE și DGIA (Direcția Generală de Informații a Armatei) n-au fost încă dezvăluite, iar cei vinovați încă nu sunt anchetați de procurorii militari și judecați de Curtea Marțială.

În aceste două exemple – trădările comise de magistrați care au compromis lupta anticorupție și trădările comise de ofițeri de informații care au compromis securitatea națională –, ceea ce a lipsit a fost tocmai etica (deontologia) profesională sau, mai direct spus, loialitatea față de statul român, conform jurământului de loialitate depus la învestirea în funcție.

Despre responsabilitatea față de apărarea și promovarea democrației, pe care o au ceea ce putem numi castele profesionale din stat – funcționari publici, magistrați, militari, polițiști, ofițeri de informații, profesori universitari etc. –, Timothy Snyder spune:

„Profesiile pot crea forme de dialog etic imposibile între un individ singuratic și un guvern distant. Dacă membrii profesiilor se consideră grupuri cu interese comune, cu norme și reguli care-i obligă în permanență (profesional și moral – n. red.), atunci pot câștiga încredere și, într-adevăr, un anumit tip de putere. Etica profesională trebuie să ne ghideze tocmai atunci când ni se spune că situația este excepțională. Atunci nu există așa ceva ca «doar urmarea ordinelor». Cu toate acestea, dacă membrii profesiilor își confundă etica specifică cu emoțiile momentului, se pot trezi spunând și făcând lucruri pe care anterior le-ar fi putut considera de neimaginat”.

Românii – care, prin votul lor, prin implicarea/neimplicarea lor civică, au modelat statul român postdecembrist – au eșuat în a consacra independența, moralitatea și profesionalismul castelor profesionale cu rol fundamental în dezvoltarea unui stat democratic și a unei societăți libere, deschise.

În prezent, observăm cu groază cum militari de carieră, magistrați, ofițeri de informații, funcționari publici, profesori universitari etc. promovează narativele Rusiei și ale propagandei extremiștilor naționaliști din AUR-SOS-POT etc. Se poate crede cu mare probabilitate că acești oameni ar sluji o dictatură naționalistă, instaurată pe ruinele fostei Românii democratice, cu același entuziasm de care au dat dovadă legionarii când au proclamat Statul Național Legionar sau germanii, după instaurarea dictaturii lui Adolf Hitler.

Acești oameni, înainte de toate, sunt lipsiți de o minimă etică profesională; mai direct spus, sunt imorali.

Partea sănătoasă moral din rândul elitelor profesionale ale statului român trebuie să reacționeze pentru apărarea democrației și a libertății noastre. Deontologia profesională și asumarea morală, deplină a profesiei solicită acestor români importanți pentru prezentul și viitorul statului român, să fie loiali nu unui partid, unei ideologii, ci jurământului față de statul român – stat democratic, european – și datoriei morale față de societatea românească, o societate liberă, deschisă.

Asupra conștiinței acestor elite ale statului român apasă judecata lui Dumnezeu și a istoriei. Dacă, din lașitate, egoism, indolență sau nesimțire, vor decide să ne trădeze, consecințele vor fi mortale pentru democrație și libertate, iar victime vor fi și ei cu copiii lor, alături de noi și copiii noștri.

(Va urma)

DE ACELAȘI AUTOR:

* „Rinocerii” – fantomele unei națiuni bolnave

* Nicușor Dan și Bolojan trebuie să destructureze urgent rețeaua de propagandă și spionaj a Rusiei în România, aplicând „modelul Maia Sandu”!

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Noua Axă a Răului, episodul 2: Rusia ucigașului de copii Vladimir Putin – împărăția crimei politice

* Rusia – dușmanul de moarte al celor două state românești: România și Republica Moldova. O istorie teribilă

* Charlie Kirk – o poveste despre ură

* Ereziile lui Călin Georgescu – un răspuns creștin-ortodox

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

– Advertisement –

„POPORUL ROMÂN ESTE INVINCIBIL! România este CEA MAI IMPORTANTĂ țară din lume!”; „Românii s-au trezit în conștiință! Valul nu mai poate fi oprit!”; „Suntem un popor de luptători. Suntem un popor creator”; „Sub soarele iubirii și al credinței punem ROMÂNIA și ROMÂNII pe primul loc de fiecare dată!” – sunt câteva dintre mesajele lansate de șarlatanul Călin Georgescu, cu ajutorul cărora a câștigat loialitatea a milioane de români.

Astfel de mesaje au fost lansate – în diferite forme – încă din timpul pandemiei de Covid-19. La acel moment, în efortul de a sabota măsurile medicale de combatere a pandemiei, extremiști precum George Simion și Diana Iovanovici-Șoșoacă s-au folosit de mesaje propagandistice prin care se comunica ideea că românii sunt victimele inocente ale „dictaturii sanitare”, că românii sunt cobai pentru experimente medicale sinistre făcute de Oculta (vestitele „cipuri” care urmau a fi introduse în corpul de român prin vaccin!). Foarte probabil că, în pandemie, Rusia a testat mecanismele de manipulare pe care le folosește astăzi cu așa eficiență…

Extremiștii naționaliști și propaganda instrumentată de Rusia se folosesc agresiv de narativul conform căruia „poporul român este inocent”, că poporul român este doar victima unei conspirații, a unei Oculte care-l oprește din evoluția istorică magnifică la care este chemat de Dumnezeu. Poporul român din narativele naționaliste este perfect, este popor pur, fie genetic („românul verde”), fie spiritual („românul creștin absolut”).

În războiul hibrid lansat de Rusia asupra României, cea mai importantă operațiune de manipulare a fost aceea de a-i seduce pe români. În timp ce statisticile arată că românii sunt o națiune grav afectată de corupție, de analfabetism funcțional, de alcoolism, de deprofesionalizare, de prăbușire demografică, de birocratizarea și politizarea administrației publice, de fraude imense comise asupra fondurilor europene și a bugetului statului, altfel spus, în timp ce realitatea creată de români prin alegerile lor (personale, civice, politice) este una urâtă și dezonorantă, propaganda Rusiei a lansat mesaje care au indus ideea că această prăbușire statală nu are legătură cu „poporul român imaculat”, ci cu forțe din afara acestuia.

– Advertisement –

În acest demers de manipulare și dezinformare, propaganda Rusiei a rezolvat mai întâi chestiunea responsabilității. Rusia i-a învățat pe români că NU ei sunt responsabili pentru dezastrul din propria lor țară. Dimpotrivă, propaganda Rusiei – multiplicată de trădătorii din mișcarea așa-zis „suveranistă” – le spune românilor că vinovăția este în altă parte, iar ei sunt „perfecți”, „imaculați”, „geniali”, „măreți” etc.

Propaganda Rusiei și naționaliștii mioritici le spun românilor că vinovăția este a democrației, care a permis politicienilor să trădeze „neamul și credința”. Evident, este nevoie de o „mână forte”, de un „salvator”, de un lider care „să se întrepătrundă cu neamul”, liderul „factotum”, atoateștiutor, care are soluția pentru ieșirea din criză.

Este o modalitate foarte eficientă prin care li se oferă românilor scuza pentru modul în care au votat partide și politiceni, vreme de peste 35 de ani, mai mult cu burta și sentimentul decât cu rațiunea și pragmatismul.

– Advertisement –

Propaganda rusă și cea naționalistă – care-și dau mâna – le oferă românilor beneficiul ieșirii din vinovăție:

• nu românii și-au ales partidele și politicienii care au provocat criza economică, socială și politică;
• nu românii au avut una dintre implicările civice cele mai scăzute din Europa în dezbaterea și rezolvarea problemelor propriei societăți;
• nu românii sunt printre națiunile europene cele mai afectate de analfabetism funcțional în chestiunile civice și politice…

… ci Oculta (UE, NATO, multinaționalele etc.) a decis cine să conducă România, țara pe care tot Oculta a transformat-o în „colonie”.

Propaganda naționalisto-rusească a coborât și în adâncurile memoriei colective, retrezind în români interesul romantic pentru trecut, pentru propria istorie. Rescrierea istoriei într-o „cheie” triumfalistă, infestată de neadevăruri și interpretări aberante ale faptelor istorice, a fost un alt mecanism prin care românii au fost seduși de naționaliști și de Moscova.

Rusia și agenții ei de influență din România i-au învățat pe români că strămoșii lor au fost PERFECȚI: curajoși, drepți, geniali, izvor al civilizației umane, de neînvins, înțelepți și aleși de Dumnezeu!

Mesajele au venit pe un teren pregătit: Biserica Ortodoxă canonizase deja pe un Ștefan al Moldovei (despre care dovezile istorice arată limpede că nu a avut defel o viață de sfânt!); în comunitatea istoricilor români, viziunea naționalistă încă predomină și-i contestă vehement pe acei istorici care îndrăznesc să contrazică tezele naționaliste; poporul „învăța” despre istorie din filmele „istorice” ale regizorului naționalist-ceaușist Sergiu Nicolaescu, obsesiv redifuzate după 1989 inclusiv de televiziunea publică.

Propaganda naționalistă i-a învățat pe români că un popor ca ei, cu strămoși sfinți și geniali, cu un trecut așa de glorios, este un popor chemat la fapte mărețe, la un destin istoric, un popor ales de Dumnezeu… dar care popor, iarăși, nu poate să-și împlinească această chemare dumnezeiască din cauza altora: Uniunea Europeană / NATO, care conspiră împotriva României; democrația, care e neputincioasă în a elimina nedreptățile sociale; străinul, care vine și întinează „sângele pur românesc” etc.

Nu în ultimul rând, propaganda naționalistă și controlată de Rusia în România s-a folosit de un al treilea mecanism pentru a-i seduce pe români: apelul nostalgic la trecutul comunist.

Sistemul de propagandă și naționaliștii mioritici din siajul Moscovei știu că statul român post-decembrist a eșuat în a condamna comunismul (juridic și penal) și în a-i ajuta pe români să nu uite crimele sinistre comise de dictatura comunistă.

O astfel de breșă în educația civică a românilor a fost folosită cu succes. Semințele sunt vechi și au fost sădite de comunistul Ion Iliescu, de extremistul ceaușist Vadim Tudor și de miile de foști activiști PCR, ex-nomenclaturiști, foști ofițeri și turnători la Securitate, foști ziariști și „oameni de cultură” comuniști etc., indivizi care au supraviețuit prăbușirii comunismului și au ocupat funcții și roluri importante în statul și societatea românească de după Decembrie 1989.

Propaganda naționalisto-rusească se folosește de o realitate psihologică specifică oricărei ființe umane: nostalgia pentru copilărie, adolescență și tinerețe.

Mesajele propagandistice care vizau să reactiveze nostalgia pentru comunism în români au început cu conținuturi care vizau realități din trecutul nostru comun, al celor care am trăit o parte consistentă din viață în comunism: nostalgia după dulceața făcută de bunica; nostalgia după viața de școlar; nostalgia după primul loc de muncă, primit prin repartiție de la Partid; nostalgia după prima mobilă de sufragerie, cumpărată imediat după căsătorie în apartamentul primit de la stat etc. – toate petrecute în vremea comunismului.

Treptat, mesajele au devenit mai agresive și au reorientat nostalgia românilor spre regimul comunist, transformat într-un fel de „rai pierdut”.

Dulceața făcută de bunica a fost comparată cu „chimicalele pe care le bagă ăștia astăzi în alimente”, iar „chimicalele” au devenit dovada că „nu mai avem agricultura performantă – care ne hrănea natural – din vremea lui Ceaușescu”.

Viața de școlar în comunism a devenit exemplu de bună practică, de performanță, de disciplină și educație de elită, pentru că – nu-i așa? – „astăzi nu se mai face școală, înainte se învăța carte, nu ca acuma!”.

Primul loc de muncă, primit cu repartiție de la PCR, s-a transformat în model de succes în organizarea economiei naționale, pentru că „pe vremea aia îți dădea loc de muncă, nu era nimeni fără serviciu, nu existau șomeri, aveai salariu!”.

Prima mobilă de sufragerie cumpărată imediat după căsătorie și montată în apartamentul primit de la stat a devenit amintirea dureroasă a unei vieți de lux, pentru că „astăzi nu se mai construiesc blocuri cât a construit Ceaușescu, tinerii nu-și mai permit să aibă casă și nici mobilă, era mai bine pe vremea aia, îți dădea statul casă și făceai rate la mobilă, care era ieftină!”.

Propaganda instrumentată de naționaliști și de Rusia i-a făcut pe români să trăiască mental în trecut, reușind să le șteargă amintirile REALE despre nenorocirile din comunism:

• sistemul educațional prăbușit și subordonat viziunii politice aberante a lui Ceaușescu;
• economia intrată în faliment, cu o industrie incapabilă să reziste concurenței pe piețele internaționale, cu muncitori care primeau salarii – diminuate de acordul global sau de raționalizarea energiei electrice! – cu care nu aveau ce cumpăra;
• agricultura susținută prin munca țăranilor transformați în iobagi ai CAP-urilor și ai IAS-urilor, subordonată exportului de hrană pentru procurarea de valută și incapabilă să hrănească populația țării;
• magazinele Alimentara și Aprozar cu rafturile goale și cozile imense de sute de oameni așteptând că „poate se bagă ceva”;
• apartamentele „cutii de chibrituri” în care iarna era frig de temniță și întuneric din cauza lipsei de agent termic și electricitate;
• propaganda aberantă care-l slăvea pe dictator pentru merite inexistente;
• teroarea întreținută în rândul populației de Securitate și de turnătorii ei, etc.

Românii au uitat aceste realități și privesc spre trecutul comunist prin „ochelarii” propagandei naționaliste și rusești. Care sunt obiectivele acestei răstălmăciri în nostalgie a comunismului?

Primul obiectiv este ca românii să refuze prezentul, să refuze democrația și economia liberă de piață, să refuze evidența faptului că democrația și economia capitalistă sunt net superioare dictaturii comuniste și economiei centralizate.

Al doilea obiectiv și cel mai important este ca românii să-și dorească o nouă dictatură, un regim politic în care „liderul salvator” să „le dea”: casă, loc de muncă, salariu, mâncare, protecție etc.

La toate aceste manipulări, instrumentate în țară de propaganda naționalistă și rusească, se adaugă varianta pregătită pentru românii din Diaspora, nu cu mult diferită.

Românilor care trăiesc pste hotare li s-a spus că:

• nu ei sunt responsabili pentru inadaptarea la exigențele societăților democratice occidentale;
• nu ei sunt vinovați pentru pregătirea profesională precară pe care o au și care i-a așezat pe treptele inferioare ale ierarhiei sociale din Occident;
• nu ei sunt vinovați pentru refuzul de a intra în complementaritate cu normele de viață, cultură și civilizație ale Occidentului.

Vinovații pentru ratarea profesională și socială căreia i-au căzut victime mulți dintre românii din Diaspora, pe care i-a arătat cu degetul propaganda naționalisto-rusească, au fost aceiași:

• patronul străin – care cere muncă și seriozitate, iar pentru asta „e rasist, are ceva cu românii”;
• bătrânul pensionar italian – care vrea să fie îngrijit cu respect, atenție și loialitate și nu acceptă mojicia și lenea badantei mioritice, ale cărei servicii le plătește consistent;
• cetățeanul țării-gazdă – care nu acceptă ca vecinii români să facă „paranghelie” în fața curții, cu manele urlând în boxe și miros de grătar, etc.

Iar mai presus de toți acești „vinovați de serviciu”, propaganda acuză Uniunea Europeană, democrația, economia liberă de piață.

Așa au ajuns mulți dintre românii din Diaspora să creadă că sunt „români imaculați”, victime inocente „ale Ocultei occidentale”, genii neînțelese care s-au ratat pentru că au conspirat alții împotriva lor.

Românilor „imaculați” li se vorbește acum despre reforme, cu mesaje dificil de înțeles pentru ei și în zgomotul asurzitor făcut de sabotarea reformelor comisă de trădătorii din PSD. Aceștia au golit visteria țării și au aruncat statul în datorii imense și faliment, iar acum se opun reformelor la braț cu trădătorii din slujba Rusiei – extremiștii Călin Georgescu, George Simion, Diana Șoșoacă în fruntea hoardelor din AUR, SOS și alte făcături politice naționaliste și putiniste care-și slujesc stăpânul de la Moscova.

