Duminică, 11 iulie 2021, sunt așteptați la urne, pentru a alege un nou Parlament, peste 3.282.837 de cetățeni cu drept de vot din Republica Moldova – „Mica Românie” –, dintre care 258.691 de cetățeni cu domiciliul în teritoriile din stânga Nistrului, asupra cărora Guvernul de la Chișinău încă nu-și exercită controlul suveran.
În luna aprilie a acestui an, președintele Maia Sandu a dizolvat Parlamentul, iar Curtea Constituțională a Republicii Moldova a avizat acest demers pentru că parlamentarii nu au reușit să ajungă la un acord de formare a Guvernului.
Curtea Constituțională a fost solicitată de Maia Sandu „să constate circumstanţele carejustifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a, din cauza expirării termenului de trei luni în cadrul căruia Parlamentul trebuia să formeze Guvernul şi a expirării termenului de 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a două solicitări de învestitură a Guvernului”.
Dizolvarea Parlamentului a fost începutul unui tot mai evident conflict între forțele pro-europene și implicit pro-românești, pe de o parte, și forțele pro-comuniste și pro-ruse, pe de altă parte.
Sondajele au confirmat acestă divizare a clasei politice din Republica Moldova. Partidul Acţiune şi Solidaritate – PAS (partid de dreapta, pro-prezidenţial, pro-UE și pro-românesc) se confruntă cu Blocul Electoral al Comuniştilor şi Socialiştilor – BECS (alianță anti-UE, anti-românească și pro-rusă).
Totodată, a fost evident că, în cele aproximativ trei luni de la dizolvarea Parlamentului, în Republica Moldova s-au intensificat și operațiunile pe frontul războiului hibrid pe care Federația Rusă îl duce în aceste teritorii românești, cu scopul precis de a readuce al doilea stat românesc în sfera sa de influență.
Miza este controlul geopolitic asupra Republicii Moldova. La alegerile de duminică se va decide dacă „Mica Românie” își va continua traiectoria spre aderarea la Uniunea Europeană și, în cadrul acesteia, într-un final, va redeveni teritoriu românesc reunificat cu Țara-Mamă ori se va prăbuși în sfera de influență a Imperiului rus condus de autocratul Vladimir Putin.
În acest context destul de tensionat, sunt posibile surprize neplăcute în desfășurarea scrutinului electoral din „Mica Românie” de la stânga Prutului.
Câteva indicii că Moscova ar putea dori un scrutin tensionat
Vizita ambasadorului american și „protestul” lui Dodon
Există deja indicii că forțele anti-europene din Republica Moldova, controlate direct sau indirect de Moscova, nu ar ezita să provoace o escaladare – probabil violentă – a conflictului cu președintele pro-european Maia Sandu și PAS, partidul susținut de aceasta. O escaladare care este posibil să fie provocată chiar în ziua alegerilor.
Un prim indiciu: liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), comunistul pro-rus Igor Dodon, a transmis personal o scrisoare de protest ambasadorului SUA la Chişinău, Dereck J. Hogan, acuzându-l de imixtiune în procesul electoral din Republica Moldova. Dodon îi reproșa ambasadorului SUA că a vizitat des Comisia Electorală Centrală, în plină campanie electorală, situație care ar reprezenta „o tentativă de influențare a proceselor politice din Republica Moldova, ceea ce nu corespunde statutului diplomatului şi încalcă art. 41 al Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice”.
Comunistul pro-rus, fost președinte al țării (detronat chiar de Maia sandu), se face că uită un „mic” detaliu: ambasadorul SUA la Chişinău are statut de observator internaţional la alegerile din 11 iulie, calitate oficială aprobată de Comisia Electorală Centrală şi deținută, totodată, și de ambasadorul Uniunii Europene, şi de cel al Federaţiei Ruse la Chișinău.
În ziua în care a comunicat ambasadorului SUA scrisoarea de protest, comunistul Dodon a vizitat și Ambasada Federației Ruse la Chișinău, având o întrevedere cu ambasadorul Oleg Vasneţov, probabil pentru a raporta îndeplinirea misiunii ordonate.
Prin „protestul” său, Dodon a încercat să inducă în rândul opiniei publice din Republica Moldova ideea că „imperialismul american” se amestecă în „treburile interne” ale țării și că, implicit, forțele de Dreapta pro-europene – Maia Sandu și PAS – sunt „uneltele SUA”. Înțelepciunea de care a dat dovadă Comisia Electorală Centrală, care a oferit și ambasadorului rus statut de observator internaţional la alegerile din 11 iulie, a aruncat în penibil provocarea operată de Dodon.
„Tăierea gazelor” și „un nou război pe Nistru”
Un alt indiciu: într-o altă declarație politică, liderul pro-rus Igor Dodon a avertizat că o victorie a Dreptei pro-europene ar însemna „tăierea gazelor” și „un nou război pe Nistru”. Totodată, Dodon a amenințat că-și va scoate susținătorii la proteste de stradă, „în cazul în care cei de Dreapta vor încerca să nu recunoască victoria noastră la parlamentare”.
În conținutul declarațiilor și acțiunilor belicoase ale liderului comunist pro-rus Igor Dodon regăsim vechile tehnici de manipulare pe care le-a folosit și în campania electorală de la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020: apelul la amenințarea cu „războiul civil” (sau cu „un nou război pe Nistru”), utilizarea „sperietorilor” NATO și UE, amenințarea cu prăbușirea economiei prin „tăierea gazelor” de către ruși etc.
„Jandarmul român” și militarii NATO care le vor face pe moldovence să nască „copii cu piele închisă la culoare”
Alte indicii: politicienii pro-ruși de la Chișinău au primit primit ajutor și de la AUR Moldova prin acțiunile așa-zis unioniste isterice organizate de „auriști” în Republica Moldova. Aceste acțiuni au constituit argumente suficiente pentru ca aliatul lui Dodon, celălalt lider comunist pro-rus pe numele său Vladimir Voronin, să readucă în dezbaterea electorală „jandarmul român” care va „invada” Republica Moldova, dacă țara va intra în NATO. Jandarm român care îi va însoți pe militarii NATO „invadatori”, care le vor face pe moldovence să nască „copii cu piele închisă la culoare”…
…declarații față de care AUR Moldova a reacționat, probabil în speranța escaladării scandalului, reclamându-l pe Voronin la Consiliul Antidiscriminare pentru „discriminare pe bază de rasă și etnine”. Însă scandalul nu a avut loc, beneficiile electorale pentru AUR, dar și pentru Voronin fiind probabil derizorii.
Acțiunile AUR, „muniție” pentru propaganda rusă
Starea de spirit a cetățenilor, dar și soliditatea unor instituții din Republica Moldova au fost testate și de „unioniștii” de la AUR Moldova.
Astfel, la sfârșitul lunii iunie, o delegație a AUR Moldova a încercat să treacă granița în regiunea transnistreană, prin punctul vamal Varnița. „Unioniștii” au fost opriți de grăniceri ai regimului separatist de la Tiraspol, care le-au interzis accesul la stânga Nistrului. Membri ai AUR Moldova au profitat de ocazie și au supus unui asediu de două zile vama transnistreană, provocând, în stilul deja cunoscut al AUR și al lui George Simion, și câteva altercații cu grănicerii regimului de la Tiraspol.
Incidentele de la Varnița au fost imediat folosite de propaganda în limba română a Moscovei, adică de publicația Sputnik.md. Acțiunile AUR Moldova au fost catalogate ca fiind „extrem de periculoase”. Igor Șornikov, un fel de director al unui așa-zis Institut de cercetare social-politică și dezvoltare regională din Trananistria, declara pentru Sputnik: „Aceasta este o încercare de a intimida potențialul alegător transnistrean prin insuflarea ideii că ar putea exista unele provocări în ziua alegerilor. Și faptul că acești oameni din formațiunea politică pro-română au încercat să pătrundă pe teritoriul Transnistriei dovedește încă o dată că aceste planuri pot fi puse în aplicare”.
Altfel spus, acțiunea AUR Moldova de la granița republicii separatiste a fost un fel de minge la fileul Moscovei, ai cărei agenți, după cum observăm, s-au grăbit să inducă ideea că în ziua alegerilor din Republica Moldova este foarte posibilă izbucnirea unor… provocări.