Românii „imaculați” nu înțeleg, nu vor să înțeleagă și nu acceptă reformele absolut necesare pe care încearcă să le implementeze tandemul Ilie Bolojan – Nicușor Dan.

Românii „imaculați” nu-și doresc reforme, și asta nu numai pentru că-i afectează personal și dureros, ci mai ales pentru că ei vor prăbușirea României democratice și capitaliste.

Românii „imaculați” își doresc, de fapt, cu fanatism, propria sinucidere, iar cu un „kamikaze” este imposibil să te lupți…

… și sunt milioane de români „imaculați” care au îmbrăcat „cămașa de kamikaze”!

DE ACELAȘI AUTOR:

* „Rinocerii” – fantomele unei națiuni bolnave

* Nicușor Dan și Bolojan trebuie să destructureze urgent rețeaua de propagandă și spionaj a Rusiei în România, aplicând „modelul Maia Sandu”!

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Noua Axă a Răului, episodul 2: Rusia ucigașului de copii Vladimir Putin – împărăția crimei politice

* Rusia – dușmanul de moarte al celor două state românești: România și Republica Moldova. O istorie teribilă

* Charlie Kirk – o poveste despre ură

* Ereziile lui Călin Georgescu – un răspuns creștin-ortodox

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

– Advertisement –

Rinocerii – cei din societatea umană, nu cei din savana africană! – sunt un amestec de ticăloșie, indolență, trădare, prostie și lene, o sinteză a tuturor bolilor sufletești care chinuie națiunea noastră.

Într-un fel, rinocerii aparțin fiecăruia dintre români. Au fost născuți, crescuți și hrăniți aici, pe plaiurile mioritice. Nu a existat vreo „conspirație mondială” sau o întunecată „Ocultă iudeo-masonică”, nu a complotat nimeni împotriva „geniului românesc”, să-l doboare, să-i fure „măreția istorică”.

După Decembrie 1989, românii și-au creat singuri turma de rinoceri!

Când rinocerii…

– Advertisement –

Îmi amintesc cum, abia ieșit din adolescență, la începutul anilor ’90, priveam șocat și fără să înțeleg grozăvia, cum turme de mii de muncitori scandau pe străzile orașelor: „Noi muncim, nu gândim!”. Rinocerii cei vechi – activistul PCR, securistul și turnătorul, „lucrătorul” în Comerțul Exterior, directorașul de întreprindere promovat de Partid, nomenclaturistul, universitarul impostor și parvenit, preotul și episcopul turnători la Securitate – au renăscut din aceste scandări muncitorești și din bâtele minerilor veniți „să facă ordine” și „să planteze panseluțe” în Piața Universității, singura zonă liberă de comunism în acele vremuri sinistre.

Rinocerii s-au temut doar câteva luni, fiind tulburați de Punctul 8 de la Timișoara: „legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”. A fost un vis…

Un vis frumos pentru noi, cei care speram la o Românie democratică. Un vis urât pentru rinoceri.

– Advertisement –

Muncitorimea hâdă, țărănimea proastă și intelectualitatea lașă ori – mai grav – complice i-au ajutat pe rinoceri să fenteze, iarăși, Istoria. I-au salvat.

Când rinocerii…

Salvați de prostia neamului românesc, rinocerii au reușit, ani în șir, să pună în „stand-by” aproape întreaga națiune. Muncitorimea a fost trimisă în „șomaj tehnic” – un fruct otrăvit care a contribuit, alături de jaful imens comis de rinoceri, la distrugerea economiei românești. Muncitorul anilor ’90 s-a bucurat că „ăștia ne dă 75% din salariu și stăm acasă”.

Au apărut micile afaceri de cartier – „buticul”, „non-stopul” –, alimentate de bani făcuți din comerțul cu rulmenți și alte nimicuri vândute „la turci”.

O parte din muncitorime s-a transformat în „casta buticarilor”, o biată pleavă care se hrănea cu resturile căzute de la masa rinocerilor.

O parte și mai mare din muncitorime, spre sfârșitul anilor ’90, a ales calea pribegiei și a pus, în Occident, semințele viitoarei Diaspore românești.

Tot în anii ’90, țărănimea a fost aruncată în haosul retrocedărilor de pământ. O corupție șocant de agresivă a înflorit la sate, urmare a legilor strâmbe care au guvernat recuperarea de către țărănime a pământurilor confiscate de comuniști și „băgate la CAP”. Țărănimea a fost spulberată în acei ani, iar pământurile – pentru care țăranii s-au certat și s-au omorât între ei – au fost vândute tot de țărani, pe nimic, rinocerilor. Așa au apărut marile ferme, marile proprietăți agricole, surse de îmbogățire nemaivăzută pentru rinoceri și, ulterior, după aderarea la UE, pretexte pentru fraudarea banilor europeni de către aceiași rinoceri.

Reacția celor care au înțeles că rinocerii vor să transforme România într-o „Rusie mai mică” a fost slabă, stângace, a început cu naivități și s-a sfârșit cu trădări și ticăloșii. Regimul Constantinescu s-a declarat învins, iar românii, pentru prima oară după Decembrie 1989, au pus semnul de egal între Democrație și Neputință. Rinocerii au revenit la putere, cu și mai multă sete de îmbogățire și de răzbunare.

Când rinocerii…

Anii 2000, pentru prima dată de la căderea comunismului, i-au arătat pe rinoceri în toată ticăloșia lor. Românii au ales ca țara să fie condusă de una dintre cele mai sinistre hoarde de rinoceri, care a reușit performanța de a confisca aproape în totalitate statul român. Am cunoscut fenomenul „PDSR-izării”: de la portar până la directorul de instituție publică, toată lumea se căciulea în fața PDSR/PSD-ului. În acei ani, rinocerii au experimentat și pus la punct mecanismele de confiscare legală (da, prin legi strâmbe!) a administrației publice. Aceste mecanisme sunt atât de eficiente și de ispititoare, încât au fost utilizate ulterior de aproape toate partidele care au ajuns la guvernare.

Rămășițele sănătoase ale națiunii române, din instituții ale statului și din societatea civilă, au lucrat pentru ca România să nu se transforme în grajdul de lux al rinocerilor. Plătind un preț mare din cauza indolenței și trădărilor comise de rinoceri, România a devenit, totuși, stat membru al Uniunii Europene și al NATO. Rinocerii s-au adaptat, căutând să profite și de această fericită conjunctură. S-au spălat mai des, și-au dat cu „parfum european”, să nu se mai simtă mirosul lor pestilențial de parveniți, hoți și impostori și au descoperit noi resurse care pot fi jefuite, pe lângă avuția națională.

Când rinocerii…

După 2007, rinocerii s-au specializat în două mari domenii ale ticăloșiei: fraudarea fondurilor europene și transformarea Justiției și a Serviciilor Secrete în târfele de companie ale mafiei politice. Rinocerii au furat vagoane de bani europeni și au lăsat în urma lor terenuri de sport în pantă, bazine de înot în comune depopulate, autostrăzi neterminate, spitale în care au dat cu un pic de var peste infecțiile nosocomiale, zeci de mii de șomeri cu diplome obținute la pseudo-cursuri de formare profesională etc.

Chiar și atunci când un rinocer ceva mai domesticit i-a amăgit pe români că e mare cruciat anticorupție, jaful a continuat netulburat.

Românii anilor 2000 sunt românii pribegiei. În acei ani s-a format Diaspora românească. Milioane de români au părăsit țara și și-au căutat printre străini binele care le-a fost refuzat de rinocerii mioritici.

O vreme a existat speranța (iluzia?) că această Românie din Diaspora va fi una sănătoasă sufletește, ancorată puternic în universul valorilor democratice vest-europene. Poate că o vreme chiar așa a și fost… Rinocerii s-au temut de această „Românie din depărtări”, însă, într-un sfârșit, au reușit s-o îmbolnăvească. Diaspora s-a fărâmițat, frustrările, analfabetismul funcțional și prostia au ajuns și acolo.

Când rinocerii…

Rusia ne „iubește” în felul ei. O „iubire” perversă, sadică, posesivă, geloasă și sinistră. Rusia nu a renunțat niciodată la noi și s-a folosit mereu de rinocerii mioritici în încercarea de a ne readuce în stăpânirea ei. Rinocerii lui Iliescu au dat mereu din coadă pe la Moscova. Rinocerii ca Ciolacu, Ciucă și Iohannis au decis chiar să trădeze în favoarea Rusiei, refuzând să pună în mișcare mecanismele legale împotriva trădătorilor „suveraniști” din AUR, SOS, POT și alte făcături politice ale haznalei putiniste (a nu fi utați cei ce și-au făcut culcuș, de multă vreme, în PSD și PNL!).

Rinocerii își caută mereu un aliat pentru a rămâne în grajdul de lux pe care și l-au construit din ruinele României. Rusia este cel mai bun aliat al lor, pentru că Rusia în sine este marele grajd al rinocerilor KGB-iști și bolșevici.

De data asta, însă, rinocerii de la noi se tem cu adevărat! Timpul nu mai are răbdare cu ei. Cuțitul Istoriei – devenită măcelar de rinoceri – se ascute, iar ei aud sunetul care le prevestește dispariția.

Rinocerii României vor reacționa violent, sinistru și cu toată puterea lor. Nu mai au altă soluție! Fie ne vor căsăpi, fie îi vom căsăpi noi pe ei!

Când rinocerii…

Când rinocerii nu vor mai fi, abia atunci se va naște România cu adevărat liberă. Dar rinocerii nu dispar de la sine și nu vine nimeni, din cer sau de pe pământ, să-i gonească.

Tu, cel ce citești aceste rânduri, dacă ai sufletul și mintea sănătoase, tu și cu mine și cu toți cei de lângă noi, care și-au păstrat această sănătate a sufletului și a minții, avem puterea să-i aruncăm pe rinoceri în noaptea Istoriei, acolo de unde au venit.

Veniți să alungăm fantomele, veniți să ne vindecăm, veniți să-i gonim pe rinoceri! Altfel, ne vom prăbuși în beznă.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Nicușor Dan și Bolojan trebuie să destructureze urgent rețeaua de propagandă și spionaj a Rusiei în România, aplicând „modelul Maia Sandu”!

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Noua Axă a Răului, episodul 2: Rusia ucigașului de copii Vladimir Putin – împărăția crimei politice

* Rusia – dușmanul de moarte al celor două state românești: România și Republica Moldova. O istorie teribilă

* Charlie Kirk – o poveste despre ură

* Ereziile lui Călin Georgescu – un răspuns creștin-ortodox

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Amurgul politrucilor. Răsăritul demonilor

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

– Advertisement –

Astăzi, 28 septembrie 2025, locuitorii „României Mici” de la stânga Prutului decid dacă cel de-al doilea stat românesc din lume rămâne alături de țara-mamă, România, în familia statelor europene libere și democratice, sau se va prăbuși în sfera de influență a Axei Răului (Rusia – China – Coreea de Nord – Iran), reprezentată în Estul Europei de Rusia dictatorului Vladimir Putin.

Într-un astfel de moment de o importanță istorică pentru destinul fraților noștri din Republica Moldova, vă propun să recapitulăm, pe scurt, acțiunile anti-românești lansate de Rusia împotriva românilor, începând de la Unirea Principatelor Române și până în prezent.

Vom observa că narativele propagandei ruse și acțiunile Federației Ruse împotriva Republicii Moldova s-au regăsit, în multe situații, în mesajele și acțiunile politice comise de trădătorii din România aflați în slujba Moscovei, care au confiscat și pervertit conceptul de suveranitate și idealul unirii dintre cele două state românești – România și Rep. Moldova.

Fără a avea pretenția că venim cu un studiu istoric, vă prezentăm o sinteză a crimelor politice comise de Rusia împotriva românilor, a României și Republicii Moldova, pe parcursul a peste 160 de ani.

– Advertisement –

Evenimente importante în istoria românilor și crimele politice comise de Rusia împotriva noastră   

1859: Mica Unire – principatele Moldova și Țara Românească

Rusia țaristă s-a opus agresiv și activ realizării unirii Moldovei și a Țării Românești, considerând că Principatele Unite Române reprezintă o amenințare pentru sfera de influență rusească în Balcani și la frontiera cu Imperiul Otoman. Amintim principalele acțiuni comise de Rusia împotriva unrii principatelor române.

• Invazia militară din 1853. Pe 7 iulie 1853, trupele ruse au ocupat Moldova și Țara Românească, sub pretextul protecției ortodocșilor, ceea ce a declanșat Războiul Crimeei (1853–1856). Această ocupație a fost menită să blocheze orice mișcări unioniste și să consolideze controlul rus asupra regiunii, pentru a împiedica unirea administrativă, așa cum urma să fie propusă de Convenția de la Paris (1858).
• Opoziție diplomatică la Congresul de la Paris (1856). După înfrângerea din Crimeea (februarie 1856), Rusia țaristă s-a opus vehement unirii complete a Principatelor Române, acceptând doar o uniune administrativă limitată sub suzeranitate otomană. Alianța ruso-britanică a forțat Franța (care susținea unirea Principatelor Române) să abandoneze planurile de unire deplină, întârziind recunoașterea Unirii Principatelor Române.

Aceste acțiuni au contribuit la instabilitatea regiunii, dar faptul că Rusia fusese înfrântă pe front a creat un vid politic în Balcani, care a permis alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe 24 ianuarie 1859 în ambele Principate Române.

1859-1866: Recunoașterea Unirii Principatelor Române 

Recunoașterea internațională a unirii din 1859 a fost contestată de Rusia țaristă, care căuta să mențină Principatele ca state separate, pentru ca Rusia să-și păstreze influența.

– Advertisement –

Acțiuni rusești împotriva recunoașterii Unirii Principatelor Române:

• Presiuni diplomatice. Rusia a blocat recunoașterea deplină a unirii, insistând pe separarea administrativă a Moldovei și Țării Românești. Acest lucru a dus la o recunoaștere parțială doar în 1861, sub presiune otomană și europeană, dar cu limitări impuse de Rusia, care amenința cu o intervenție militară.
• Propagandă anti-unionistă (1859–1862). Rusia a susținut facțiuni conservatoare și anti-unioniste în Principate, inclusiv prin finanțarea presei și a politicienilor pro-ruși, pentru a submina legitimitatea alegerii domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a întârzia cât mai mult posibil recunoașterea europeană.

Recunoașterea deplină a fost obținută treptat, pe căi diplomatice, însă Rusia a continuat să conteste unirea până la Conferința de la Paris din 1866.

1866–1881: Regele Carol I și proclamarea Regatului României

Rusia s-a opus consolidării monarhiei românești, văzând-o ca un stat emergent care putea bloca expansiunea sa balcanică.

Două au fost marile acțiuni politice lansate împotriva Regatului României.

• Opoziție la întronizarea Regelui Carol I (1866). În 1866, Rusia a exercitat presiuni diplomatice agresive împotriva candidaturii principelui german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, considerându-l o amenințare pro-occidentală la adresa sferei de influență rusești în Balcani. Ambasada rusă la București a finanțat politicieni din Opoziția conservatoare și oameni de presă pentru a promova interesele rusești.
• Contestarea independenței obținute în urma Războiului ruso-turc (1877–1878). Deși a obținut aprobarea de la Guvernul român să traverseze cu trupe teritoriul românesc, Rusia s-a opus intrării active a României în război, temându-se de consolidarea militară a Regatului României. La Congresul de la Berlin (1878), Rusia a făcut presiuni pentru limitarea teritoriilor care urmau să fie atribuite Regatului României (inclusiv Dobrogea) și, ulterior, s-a opus proclamării oficiale a Regatului României (1881).

După proclamarea Regatului României și recunoașterea internațională a noului stat românesc, Rusia a menținut o atitudine ostilă și agresivă față de Regele Carol I și Regatul României.

1918: Unirea Basarabiei cu România

După Revoluția bolșevică, URSS (ca succesoare a Rusiei țariste) a contestat vehement unirea Basarabiei cu România, considerând-o un act militar de „ocupație imperialistă”. Observăm că acest narativ se regăsește în prezent în discursul propagandistic al forțelor politice anti-românești din Republica Moldova.