Din păcate pentru „arhitecții” acestei acțiuni, din fericire pentru Republica Moldova, cetățenii „Micii Românii” nu au mușcat momeala. Nu s-au înregistrat proteste de stradă anti-rusești în Republica Moldova, iar președintele Maia Sandu a ignorat capcana întinsă de „apelul” prin care AUR Moldova îi solicita imperios să intervină.
La puține zile după provocarea de la Varnița, AUR Moldova a atacat SIS (Serviciului de Informații și Securitate ) – o instituție deosebit de importantă atât pentru succesul politicii pro-europene implementată de Președintele Maia Sandu, cât și pentru acțiunile de „contra-mină” lansate împotriva operațiunilor de război hibrid desfășurate de FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei, fostul KGB) pe teritoriul Republicii Moldova.
Activiștii AUR Moldova au protestat la sediul SIS după „rețeta” deja cunoscută: corturi, declarații isterice, încercări de a provoca altercații cu forțele de ordine, autovictimizare etc.
Supărarea AUR Molodova a fost provocată de o solicitare a Comisiei Electorale Centrale, expediată către Serviciul de Informații și Securitate (SIS), pentru a se investiga o posibilă finanțare externă și implicare a unor cetățeni străini în campania electorală desfășurată de AUR Moldova.
Nici această operațiune nu a reușit. Forțele de ordine nu i-au bruscat pe protestatari. Populația din Chișinău nu s-a solidarizat cu „auriștii”, iar președintele Maia Sandu a respins sec solicitarea AUR Moldova ca SIS să înceteze așa-zisele „acțiuni de urmărire a membrilor AUR”, considerând demersul ca fiind „o acțiune electorală”.
Maia Sandu și PAS – garanții ieșirii Republicii Moldova din sfera de influență a Moscovei
Principala concluzie la final de campanie electorală este aceea că frații noștri români de la stânga Prutului au șansa de a alege un Parlament cu o majoritate pro-europeană și, implicit, pro-românească.
Acțiunile diplomatice înțelepte ale președintelui Maia Sandu au deschis pentru Republica Moldova drumul către Uniunea Europeană și către reunificarea cu Țara-Mamă. Apropierea președintelui Maia Sandu de România este evidentă. Relațiile dintre România și Republica Moldova au cunoscut o dezvoltare fără precedent de la începerea mandatului de președinte al Maiei Sandu. Se confirmă faptul că idealul unionist poate fi atins prin acțiuni concrete, politice și economice, gândite și implementate cu fermitate, prudență și spirit pragmatic.
Totodată, oferta electorală a PAS – modernă, europeană, reformatoare – se poate transforma, dacă PAS va obține majoritatea în Parlament, într-un program de guvernare care să scoată țara din sărăcie, corupție și mai ales de sub controlul agenților Moscovei. Un guvern pro-european la Chișinău poate să reprezinte șansa accesului Republicii Moldova la resursele financiare, instituționale și umane ale Uniunii Europene, singura modalitate prin care țara poate să scape de influența toxică a Federației Ruse.
În concluzie, important este ca frații noștri moldoveni să participe la vot și să voteze pentru un viitor european…
… și nu în ultimul rând, să nu răspundă la provocări și să nu ofere dușmanilor țării ocazia de a declanșa violențe în ziua alegerilor, în eventualitatea unei victorii a Dreptei pro-europene.
La împlinirea a 30 de ani de la Declarația de Independență – act de voință politică prin care Republica Moldova se elibera din închisoarea URSS –, frații noștri moldoveni au șansa istorică de a da viață gândului cel bun al Maiei Sandu: „Pornim vremurile bune!”.
Porniți spre noi, spre Țară și spre Europa, frați moldoveni!
O slujbă de pomenire a lui Ion Antonescu, urmată – din nefericire – de o serie de discursuri elogioase la adresa Mareșalului, a provocat reacția consilierului onorific al primului-ministru, deputatul Alexandru Muraru (PNL), reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei.
Muraru a sesizat Procurorul General și ministrul de Interne, acuzând că ceremonia religioasă a fost, de fapt, „o deșănțată elogiere a unei persoane condamnate pentru crime de război și crime împotriva umanității, la adresa a sute de mii de civili”.
Scandalul pare a fi orientat, într-o anumită măsură, și împotriva Bisericii Ortodoxe Române, pentru că evenimentul religios a avut loc, evident, într-o biserică ortodoxă din Vaslui, ctitorită de chiar Mareșalul Ion Antonescu.
Gravitatea situației solicită câteva clarificări, atât „de dicționar”, cât și de natură istorică.
Mic dicționar explicativ
Parastasul
Conform Wikipedia, parastasul este „un serviciu memorial (greacă: μνημόσυνον, mnemósynon, „memorial”; slavonă: панvхида, panikhída, din limba greacă παννυχίς, pannychis, „veghe”; română: parastas, de la greci παράστασις, parastas), un moment liturgic solemn pentru odihna celor decedați, oficiat în Biserica Ortodoxă și Bisericile Orientale Catolice, care urmează Ritul Bizantin”.
Site-ul Doxologia oferă o explicație ceva mai detaliată. Astfel, într-un articol dedicat acestui subiect se precizează: „Parastasul nu e altceva decât o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare şi iertare, rostite de preot la sfârşitul slujbei, urmate, ca şi la înmormântare, de «Veşnica pomenire»”.
În cărţile de slujbă se numeşte panihidă (panahidă), dar în popor poartă de obicei numirea de parastas, de la cuvântul grecesc παριστημι (a se înfăţişa înaintea cuiva, a mijloci), deci rugăciune de mijlocire pentru răposaţi.
Soroacele sau termenele pentru pomenirea celor răposaţi sunt:
ziua a 3-a, a 9-a şi a 14-a după moarte;
la 3, 6 şi 9 luni şi la un an după moarte;
apoi, în fiecare an, până la 7 ani după moarte.
Desigur, slujbe de pomenire pot fi săvârșite nu doar la aceste soroace, ci ori de câte ori se dorește acest lucru, respectându-se rânduielile și perioadele liturgice bisericești.
Rugăciunea Bisericii pentru cei mutaţi la Domnul este întâlnită în toate slujbele sale, regăsindu-se în ecteniile întreite care fac amintire de „fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori de locaşuri sfinte şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc pretutindeni”.
Robul lui Dumnezeu
ÎPS Bartolomeu Anania: „În limbajul biblic, patristic, liturgic și bisericesc, orice creștin este rob al lui Dumnezeu, fie în timpul vieții, fie după moarte. Rob al lui Dumnezeu este acela care și-L recunoaște pe Dumnezeu ca Stăpân, Creator al omului și iubitor de oameni. Lui I se supune, dar nu «orbește» (adica plutind în supunere ca într-o negură), ci cu luciditate. Or, luciditatea înseamnă discernământ, iar discernământul înseamnă libertate. Ca rob al lui Dumnezeu, omul nu se află sub Dumnezeu, ci întru Dumnezeu, adică în interiorul libertății Lui. A fi rob al lui Dumnezeu înseamnă a deveni cetățean al Împărăției Cerurilor. (…) Desigur, trebuie să recunoaștem că omul, prin greșala lui Adam (care și-a înțeles și folosit prost libertatea), a devenit robul păcatului. Dar tocmai acesta a fost rostul întrupării și jertfei lui Hristos: să ne elibereze din robia constrângătoare a păcatului și să ne redea robiei zburdalnice a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel observă că sclavul (propriu-zis) care a fost chemat de Hristos devine un om liber, în pofida faptului că, social, continuă să rămână sclav, iar omul liber (propriu-zis) chemat de Hristos își păstreaza libertatea tocmai prin faptul că a devenit rob al lui Hristos. Iar Sfântul Apostol Petru avertizează asupra libertății adamice, rău înțelese și prost folosite, așa cum se întâmplă, din păcate, și în zilele noastre, când libertatea omului este invocată ca justificare a propriei sale depravări. Iată ce ne spune înțeleptul Apostol: «Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu»”.