Trecem în revistă principalele acțiuni rusești (sovietice) împotriva Unirii Basarabiei cu România.

• Ruperea relațiilor diplomatice (13 ianuarie 1918). Ca răspuns la intrarea Armatei Române în Basarabia (începută în ianuarie 1918, la cererea Sfatului Țării, pentru a lichida tentativa de preluare a puterii politice de către bolșevici), Guvernul comunist de la Petrograd a decis să rupă relațiile diplomatice cu Bucureștiul și a cerut vehement retragerea trupelor române din Basarabia, amenințând cu declanșarea unui război împotriva României.
• Utilizarea propagandistică a Acordului româno-sovietic de la Odessa (martie 1918). În contextul prăbușirii frontului, ca urmare a Revoluției bolșevice și a unor ciocniri armate între soldații români și cei sovietici în zona Odessa, generalul Averescu a participat la negocieri cu reprezentanți ai guvernului revoluționar bolșevic, rezultatul fiind semnarea Acordului Racovski-Averescu de Odessa. Având în vedere contextul militar și politic extrem de dificil în care se afla România, delegația română a acceptat ca Armata română să se retragă din Basarabia în termen de două luni. Totuși, prăbușirea puterii sovietice în zona Basarabiei și a Odessei, pe fondul înaintării Armatei germane, a permis României să nu mai respecte acest angajament. Profitând de contextul politic favorabil, la data de 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a decis Unirea Basarabiei cu România. Propaganda sovietică și, ulterior, cea a Federației Ruse au folosit agresiv textul Acordului Racovski-Averescu, prin care au încercat să acrediteze ideea că statul român nu și-a dorit unirea cu Basarabia și ar fi acceptat, tacit, că Basarabia nu ar fi teritoriu românesc.

URSS nu a recunoscut niciodată formal unirea Basarabiei cu România, iar 1940, în urma unui ultimatum adresat României pe 28 iunie, în baza Pactului Molotov-Ribbentrop, URSS a ocupat și anexat Basarabia.

1945-1958: Transformarea României în stat-satelit al URSS

După 1944, URSS a orchestrat pierderea treptată a independenței României prin ocupație militară, jefuirea resurselor economiei românești și instalarea unui regim comunist criminal.

Acțiunile comise de URSS în acest sens s-au bazat pe o violență extremă.

• Ocupația militară sovietică a României (august 1944–1958). Pe 20 august 1944, Armata Roșie a invadat România în cadrul Ofensivei Iași-Chișinău și a ocupat țara după 23 august 1944. URSS a impus condiții foarte dure României în Convenția de Armistițiu semnată pr 12 septembrie 1944, la Moscova. URSS obținea staționarea trupelor sovietice pe teritoriul României, controlul total asupra economiei românești și premisele necesare stalinizării statului român.
• Instaurarea comunismului (1945–1947). URSS a susținut instaurarea dictaturii comuniste în România prin agenții de influență infiltrați în Partidul Comunist, prin arestarea politicienilor Opoziției Democratice și prin abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României (30 decembrie 1947). După proclamarea Republicii Populare Române, Moscova a impus, prin guvernele-marionetă de la București, naționalizarea entităților economice private și colectivizarea agriculturii, desființarea pluripartidismului și proclamarea sistemului politic controlat de partidul unic. România a fost subordonată economic Uniunii Sovietice, care a lansat o agresivă ofensivă de jefuire a resurselor țării prin sinistrele Sovrom-uri (societăți mixte sovieto-române).

Aderarea și integrarea României în UE și NATO

Rusia a criticat vehement extinderea NATO și a Uniunii Europene către est, văzând-o ca pe o amenințare la securitatea sa.

Moscova a declanșat mari acțiuni diplomatice și de propagandă.

• Declarații oficiale de opoziție față de aderarea României la NATO. Rusia a avertizat că aderarea României la NATO, consfințită pe 29 martie 2004 – ca rezultat al procesului etapizat de aderare început urma invitației primite la Summit-ul NATO de la Praga, din 2002 – încalcă așa-zise „promisiuni verbale” care ar fi fost făcute în anii ’90 privind renunțarea NATO de a se extinde în Europa de Est. În martie 2004, Duma de Stat (Camera inferioară a Parlamentului Rusiei) a adoptat o rezoluție prin care critica extinderea NATO în Europa de Est.
• Propagandă și presiuni economice. Rusia a finanțat campanii anti-NATO și anti-UE care vizau apartenența România la cele două suprastructuri politice și militare. Guvernul de la Moscova a încercat să folosească dependența energetică a României de gazul furnizat de Rusia pentru a încetini aderarea României la Uniunea Europeană, pentru a bloca investițiile occidentale în domeniul energetic și, totodată, pentru a sabota procesul de integrare a României în UE.
• După declanșarea războiului de agresiune asupra Ucrainei, Rusia a dezvoltat în România o vastă rețea de oameni politici, jurnaliști, militari în rezervă, clerici ortodocși și organizații așa-zis suveraniste care promovează activ și agresiv interesele rusești, în încercarea de a scoate România din Uniunea Europeană/NATO și de a reorienta țara noastră spre sfera de influență rusească.

Relațiile de colaborare între România și Republica Moldova pentru sprijinirea Chișinăului în procesul de aderare la UE

Rusia acționează activ prin intermediul unui război hibrid declanșat împotriva României și a Republicii Moldova, pentru a submina unirea eforturilor pro-UE ale celor două state românești. Moscova promovează narative anti-UE și anti-NATO, sprijină forțe politice pro-ruse, anti-românești și anti-europene și șantajează militar Republica Moldova cu ajutorul trupelor rusești cantonate în Transnistria.

Acțiunile anti-românești instrumentate de Moscova sunt active de mai mulți ani.

• Interferențe electorale, cibernetice și de spionaj în Moldova. Rusia a finanțat și finanțează Opoziția pro-Rusia din Rep. Moldova și organizează atacuri cibernetice și acțiuni de manipulare a alegătorilor. Moscova folosește rețele de influență și „fabrici de troli” împotriva Guvernului pro-România și pro-Europa al președinte Maia Sandu, în încercarea de a bloca aderarea Moldovei la Uniunea Europeană (care are statut de candidat, obținut în iunie 2022) și, implicit, pentru a bloca unirea de facto a Republicii Moldova cu România (prin desființarea granițelor de stat, ca efect al aderării Rep. Moldova la UE). Prin trădătorii pe care i-a cumpărat în rândul politicienilor români și moldoveni, precum și prin acțiuni de spionaj instrumentate de serviciile secrete FSB și SVR, Rusia a sabotat permanent colaborarea economică și politică dintre România și Rep. Moldova, cu scopul de a păstra dependența economică a Rep. Moldova de Rusia și pentru a împiedica ieșirea Moldovei din sfera de influență a Moscovei.
• Propagandă anti-românească și prezență militară în Transnistria. Moscova a intensificat propaganda anti-românească prin intermediul oficinelor controlate de Rusia (Russia Today și Sputnik). Principalul narativ este acela că România manifestă tendințe de „expansionism imperialist” în relațiile cu Rep. Moldova și că ar intenționa o „intervenție militară” și „anexarea” Moldovei. Structurile de spionaj și de propagandă ale Moscovei au lansat o puternică ofensivă anti-românească în Rep. Moldova, în încercarea de a aduce la putere un guvern pro-Rusia și pentru a transforma Rep. Moldova într-o bază de operațiuni militare, de spionaj și propagandistice împotriva României, a Ucrainei și a Europei de Est. Totodată, Rusia operează un șantaj militar prin prezența, în stânga Nistrului, a Grupului Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria, instrument militar prin care Rusia amenință suveranitatea Republicii Moldova. Totuși, importanța și capacitatea combativă a acestui corp de armată rusesc s-a diminuat substanțial, în contextul războiului din Ucraina, trupele „transnistrene” fiind, de facto, neutralizate de armata ucraineanenă.

Acțiuni de destabilizare a Republicii Moldova instrumentate de Rusia după prăbușirea URSS

După prăbușirea Uniunii Sovietice, guvernul de la Moscova a încercat prin toate mijloacele posibile, inclusiv cele militare, să păstreze controlul politic și economic asupra fostelor state sovietice.

În Republica Moldova au fost instrumentate permanent acțiuni de destabilizare a statului moldovean, subordonate acestui deziderat – a păstra Moldova în sfera de influență a Rusiei.

Moscova a declanșat o serie de acțiuni în acest sens.

Sprijin militar pentru forțele anti-românești separatiste din Transnistria (Războiul din Transnistria). Menținerea Armatei a 14-a în Transnistria – o amenințare la adresa suveranității Moldovei

• Rusia (sub forma URSS, prin autoritățile sovietice) a tolerat și susținut indirect proclamarea „Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Transnistrene”, considerând că există o așa-zisă „supremație a legislației locale” față de cea unională (a URSS).
• În august 1991, Rusia a făcut presiuni puternice asupra Guvernului de la Chișinău pentru eliberarea liderilor separatiști transnistreni Igor Smirnov și Andrei Cheban, arestați de autoritățile Republicii Moldova.
• Rusia a intervenit în mod direct în Războiul din Transnistria, cu unități ale Armatei a 14-a de Gardă. În iulie 1992, general-maior Aleksandr Lebed a dat ordin ca artileria Armatei a 14-a să atace o concetrare de trupe moldovenești din pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, provocând câteva sute de morți în rândul soldaților unităților militare ale Rep. Moldova și oprind astfel ofensiva moldovenească asupra separatiștilor din Transnistria. În fapt, intervenția Armatei a 14-a a Rusiei a salvat statul marionetă creat de ruși în Transnistria. Armata a 14-a a rămas staționată în regiune ca „forță de menținere a păcii”, deși produce doar tensiune și instabilitate.
• Rusia s-a angajat să retragă trupele din Transnistria, dar nu a respectat angajamentul și a menținut în regiune o forță armată care reprezintă o gravă amenințare la adresa suveranității Republicii Moldova.

• Rusia a propus o așa-zisă „soluție” pentru pacificarea regiunii prin „Memorandumul Kozak” sau „Planul Kozak” (2003), prin care se propunea înființarea unui stat moldovenesc federal asimetric, în cadrul căruia Transnistria ar fi avut drept de veto pentru deciziile de interes național. Totodată, planul stabilea ca trupele rusești să rămână pe teritoriul Republicii Moldova încă 20 de ani. Românii moldoveni au cerut Guvernului de la Chișinău, în cadrul unor mari proteste de stradă, să respingă propunerea Rusiei. Putin a considerat că respingerea Planului Kozak ar fi fost o încălcare a neutralității Rep. Moldova de către guvernul de la Chișinău.

Presiuni economice lansate de Rusia asupra Rep. Moldova

• 1 ianuarie 2006. Compania rusă Gazprom a oprit livrările de gaze naturale către Rep. Moldova, după ce în prealabil solicitase prețuri foarte mari pentru gazul furnizat (cu o majorare de la 80 la 160 de dolari pentru 1.000 metri cubi de gaz). Totodată, Rusia a impus embargoul asupra vinurilor moldovenești (foarte apreciate de ruși), care a provocat pierderi de sute de milioane de dolari industriei viticole din Rep. Moldova.

Sprijinul oferit de Rusia pentru organizarea unor referendumuri separatiste

• 17 septembrie 2006. Rusia a susținut propagandistic, logistic și financiar organizarea unui așa-zis „referendum pentru independența Transnistriei”. Conform rezultatelor anunțate de autoritățile separatiste, 97% din voturile exprimate au fost pentru independența provinciei și pentru „unirea” cu Rusia (integrarea în Federația Rusă). Referendumul a sfidat suveranitatea Republicii Moldovei și a fost recunoscut de Rusia. Uniunea Europeană, diferite organizații internaționale, precum și guvernele de la Chișinău și București nu au recunoscut referendumul și l-au denunțat ca fiind ilegal și falsificat.
• 2 februarie 2014. Rusia a susținut organizarea unui așa-zis referendum în Găgăuzia (regiune autonomă din sudul Republicii Moldova), ca reacție la procesul de orientare a Chișinăului spre Uniunea Europeană (cu care avea să semneze un Acord de Asociere Moldova-Uniunea Europeană la 27 iunie 2014). Autoritățile din Găgăuzia au anunțat că 98,9% din voturile exprimate la referendum ar susține independența regiunii, în cazul în care Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea. De asemenea, referendumul ar fi stabilit și aderarea Republicii Moldova la Uninea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, ca alternativă la asocierea cu Uniunea Europeană.

Acțiuni de război hibrid și propagandă 

• Septembrie 2015. Atașatul militar rus la Chișinău a participat la parada militară organizată de autoritățile separatiste din Transnistria, de celebrare a „independenței” regiunii, fapt care a provocat suspendarea relațiilor oficiale dintre Ministerul Apărării al Rep. Moldova și atașatul militar rus, implicit încetarea relațiilor militare bilaterale.
• Iulie 2017. Parlamentul Rep. Moldova a adoptat o declarație prin care solicită retragerea urgentă a trupelor ruse din Transnistria, solicitare ignorată de Moscova, care a decis să mențină aproximativ 2.000 de militari ruși în Transnistria.
• Aprilie 2021. La ordinul lui Putin, Guvernul de la Moscova a livrat guvernului separatist de la Tiraspol, fără acordul Rep. Moldova, câteva zeci de mii doze de vaccin Sputnik V, în timp ce agenții de influență ai Rusiei din Moldova și România organizau proteste vehemente împotriva măsurilor sanitare și de vaccinare anti-Covid-19 implementate de guvernele românești de la Chișinău și București. Acțiunea de la Tiraspol a fost integrată într-o campanie de război hibrid cu scopul de a submina autoritatea guvernului pro-UE și pro-România de la Chișinău.

Intensificarea războiului hibrid lansat de Rusia împotriva Republicii Moldova

• Februarie 2022. În contextul invadării Ucrainei de către Rusia, Armata Rusă a atacat nava-cisternă „MV Millennial Spirit” sub pavilionul Republicii Moldova, care naviga în apele neutre ale Mării Negre. Atacul a avut două obiective: să testeze reacția statelor europene și să demonstreze că Moldova este vulnerabilă unei posibile escaladări a conflictului în regiune.
• Noiembrie 2022. Gazprom (furnizorul unic de gaze naturale către Republica Moldova) a redus unilateral livrările de gaze până la o cantitate suficientă doar pentru asigurarea consumului în regiunea separatistă Transnistria.
• Finanțarea Partidului Șor (interzis în Moldova din 2023). Rusia a investit peste 10 milioane de euro în organizarea, de către Ilan Șor, a unor proteste violente și campanii de dezinformare anti-UE și anti-România, inclusiv prin organizarea de atacuri cibernetice care vizau procesul electoral.
• Campanii de dezinformare pentru declanșarea de conflicte interetnice, atacuri cibernetice. Rusia a organizat o agresivă campanie de dezinformare prin intermediul entităților media controlate de Moscova (Vocea Rusiei, Sputnik, Russia Today) pentru a amplifica diviziuni etnice în Găgăuzia și Transnistria. Totodată, „armata digitală” controlată de regimul Putin a organizat atacuri cibernetice împotriva infrastructurii energetice a Rep. Moldova.
• Septembrie 2025. Rusia a alocat resurse imense în „războiul hibrid” declanșat împotriva Rep. Moldova (recrutare de votanți moldoveni din diaspora, organizarea de proteste și campanii de dezinformare, organizarea de rețele de troli și agenți de influență etc.), în contextul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, cu scopul de a obține victoria forțelor politice pro-ruse și de a reorienta Rep. Moldova spre sfera de influență a Rusiei.

Frații noștri moldoveni decid dacă vor fi liberi în Europa sau sclavi în Russkiy Mir!

La ora când publicăm acest articol, în Rep. Moldova încă se mai votează, în cadrul alegerilor parlamentare. Românii moldoveni decid dacă vor fi liberi, alături de țara-mamă România, în marea familie a statelor democratice, sau vor redeveni sclavii Moscovei, în iadul pregătit de Putin sub numele de Russkiy Mir (Lumea Rusă)!

Rusia a investit resurse enorme – financiare, logistice, informaționale, umane – pentru a obține în Parlamentul de la Chișinău o majoritate parlamentară care să arunce Rep. Moldova în ghearele Moscovei.