Lămurite fiind aceste noțiuni de bază pentru înțelegerea ceremoniei religioase oficiată de preoții din Vaslui întru pomenirea lui Ion, robul lui Dumnezeu, ar mai fi de spus că biserica în care a avut loc evenimentul NU este exclusiv o ctitorie a Mareșalului.
Din textul pisaniei, rezultă că biserica are mai mulți ctitori, Mareșalul Antonescu fiind printre cei care au oferit ajutorul, probabil financiar, fie din banii proprii, fie prin aprobarea unei subvenții din bugetul statului. Alături de Mareșal, au mai ajutat la ridicarea bisericii atât membrii Comitetului de construcție (coordonat de Generalul de Corp de Armată Ioan Rășcanu, ca președinte, și de protoiereul pr. Econom Ioan Ene, ca vicepreședinte), cât și credincioși creștini din Vaslui.
Complexitatea speței și nefericita grabă punitivă a domnului Alexandru Muraru
Faptul că Mareșalul Ion Antonescu a coordonat, în calitate de Conducător al Statului Român, crime de război, inclusiv crime care se circumscriu noțiunii de Holocaust, reprezintă o realitate de necontestat.
Deși în agora românească încă bântuie imaginea de „erou al neamului”, confecționată Mareșalului Ion Antonescu, după 1989, de diferite grupuscule naționaliste, cu contribuția toxică a unor istorici, oameni de cultură și de film (vezi regizorul propagandist ceaușist Sergiu Nicolaescu), documentele scoase din arhive sunt mai mult decât suficiente pentru a face dovada că Mareșalul a fost un individ lipsit de scrupule, care a ordonat crime de război și antisemite fără nicio tresărire de conștiință, un aliat loial Germaniei naziste și dușman declarat al democrației.
În consecință, elogierea publică a acestuia este o faptă imorală, eventual penală.
Totuși, la ceremonia religioasă care a avut loc la biserica din Vaslui, nu oficierea slujbei de parastas constituie fapta penală. Consilierul onorific Alexandru Muraru trebuie să fie ceva mai atent la nuanțe. Pomenirea într-o slujbă de parastas a unui creștin mort, fie acesta chiar și un criminal de război ca Ion Antonescu, nu reprezintă justificarea sau, mai grav, promovarea păcatelor acestuia. Dimpotrivă, în slujbele de pomenire a celor morți, noi ne rugăm pentru IERTAREA PĂCATELOR LOR!
În consecință, dl consilier onorific Alexandru Muraru nu poate cere Bisericii să nu se mai roage pentru iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu, Ion Antonescu, cum nu poate cere ca acesta să nu mai fie pomenit printre ctitorii bisericii cu hramul Sfânta Paraschiva din Vaslui.
Da, probabil că pentru un politician ancorat într-o realitate ideologizată, „iertarea păcatelor” reprezintă o noțiune greu de înțeles, însă dl Muraru este chemat să facă efortul intelectual necesar pentru a înțelege până unde își poate permite să meargă în acuzațiile sale împotriva Bisericii. Pomenirea la parastas nu înseamnă comemorare (în sensul de elogiere), domnule consilier!
Trebuie deci apărat parastasul de pomenire a robului lui Dumnezeu, Ion Antonescu, ca exercitare a drepturilor și libertăților religioase garantate Bisericii Ortodoxe Române de legislația României și de Uniunea Europeană.
Nu poate fi însă apărat preotul care, după oficierea slujbei religioase, a rostit un scurt discurs în care îl elogia pe Mareșalul Ion Antonescu ca „martir” și „mare om de stat”. Din păcate, părintele a căzut în capcana unui naționalism toxic, în „panoplia” căruia sunt așezate de-a valma figuri sângeroase ale istoriei noastre: „Căpitanul” legionarilor Corneliu Zelea Codreanu, Mareșalul fascist Ion Antonescu, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu…
Pe de altă parte, la ceremonia religioasă despre care discutăm, au participat numeroși oameni de cultură și, mai ales, ofițeri în rezervă ai Armatei Române (purtători de decorații militare, din câte am observat). În discursurile rostite, unii dintre aceștia au adus elogii Mareșalului Antonescu, „mare erou al neamului”. Nici acești adulatori ai lui Antonescu nu pot fi apărați. Demersul lor este antidemocratic și incompatibil cu valorile societății libere în care ne dorim să trăim.
Mai trebuie spus că anchetarea celor care l-au elogiat, la Vaslui, pe criminalul de război antisemit Mareșal Ion Antonescu va provoca reacții din zona naționalistă a agorei românești. Scandalul este deja declanșat, însă nu trebuie să escaladeze.
Dl consilier Alexandru Muraru are partea lui de responsabilitate pentru ca această speță să fie corect judecată și, înainte de toate, rezolvată folositor pentru democrația noastră. O responsabilitate care impune politicianului național-liberal să fie mult mai atent la nuanțe și înțelesuri profunde.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Editura Academiei Române a publicat recent „capodopera” fostului securist și pușcăriaș Dan Voiculescu sub titlul „Umanismul pragmatic” (!). O așa grozăvie a oripilat opinia publică și a stârnit valuri de protest și dezgust în agora românească.
Singurul care pare a fi neafectat de rahatul acestui scandal este onorabilul domn academician Ioan-Aurel Pop, nimeni altul decât președintele Academiei Române.
Într-un interviu acordat „Newsweek România”, liderul academicienilor români adoptă o poziție de genul „participă, dar nu se bagă”.
Să lecturăm un fragment edificator din penibilitatea de răspuns:
„În cazul acestei lucrări, conducerea Academiei Române nu și-a dat niciun fel de acord, nici colectiv (Biroul Prezidiului sau Prezidiul) și nici individual, prin președinte, vicepreședinți sau secretar general. Orice lucrare publicată la Editura Academiei Române are nevoie de cel puțin două referate de specialitate și de avizul secției din Academie în specialitatea căreia se încadrează lucrarea respectivă. Pentru lucrarea în cauză, avizul a venit din partea Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie, iar referatele au fost semnate de dl acad. Mugur Isărescu și de dl prof. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei.
Responsabilitatea științifică a lucrărilor publicate de EAR o au autorii, secțiile de specialitate și referenții. Costurile lucrării de față nu au fost suportate din bugetul EAR și nici din bugetul central al Academiei, ci de către autor.
Personal nu cred că autorul Dan Voiculescu ar fi trebuit să publice în EAR și nu mi-am dat niciodată acordul pentru un asemenea act.
În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de «umanism pragmatic», iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi”.
Observăm că președintele Academiei Române se rătăcește în explicații, probabil conștiința dumnealui fiind copleșită, săraca, de rahatul cu apă rece pe care o obligată să-l mănânce.
Deși insistă pe nevinovăția conducerii Academiei Române, care „nu și-a dat niciun fel de acord, nici colectiv (Biroul Prezidiului sau Prezidiul) și nici individual, prin președinte, vicepreședinți sau secretar general”, academicianul Ioan-Aurel Pop recunoaște că maculatura securistului a fost publicată la Academia Română cu avizul unei secții a Academiei (Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie). Altfel spus, prin secția respectivă, Academia Română și-a oferit, implicit, girul științific pentru „tratatul” securistului Dan Voiculescu. Mai grav, demersul editorial a fost susținut prin referatele a doi membri ai Academiei Române, colegii onor președintelui Ioan-Aurel Pop, anume acad. Mugur Isărescu și prof. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei.
Se poate spune că este foarte interesantă implicarea tovarășului Isărescu în susținerea lui Dan Voiculescu, în contextul în care Dosarul „Manole” (în care onorabilul domn este acuzat de CNSAS că a fost colaborator al Securității comuniste!) se află la Curtea Constituțională. Se strâng rândurile, tovarăși?
În explicațiile oferite, președintele Academiei Române nu uită să spună că instituția pe care o prezidează nu a cheltuit cu tipărirea maculaturii securistului Dan Voiculescu. Dimpotrivă, din declarația lui Ioan-Aurel Pop reiese că securistul a plătit integral costurile. Adică, mai pe șleau, a cumpărat pe bani girul științific și onorabilitatea Academiei Române, cam cum cumperi o damă de consumație mai de lux, așa, specială, nu chiar de pe centură…
Logoreea practicată în interviul amintit de academicianul Ioan-Aurel Pop, despre cum a formulat el conceptul de „umanism” și „despre utilizarea sa în viața contemporană într-o carte recentă”, nu reprezintă nimic altceva decât confirmarea situației penibile cu miros de securist în care singur (și poate mânat de interese mai puțin academice) s-a băgat președintele Academiei Române.
Dacă domnul academician Ioan-Aurel Pop ar fi fost posesor de bun-simț (cum se presupune că ar avea academicienii – nu-i așa? – cele mai luminate minți ale națiunii noastre!), și-ar fi cerut scuze public și ar fi căutat să adopte măsurile necesare pentru a fi ștearsă pata de rahat aruncată pe obrazul Academiei Române de mișelia comisă la Editura instituției.
Însă președintele Ioan-Aurel Pop alege să facă pe neștiutorul (nu a mâncat rahatul, nu-i miroase gura!) și pe interesantul (debitând teorii despre ce este și ce nu este „umanismul pragmatic”).
Sictir, coane Aurele!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În ziua de 21 aprilie 2021, la inițiativa lui Jean-Pierre Fabre-Bernadac (ofițer în rezervă, în vârstă de 70 de ani), este semnată și dată publicității o scrisoare-apel – „Pentru o întoarecere a onoarei și datoriei în rândul conducătorilor noștri” -, adresată președintelui Emmanuel Macron, miniștrilor și parlamentarilor.
Documentul este semnat de 20 de generali, 100 de ofițeri superiori și câteva mii de militari de diferite grade inferioare.
Franța este afectată de o serioasă criză politică și economică, provocată de pandemia Covid-19. În luna aprilie, țara s-a confruntat cu un al treilea val de pandemie, care a obligat Guvernul să aplice măsuri severe de carantină: restricții de circulație, închiderea școlilor și a unor magazine considerate a fi neesențiale pentru aprovizionarea populației, interdicția de părăsire a locuințelor după ora 19.00 etc.
Franța a înregistrat un număr de aproximativ 5,6 milioane de cazuri de infectare cu noul coronavirus, din care peste 100.000 de decese.
Inevitabil, democrația din Franța a fost afectată și supusă unui intens asediu din partea atât a cetățenilor nemulțumiți de măsurile sanitare severe aplicate de Guvern, cât și a extremiștilor de toate culorile – de la cei de Stânga anarhistă la cei de Dreapta militaristă –, care sunt mereu pregătiți să profite de criza societății democratice.
Situația din Franța nu este singulară. În aproape toate statele membre ale Uniunii Europene, precum și în alte state din comunitatea Lumii Libere (SUA, Canada, Australia etc.), cu diferite proporții și rezultate, grupările extremiste – fie anti-capitaliste, fie naționaliste – au câștigat teren.
În România, criza provocată de pandemia Covid-19 a favorizat apariția formațiunii politice naționaliste AUR și intrarea acesteia în Parlamentul României, în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2020.
Scrisoarea Militarilor Francezi reprezintă o mostră definitorie pentru naționalismul anti-european și enclavizat, această fantomă care bântuie națiunile europene.
Arsenalul propagandistic al militarilor naționaliști francezi: vorbe mari, sforăitoare, ideologie inspirată din extremismul de Dreapta și amenințări cu „războiul civil”
Scrisoarea-apel semnată de militarii naționaliști francezi este infestată de o frazeologie ce se dorește a fi un apel eroic la „Onoare și Patrie”. Semnatarii consideră că onoarea lor „constă în denunțarea dezintegrării care ne lovește patria”.
Care este conținutul acestei „dezintegrări”? În viziunea autorilor, „dezintegrarea” este provocată, în primul rând, de „anti-rasismul care este afișat cu un singur scop: să creeze pe solul Franței neliniște, chiar ură între comunități”. Susținătorii anti-rasismului „disprețuiesc țara noastră, tradițiile, cultura ei și vor s-o vadă dizolvându-se prin eliminarea trecutului și a istoriei sale”, consideră militarii naționaliști semnatari ai documentului.
În al doilea rând, „dezintegrarea” Franței este provocată „de islamism și de hoardele suburbane”, efectul fiind „comploturi împotriva națiunii pentru a transforma teritorii (ale Republicii – n. red.) supuse dogmelor contrare Constituției noastre”.
În al treilea rând, „dezintegrarea” ar fi provocată pentru că „ura are prioritate față de frățietate, în timpul demonstrațiilor în care puterea folosește Poliția ca mandatar și țapi ispășitori în fața francezilor în veste galbene care-și exprimă disperarea”. Altfel spus, forțele de ordine refuză să fraternizeze cu protestatarii din vestita grupare a „Vestelor Galbene” (un conglomerat politic populist, cu diferite orientări extremiste, fie de Stânga, fie de Dreapta), „în timp ce persoane mascate și cu glugă jefuiesc afacerile și amenință” membrii forțelor de ordine.
În fața acestei situații deplorabile – intenționat zugrăvită în tonuri apocaliptice – în care zace Republica Franceză, semnatarii scrisorii-apel avertizează că ei, ca „slujitori ai Națiunii, întotdeauna gata să-și asume sacrificii, așa cum cere statutul militar”, nu pot fi spectatori pasivi.
Jean-Pierre Fabre-Bernadac, ofițer rezervist
Care este „oferta” militarilor naționaliști francezi? Ei atenționează că „este imperativ ca cei care conduc Franța să găsească curajul de a eradica aceste pericole, iar pentru a face acest lucru, este adesea suficient să aplici legile existente fără slăbiciune”. În caz contrar, dacă „laxitatea (politicienilor) va continua să se răspândească inexorabil în societate, aceasta va provoca, în cele din urmă, o explozie și intervenția tovarășilor noștri activi (militari – n. red.) într-o periculoasă misiune, cu scopul de a ne proteja valorile civilizaționale și de a ne proteja compatrioții pe teritoriul național”. Mai direct spus, „periculoasa misiune de salvare a valorilor etc.” este o lovitură de stat militară, care ar aduce la conducerea țării o juntă militară menită să salveze Franța de anti-rasism, de prezența concetățenilor francezi de religie islamică, dar și de sistemul capitalist împotriva căruia au protestat vehement și violent „Vestele Galbene”.
În finalul aberației, militarii naționaliști francezi renunță la orice politețuri și amenință direct cu războiul civil: „După cum putem vedea, nu mai este timp să amânați; altfel, mâine, războiul civil va pune capăt acestui haos în creștere, iar decesele, pentru care veți purta responsabilitatea, vor fi în număr de mii”.
De remarcat faptul că scrisoarea-apel a fost comunicată publicului într-o zi cu valoare de simbol: 21 aprilie. La această dată s-au împlinit 60 de ani de la lovitura de stat eșuată, organizată de un grup de generali în retragere (Maurice Challe, Edmond Jouhaud, André Zeller și Raul Salan) și îndreptată împotriva președintelui Franței, Charles de Gaulle. Puciul s-a desfășurat în perioada 21-26 aprilie 1061 și a eșuat ca urmare a unui magistral discurs rostit de De Gaulle la posturile naționale de radio și TV. Istoria a notat că președintele a câștigat „războiul tranzistorului” pentru că discursul său, transmis pe unde radio, i-a determinat pe militarii rebeli să renunțe la puci și să se predea Armatei Franceze.
Reacții la scrisoarea-apel a militarilor naționaliști
Principalul beneficiar al acțiunii militarilor naționaliști este Marine Le Pen, lidera extremei drepte din Franța. Aceasta a reacționat însă cu prudență: i-a invitat pe militari să i se alăture, să susțină programul ei politic pentru alegerile prezidențiale din 2022, dar i-a avertizat că ea nu sprijină ideea organizării unei lovituri de stat militare, considerând că soluția la problemele cu care se confruntă Franța este utilizarea mecanismelor democratice. Într-un gest de captare a bunăvoinței militarilor naționaliști, Marine Le Pen a negat că scrisoarea ar conține o amenințare cu lovitura de stat.