Metodele folosite de Rusia sunt identice cu cele folosite în timpul recentelor alegeri din România: fabrici de troli, campanii masive de dezinformare pe rețelele de socializare, agenți de influență pe teren, recrutarea de politicieni trădători, controlul exercitat asupra unor partide așa-zis „suveraniste”, utilizarea de mercenari din rândul jurnaliștilor și preoților ortodocși etc.

Grav este că, după „modelul românesc”, serviciile de informații rusești au reușit să penetreze Diaspora moldovenească și să inducă un puternic curent anti-Maia Sandu și, implicit, anti-european și anti-românesc.

Cel de-al doilea stat românesc din lume, Rep. Moldova, a rezistat cu eroism asediului lansat de Rusia. Spre deosebire de situația din România – unde guvernul, serviciile secrete, instituțiile Justiției au fost luate ca din oală de ofensiva rusească –, autoritățile de la Chișinău au reacționat cu fermitate și cu mare curaj. Însă această reacție, deși absolut necesară, nu este suficientă.

În democrație, decizia stă în votul oamenilor. Să sperăm că românii noștri moldoveni își vor salva țara din mâinile Rusie și, astfel, vor ajuta enorm atât România, cât și întreaga Europă liberă să se apere de cruzimea și lăcomia demonului de la Răsărit.

Dumnezeu să binecuvinteze Mica Românie dintre Prut și Nistru!

– Advertisement –

După plecarea lui Vasile Bănescu din funcția de purtător de cuvânt al Patriarhiei – probabil, singurul specialist în comunicare și cu adevărat teolog care a ocupat această funcție după 1989 –, Biserica Ortodoxă Română a încetat, din păcate, să mai răspundă la aberațiile naționalismului filetist și la alte erezii prin care impostori și trădători ca George Simion și Călin Georgescu au otrăvit sufletele a milioane de români creștini ortodocși.

În hoarda de „suveraniști”, George Simion a renunțat treptat să se mai rătăcească pe la gardul teologiei și s-a limitat la aberațiile ereziei naționalismului de grotă.

Locul lui a fost însă rapid ocupat de șarlatanul Călin Georgescu. Despre acesta, un adevăr este limpede și trebuie mărturisit: Georgescu este un eretic și de facto, acest individ se află în afara Bisericii lui Hristos!

Vă propun să analizăm, din perspectiva credinței noastre creștine ortodoxe, fără pretenția de a suține o lecție de teologie, câteva din ereziile deversate în mintea românilor de Călin Georgescu, actualul inculpat pentru șase infracțiuni, printre care instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale.

– Advertisement –

Ereticul Georgescu lovește în adevărurile de credință ale Bisericii Ortodoxe despre Învierea Mântuitorului 

Există o listă foarte mare a ereziilor scuipate pe un ton ritos de acest individ și înghițite pe nemestecate de unii așa-ziși creștini și clerici ortodocși. Cea mai gravă erezie este aceea la adresa Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

După mintea rătăcită în erezie a lui Georgescu, românii sunt ispitiți să creadă că „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii”.

Nu există nicăieri în Sfânta Scriptură, în Dogmele Bisericii Ortodoxe ori în Scrierile Sfinților Părinți vreun argument care să susțină această aberație spusă de Călin Georgescu.

– Advertisement –

În câteva cuvinte de folos duhovnicesc, Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române spunea despre Învierea lui Hristos:

„Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este, în același timp, biruinţă asupra păcatului neascultării lui Adam, asupra morţii şi asupra iadului. Prin Răstignirea şi Învierea lui Hristos se dezleagă blestemul care lega sau robea întreg neamul omenesc ca urmare a păcatului neascultării protopărinţilor Adam şi Eva.

Învierea tuturor oamenilor este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă fericirea sau nefericirea fiecărui om după învierea universală şi după judecata finală depinde de credinţa, pocăința şi faptele bune sau rele săvârșite de om în timpul vieţii sale pe pământ. Suntem în fața lui Dumnezeu cel veșnic lumânări sau făclii de înviere. Învierea lui Hristos privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile”.

Tot Patriarhul BOR, PF Daniel, învață despre universalitatea Învierii: „În Evanghelia după Matei, chiar la sfârşit se spune: «Mergând, învăţaţi toate neamurile, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, eu sunt cu voi, până la sfârşitul veacurilor». Prin aceasta vedem că Hristos nu a înviat numai pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele şi că Învierea de Obşte în Ziua de Apoi sau Învierea Universală este un dar al lui Dumnezeu pentru toate popoarele, indiferent de etnie, de credinţă, de cultură, toţi vor învia; după cum toţi mor în Adam, toţi vor învia în Hristos. Aici e marea taină a misiunii ucenicilor către toate neamurile. Vedem că iubirea lui Hristos este universală. Ea cuprinde întreg Universul, adică întreaga Umanitate, şi vizează şi schimbarea Universului actual într-un Cer nou şi un Pământ nou”. (Sursa: Agerpres)

În consecință, afirmația prin care șarlatanul Călin Georgescu forțează o legătură inexistentă între Învierea Mântuitorului și o așa-zisă misiune istorică a poporului român ca „far al lumii” reprezintă o erezie.

Delirul despre „apa – energie subtilă”

Ereticul Călin Georgescu folosește noțiuni rupte din ideologia eretică a mișcării „New Age” și încearcă să confecționeze o aberantă „dogmă a apei” prin afirmații precum:

• „Apa are memorie, iar prin poluare îi distrugem sufletul”;
• „Apa este energia subtilă care leagă spiritul de materie”;
• „Fiecare picătură de apă este o oglindă a sufletului uman”.

Trebuie spus răspicat: apa nu are suflet!

Suflet are doar ființa umană. Creștinii cunosc fragmentul de la Facerea II, 7: „luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”.

În Sfânta Scriptură și în Învățătura Bisericii Ortodoxe nu există vreo afirmație care să afirme/confirme că „apa leagă spiritul de materie”. Pur și simplu, Georgescu aberează!

Alte aberații despre apă spuse de Georgescu:

• „Apa sacră din Carpaţi este un dar cosmic pentru cei care o folosesc cu respect”;
• „Apa din izvoarele sacre poate vindeca nu doar trupul, ci şi mintea şi sufletul”.

Biserica Ortodoxă nu a proclamat niciodată, în istoria existenței sale în teritoriile locuite de români, că în Munții Carpați ar exista „apă sacră” sau „izvoare sacre”. Doar credințele păgâne, specifice Lumii Antice, vorbeau despre „apă sacră”, „spiritele apelor” etc.

În Biserica Ortodoxă sunt consacrate slujbe de sfințire a apei, iar rânduiala și mai ales înțelesul teologic al acestora sunt foarte clar definite. Astfel, „cea mai de seamă dintre ierurgiile (slujbele) privitoare la lucruri şi, totodată, cea mai frecventă în activitatea liturgică a preotului este aghiasma sau sfinţirea apei. Ea se săvârşeşte cel mai des, deoarece apa a fost considerată totdeauna ca una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pământul, aerul şi focul) şi este, totodată, elementul natural cel mai util şi cel mai folosit în viaţa casnică şi gospodărească a omului. Cuvântul grecesc aghiasmă însemnă sfinţire. La noi, prin acest termen se înţeleg atât apa sfinţită, cât şi slujba sfinţirii. Aghiasma mică se mai numeşte şi sfeştanie (cuvânt slavon), care înseamnă luminare sau slujba luminării. Aghiasma mică se săvârşeşte în Biserică şi prin case, iar uneori chiar la râuri şi fântâni (izvoare), în grădini, ţarine sau în orice loc curat şi cuviincios, la cererea şi trebuinţa credincioşilor”. (Sursa: Doxologia)

O a doua slujbă dedicată de Biserica Ortodoxă sfințirii apei este „Aghiasma Mare, care se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea Botezului Domnului de către Ioan în Iordan. Ea se săvârşeşte atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte aghiasma pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul. Această slujbă poartă denumirea de Aghiasmă Mare pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin Botezul Său în apa Iordanului. De aceea, şi slujba Aghia​smei Mari este mai dezvoltată şi mai solemnă decât cea a Aghiasmei mici, iar cântările şi rugăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului”. (Sursa: Doxologia)

În Biserica Ortodoxă, apa este sfințită și în Sfânta Taină a Botezului. Astfel, „momentul din slujba Botezului prin care apa din cristelniță devine «baia Botezului» este însoțit de rugăciuni ce arată pregătirea naturii elementare pentru curățirea și sfințirea stăpânului ei – omul. Aceeași apă care a asigurat creșterea vieții pe pământ, care l-a curățat apoi, prin potop, de nelegiuiri, căreia i s-a dat putere sfințitoare prin atingerea ei de trupul Mântuitorului la Bobotează, aceeași apă care spală și necurăția trupească este și simbol al curăției sufletești. (…) Legătura strânsă pe care rugăciunile Bisericii o fac între sfințirea apei la botez și sfințirea integrală a elementului apă prin botezarea Mântuitorului aduc în gândirea teologică presupunerea că acel moment din viața lui Iisus cel istoric a constituit și așezarea Tainei Botezului în viața omenirii”. (Sursa: Doxologia)

Prin urmare, afirmațiile lui Călin Georgescu despre „apa sacră” nu au absolut nicio legătură cu creștinismul și sunt pur și simplu niște prostii, niște erezii.

Erezii despre rugăciune și rătăciri „new age”

Ereticul Georgescu a făcut afirmații bizare, cu miros de „new age”, și despre rugăciune. Astfel, în rătăcirea lui eretică, actualul inculpat penal Călin Georgescu a aruncat aberații precum:

• „Rugăciunea colectivă a românilor poate salva lumea de distrugerea spirituală”;
• „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii”;
• „Rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învață despre rugăciune: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei VI, 6). Aceasta înseamnă că rugăciunea este un dialog intim, tainic, personal între fiecare dintre noi și Dumnezeu. Rugăciunea este, înainte de toate, particulară, personală.

Totodată, prin rugăciune „ne odihnim sufletele și le oferim hrana duhovnicească necesară pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, așa cum ne învață Sfântul Ioan Scărarul: «Rugăciunea este, după însușirea ei, însoțirea și unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, susținătoarea lumii». Comuniunea cu Dumnezeu este posibilă, așadar, prin rugăciunea însoțită de post și fapte bună. Numai atunci rugăciunea devine o convorbire a sufletului cu Dumnezeu, și nu un simplu și trist monolog. Omul care doar se roagă, dar nu postește și nu împlinește faptele milei sufletești și trupești față de aproapele său înalță monologuri pe care Dumnezeu nu le primește. Ascultarea rugăciunilor noastre de către Dumnezeu, atunci când cerem – cum spunea Sfântul Ioan Damaschin – «bunurile-cuvenite», este legată de dialogul și comuniunea duhovnicească cu semenii noștri”. (Sursa: Doxologia)

În Biserica Ortodoxă, o importanță deosebită o are rugăciunea în obște, rostită în biserică. Aceasta nu este însă „colectivă”, ci este o rugăciune a fiecăruia dintre noi, rostită în comuniune cu semenii noștri cu care împreună participăm la Sfânta Liturghie și la alte slujbe în biserică.

„Despre rugăciunea în biserică, să ştiţi că ea este mai presus decât rugăciunea săvârşită acasă, căci este înălţată de o adunare întreagă de oameni, în cadrul căreia, poate, există multe rugăciuni foarte curate, aduse din inimi smerite către Dumnezeu, pe care El le primeşte ca pe o tămâie binemirositoare şi alături de care sunt primite şi ale noastre, măcar că sunt neputincioase şi neînsemnate.

Este importantă rugăciunea bisericească: cele mai frumoase gânduri şi sentimente tocmai în biserică vin, este adevărat, şi vrăjmaşul atacă mai tare în biserică, dar prin semnul crucii şi prin rugăciunea lui Iisus îl alungaţi. Este bine să stai în biserică într-un colţ întunecat şi să te rogi lui Dumnezeu. «Sus să avem inimile!» – glăsuieşte preotul, iar mintea noastră deseori umblă pe pământ, cugetând la lucruri nefolositoare. Luptaţi-vă cu acest lucru!

În timpul rugăciunii nu ne este de folos să năzuim către simţiri înalte. Trebuie numai să  pătrundem sensul cuvintelor rostite, să ne rugăm cu atenţie şi atunci, cu timpul, Domnul ne va da şi vederea duhovnicească, şi înduioşarea inimii”. (Sursa: Doxologia)

Prin urmare, rugăciunea este un dialog între om și Dumnezeu, dialog duhovnicesc asumat cu smerenie de către om, indiferent de apartenența lui la vreo etnie sau neam. Singura apartenență care contează este aceea la Biserica lui Hristos, al cărui membru omul devine prin Botez și astfel îi este deschisă calea spre acest dialog cu Dumnezeu – rugăciunea.

Despre erezia că „rugăciunile din Carpați” care ar fi „cele mai puternice” pentru că sunt „aproape de cer” spunem că probabil ereticul Georgescu crede că pentru dialogul duhovnicesc cu Dumnezeu ar fi importantă înălțimea fizică a unui munte! Ereticul naționalist se află într-o mare eroare, pentru că nu înălțimea fizică este importantă în rugăciune, ci înălțimea duhovnicească ce se obține, paradoxal, prin coborârea cât mai adâncă în smerenie. Dacă ar fi cum zice ereticul Georgescu, atunci cele mai ascultate rugăciuni ar fi cele rostite de pe vârful Everest, din lanțul muntos Himalaya.

Din mintea încurcată a lui Călin Georgescu – sau poate perversă, deversând un „narativ” dictat de undeva, din adâncurile Rusiei lui Putin – au răsărit și alte aberații „new age”, care amestecă absurd concepte spirituale bizare, cu evidente sforțări de a-i seduce pe români, făcându-i să creadă că ei ar fi chemați la un „destin cosmic, divin” etc.

Dintre aberațiile „new age” picurate de Georgescu în sufletele românilor slabi de înger, amintim:

• „România este locul unde Dumnezeu şi-a pus degetul pe Pământ”;
• „România este templul renaşterii spirituale a umanităţii”;
• „Fiecare român este un mesager divin care trebuie să protejeze pământul strămoşesc”;
• „România este centrul energetic al planetei, iar Carpaţii sunt sursa acestei energii”;
• „România este un sanctuar cosmic, iar Carpaţii sunt inima acestui sanctuar”;
• Românii sunt păstrătorii unei înţelepciuni străvechi care poate salva umanitatea”;
• „România este o poartă între dimensiuni, conectând lumea materială cu cea spirituală”;
• „România este o sursă de energie cosmică care hrăneşte întreaga umanitate”.

Nu, dragi români, nu sunteți „mesageri divini” și nici „păstrătorii unei înțelepciuni străvechi”! Sunteți oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum au fost creați toți oamenii acestei planete, indiferent de rasa, credința, genul lor etc. Aveți în voi același ADN pe care-l are un african, un asiatic, un european, un australian etc. Nu sunteți nici inferiori și nici superiori altor neamuri.

Câteva gânduri pentru românii ispitiți de ereticul Călin Georgescu

Voi, dragi români ai mei, sunteți ce alegeți să fiți! Și veți fi bine în această viață și mântuiți în veșnicie dacă veți folosi cu luciditate libertatea și credința, astfel încât să prosperați fără să-i sărăciți pe alții și să fiți fericiți fără să-i faceți pe alții nefericiți.

Voi, românii mei care ați ales să vă lăsați otrăviți de ereziile și aberațiile lui Georgescu, sunteți victimele lui și puțin a fost să nu-i luați după voi pe toți românii și întreaga țară, în prăpastia spre care v-a mânat acest șarlatan.

Dacă voi, românii mei, ziceți că sunteți creștini ortodocși, dar v-ați lăsat seduși de un șarlatan precum acest Călin Georgescu și de un impostor ca extremistul George Simion (care participă la proteste anti-imigranți în UK, acolo unde avem peste un milion de imigranți români!), atunci trebuie să vă asumați adevărul dureros că nu vă cunoașteți credința și sunteți foarte departe de Hristos!

Dacă sunteți creștini și vreți să fiți importanți, eroi ai unei cauze nobile și folositoare pentru voi și familia voastră, să vă jertfiți pentru Dumnezeu și Neam, atunci căutați să fiți cu adevărat creștini în viața de zi cu zi, în modestie, cinste și adevăr.

Când Dumnezeu vă va judeca, nu veți fi întrebați dacă sunteți români, ci veți fi întrebați dacă ați urmat poruncile lui Hristos. În discursurile isterice ale naționaliștilor despre „gloria strămoșilor”, „România sfântă”, „lupta cu Olculta” etc., acest adevăr nu v-a fost spus niciodată, nici de Călin Georgescu, nici de George Simion. De ce? Pentru că ei nu sunt creștini, ci doar niște eretici care se folosesc de voi pentru a ajunge la conducerea țării – tot așa cum s-au folosit de voi fel de fel de politruci netrebnici, atunci când v-au cumpărat voturile cu promisiuni goale.

Vreți să știți cum veți fi judecați de Dumnezeu și cât de puțin va mai conta faptul că în viața de aici ați fost români? Răspunsul e simplu, iată-l, trebuie doar să vi-l asumați…!

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.

Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?

Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă – întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui! Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?

El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă – întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Matei XXV, 31-46)

Sursa pentru lista ereziilor lui Călin Georgescu: Bursa.ro.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Noua Axă a Răului, episodul 2: Rusia ucigașului de copii Vladimir Putin – împărăția crimei politice

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Charlie Kirk – o poveste despre ură

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Secretariatul General al Guvernului finanțează extremismul naționalist prin așa-zisa „Universitate de Vară – Izvoru Mureșului”, controlată de liderii AUR

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Ipocrizie și defel mintea de pe urmă în reacția Patriarhiei la manifestările legionare de la moaștele „sfântului” legionar Ilie Lăcătușu

* Amurgul politrucilor. Răsăritul demonilor

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

* Ruina credinței strămoșești (I): rădăcinile istorice recente ale ereziei naționalist-filetiste din BOR

– Advertisement –

Suveraniștii mioritici cu miros de Putin s-au grăbit să arunce o cantitate imensă de mesaje pe rețelele de socializare cu scopul de a transforma asasinarea lui Charlie Kirk, extremist MAGA, într-o moartea martirică. De la politicieni naționaliști la gospodine ambetate și superstițioase, de la propagandiști AUR la românași agresivi și agramați, toată gloata „conservatoare” de la noi și-a găsit un „sfințișor” de etapă: „mucenicul” Charlie, mărturisitor al lui Isus!

Nimic mai fals în această ofensivă propagandistică prin care, of course, slugile Rusiei caută să demonizeze democrația și să reafirme teza „Oculta și globaliștii îi omoară pe creștini!”.

Da, asasinatul politic (dacă despre asta a fost vorba în uciderea lui Charlie Kirk) este sinistru și niciun om întreg la minte nu-l poate accepta ca instrument în lupta politică. Ironic este că, la noi, liderul extremiștilor naționaliști, ipochimenul George Simion, deplânge asasinarea lui Kirk, deși nu cu mult timp în urmă tot Georgică „Putinică” făcea apel la „jupuirea de vii”, în piața publică, a unor judecători și a adversarilor politici…

Da, este regretabil și înfiorător că Charlie Kirk a fost asasinat în fața a câteva mii de oameni veniți să-i asculte aberațiile extremiste. Totuși, este identic de înfiorător și sinistru să-l transformi pe extremistul MAGA într-un „mare mucenic” pentru Isus!

– Advertisement –

Mai trebuie spus că asasinarea lui Charlie Kirk a fost comisă într-o Americă aflată deja sub asediul violenței politice:

• reședința guvernatorului statului Pennsylvania, democratul Josh Shapiro, a fost incendiată;
• Melissa Hortman, reprezentantă a Partidului Democrat în Camera Reprezentanților, și soțul ei, Mark, au fost asasinați în statul Minnesota;
• același asasin, tot în Minnesota, i-a rănit grav pe senatorul democrat John Hoffman și pe soția acestuia, Yvette;
• doi angajați ai Ambasadei Israelului au fost uciși lângă Muzeul Evreiesc din Washington;
• un bărbat a aruncat cocktailuri Molotov la o demonstrație pro-Israel din Boulder (statul Colorado), rănind mai multe persoane și ucigând una;
• un militant anti-vaccinare a atacat cu focuri de armă sediul CDC (Centrul pentru Controlul Bolilor) din Atlanta, statul Georgia.

Discursul radical promovat de Trump și acoliții săi a hrănit nebunia trumpiștilor, dar, pe principiul acțiune-reacțiune, a alimentat și fanatismul Stângii radicale. Prin urmare, comiterea unei crime, așa cum este asasinarea lui Charlie Kirk, era probabil doar o chestiune de timp.

Organizația Turning Point USA – mașinăria de război cultural și fabrica de bani a lui Charlie Kirk

Turning Point USA. Începuturile

Adolescentul Charlie Kirk s-a manifestat încă din liceu ca un activist. Prima lui acțiune a fost să-i mobilizeze pe colegii liceeni și să protesteze împotriva scumpirii prețului fursecurilor comercializate la cantina școlii. Foarte rapid, Charlie trece la lucruri mai serioase și se implică, tot ca elev de liceu, în activitatea politică, participând activ la campania electorală a candidatului republican Mark Kirk pentru Senatul SUA. Contrar ideologiei radicale pe care Charlie Kirk urma s-o îmbrățișeze, primul politician pentru care a lucrat, republicanul Mark Kirk, era un moderat (apărător al drepturilor femeilor, al căsătoriei între persoane de același sex, luptător împotriva discriminării la locul de muncă pe bază de orientare sexuală și gen etc.).

– Advertisement –

Republicanismul moderat nu a fost însă pe gustul tânărului Charlie. După o scurtă perioadă de studenție la Harper College (Illinois), Charlie Kirk și-a abandonat studiile și s-a dedicat activismului social-politic, ca fondator și lider al Turning Point USA (TPUSA).

Foarte probabil că în mecanismele psihologice intime din mintea lui Charlie Kirk, care l-au transformat într-un activist al Dreptei creștine radicale, s-a aflat și multă frustrare. Pentru a justifica abandonarea studiilor universitare, Charlie declara că speră să urmeze studiile celebrei Academii Militare West Point. A depus o cerere de înscriere, dar a fost respins. Prin 2015, Charlie afirma că locul său ar fi fost dat abuziv „unui candidat mult mai puțin calificat din districtul meu, care era de sex diferit și avea o convingere (politică) diferită”. Ulterior, Charlie Kirk a spus că doar a fost sarcastic când a făcut respectiva declarație… Deja umbla cu alba-neagra, ca politicienii…

Turning Point USA este o organizație studențească de dreapta radicală ce promovează fundamentalismul milenarist creștin (un fel de naționalism creștin american) și viziunea MAGA a președintelui Donald Trump. Organizația a fost înființată în anul 2012 de Charlie Kirk și William Montgomery – mentorul lui Charlie, cofondator și finanțatorul organizației.

William „Bill” Montgomery, membru al mișcării conservatoare „Tea Pary”, l-a inițiat pe Charlie în radicalismul republican și a oferit fonduri consistente pentru funcționarea TPUSA.

Ironia sorții, în timp ce Turning Point USA milita împotriva purtării măștilor chirurgicale în timpul pandemiei de Covid-19, William Montgomery a murit infectat de Covid, la vârsta de 80 de ani…

Un alt finanțator important al TPUS a fost Foster Stephen Friess – milionar american, finanțator important al Partidului Republican și activist al Dreptei creștine radicale din SUA. Foster Friess l-a întâlnit pe Charlie când acesta abia terminase liceul și participa la Convenția Națională Republicană din Tampa (2012). Charlie se pregătise pentru Convenție studiind biografiile, memorând numele și fețele celor mai importanți donatori politici republicani, în speranța că va găsi finanțatori pentru înființarea unei organizații locale de tineret care să combată organizațiile liberal-democrate. Charlie nu se gândea la studiile universitare, ci la activismul politic.

Foster declara în epocă: „M-au impresionat capacitatea de a conduce, inteligența și dragostea lui pentru America. Am știut instantaneu că vreau să-l susțin!”.

La puțin timp după întâlnire, Charlie a primit un cec cu câteva zeci de mii de dolari pentru acțiunile sale. Așa începe povestea despre ură a lui Charlie Kirk și organzației sale Turning Point USA.

Turning Point USA. Finanțatorii

Fundația Familiei Ed Uihlein – este o organizație înființată și controlată de Richard Uihlein, proprietarul prosperei companii ULINE (produce ambalaje și articole de birou), unul dintre cei mai importanți donatori ai Partidului Republican. În campaniile politice ale candidaților republicani, începând cu anul 2010, a donat peste 100 de milioane de dolari! Fundația a acordat TPUSA o finanțare de 275.000 de dolari.

Fundația Familiei Rauner – este coordonată de politicianul republican Bruce Rauner, fost guvernator al statului Illinois. Charlie Kirk și organizația sa au fost implicați în campania politică din 2014 a republicanului Bruce Rauner pentru funcția de guvernator al statului Illinois. Fundația Rauner a finanțat TPUSA cu 150.000 de dolari, în perioada 2014-2015. După câțiva ani, Charlie își declara public dezamăgirea față de acțiunile politice ale lui Rauner, care a semnat un proiect de lege MEDICAID privind finanțarea avorturilor din bani publici, precum și un pachet legislativ numit TRUST ACT, care interzicea ofițerilor de aplicare a legii să rețină, aresteze o persoană exclusiv pe baza cetățeniei sau a statutului de imigrare al persoanei.

Fundația Familiei Foglia – este deținută de Vince Foglia, proprietarul companiei Sage Products, care produce articole de prevenție pentru spitale. TPUSA a primit donații de aproximativ 210.000 de dolari de la această fundație, în perioada 2013-2014. Vince Foglia este un alt donator important al Partidului Republican.

Fundația Bernie Marcus – deținută de Bernie Marcus, fondatorul prosperei companii HOME DEPOT (comercializează produse pentru amenajări interioare, utilaje pentru construcții civile, electrocasnice). Bernie Marcus a fost un miliardar american și principal finanțator al Partidului Republican (inclusiv al lui Donald Trump), conservator și, totodată, unul dintre cei mai importanți finanțatori ai lobby-ului pro-israelian din SUA. Fundația a donat către TPUSA, în 2015, 73.000 de dolari.

Acestea sunt doar câteva exemple de finanțatori ai organizației lui Charlie Kirk. Lista este mult mai lungă, sumele diferă în funcție de interesul politic și de puterea economică a finanțatorului.

Important este de reținut că Turning Point USA și Charlie Kirk personal au fost finanțați de importanți donatori și politicieni ai Partidului Republican.

Altfel spus, Turning Point USA s-a transformat, aproape imediat după înființare, într-un instrument politic prin care Partidul Republican și Dreapta creștină radicală din SUA au încercat (și au reușit!) să disemineze mesaje politice radicale în rândul studenților și tinerilor americani.

Totodată, Turning Point USA a devenit sursa unor importante venituri pentru Charlie Kirk, asigurându-le lui și familiei sale un nivel de trai mult peste media din SUA.

Cea mai bună descriere a afacerilor financiare derulate de Charlie Kirk prin intermediul organizației sale a făcut-o, probabil, Adam Weinstein, redactor senior al revistei „Task&Purpose”. În anul 2017, acesta critica Turning Point USA cu o postare pe rețeaua de socializarea Twitter (actuala X): „Cea mai bună escrocherie din America este să-i convingi pe conservatorii bogați și bătrâni să-ți dea banii lor, ca să poți «ajunge» la tineri cu un mesaj de bătrâni și bogați”.

Turning Point USA. Sponsorii de evenimente

TPUSA a beneficiat de importante sume de bani alocate punctual pentru organizarea evenimentelor și acțiunilor sale. Majoritatea sponsorilor provin din zona de influență a Partidului Republican și a Dreptei creștine radicale. Amintim câțiva dintre ei.

Heritage Foundation

Un sponsor important al TPUSA este Heritage Foundation, un „think tank” al Dreptei radicale care a redactat Proiectul 2025, un adevărat program de inginerie socială pe care Donald Trump și l-a asumat și care stă la baza a numeroase măsuri adoptate de actualul guvern american.

Începând cu 2019, Heritage Foundation a participat la Summitul Acțiunii Studențești – o acțiune a TPUSA destinată diseminării mesajelor conservatoare radicale în rândul studenților americani.

În 2021, Helena Richardson, directoarea Programului Heritage pentru Tinerii Lideri, declara: „Heritage este întotdeauna încântată să-și unească forțele cu Turning Point USA pentru a ajunge la un public mai larg pentru politicile conservatoare. Studenții rezonează cu adevărat cu mesajele conservatoare ale Heritage, care contracarează ideile socialiste și de stânga pe care le aud adesea în campusurile lor universitare”.

National Rifle Association (NRA) 

Despre Charlie Kirk este de notorietate faptul că a susținut într-un mod radical dreptul americanilor de a avea arme de foc. Nu întâmplător, pe lista de sponsori ai TPUSA se află Asociația Națională a Armelor de Foc (NRA – National Rifle Association), care a organizat conferințe în campusurile universitare, la filialele TPUSA, pentru a discuta „chestiuni constituționale” despre al Doilea Amendament, care garantează dreptul americanilor la posesia armelor. În fapt, NRA reprezintă interesele marilor companii care produc arme pentru civili, asociația fiind implicată în campanii împotriva reglementării posesiei și utilizării armelor.

Alliance Defending Freedom (ADF)

ADF este o organizație care promovează politici publice și susține inițiative legislative prin care prezența în societate și drepturile femeilor și ale membrilor comunității LGBTQ+ să fie cât mai limitate posibil.

ADF vizează teme majore precum interzicerea avortului, limitarea drepturilor persoanelor LGBTQ+, expulzarea imigranților, întâietatea religiei creștine față de alte culte religioase recunoscute legal în SUA etc.

ADF a oferit Turning Point USA resurse financiare pentru acțiunile sale și consiliere juridică în conflictele pe care TPUSA le-a avut cu diferite universități americane care nu au permis TPUSA să promoveze mesajele sale radicale în campusurile universitare.

Turning Point USA. Rețeaua și acțiunile

Turning Point Action – ferme de troli și acțiuni electorale masive

În 2019, Charlie Kirk a înființat organizația Turning Point Action, prin intermediul căreia a achiziționat drepturile de leasing pentru domeniile web și platformele de socializare ale organizației Students for Trump, înființată în 2015 la Universitatea Campbell (Carolina de Nord).

În septembrie 2020, publicația „Washington Post„ relata că tineri din Arizona, unii dintre ei minori, postau conținut Turning Point Action pe conturile de socializare în favoarea candidatului republican Donald Trump, fără a-și dezvălui însă afilierea cu Turning Point.

Articolul a declanșat o anchetă a Facebook, finalizată în cele din urmă prin eliminarea a 200 de conturi și 55 de pagini de pe Facebook, precum și a 76 de conturi de Instagram.

Totodată, Facebook a interzis definitiv accesul companiei de marketing Rally Forge (din Arizona), pe motivul că a administrat o „fermă de troli” în numele Turning Point Action.

Platforma Twitter a reacționat prin suspendarea a peste 260 de conturi, pentru implicarea lor în „manipularea platformei și spam”.

Pe 4 ianuarie 2021, Charlie Kirk a anunțat într-o postare pe Twitter că Turning Point Action va trimite peste 80 de autobuze la protestul „Stop the Steal” organizat de Donald Trump pe 6 ianuarie 2021, la Washington, în apropierea Casei Albe, ca urmare a pierderii alegerilor prezidențiale.

Turning Point Action ar fi trimis doar 7 autobuze, cu aproximativ 350 de militanți. Ar fi direcționat, de asemenea, sume bani către mai mulți vorbitori la protestul „Stop the Steal”.

Turning Point Action susține că nu a organizat și nici nu a participat la asaltul asupra Capitoliului organizat de susținătorii lui Trump.

Ulterior, Charlie Kirk a șters postarea de pe Twitter și a declarat că asaltul asupra Capitoliului ar fi fost „o judecată greșită” și „un gest neînțelept”, dar nu neapărat o insurecție violentă.