Stânga radicală din Franța a reacționat cu duritate prin vocea liderului ei, Jean-Luc Mélenchon, care a cerut vehement ca semnatarii scrisorii-apel să fie deferiți urgent Justiției. O reacție previzibilă, având în vedere faptul că textul scrisorii, deși îndreptat către inamicul comun – clasa politică aflată la conducerea Franței –, exprimă valori ale ideologiei de extremă Dreapta, în conflict natural cu ideologia de extremă Stânga.
Guvernul Franței a reacționat prin vocea ministrului Apărării, doamna Florence Parly, care a anunțat că militarii semnatari ai scrisorii-apel vor fi sancționați conform regulamentelor militare în vigoare. Conform legislației din Franța, cadrelor militare active și în rezervă le este interzis să-și exprime în public opiniile despre religie și politică.
Generalul François Lecointre, șeful Statului Major al Armatei Franceze, s-a declarat „absolut revoltat și șocat” și a anunțat declanșarea unei proceduri excepționale, la solicitarea ministrului Apărării. Generalii semnatari vor fi deferiți unui Consiliu Militar Superior, iar la final, președintele Republicii va emite un decret de excludere a acestora din rândul corpului de ofițeri ai Armatei Franceze.
Un sondaj realizat de „Harris Interactive” pentru postul de televiziune La Chaîne Info, arată că:
58% dintre francezi aprobă acţiunea militarilor;
49% consideră că „Armata trebuie să intervină pentru a restabili siguranța publică fără să aştepte vreun ordin”;
45% dintre francezi cred că „Franţa va cunoaşte curând un război civil”.
Naționalismul – o boală mortală de care națiunile Europei refuză să se vindece
Scandalul Scrisorii Militarilor Francezi are loc pe fondul intensificării luptei politice dintre cei doi principali candidați la alegerile prezidențiale care se vor organiza în Franța anul viitor: Emmanuel Macron și Marine Le Pen. Din această persectivă, s-ar putea spune că respectivul scandal cu iz naționalist-extremist este doar un episod din această luptă.
Totuși, aceasta ar fi o concluzie superficială.
Textul scrisorii-apel, numărul surprinzător de mare de militari francezi care l-au semnat (peste 8.000!) și simpatia puternică de care se bucură inițiatorii în rândul cetățenilor francezi exprimă realitatea unei crize profunde în care se află democrația din Franța. O criză specifică însă nu doar societății franceze, ci și multor altor state membre ale Uniunii Europene (inclusiv României!) .
Sistemul democratic al Uniunii Europene plătește tot mai scump excesul de „vitamine pentru democrație” cu care a forțat națiunile europene să se hrănească în ultimul deceniu: implementarea tot mai agresivă a politicilor de gen; transferul masiv de populații străine (imigranții) pe teritoriile statelor membre, însoțit de eșecul integrării acestora în sistemul valorilor democratice europene; secularizarea agresivă și aproape eliminarea Bisericii Creștine din dezbaterea publică; birocratizarea excesivă a mecanismelor Uniunii Europene; tentativele de rescriere abuzivă a Istoriei Națiunilor Europene într-o „cheie” neomarxistă etc.
Toate aceste erori au fost comise în numele Democrației Europene. În ciuda tuturor așteptărilor mai mult decât optimiste, de data asta „plus” cu „plus” (măsurile, politicile publice prin care s-a crezut că Democrația va fi întărită, extinsă!) oferă ca rezultat „minus”.
Constatăm în rândul națiunilor Europei Unite un „minus” grav în ceea ce privește aderența la Democrație. Națiunile membre ale UE lasă impresia că s-au săturat de mecanismele administrative lente, birocratice și defel „eroice” ale Democrației.
Europenii solicită reacții imediate pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă, mai ales în aceste vremuri în care umanitatea este pusă în pericol de pandemia Covid-19.
Birocrația Uniunii Europene s-a dovedit a fi incapabilă să ofere o astfel de reacție atât în confruntarea cu pandemia Covid-19, dar și în general, atunci când a fost chemată să rezolve problemele cetățenilor europeni.
Mai mult, europenii nu se mai simt reprezentați de mecanismele politice ale acestei Uniuni. De exemplu, ce să mai înțeleagă cetățenii europeni din eficiența și reprezentativitatea acestor mecanisme, atunci când Parlamentul European, în ianuarie 2021, a considerat necesar să discute „Strategia pentru egalitatea de gen 2020-2025”, în timp ce europenii erau loviți din plin de efectele grave provocate de pandemie – boală, decese, restricții sanitare, falimente, șomaj etc.? Evident, nimeni nu poate nega necesitatea adoptării unei strategii cu privire la egalitatea de gen. Totuși, când casa îți arde în flăcări, prioritatea zero este să stingi incendiul. Restul problemelor pot să mai aștepte…
Dincolo de aspectul practic imediat, criza Democrației din Uniunea Europeană are și o dimensiune ideologică. Politicienii europeni din vremurile noastre au refuzat testamentul democrat-creștin al Părinților Fondatori ai Europei Unite și, implicit, au negat, direct sau indirect, cele trei rădăcini ale Civilizației Europene: Filosofia Greciei Antice, Dreptul Roman și Tradiția Iudeo-Creștină.
În locul acestor valori, ei nu au reușit să așeze ceva trainic. Multiculturalismul pe care l-au promovat este infestat de agresivitatea minorităților de tot felul față de cultura și credințele majorității. Secularismul agresiv îndepărtează un aliat foarte valoros pentru Uniunea Europeană în realizarea idealului unității europene – Biserica Creștină – și nu reușește să aducă pacea socială. Dimpotrivă, extremismul islamist asediază cu putere atât comunitățile cetățenilor europeni de religie musulmană, cât și securitatea statelor membre ale UE.
Toate aceste realități și probabil încă multe altele, pe care le regăsim în teritoriile Uniunii Europene, oferă adepților naționalismului extremist o prețioasă „muniție de război”.
Sub acoperirea mincinoasei lozinci „Pentru o Europă a Națiunilor!”, naționaliștii pregătesc, de fapt, distrugerea unității europene. Capacitatea de seducție a naționalismului – care părea total pierdută, în urmă cu aproximativ 20 de ani – este tot mai mare. Europenii nu se mai obosesc să dezbată, să perfecționeze mecanismele Democrației, să participe la agora Cetății europene. Ei nu se mai simt reprezentați de conducătorii acestei Cetăți și, fapt mult mai grav, ei nu se mai simt cetățeni ai Cetății Europei Unite.
Soluția oferită de naționaliști este seducătoare: „Nu tu ești responsabil pentru relele ce se întâmplă în Cetatea ta, ci străinul venit din depărtări pe capul nostru și care ne infestează locul natal! Nu tu ești responsabil pentru faptele politicienilor pe care i-ai ales, fără prea mult discernământ, să conducă Cetatea, ci ei sunt vinovați pentru că sunt trădători vânduți străinilor! Nu tu ești responsabil pentru prea puțina bunăstare pe care ai obținut-o prin munca ta, poate insuficientă, ci companiile străinilor care te exploatează și care îți jefuiesc Cetatea! Tu nu ești un om ca oricare alt om de pe planeta asta, cu bune și cu rele, ci ești membru al unei națiuni mărețe, alese de Dumnezeu, cu un trecut eroic, o națiune care nu se poate manifesta în toată splendoarea ei din cauza conspirațiilor oculte îndreptate împotriva ei de dușmanii Țării!”.
Astfel de vorbe mari seduc mințile slabe și neinstruite, atunci când sunt folosite inteligent și viclean de politicienii naționaliști. Naționalismul – cândva o etapă necesară în evoluția umanității –, însoțindu-se cu rasismul, xenofobia, homofobia și alte extreme, a provocat milioane de victime în secolul XX, fiind la originea unor crime oribile, culminând cu Holocaustul.
În luptă cu valurile de pandemie Covid-19, Uniunea Europeană va fi obligată, în curând, să-și asume un al doilea front – cel împotriva fantomei naționalismului care bântuie tot mai agresiv mintea și sufletul națiunilor Europei Unite.