În perioada premergătoare alegerilor prezidențiale americane din 2024, Turning Point Action a implementat Proiectul „Chase The Vote”: trimiterea a mii de activiști în comunitățile din diferite state americane, pentru a interacționa cu alegătorii americani în susținerea candidaturii lui Donald Trump.

Se estimează că Turning Point Action a investit peste 100 milioane de dolari în acest proiect. Activiștii lui Charlie Kirk au acționat în trei state cu aport important la vot (Arizona, Michigan și Wisconsin) și în șase state unde Partidul Republican nu avea o influență suficient de solidă (Georgia, Iowa, Nevada, Carolina de Nord, Ohio și Pennsylvania).

Surprinzător pentru Kirk, proiectul „Chase The Vote” a atras critici serioase din partea unor membri ai Partidului Republican și a fost chestionat pe subiectul transparenței în utilizarea fondurilor alocate.

În cercul de colaboratori apropiați ai lui Donald Trump, proiectul implementat de Turning Point Action a fost considerat a fi un succes, un adevărat „multiplicator de forță”, care a contribuit major la victoria lui Trump în alegerile prezidențiale din 2024.

Turning Point Action – mesaje conspiraționiste împotriva vaccinării anti-Covid-19

În 2021, Charlie Kirk considera că eforturile de realizarea și folosire în SUA a unui vaccin anti-Covid-19, promovate de președintele Joe Biden, sunt comparabile cu „o situație de luare de ostatici în aer liber, în stil apartheid”.

Turning Point Action a lansat o campanie subtilă împotriva vaccinării pentru Covid-19. Mesajul a fost că, în principiu, „vaccinul are sens logic pentru milioane de americani”, dar că americanii trebuie „să aibă libertatea de a alege” dacă se vaccinează sau nu.

Charlie Kirk a considerat vaccinarea anti-Covid-19 și purtarea măștii medicale ca expresii ale unui „apartheid medical” (să ne reamintim expresia „dictatura sanitară” folosită de extremiștii din România!).

Pe toată perioada pandemiei, Charlie Kirk și organizațiile sale au transmis mesaje împotriva măsurilor medicale anti-Covid-19 și au răspândit diferite teorii conspiraționiste.

Student Action Summit – o platformă de promovare a Dreptei creștine radicale în rândul elevilor și studenților americani

La Student Action Summit (SAS) au participat voci importante ale conservatorismului creștin milenarist american, inclusiv Donald Trump.

La SAS au fost promovate idei care acum se regăsesc în discursul oficial al președintelui Trump și în acțiunile implementate de Guvernul SUA:

• expluzarea în masă a imigranților ilegali;
• întâietatea americanilor față de străini la a obține o casă și un loc de muncă;
• reducerea drastică a dreptului la avort;
• promovarea femeii tradiționale: casnică, fără pretenții de carieră profesională, mamă de cât mai mulți copii și gospodina casei;
• extinderea dreptului de posesie a armelor de foc prin eliminarea oricărei reglementări;
• limitarea drastică a drepturilor comunității LGBTQ+;
• teorii pseudo-științifice și conspiraționiste despre pandemia de Covid-19;
• conspirația „Deep State” etc.

La ediția din 2022 a SAS, organizată la Centrul de Convenții din Tampa (Florida), Donald Trump nu a ezitat să proclame public un principiu călăuzitor al naționalismului filetist american: „Suntem americani, iar americanii îngenunchează în fața lui Dumnezeu și numai a lui Dumnezeu!”.

În discuțiile de la Student Action Summit au fost însă evitate cu grijă subiectele sensibile ale unor măsuri stupide adoptate de președintele Donald Trump. De exemplu, la ediția din iulie 2025 a SAS, nu s-a discutat despre situația învățământului superior american din perspectiva reprimării de către Trump a finanțării și autonomiei universitare a unor importante universități americane.

Însă la aceeași ediție a SAS, a fost susținută măsura adoptată de Trump de a reduce masiv finanțările oferite de guvernul american pentru cercetarea științifică, academică. Vorbitorii SAS au argumentat că rezultatele de până acum ale muncii omenilor de știință din mediul academic american ar fi „garbage” (gunoi).

SAS este un alt instrument oferit republicanilor și lui Donald Trump de Charlie Kirk pentru a disemnia agenda lor politică radicală în rândul tinerilor americani.

Falkirk Center for Faith and Liberty – un grup de experți de dreapta care a eșuat

Falkirk Center for Faith and Liberty a fost înființat în 2019 de Charlie Kirk și Jerry Lamon Falwell Jr., un avocat evanghelic american, fiul cunoscutului tele-evanghelist și activist conservator Jerry Falwell.

Respectiva entitate a fost înființată în colaborare cu Universitatea Liberty (Lynchburg, statul Virginia), unde Falwell Jr. era președinte.

Acest grup de experți de dreapta a provocat nemulțumiri în rândul studenților universității, ca urmare a discursului conservator agresiv.

Centrul a funcționat până în 2020, când Falwell Jr. a demisionat de la universitate, urmare a unui scandal sexual.

În 2021, universitatea a reorganizat grupul sub o nouă titulatură: Standing for Freedom Center.

Young Women’s Leadership Summit – noul arhetip de femeie americană tradițională

Acest proiect inițiat de Turning Point USA urmărește promovarea unui nou model de femeie americană tradițională: creștină practicantă, supusă bărbatului, casnică, fără dorința de a avea o carieră profesională, mamă a cât mai mulți copii.

La întâlnirile YWLS se prezintă prelegeri despre „rolul lui Dumnezeu în viața femeii”, sfaturi legate de nutriție și creșterea copiilor etc.

YWLS se declară ca fiind „o alternativă la cultura liberală a feminismului, pe care mulți republicani o caracterizează drept opresivă”.

La ediția YWLS din 2018, participanții au primit-o cu ovații la scenă deschisă pe Candace Owens – analist politic și scriitoare aparținând Dreptei creștine radicale americane –, care cu câteva zile înainte declarase: „Întreaga premisă a mișcării #metoo este că femeile sunt stupide, slabe și nesemnificative”. În declarația sa, Candace Owens diminua rolul nociv al agresorilor sexuali vizați de #metoo.

Professor Watchlist – lista neagră a inamicilor Turning Point USA din rândul profesorilor universitari americani

Professor Watchlist este o platformă online care administrează o listă cu profesori din mediul universitar, despre care Turning Point USA consideră că „discriminează studenții conservatori, promovează valori antiamericane și promovează propaganda de Stânga în sălile de clasă”.

Există și o variantă pentru Marea Britanie: site-ul Education Watch, administrat de filiala TPUSA din Regatul Unit – Turning Point UK.

Proiectul Professor Watchlist, care promovează discriminarea și atacul la persoană, a fost puternic criticat de opinia publică și comunitatea academică.

Asociația Americană a Profesorilor Universitari și prestigioasa publicație „New York Times” și-au exprimat temerile că acest demers reprezintă o amenințare la adresa libertăților academice prin hărțuirea și intimidarea profesorilor universitari. Chiar și revista conservatoare „National Review” a reacționat, descriind site-ul Professor Watchlist ca fiind „un gest iritabil” de victimizare din partea conservatorilor. De asemenea, publicația a denunțat tendințele de comportament și comunicare agresive, inclusiv prin amenințări cu violul și cu moartea, trimise de simpatizanți ai lui Charlie Kirk profesorilor indexați pe site.

Pe partea cealaltă a Oceanului Atlantic, site-ul similar dedicat mediului universitar britanic a fost considerat a fi „McCarthyism în Marea Britanie”, deși a obținut sprijin din partea deputatului conservator Jacob Rees-Mogg și a ministrului de Interne, Priti Patel. Consiliul pentru Apărarea Universităților Britanice a condamnat apariția Education Watch și a considerat demersul va fiind „propagandă populistă de dreapta”.

Investigațiile realizate de publicația „Politico” au identificat numeroase inexactități pe listele negre ale Professor Watchlist:

• profesori care nu au făcut sau declarat ceea ce site-ul acuza;
• profesori care au fost severi cu studenții indisciplinați;
• profesori care au criticat sau ironizat persoana și politicile lui Donald Trump.

În decembrie 2016, peste 1.500 de profesori universitari și cadre didactice din întreaga lume au depus o petiție pentru a fi adăugați pe lista neagră a Professor Watchlist, în semn de solidaritate cu cadrele universitare care au fost vizate și intimidate de Turning Point USA, în urma includerii lor pe listă.

School Board Watchlist – lista neagră cu membri consiliilor școlare care acționează ori au opinii contrare agendei politice conservatoare a Turning Point USA

School Board Watchlist a fost înfințat în 2021, ca o platformă online care publică numele și fotografia membrilor consiliilor școlare care au acționat ori au exprimat opinii contrare agendei politice conservatoare a TPUSA.

Au fost indexați profesori și membri ai consiliilor școlare care au promovat purtarea măștii chirurgicale și vaccinarea în pandemia de Covid-19, care au susținut predarea în școli a Istoriei, a noțiunilor privind rasa, genul și educația sexuală într-un mod care contravine viziunii conservatore creștine radicale a TPUSA.

Implicarea în controlul mișcării studențești universitățile americane

Prin intermediul Turning Point USA, Charlie Kirk a încercat permanent să obțină controlul organizațiilor studențești din universitățile americane. Printre cele mai mari universități vizate de Kirk se numără: Universitatea de Stat din Ohio, Universitatea din Wisconsin-Madison și Universitatea din Maryland.

Conform publicației „The New Yorker”, într-un document confidențial distribuit doar donatorilor, TPUSA s-a lăudat că are o strategie privind preluarea majorității pozițiilor de conducere în mișcarea studențească americană, fapt care ar fi fost urmat de implementarea unor măsuri în favoarea Dreptei creștine radicale:

• reducerea finanțării organizațiilor studențești progresiste din campusurile universitare;
• utilizarea resurselor studențești pentru a organiza forumuri care să promoveze în campusurile universitare „excepționalismul american și idealurile pieței libere americane” etc.

Charlie Kirk – milionar în dolari prin discursul conservator radical-creștin

Charlie Kirk, un personaj fără studii superioare, fără vreo calificare profesională, fără să cunoască vreo meserie, a reușit performanța de a ajunge multimilionar în dolari prin activitatea sa de activist MAGA și militant fundamentalist milenarist.

El a reușit să fondeze și să construiască un „imperiu politic al urii” cu venituri de peste 90 de milioane de euro pe an, milioane de simpatizanți și o linie telefonică directă cu președintele Donald Trump.

Averea personală a lui Kirk nu a fost niciodată cunoscută cu exactitate. Transparența resurselor financiare și a modului de utilizare a banilor nu a fost punctul tare al lui Charlie Kirk ori al Turning Point USA, organizația pe care a înființat-o.

Totuși, se poate deduce că Charlie Kirk a fost un om foarte bogat, dacă cercetăm averea lui imobiliară.

Conform presei americane, Charlie Kirk și familia sa (soția și doi copii) dețin trei proprietăți imobiliare de lux: un conac în stil spaniol și un apartament de lux în Arizona, un condominium pe malul Oceanului Atlantic, în Golful Florida.

Cea mai impresionantă proprietate este elegantul conac în stil spaniol, în valoare de aproximativ 6,5 milioane dolari, situat în comunitatea exclusivistă Silverleaf din Scottsdale (statul Arizona).

Crazy Luxury Homes, platformă online specializată în proprietățile de lux ale celebrităților, prezintă elogios reședința principală a familiei lui Charlie Kirk, ca fiind un conac „în suprafață de 6.841 de metri pătrați, care dispune de 6 dormitoare și 6 băi, cu arhitectură elegantă, cum ar fi grinzi expuse, tonuri bogate de lemn și pereți albi imaculați”.

Vila în stil spaniol are „o cameră mare, cu tavan cu grinzi și șemineu, care creează o atmosferă confortabilă și primitoare, în timp ce bucătăria «gourmet» se mândrește cu o insulă masivă, o chiuvetă cu șorț frontal și electrocasnice de ultimă generație. Servind ca refugiu privat, suita principală oferă două dressinguri, o zonă de relaxare și o baie luxoasă cu o cadă”.

Exteriorul din curtea vilei este perfect amenajat atât pentru divertisment, cât și pentru relaxare, având o piscină încălzită, un SPA, o bucătărie în aer liber și zone extinse cu gazon.

Vila de lux a familiei lui Charlie Kirk este considerată expresia perfectă a „armoniei dintre eleganța arhitecturală a conacului și împrejurimile sale naturale grandioase”.

Charlie Kirk nu a fost un „mucenic al lui Hristos”!

Dacă Charlie Kirk nu ar fi fost inițiat, recrutat, promovat și folosit până la cea mai gravă consecință posibilă – asasinatul politic –, cu siguranță că ar fi avut șanse mari să devină un foarte cunoscut și prosper tele-evanghelist, poate chiar și întemeietor de sectă religioasă.

Charlie Kirk a creat o mașinărie sinistră a discursului de ură, a pervertirii mesajului lui Hristos și a subordonării învățăturii creștine intereselor cinice ale conservatorilor radicali din Partidul Republican, a căror abjectă și toxică creatură este Donald Trump.

Discursul lui Charlie Kirk a sedus milioane de americani, în special tineri, oameni copleșiți de marile probleme ale societății americane: criza economică, ofensiva aberantă a ideologiei „woke”, escaladarea violenței pe străzile marilor orașe, valurile de imigranți ilegali, traficul de droguri etc.

Charlie Kirk și organizația sa, Turning Point USA, n-au oferit soluții reale acestor probleme, dar i-au făcut pe oameni să simtă că aparțin unui ideal, unei comunități puternice, că sunt importanți, că vocea lor va fi ascultată și, mai ales, că alții sunt de vină pentru problemele lor și nu propriile lor slăbiciuni și alegeri.

Charlie Kirk a folosit acest imens rezervor de încredere pentru a promova ura. Ura împotriva străinilor, ura împotriva a imigranților, ura împotriva emancipării femeii, ura împotriva comunității LGBTQ+, ura împotriva democraților și a progresiștilor, ura împotriva cunoașterii științifice. Ura împotriva a tot ceea ce nu corespunde agendei conservatoare radicale a lui Charlie Kirk și a stăpânilor lui din Partidul Republican și din gruparea de acoliți a lui Donald Trump.

Ura este incompatibilă cu învățătura creștină.

Concluzia este logică și simplă: Charlie Kirk nu a fost vreun „mucenic al lui Hristos”, ci un abil activist fundamentalist, care a fost ucis tocmai de această ură.

Dumnezeu să-l ierte!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

* Liderii sindicali mioritici și iluzia „adevăratei libertăți sindicale” într-o Românie „suveranistă”. Modelul rusesc

* Secretariatul General al Guvernului finanțează extremismul naționalist prin așa-zisa „Universitate de Vară – Izvoru Mureșului”, controlată de liderii AUR

* Gânduri la moartea tovarășului Ion Iliescu

* Ipocrizie și defel mintea de pe urmă în reacția Patriarhiei la manifestările legionare de la moaștele „sfântului” legionar Ilie Lăcătușu

* Amurgul politrucilor. Răsăritul demonilor

* Războiul nevăzut: rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

* Ruina credinței strămoșești (I): rădăcinile istorice recente ale ereziei naționalist-filetiste din BOR

– Advertisement –

Dacă ar mai fi fost necesară o confirmare a ticăloșiei, egolatriei și narcisismului celor doi dictatori ai Rusiei imperialiste și Chinei comuniste, discuția dintre cei doi siniștri, surprinsă fără voie de un microfon rămas deschis pe subiectul posibilității de a obține „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, ar fi argumentul suprem că orice comentariu politic despre acești dictatori trebuie să pornească de la premise din domeniul patologiei psihiatrice.

În plimbarea ritualică spre tribuna amenajată în Piața Tienanmen – unde sângele vărsat de luptătorii pentru Libertate și Democrație în vara anului 1989 încă își cere la Dumnezeu împlinirea dreptății –, cei doi dictatori discutau despre cum să-și prelungească viața folosind biotehnologia.

Spusele lui Putin către Xi au fost auzite în traducerea făcută de translator: „Biotehnologia este în continuă dezvoltare. (…) Organele umane pot fi transplantate continuu. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai tânăr şi poţi chiar să obţii nemurirea”.

Politicos, Xi, celălalt dictator, răspunde: „Unii prevăd că în acest secol oamenii ar putea trăi până la 150 de ani”.