Dacă această fantomă va câștiga, pandemia Covid-19 ni se va părea o joacă de copii față de haosul în care naționalismul va arunca Europa noastră…
Mihai Chirica (lider PNL Iași și primarul Iașiului) – inculpat de DIICOT pentru omisiunea sesizării organelor judiciare într-un dosar de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat.
Costel Alexe (lider PNL Iași, președintele Consiliului Județean Iași și fost ministru al Mediului) – acuzat de DNA pentru luare de mită și instigare la delapidare, fapte săvârșite în perioada în care exercita funcția de ministru al Mediului.
Petru Avram (lider PNL Iași și fost director al Administrației Bazinale de Apă Prut Bârlad) – acuzat de DNA pentru abuz în serviciu.
Aceste știri de presă înseamnă mai mult decât „picanteriile” unui scandal politic. „Decapitarea” de către procurori a filialei PNL Iași reprezintă încă un semn clar că la nivelul conducerii PNL există încă o gravă confuzie morală, care poate fi extrem de toxică pentru stabilitatea țării, dacă nu va fi urgent rezolvată.
PNL „ediția 2021” – un partid în criză?
Escaladarea conflictelor interne în PNL a fost provocată – inevitabil, pe plaiurile mioritice – de accederea partidului la guvernare, după alegerile parlamentare din 2020.
În decembrie 2020, Ludovic Orban era acuzat că a sacrificat interesele partidului (cedând ministere importante aliaților USR-PLUS) pentru a obține satisfacerea unui interes personal, acela de a fi președinte al Camerei Deputaților.
În ianuarie 2021, Rareș Bogdan și Robert Sighiartău au încercat o „lovitură de partid”, în fruntea unui grup de „puciști”, cerându-i lui Ludovic Orban să se retragă de la conducerea PNL înainte de Congresul partidului (care va fi organizat în toamnă). Motivele acestei solicitări au fost rezultatele slabe de la alegerile parlamentare din 2020 și pierderea unor ministere importante în favoarea USR-PLUS.
În februarie 2021, într-o ședință de partid extrem de tensionată, deputatul liberal Florin Roman îl acuza pe Ludovic Orban că numirile în funcții publice sunt făcute de acesta pentru „prieteni”, că „face lucrurile nestatutar” și că „toate numirile în funcții sunt făcute fără să existe un vot pentru ele sau o analiză, în Comisia partidului, pentru persoanele propuse”.
Tot în februarie, cel mai de succes primar liberal din țară, liberalul Emil Boc de la Cluj-Napoca, a avertizat că „PNL a trecut o linie roșie” și că „urmează o bătălie internă” între filiala PNL Cluj și conducerea centrală a partidului, ca urmare a faptului că PNL a renunțat la funcția de prefect al județului Cluj în favoarea UDMR.
În martie 2021, la ședința Biroului Executiv Național al PNL, prim-ministrul liberal Florin Cîțu era acuzat de senatorul Virgil Guran că în interiorul Guvernului comunicarea este foarte proastă și că nu a finalizat numirile de secretari de stat propuși de partid.
În luna aprilie 2021, neînțelegerile dintre liderii PNL au fost oarecum „înghețate”, aceștia concentrându-se pe rezolvarea crizei politice prin care a trecut coaliția de guvernământ, ca urmare a demiterii ministrului USR-PLUS al Sănătății, Vlad Voiculescu, de către premierul Cîțu.
Prăbușirea organizației PNL Iași reprezintă deci o supurare gravă a disfuncționalităților existente în organizarea și conducerea acestui partid și, mai ales, în respectarea și implementarea de către național-liberali a principiilor liberale în activitatea propriului partid.
Va decide Ludovic Orban să retragă sprijinul politic pentru liderii PNL Iași, Chirica și Alexe?
În această serioasă criză în care se află PNL, liderul Ludovic Orban este chemat să facă dovada loialității sale față de valorile liberale și, implicit, față de valorile democrației europene.
Prima dovadă este (trebuie să fie!) retragerea sprijinului politic pentru cei doi liberali cercetați penal, Mihai Chirica și Costel Alexe.
Președintele Klaus Iohannis declara marți că „ar fi cazul să reacționeze politic și PNL; dacă n-o va face în următoarele zile, vom avea o discuție pe această temă”. Mesajul este străveziu. Mingea le-a fost aruncată lui Ludovic Orban și grupării sale, prin intermediul căreia acesta controlează partidul și guvernul.
Retragerea sprijinului politic pentru cei doi lideri PNL Iași este solicitată, de această dată într-un mod explicit și vehement, de trei organizații civice din Iași. Asociațiile „Împreună pentru A8”, „Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei” şi „Reset” consideră că judeţul şi municipiul Iaşi sunt într-un blocaj moral, politic și administrativ, cu imaginea publică afectată grav:
„În urma inculpării, nici preşedintele CJ Iaşi şi nici primarul municipiului Iaşi nu mai pot fi consideraţi parteneri credibili în niciun tip de negociere politică locală, regională, naţională sau internaţională, pe termen scurt, mediu, sau lung, situaţie ce generează prejudicii consistente comunităţii ieşene, în ansamblul acesteia. Imaginea publică a celor doi este iremediabil afectată, consecinţă a acestor dosare penale recente, dar şi urmare a unei sume de acţiuni politice şi administrative personale, cu un amplu ecou negativ în opinia publică”
Dincolo de aspectul, să-l numim, poetic al respectării unor valori morale și doctrinare, se află pragmatismul politic, de cele mai multe ori cinic și total insensibil la… poezia principiilor.
Ludovic Orban va retrage sprijinul politic pentru cei doi lideri PNL Iași (în contextul în care, atenție, celor doi li se aplică prezumția de nevinovăție până la finalizarea judecării de către instanță a spețelor penale în care sunt inculpați!) numai și numai dacă beneficiile politice imediate și pe termen scurt vor fi mai mari decât pierderile.
Situația PNL Iași este relativ bună, partidul obținând cele mai multe voturi la alegerile locale din 2020: 50 de primari, 412 consilieri locali și 17 consilieri județeni.
Cu toată erodarea provocată de participarea la guvernare, PNL își poate asuma riscul organizării unor alegeri anticipate la Iași. Însă retragerea sprijinului politic nu înseamnă implicit pierderea funcțiilor de către cei doi liberali anchetați penal. Mai este necesară demisia lor, din PNL sau din funcțiile administrative deținute.
Ludovic Orban are însă datoria morală (implicit, și pragmatismul pe termen lung îi solicită) să-i excludă din PNL pe Mihai Chirica și Costel Alexe.
De ce ar fi extrem de toxică pentru statul român escaladarea crizei de leadership din PNL
Diferitele crize politice prin care a trecut actuala coaliție de guvernare au produs inevitabil prejudicii serioase intereselor națiunii noastre și statului român. Într-o măsură asemănătoare, o degradare a situației politice din PNL – care poate să ajungă până la confiscarea leadership-ului partidului de către un grup de interese imorale și antinaționale – va afecta statul român prin șocurile aplicate Guvernului și Parlamentului.
Țara se confruntă cu pandemia Covid-19. Sistemul sanitar este într-o criză destul de gravă, iar rezultatele obținute în campania de vaccinare nu sunt suficiente pentru a grăbi eradicarea pandemiei.
Pe fondul crizei social-politice provocate de Covid-19 și al unor disfuncționalități serioase și acumulate în timp în „sistemul imunitar” al statului român, și-au făcut tot mai puternic și mai toxic simțită prezență diferiți „agenți de influență” ai unor puteri străine și potrivnice națiunii noastre, inclusiv la nivelul Parlamentului României.
La granițele României se aude tot mai puternic zgomotul de război. Rusia lui Putin își mobilizează nu numai resursele militare, ci și (mai ales!) pe cele informaționale. Un cinic război „hibrid” este coordonat cu mare abilite și cu profesionalism de experții serviciilor secrete rusești. Țintele principale sunt democrația euro-atlantică, statele membrei ale Uniunii Europene și mecanismele de luptă împotriva pandemiei Covid-19 dezvoltate de acestea. România și românii se numără printre țintele acestui război purtat de regimul iliberal condus de Putin.
Economia României se află într-un echilibru tot mai precar. Guvernul dovedește că încă nu are capacitatea deplină de a obține fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană pentru sprijinirea economiei noastre grav afectată de pandemie.
Altfel spus, situația este serioasă.
Dacă Ludovic Orban nu-și asumă curajul de a aplica măsuri urgente și eficiente pentru refacerea leadership-ului PNL (nu doar la Iași sunt probleme!) pe temelia valorilor morale și a principiilor liberale, el se va face vinovat de trădarea atât a național-liberalismului, cât și a națiunii române, pentru a cărei supraviețuire este responsabil ca lider al principalului partid din coaliția de guvernare.
În strategia liderilor AUR de a confisca politic (perturba?) chestiunea drepturilor politice și culturale ale românilor din comunitățile formate în teritoriile statelor vecine României, un loc important îl ocupă situația românilor („vlahilor”) din Timocul Sârbesc.
AUR a acționat în forță, în ultimele luni, în zona Timocului Sârbesc, profitând de relațiile mai vechi dezvoltate de George Simion, Claudiu Richard Târziu și sindicalistul de profesie Ringo Dămureanu cu unii lideri „vlahi” controversați din regiunea respectivă.
În aparență (exact ca și în cazul acțiunilor lui George Simion în Republica Moldova), liderii AUR ar milita pentru apărarea drepturilor românilor („vlahilor”) din Timocul Sârbesc, insistând ca statul român să solicite condiționarea aderării Serbiei la Uniunea Europeană de respectarea acestor drepturi.
În fapt, acțiunile AUR în Timoc sunt controversate și sunt pe traiectorie de coliziune cu interesele statului român. Apare suspiciunea că finalitatea acestor demersuri politice ale AUR, ca și cele din Rep. Moldova și Ucraina, este tensionarea relațiilor României cu statele vecine, sub pretextul apărării drepturilor minorităților românești.
Vizita „ecologistă” a deputatului Ringo Dămureanu (AUR) în Timocul Sârbesc
În perioada 5-6 martie 2021, o delegație AUR formată din 10 parlamentari a vizitat comunitatea „vlahilor” din Timocul Sârbesc. Printre membri delegației s-au făcut remarcați deputatul Ringo Dămureanu (președintele Comisiei pentru Constituționalitate din Camera Deputaților) și deputatul de origine basarabeană Boris Volosatâi (membru în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaților.
În cadrul vizitei au fost organizate mai multe runde de convorbiri cu reprezentanți ai Vicariatului Ortodox Român din Negotin și ai „Vlaska Narodna Stranka” – Partidul Neamului Vlah (Rumanesc). Coincidență sau nu, chiar în timpul vizitei (în noaptea de 5 spre 6 martie), sediul din Bor al acestui partid condus de controversatul lider „vlah” Predrag Balașevici a fost atacat de persoane necunoscute, care au spart un geam. Evident, s-au lansat imediat proteste publice din partea liderilor AUR și ai „Vlaska Narodna Stranka” cu privire la acest „atac al extremiștilor”. Rămâne de văzut cum va fi rezolvat cazul de Poliția din Bor, dacă se va confirma că este vorba de un atac antiromânesc ori de o înscenare…
Patriotarul deputat Ringo Dămureanu (AUR)
Prezența în Timocul Sârbesc a delegației conduse de deputatul Ringo Dămureanu a fost un fel de pregătire pentru vizita senatorului Claudiu Richard Târziu, copreședinte AUR (despre care vom detalia într-un articol separat). Conform unui comunicat de presă postat pe site-ul AUR, în discuțiile oficiale, Predrag Balașevici – liderul „Vlaška Naroda Stranka”, o minusculă formațiune politică a românilor „vlahi” din regiune – a prezentat delegației AUR care este principala problemă cu care „vlahii” se confruntă: acțiunile controversate ale companiei chineze Zi-Jin, care a cumpărat, de la Guvernul Serbiei, Combinatul de prelucrare a minereului de cupru din Bor.
Liderul „vlah” din Timoc a considerat că această chestiune este mult mai importantă decât problema identității naționale a românilor „vlahi” din Timoc (sub toate aspectele ei) ori modul în care Serbia respectă angajamentele asumate cu privire la respectarea drepturilor minorităților (inclusiv cea românească) în cadrul procesului de preaderare la Uniunea Europeană.
Deși în discuțiile purtate de delegația parlametară condusă de deputatul Ringo Dămureanu au fost abordate și subiecte de interes privind indentitatea națională a românilor din Timoc, AUR a preluat ca prioritară chestiunea vlahă „made in China”, prezentată de Predrag Balașevici, și și-a asumat-o într-un comunicat oficial.
Vizita delegației AUR în Timocul Sârbesc a deviat pe coclauri ciudate, abordând o temă fără legătură directă cu problema indentității naționale a românilor timoceni. Din partea AUR, nimic nu anunța că „marea problemă” a acestei comunități este… investiția făcută de China în combinatul de la Bor.
Dimpotrivă, cu câteva luni înainte, deputatul Ringo Dămureanu își exprima susținerea față de Congresul Românilor din Serbia – controlat de Predrag Balașevici – în conflictul cu Ministerul Român de Externe, care criticase dihotomia „român-vlah” promovată de această organizație.
Totodată, într-o declarație politică intitulată „De ce tace România în problema românilor «vlahi» din Valea Timocului?”, făcută în Camera Deputaților, în ziua de 10 februarie 2021, deputatul AUR deplângea faptul că „deși reprezentați prin Partidul Neamului Românesc din Serbia, condus de dr. Predrag Bălaşevici, românii din comunitățile istorice (din Serbia – n. red.), care îşi reafirmă identitatea după două secole de asimilare etnică, sunt complet abandonați de Țara Mamă”.
Nimic nu anunța că vizita delegației AUR în Timoc, sub coordonarea deputatului Dămureanu, va avea ca obiectiv principal punerea în discuție (asediu?) a investiției făcute de chinezi la Bor, pentru exploatarea uneia din celei mai mari resurse de cupru din Europa.
Rezultă că vizita organizată de AUR la începutul lunii martie 2021, în Timoc, și coordonată de Ringo Dămureanu a fost deturnată de la chestiunile legate strict de identitatea românilor („vlahilor”) din regiune spre chestiuni care se pare că țin de interese străine, pretextul „ecologic” – cum că investiția făcută de chinezi produce poluare – fiind penibil, cel puțin din perspectiva faptului că respectivul combinat minier a fost dintotdeauna un factor poluant în regiune, nu doar de când l-au preluat chinezii.
Deputatul Ringo Dămureanu a adus și în Parlamentul României chestiunea poluării pe care o face Combinatul de prelucrare a minereului de cupru din Bor, preluat de investitorii chinezi, rostind un discurs de la tribuna Camerei Deputaților, la sfârșitul lunii martie.
În discurs, se arată că vizita din Timoc a fost efectuată „la apelul disperat al fraților români vlahi care trăiesc în orașul Bor și în satele învecinate (…), care s-au plâns că apa și aerul le sunt otrăvite după preluarea Complexului minier din Bor (!), cea mai mare mină de cupru din Europa, de o companie chineză”. Pe parcursul intervenției în Camera Deputaților, deputatul AUR a rostit o adevărată „lamentatio” în care descrie patetic „drama” provocată de poluare în zonă, amintind lacrimogen inclusiv de o „mamă de bebeluși care a spus că nu poate lăsa rufele afară, la uscat, din cauza otrăvirii aerului”.
Deputatul Ringo Dămureanu solicită ca autoritățile sârbe să ia măsuri urgente în zonă, iar ministerele de resort ale Guvernului României să înceapă diligențele pentru protejarea mediului înconjurător și a vieții românilor din Valea Timocului.
Concurența acerbă pentru minereul de cupru de la Bor. Investitorii chinezi – favoriții guvernului sârb
Conform unei analize a „Centar Savremene Politike” (Centrul pentru Politici Contemporane – un grup de reflexie angajat în procesul de reformă de succes și integrarea europeană a Serbiei), în Combinatul de minerit și prelucrare a cuprului (RTB Bor), Guvernul Serbiei a investit nu mai puțin de 430 milioane de dolari SUA, până în 2009, când s-a decis privatizarea acestui mega-complex industrial. Decizia a fost luată ca urmare a eșecului măsurilor de reformă aplicate la RTB Bor, care acumulase o datorie de peste 1,47 milarde USD la începutul anilor 2000.