– Advertisement –

Dictatorul Coreei de Nord zâmbea politicos, ca martor la sinistra discuție, prea tânăr încă pentru a se gândi să caute „elixirul tinereții veșnice”.

Ăștia sunt Vladimir Putin și Xi Jinping – așa-ziși „Salvatori ai Omenirii”, cum îi prezintă propaganda lor… niște derbedei care au ajuns la ultima parte a vieții și, căutați fiind de Îngerul Morții, sunt disperați să găsească soluția vieții veșnice în lumea asta.

Acesta este „Marele Cruciat” Vladimir Putin, pe care neterminații și ticăloșii mioritici l-au proclamat „salvatorul Ortodoxiei și al Civilizației Europene” – un scelerat căruia îi este frică de moarte și caută să trăiască veșnic aici, fără niciun gând la mântuirea în Hristos!

– Advertisement –

Acest dialog, care dă fiori oricărui om normal, este esența recentelor evenimente festive din China comunistă! Lumea Liberă se confruntă cu două mari imperii aliate cu un „imperiu de buzunar”, toate trei cu capacități nucleare și conduse de niște demenți.

Însă oamenii din Lumea Liberă au memoria precară și uită repede prin ce se definește Răul din această Novus Axis Malum – Noua Axă a Răului.

Să ne reamintim!

Crimele și abuzurile politice comise de China comunistă

Mioriticii se umezesc privind la propaganda colportată de Partidul Comunist Chinez pe rețelele de socializare și mai ales pe TikTok, controlat de guvernul Chinei comuniste. Zeci de mii de comentarii, share-uri, like-uri etc. prin care trepanații noștri se minunează: „Vaaai, ce civilizație au chinezii, ce realizări economice, ce orașe, ce armată, bla, bla, bla!”

Tehnici de manipulare excelent instrumentate de aparatul de propagandă al guvernului comunist de la Beijingh au reușit să convingă pe mulți dintre români că dictatura comunistă chineză ar fi un paradis, o societate prosperă, fără nedreptăți și plină de oportunități pentru cetățenii săi.

Nimic mai fals!

China comunistă este o dictatură, un sistem politic abuziv și criminal, care a avut totuși viclenia să-și asume, fără să pună în pericol puterea politică a Partidului Comunist Chinez, utilizarea anumitor mecanisme ale economiei de piață. S-a folosit, totodată, de nesăbuința și lăcomia Occidentului, care a investit în China comunistă resurse financiare și de tehnologie imense, hrănind acest monstru. Mecanisme economice liberale care au îmbogățit la cote fantastice o elită de partid și de stat obedientă Partidului Comunist Chinez și absolut disprețuitoare și abuzivă în relația cu majoritatea celor peste 1,4 miliarde de chinezi.

Să recapitulăm crimele și abuzurile politice comise de China comunistă!

Politicile abuzive și represive împotriva minorității uigure și a celor turcice, precum și a altor minorități din Tibet și Mongolia interioară

Aceste minorități sunt foarte dificil de asimilat cultural, politic și religios prin politicile oficiale implementate de Partidul Comunist Chinez. În consecință, China comunistă a lansat împotriva lor un întreg arsenal de represiune: campanii de detenție în masă în „centre de reeducare” (estimarea este de cel puțin un milion de persoane încarcerate), muncă forțată, monitorizare biometrică, sterilizare forțată și violență sexuală. Organizații internaționale de monitorizare a Drepturilor Omului au concluzionat că aceste abuzuri pot fi considerate crime împotriva umanității.

Restrângerea drastică a drepturilor și libertăților cetățenești în Hong Kong și anularea autonomiei locale

Prin adoptarea Legii Securității Naționale, în 2020, guvernul comunist chinez și-a creat instrumentul legal de anihilare a Opoziției politice și a mișcării civice pro-democrație din Hong Kong (fostă posesiune britanică, transferată în autoritatea Chinei comuniste în 1997, după 100 de ani).

În temeiul acestei legi abuzive, în Hong Kong au avut loc arestări în masă, au fost închise entități de presă care promovau democrația, au fost impuse interdicții pentru politicienii locali pro-democrație și au fost desființate forțat organizații civice de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești.

Condamnarea deținuților politici la muncă forțată în industrii de interes național

Anchetele realizate de organizații internaționale au dezvăluit că guvernul comunist chinez folosește masiv pedeapsa cu muncă forțată împotriva opozanților politici, prin alocarea acestora pentru executarea pedepsei în industrii importante pentru economia Chinei.

Prelevarea forțată de organe de la deținuții politici

Raportul Kilgour-Mata, redactat ca urmare a investigației relizate de fostul secretar de stat canadian David Kilgour și de avocatul pentru drepturile omului David Matas (publicat în iulie 2006), a concluzionat: „Guvernul Chinei și agențiile sale din numeroase părți ale țării, în special spitalele, dar și centrele de detenție și «tribunalele poporului», începând cu anul 1999, au condamnat la moarte un număr mare, dar necunoscut, de prizonieri de conștiință Falun Gong”.

Falung Gong este o mișcare spirituală și de arte marțiale foarte răspândită în China și care promovează principii morale care intră în contradicție cu ideologie Partidului Comunist Chinez.

Raportul a atras atenția asupra timpului extrem de scurt de așteptare pentru procurarea de organe pentru transplant în China: o săptămână, maximum două, comparativ cu aproximativ trei ani în Canada. De asemenea, a menționat că acest fapt, coroborat cu numărul foarte mare de execuții și decese suspecte în rândul deținuților politici, reprezintă un puternic argument în favoarea tezei că organele sunt procurate la cerere, prin prelevare de la deținuții politici (cu precădere Falun Gong, la acel moment) asasinați în sistemul de detenție organizat de statul comunist chinez.

Militarizarea și acțiunile agresive în regiune, cu precădere în Marea Chinei de Sud

China comunistă a lansat ample proiecte de construire a unor insule artificiale în Marea Chinei de Sd și de militarizare a unor recifuri și teritorii contestate în regiune. Totodată, China comunistă lansează periodic provocări militare împotriva Taiwanului și are ca obiectiv politic declarat ocuparea insulei, pe care o consideră o provincie rebelă.

Gestionarea catastrofală a pandemiei Covid-19 și lipsa totală de transparență

Guvernul comunist de la Beijing nu a comunicat în timp util comunității internaționale că la Wuhan există un focar de infectare cu Covid-19. Dimpotrivă, China comunistă a secretizat toate informațiile privind debutul pandemiei, a comis abuzuri (arestări preventive, hărțuire etc.) împotriva medicilor și a jurnaliștilor care au încercat să avertizeze despre debutul pandemiei și a restricționat vreme de mai multe luni accesul instituțiilor medicale internaționale la informațiile privind pandemia.

Să ne reamintim faptul că și prima pandemie de SARS (varianta CoV-1) s-a declanșat tot în China, în anul 2022, în orașul Foshan (provincia Guangdong). Reacția autorităților comuniste chineze la acel moment a fost la fel de lipsită de transparență și responsabilitate.

Supravegherea în masă a cetățenilor chinezi și utilizarea de tehnologii de represiune individuală și în masă

În China comunistă este deja generalizată, mai ales în marile centre urbane, utilizarea camerelor video stradale cu recunoaștere facială. Totodată, atât guvernul comunist chinez, cât și Armata chineză administrează aplicații de supraveghere și baze de date biometrice care stochează informații despre sute de milioane de cetățeni chinezi.

Nu în ultimul rând, autoritățile guvernamentale ale Chinei comuniste au elaborat și utilizează așa-numiți „algoritmi ai represiunii”.

China lui Xi Jinping – Noul Imperiu Comunist, consolidat cu ajutorul inteligenței artificiale

Pentru a înțelege cât de gravă este degradarea drepturilor și libertăților cetățenești în China comunistă, să analizăm mecanismul de control al populației prin utilizarea „algoritmilor represiunii”, mecanism folosit de guvernul comunist de la Beijing.

Noțiunea de „algoritmi ai represiunii” face referire la sistemele de AI (inteligență artificială) și BIG DATA pe care Partidul Comunist Chinez le folosește pentru a realiza controlul celor peste 1,4 miliarde locuitori ai țării, pentru a preveni disidențele și pentru a reprima minoritățile care nu pot fi asimilate politicilor dictatoriale implementate de guvernul comunist.

Algoritmii represiunii sunt combinații de supraveghere digitală, analiză predictivă a comportamentelor umane și stocare de date prin identificarea biometrică, toate aceste instrumente fiind folosite la nivel național.

Un important algoritm al represiunii este Supravegherea Predictivă. Autoritățile comuniste chineze folosesc algoritmi specifici pentru a analiza o cantitate imensă de date despre cetățenii Chinei:

• locația geografică a domiciliului, a locului de muncă, a stațiunii de vacanță etc.;
• apelurile telefonice (care sunt înregistrate și stocate 24h/24h);
• comportamentul online (postările în rețelele de socializare, comenzile comerciale online, istoricul navigării pe Internet cu accent pe accesarea unor site-uri din străinătate etc.);
• participarea frecventă la slujbe religioase (cei mai vizați sunt chinezii creștini catolici și protestanți).

Folosind aceste informații, se aplică un set de algoritmi care „prezic” care sunt cetățenii chinezi ce pot să devină periculoși pentru regimul comunist. Persoanele care sunt identificate de algoritmii represiunii ca fiind un pericol potențial pentru dictatura comunistă sunt „marcate” și trecute într-un Index folosit ulterior de serviciile de securitate ale Chinei comuniste pentru implementarea unor acțiuni de supraveghere informativă și descurajare.

În multe situații, cetățenii chinezi care au fost „indexați” sunt reținuți câteva zile pentru interogatorii. Uneori sunt trimiși în „centre de reeduare”, chiar dacă împotriva lor nu s-a emis nicio hotărâre judecătorească prin care să se constate comiterea unei fapte ilegale.

Un alt instrument folosit de guvernul comunist chinez pentru controlul populației este Recunoașterea Biometrică și Facială.

În marile centre urbane ale Chinei, în localitățile locuite de minorități etnice și religioase – sistemul fiind permanent în extindere pentru finalizarea controlului asupra tuturor comunităților urbane și rurale – sunt instalate și gestionate milioane de camere video inteligente, controlate prin algoritmi care au capacitatea să detecteze fețele, vocile și stilul de mers al cetățenilor chinezi.

Această tehnologie are capacitatea să identifice inclusiv apartenența la o minoritate etnică, folosind trăsăturile faciale ale unei persoane.

Informațiile furnizate non-stop de sistem sunt stocate și analizate de serviciile de securitate ale Chinei comuniste. Prin coroborare cu alte informații primite de la alți „algoritmi ai represiunii”, sunt folosite pentru implementarea unor măsuri represive împotriva cetățenilor chinezi considerați un pericol pentru guvernul comunist.

Algoritmii represiunii sunt utilizați și pentru Cenzura Automată, pe bază de algoritmi, a rețelelor sociale din China (WeChat, Weibo), controlate de guvernul comunist. Rețelele de socializare occidentale (Facebook și X-Twitter) sunt interzise din iulie 2009, accesul la aceste rețele fiind imposibil pentru cetățenii chinezi.

Algoritmii de represiune scanează non-stop rețelele de socializare chineze și șterg în câteva secunde orice cuvânt, imagine, clip video care sunt considerate a fi sensibile sau sunt interzise (de exemplu, protestele din Piața Tienanmen, lupta pentru democrație din Hong Kong, activitatea religioasă a lui Dalai Lama etc.), conform unui Index stabilit de guvernul comunist chinez.

Utilizatorii care au postat respectivele informații sunt trecuți automat în Indexul de cetățeni „potențial pericol”, monitorizați de serviciile de securitate și pot fi sancționați cu amenzi ori chiar arestați.

Un algoritm al represiunii mai complex, utilizat de dictatura comunistă din China, este așa-numitul Sistem Unificat de Credit Social. Acest sistem are ca scop oficial „îmbunătățirea încrederii și reglementării afacerilor economice”. În realitate, sistemul încearcă să integreze toți algoritmii represiunii într-un supra-algoritm care să ofere în timp real o imagine completă a comportamentului social, economic, cultural, politic etc. al cetățenilor chinezi, al organizațiilor neguvernamentale și religioase, precum și al companiilor de stat și private din China comunistă.

Altfel spus, finalitatea Sistemului Unificat de Credit Social este expresia visului tuturor dictatorilor din istorie: să controleze în timp real viața oricăruia dintre cetățenii imperiului lor.

Sistemul Unificat de Credit Social monitorizează și evaluează în timp real activitățile zilnice ale cetățenilor și entităților economice din China comunistă pentru a identifica nivelul de încredere în regimul comunist în rândul populației și mediului de afaceri, folosind aproape toate informațiile generate de un individ/entitate pe parcursul unei zile, inclusiv cele de natură financiară (tranzacții comerciale, situația rezervei financiare din contul bancar, cumpărăturile efectuate, de la cumpărarea unui suc până la achiziționarea unui autoturism, imobil etc.).

În baza unor algoritmi de o mare complexitate, Sistemul Unificat de Credit Social calculează un punctaj care reprezintă Creditul Social pe care-l deține persoana/entitatea respectivă. Acest scor (evaluare) stabilește nivelul de loialitate față de regimul comunist, rezultat din „comportamentul civic” al persoanei/entității monitorizate.

Comportamentul pozitiv, adică un Credit Social mare (disciplină financiară prin plata la timp a facturilor, a taxelor și impozitelor, respectarea obligațiilor legale față de angajator și față de statul comunist, postări și comentarii favorabile regimului comunist, participarea la activități politice organizate de Partidul Comunist etc.) este recompensat cu un scor mare, cu impact puternic în găsirea unui loc de muncă mai bun, în aprobarea unor credite bancare, în avansarea profesională ori în cariera publică, inclusiv cea politică.

Comportamentul negativ, deci un Credit Social mic (ignorarea obligațiilor financiare, postări și comentarii critice la adresa autorităților comuniste chineze, independența de gândire contrară pozițiilor oficiale ale Partidului Comunist, participarea la acțiuni civice considerate periculoase de guvernul comunist etc.) este sancționat prin hărțuire din partea superiorilor ierarhici de la locul de muncă, inclusiv pierderea locului de muncă, prin amenzi, arestări preventive și chiar condamnarea la „reeducare” într-un centru de detenție specializat.

Abuzurile și crimele politice comise de Xi Jinping

Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, unul dintre comuniștii chinezi care au lansat mișcarea de gherilă comunistă din provincia Shaanxi, în nordul Chinei. Tatăl lui Xi Jinping a fost un important lider al Partidului Comunist Chinez. Deși a fost „epurat” în timpul Revoluției Culturale și trimis „la munca de jos” într-o fabrică, iar ulterior a fost arestat și condamnat la detenție de foștii lui „tovarăși”, Xi Zhongxun va ajunge în elita Chinei comuniste, ca vicepreședinte al Comitetului permanent al Congresului Național al Poporului (al doilea om în statul comunist chinez). 

Dictatorul Chinei comuniste de astăzi, Xi Jinping este un exemplu tipic de activist care a parvenit în structurile de partid, fără prea multă carte (nici acum nu este clar dacă Xi a finalizat studiile de liceu, deși este absolvent de facultate, și nici dacă a finalizat studiile de masterat, deși este posesor al unui doctorat!), dar loial Partidului, chiar dacă Partidul i-a băgat propriul tatăl în pușcărie.

Xi Jinping s-a înscris în Uniunea Tineretului Comunist Chinez în anul 1971. A devenit membru al Partidului Comunist Chinez în 1974, iar după aproximativ 8 ani a început să urce în ierarhia Partidului. A fost numit secretar de partid în districtul administrativ Zhengding din regiunea Hebei și ulterior a lucrat ca activist de partid în alte patru provincii ale Chinei comuniste: Shaanxi, Hebei, Fujian și Zhejiang.

În 1990, Xi a fost numit rector al Școlii de Partid din Fuzhou, promovat viceguvernator al provinciei Fujian, iar în 1991 a devenit guvernator al provinciei.

Conștient că economia centralizată de tip comunist este falimentară, Xi a făcut eforturi ca provincia pe care o guverna să atragă investiții din Taiwanul capitalist și a încurajat dezvoltarea economiei de piață locale.

La începutul anilor 2000, Xi Jinping a fost convocat în fața Comitetului Politic Executiv să dea explicații referitoare la Scandalul Yuanhua, care a izbucnit în provincia Fujian. Acesta a fost primul mare scandal de corupție din istoria Chinei comuniste care a avut loc chiar sub nasul lui Xi Jinping, la acel moment guvernator al provinciei.

Degradat pe scara ierarhică a Partidului, Xi a fost numit în 2002 în diferite „munci de răspundere” în provincia Zhejiang, devenind ulterior secretarul de partid al provinciei. În activitatea politică din provincia Zhejiang, Xi s-a manifestat ca un vehement și intransigent luptător împotriva corupției din administrația locală și de partid.

Iertat de Partid, Xi a devenit membru supleant și apoi membru plin în cel de-al XVI-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez. Din acel moment, pentru Xi s-a deschis calea spre dobândirea puterii supreme în China comunistă.

În 2007 a fost ales printre cei 9 membri ai Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez, la cel de-al XVII-lea Congres, iar în martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres Național Popular, Xi Jinping era ales vicepreședinte al Republicii Populare Chineze.

Totodată, Xi a preluat controlul educației ideologice în Partid, fiind numit rector al Școlii Centrale de Partid, principala instituție de îndoctrinare ideologică a PCC.

Xi Jiping a ocupat treptat toate funcțiile politice care-i asigură controlul asupra statului comunist chinez: președinte al Comisiei Militare Centrale (controlul asupra Armatei, din 2012), secretar general al Partidului Comunist Chinez (controlul asupra Partidului, din 2012) și președinte al Republicii Populare Chineze (controlul asupra statului, din 14 martie 2013).

Ca lider al Chinei comuniste, Xi a lansat o agresivă ofensivă de întărire a disciplinei de partid și de combatere a corupției în rândul oficialilor partidului și ai administrației.

Lui Xi îi era cunoscută starea de sărăcie generalizată din China – marile aglomerări urbane și prospere fiind excepția, și nu regula. Prin urmare, a implementat ample măsuri pentru eradicarea sărăciei.

Totuși, „prospertatea comună” declamată de Xi nu a anulat sistemul represiv specific dictaturii comuniste. Dimpotrivă, sistemul de control al populației a atins un nivel la care probabil niciun dictator din istorie nu a sperat vreodată.

Xi Jinping știe că dictatura comunistă chineză, care face mari și permanente eforturi să controleze peste 1,4 miliarde de oameni, se poate prăbuși sângeros dacă guvernul nu reușește:

1. să reducă sărăcia, răspândită în majoritatea provinciilor Chinei;

2. să anihileze corupția endemică din Partidul Comunist Chinez și din administrația de stat.

Nu în ultimul rând, Xi Jinping este obligat să exercite un control ferm asupra „aristocrației comuniste”, formată din oameni de afaceri mai mult sau mai puțin controlați de Partid, din membri ai elitei politice a Partidului, Armatei și serviciilor de securitate care au folosit eficient deschiderea Chinei spre economia de piață.

Xi Jinping nu este un democrat și nici măcar un despot luminat. Xi Jinping este doar un dictator comunist în costume elegante și cu aparențe de „businessman”.

Ca orice dictator care se respectă, Xi Jinping se află în prezent la al treilea mandat de președinte al Chinei comuniste: primul mandat a fost exercitat între 2013 și 2018, al doilea în prioada 2018–2023, iar al treilea a început în 2023 și durează până în 2028.

XI Jiping a modificat Constituția Chinei în 2018 și a eliminat limita de două mandate prezidențiale. În consecință, Xi are la dispoziție un număr nelimitat de mandate de Președinte sau, altfel spus, de facto este ales pe viață în această funcție.

Dictatorul Chinei comuniste are pe conștiință numeroase abuzuri și crime politice care s-au comis cu implicarea lui directă ori cu aprobarea sa.

Să reamintim câteva.

Reprimarea avocaților pentru drepturile omului. În iulie 2015, peste 300 de avocați, asistenți juridici și activiști pentru Drepturile Omului au fost arestați, deținuți în locații secrete, torturați și obligați să semneze declarații de autoincriminare. Prigoana împotriva avocaților care reprezintă în instanțe activiștii pentru Drepturile Omului s-a intensificat. În acest moment, guvernul comunist implementează măsuri dure precum controlul ideologic al organizațiilor profesionale de avocatură, revocarea licențelor de practică pentru avocații considerați periculoși pentru regimul comunist, monitorizare prin serviciile de securitate etc.

Xi Jinping a decis investiții majore în Sistemul Unificat de Credit Social, însă a încercat să ofere o aparență prietenoasă acestui sistem de monitorizare, reducând de exemplu utilizarea lui pe chestiuni politice și orientându-l mai mult spre entitățile economice. Totuși, Sistemul Unificat de Credit Social a fost integrat cu alte sisteme de supraveghere și control al populației și își menține rolul determinant în apărarea și menținerea regimului comunist chinez.

Sub conducerea lui Xi Jinping au continuat acțiunile de suprimare a uigurilor și a altor minorități etnice și religioase din China. În prezent, aproximativ un milion de etnici uiguri și minoritari musulmani sunt deținuți în „centre de reeducare”, fiind supuși muncii forțate și reeducării ideologice.

Un aport important l-a avut Xi Jinping în accelerarea distrugerii autonomiei Hong Kong-ului. În 2024 a fost modificată Legea Securității Naționale prin stabilirea de pedepse severe (până la închisoarea pe viață) pentru acțiuni precum trădarea, așa cum sunt considerate protestele militanților civici pro-democrație din Hong Kong. În temeiul modificărilor făcute asupra acestei legi, forțele represive chineze comuniste din Hong Kong au posibilitatea să rețină protestatarii timp de 16 zile, fără să le permită dreptul de a apela la un avocat. Xi Jinping a făcut un obiectiv major al politicilor sale din transformarea Hong Kong-ului în oraș controlat total de China comunistă.

Xi Jinping a implementat măsuri de manipulare și control asupra societății civile din China comunistă și de folosire a acesteia pentru apărarea intereselor regimului comunist chinez pe plan internațional. Astfel, la nivelul ONU, China comunistă a acreditat zeci de ONG-uri chinezești controlate de Partidul Comunist pentru a bloca și sabota inițiativele internaționale de anchetare și condamnare a abuzurilor comise de regimul comunist asupra drepturilor omului în diferite regiuni ale Chinei (Xinjiang, Tibet, Hong Kong). Totodată, astfel de ONG-uri perturbă și încearcă să anihileze orice acțiune civică din interiorul Chinei îndreptată împotriva regimului comunist chinez.

Obsesia lui Xi Jinping pentru disciplină în Partid și în societatea chineză comunistă este cunoscută. La inițiativa lui au fost implementate și dezvoltate mecanismele de disciplină internă cunoscute sub denumirile de Shuanggui și Liuzhi.

Shuanggui a fost inițial un sistem disciplinar intern al Partidului Comunist Chinez (PCC) și se aplica exclusiv membrilor de partid. În practică, Shuanggui înseamnă „a te prezenta la un loc indicat, la o oră stabilită pentru anchetare”. Membri de partid suspectați de corupție sau de „neloialitate politică” erau reținuți de Comisia Centrală pentru Inspecția Disciplinei. Aceștia erau trimiși în detenții secrete, în centre speciale, fără avocat și fără contact cu familia, care nu era informată de dispariția lor. Suspecții erau supuși torturii, privării de somn și bătăilor pentru a se obține semnarea unor declarații autoincriminatorii. Sistemul Shuanggui datează din anii ’90 ai secolului XX și a fost preluat și perfecționat de regimul comunist condus de Xi Jinping.

În 2018, odată cu implicarea lui XI Jinping, conducerea Partidului Comunist Chinez a decis generalizarea utilizării acestui sistem la nivelul întregii administrații publice a Chinei comuniste, sub denumirea de Liuzhi, ca urmare a adoptării Legii Naționale de Supraveghere. Liuzhi se aplică atât membrilor Partidului, cât și tuturor funcționarilor publici și angajaților instituțiilor publice finanțate de statul comunist chinez (spitale publice, universități, școli, companii de stat etc.).

Implementarea sistemului de disciplină Liuzhi permite arestarea suspecților și detenția lor până la o jumătate de an într-o locație secretă, sub controlul Comisiei Naționale de Supravegere. Suspecții nu au acces la avocat și la contactul cu familia și nu este necesară o dispoziție a instanței de judecată pentru reținerea în arest a suspecților.

În ciuda asigurărilor oficiale făcute de guvernul comunist, sistemul Liuzhi folosește în continuare tortura și bătăile în desfășurarea anchetelor și a procedurilor de „reeducare”.

Admiratorii Chinei comuniste de pe plaiurile mioritice, majoritatea lor fiind niște creștini ortodocși ratați, trebuie să știe că Xi Jiping este unul dintre cei mai agresivi dușmani ai libertății religioase din lume.

Politica oficială a dictaturii comuniste din China în domeniul religiei poartă denumirea generică de Sinicizarea Religiei și a fost lansată de Xi Jinping în anii 2015-2016.

Scopul acestei politici este alinierea tuturor credințelor religioase la ideologia Partidului Comunist Chinez (PCC). Altfel spus, toate religiile acceptate de regimul comunist trebuie să pună Partidul Comunist Chinez și pe liderul acestuia, Xi Jinping, mai presus de orice doctrină religioasă, iar practicile religioase trebuie să fie modelate conform cu „valorile socialismului chinez”. În fapt, este vorba de un fel de „filetism” comunist chinez, care proclamă întâietatea Comunismului față de orice doctrină religioasă.

Sinicizarea Religiei a atacat comunitatea islamică, mai ales pe minoritarii etnici uiguri. În Xinjiang au fost trimiși în „centre de reeducare” aproximativ un milion de uiguri musulmani. Pe lângă arestarea credincioșilor musulmani, guvernul comunist a dispus demolarea unor moschei sau transformarea lor în centre comerciale, interzicerea sau restricționarea celebrării rugăciunilor publice, a postului de Ramadan. Membri comunității musulmane din China, alături de practicanții altor religii (creștinism, budism, Falun Gong, daoism), sunt permanent monitorizați de Sistemul Unificat de Credit Social și de alte sisteme de supraveghere ale guvernului comunist chinez.

O altă țintă a politicii de Sinicizare a religiei este comunitatea creștină, formată în principal din catolici și protestanți. Regimul comunist recunoaște doar Biserici „oficiale” controlate strict de statul chinez comunist – Patriotic Catholic Association și Three-Self Patriotic Movement. Celelalte entități religioase creștine sunt considerate Biserici „neînregistrate” și sunt persecutate permanent prin demolarea locurilor de cult și a crucilor, confiscarea cărților de slujbă și a exemplarelor Bibliei, arestarea preoților și trimiterea lor în „centre de reeducare”.

Budismul tibetan este o altă credință religioasă prigonită de Xi Jinping. În Tibet, numeroase mânăstiri tibetane au fost fie închise, fie puse sub controlul strict al dictaturii comuniste chineze. Călugării sunt obligați să urmeze cursuri de „învățământ ideologic comunist” și să-și manifeste public loialitatea față de președintele Xi Jinping. În comunitățile tibetane din China comunistă, imaginea liderului tibetan Dalai Lama este strict interzisă.

Mișcarea spirituală și de arte marțiale Falun Gong a fost interzisă de regimul comunist chinez în anul 1999, ca urmare a eșecului încercărilor de integrare a mișcării în politica oficială a Partidului Comunist. Adepții Falun Gong sunt permanent monitorizați și arestați la primul semn că pot să devină un pericol potențial pentru dictatura comunistă. Au existat anchete internaționale care au avertizat că unii membri ai Falun Gong au fost supuși prelevării forțate de organe pentru piața internă și internațională de transplant de organe.

Regimul comunist chinez, condus de dictatorul Xi Jinping, a lansat cea mai amplă, agresivă și sângeroasă represiune religioasă cunoscută de China după epoca dictatorului comunist Mao Zedong. Spre deosebire de dictaturile comuniste europene, unde s-a urmărit controlul instituțional al entităților religioase, China comunistă condusă de Xi Jinping urmărește ideologizarea cultelor religioase și transformarea lor în instrumente de propagandă comunistă și de control asupra populației, în beneficiul dictaturii, eliminându-se orice concurență a lui Dumnezeu în fața Partidului și a Conducătorului Xi.

Xi Jinping este protejat de o eventuală urmărire penală internațională pentru crimele pe care le comite. China nu este parte a Curții Penale Internaționale, iar ca stat membru în Consiliul de Securitate al ONU, China blochează permanent, folosindu-se de dreptul de veto, toate anchetele internaționale care o vizează ori care pun în pericol interesele dictaturii comuniste chineze și ale aliaților săi.

Xi Jiping pentru noi / E Volodea Putin 2!

În România, după 1989, China comunistă a reușit să influențeze, să cointereseze și să corupă numeroși politicieni. Doar apartenența la Uniunea Europeană și la NATO a oprit transformarea României în „poarta spre Europa” pentru China comunistă.

Recenta participare a două epave morale din politicihia românească – fostul pușcăriaș Adrian Năstase și inepta Viorica Dăncilă, fosta slugă din guvern a fostului pușcăriaș Liviu Dragnea – la festivitățile organizate de dictatura comunistă din China reprezintă o reconfirmare a faptului că această dictatură are încă aliați în România, chiar dacă, deocamdată, aceștia nu se mai află în poziții de putere în statul român.

Xi Jiping nu este un „iluminat” și nici un „reformator”. Xi reprezintă doar o altă secreție prelinsă din Partidul Comunist Chinez care nu va accepta vreodată să renunțe la puterea imensă pe care i-o conferă controlul asupra unui stat cu peste 1,4 miliarde de locuitori. Altfel spus, China este condamnată, pentru multă vreme, să rămână o dictatură comunistă.

Xi Jiping are totuși o calitate: știe foarte bine că sistemul comunist, oricât de mult ar fi alimentat artificial cu implementarea forțată a unor mecanisme din economia de piață, este permanent în pericol de a fi aruncat în criză de mișcări sociale și revolte violente. Foarte probabil că Xi intuiește, ca vechi activist de partid, că la nivelul Istoriei, comunismul pe care-l slujește este deja condamnat.

De aceea, Xi Jiping face eforturi extraordinare pentru a moderniza sistemul de control al populației și de a împărți ceva firimituri către cei peste un miliard de săraci ai țării din bogățiile imense adunate de elita Partidului, Armatei și Sistemului de securitate din China comunistă.

Xi Jiping este cu atât mai periculos și mai toxic pentru Lumea Liberă, tocmai pentru că este conștient de falimentul final al dictaturii și ideologiei pe care le slujește. Ca orice comunist fanatic, Xi va lupta până la final pentru salvarea dictaturii, inclusiv asumându-și să arunce lumea într-un nou și devastator război mondial.

Din aceste motive și din multe altele pe care nu am avut timpul și spațiul să le prezint, Xi Jiping și China comunistă reprezintă dușmani ai Lumii Libere și, implicit, ai României.

Apelul la negocieri, la colaborare, la dialog cu dictaturi precum China lui Xi sau Rusia lui Putin reprezintă fie capcane întinse de aceste dictaturi prin mercenarii pe care i-au arvunit printre noi, fie dejecțiile unor idioți utili care s-au lăsat fascinați de achizițiile ieftine și proaste de pe Temu.

Lumea Liberă a grești în relația cu China comunistă, cum a greșit și în relația cu Rusia lui Putin. Sub pretextul colaborării, dar mânați de lăcomie, liderii Lumii Libere au acceptat să investească masiv resurse financiare și mai ales tehnologie și cunoaștere științifică în aceste dictaturi. Profitul financiar făcut este plătit acum de zeci de ori prin eforturile pe care Lumea Liberă trebuie să le finanțeze pentru a opri aceste dictaturi în marșul lor spre cotropirea întregii planete.

Nu știu dacă nu este cumva prea târziu, dar știu că trebuie să ne apărăm Libertatea în fața acestor demoni veniți din iad și care vor să ne coboare în iadul unde ei sunt stăpâni.

(VA URMA)

– Advertisement –