În 2018, Guvernul Serbiei a preluat 1,1 miliarde USD din datoria RTB Bor pentru a impulsiona procesul de privatizare. Acest demers a fost făcut în contextul unui acord de tip „stand-by” semnat de Serbia cu FMI. Conform celei de a 8-a revizuiri a acordului (semnată în decembrie 2017), FMI a cerut Guvernului sârb ca privatizarea RTB Bor să fie realizată în următoarele condiții pe care să le respecte cumpărătorul:
recapitalizarea companiei în valoare de 350 milioane USD;
preluarea datoriilor rămase existente;
menținerea numărului existent de locuri de muncă în companie;
o creștere substanțială a producției companiei;
toate companiile care doreau să participe la licitație să garanteze venituri de cel puțin 500 milioane USD.
După mai multe amânări, licitația pentru parteneriatul strategic asupra RTB BOR a fost lansată în iulie 2018. Există suficiente informații care demonstrează că oficiali ai statului sârb au favorizat puternic preluarea RTB Bor de un investitor din China. Între timp, în zona Bor (Cukaru Peki) au fost descoperite noi și bogate zăcăminte de minereu, fapt care nu a schimbat însă strategia de privatizare. Oficialii sârbi au promovat ideea că doar un investitor din China ar avea capacitatea să fie partener strategic la RTB Bor.
În octombrie 2016, în calitate de prim-ministru, Aleksandar Vucici a declarat public că „va implora și, dacă este necesar, va îngenunchea” în fața chinezilor pentru a-i convinge să intestească la Bor. Ulterior, la începutul anului 2018, același Vucici, de data aceasta în calitate de președinte al Serbiei, anunța că a solicitat, prin intermediul Ambasadei R. P. Chineze de la Belgrad, ca președintele Xi Jinping să se implice personal în găsirea unei soluții pentru privatizarea RTB Bor.
Tot în 2018, Tomislav Nikolici, președintele Consiliului Național (sârb) pentru Coordonarea Cooperării cu Federația Rusă și Republica Populară Chineză, a avut o întâlnire de lucru cu Chen Jinghe, președinte al Consiliului de Administrație și director executiv al Companiei Zi-Jin, pentru a discuta privatizarea RTB Bor.
În martie 2018, președintele Aleksandar Vucici s-a întâlnit cu reprezentanții companiei Zi-Jin, care și-au exprimat oficial intenția de a investi în Serbia.
Aleksandar Vucici – Xi Jinping
În mai 2018, la Smederevo, unde compania chineză Helsteel a preluat un combinat siderurgic de prelucrare a oțelului, președintele Vucici a solicitat oficial președintelui Chinei să preia și RTB Bor.
Din toate aceste informații rezultă clar că Guvernul sârb a favorizat compania Zi-Jin în procesul de privatizare a RTB Bor.
Licitația pentru privatizarea RTB Bor a fost deschisă pe 18 iulie 2018. Documentația de licitație a fost cumpărată de trei mari companii: Zi-Jin (R. P. Chineză), Fondul de Investiții Canadiano-Finlandez „Champion Iron” și Companua U Gold (Federația Rusă, cu investiții minere masive în Ucraina și Muntenegru). La sfârșitul lunii august 2018, Guvernul Serbiei anunță că licitația a fost câștigată de Compania Zi-Jin, iar în luna următoare a fost semnat Acordul privind parteneriatul strategic asupra RTB Bor, prin care compania chineză achiziționa 63% din RTB Bor, prin plata a 350 milioane USD pentru recapitalizarea complexului minier, redenumit Zi-Jin Bor Copper).
Compania rusească U Gold a protestat vehement, anunțând că oferta lor a fost mult mai bună (de exemplu, susțin rușii, ar fi oferit o garanție permanentă pentru păstrarea celor 5.000 de locuri de muncă, față de garanția de doar 3 ani oferită de chinezi).
Într-o declarație publică, reprezentanții U Gold au comunicat: „Diferența calitativă de bază (față de oferta chinezilor – n. red.) este că oferta companiei ruse nu anticipează doar menținerea locurilor de muncă existente, ci și creșterea numărului de angajați la RTB Bor și, cel mai important, creșterea considerabilă a volumului de producție, fapt care ar asigura în mod semnificativ fluxuri financiare mai mari către bugetul de stat al Serbiei. Pe lângă păstrarea locurilor de muncă pentru 4.880 de persoane, ca urmare a implementării programului de investiții propus de U Gold, intenționăm să înființăm alte 1.000 de noi locuri de muncă. O altă diferență este aceea că, în următorii 6 ani, compania chineză Zi-Jin are în vedere o producție de 120.000 tone până la 150.000 tone minereu, în timp ce compania rusă garantează o producție de peste 220.000 de tone de concentrat de cupru pentru aceeași perioadă de timp”.
Dincolo de aceste declarații, mai mult sau mai puțin probate de U Gold, rămâne realitatea că Guvernul sârb a decis să meargă pe mâna Chinei în privatizarea RTB Bor.
O înțelegere completă și corectă a situației de la Bor solicită studierea cazului „Cukaru Peki”, o zonă aflată la sud de orașul Bor, foarte bogată în minereu. În 2010, Guvernul sârb a dat o licență și drepturi de explorare a acestei zone companiei Rakita Exploration, o filială a conglomeratului minier internațional Freeport-McMoRan. Conținutul licenței a fost secretizat.
Experții Rakita Exploration au făcut prospectări intense în zona Cukaru Peki și au descoperit zăcăminte estimate la aproximativ 14 milioane de tone de cupru și 300 de tone de aur! În urma unor tranzacții succesive, drepturile majoritare asupra Cukaru Peki au revenit companiei Nevsun Resources (Canada), iar Freeport-McMoRan a păstrat pachetul minoritar.
Interesată de complexul minier și industrial din regiunea Bor, compania chineză Zi-Jin a început negocieri pentru achiziționarea drepturilor majoritare de exploatare de la Nevsun Resources, în paralel cu implicarea în licitația pentru RTB Bor.
La numai 5 zile de la anunțul privind câștigarea licitației pentru RTB Bor, compania Zi-Jin a preluat Nevsun Resources pentru 1,86 miliarde de dolari, inclusiv drepturile de exploatare la Cukaru Peki.
Ulterior, compania Zi-Jin a cumpărat drepturile de explorare minoritare de la Freeport-McMoRan pentru 390 de milioane de Udolari. În urma acestor acțiuni financiare, compania chineză Zi-Jin a obținut drepturile exclusive de explorare pentru întreaga regiune minieră din zona Bor.
Chinezii au pus piciorul în Balcanii, prin exploatarea cupriferă de la Bor
Despre compania Zi-Jin se mai poate spune, pe scurt, că este una dintre cele mai mari companii minere din China și din lume. Structura capitalului este formată din 53% acționari individuali, 23% acționari companii private, 21% investitori instituționali, 1% investitori din interiorul companiei. Compania este controlată de Minxi Xinghang Investment & Operation Co. LTD (companie a statului comunist chinez).
Conducerea companiei Zi-Jin are relații foarte strînse cu Partidul Comunist din China și cu filiala acestui partid din provincia Fujian, unde are sediul central. Este cunoscut faptul că președintele Consiliului de Administrație al companiei, directorul Chen Jinghe, a fost delegat la mai multe ediții ale Congresului Național al Poporului din provincia Fujian (organizat de Partidul Comunist Chinez).
Compania Zi-Jin a fost implicată în mai multe scandaluri privind nerespectarea normelor de protecția mediului (proiectul „Rio Blanco” în Peru, 2009, sau incidentul ecologic din Fujian, 2010).
Probleme privind respectarea normelor ecologice au apărut și la Bor, în scurt timp după începerea activității Zijin Bor Copper. Guvernul sârb a reacționat într-o manieră birocratică, evitând să aplice sancțiuni severe asupra investitorului chinez.
Încălcarea (denunțarea?) Protocolului celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte Interguvernamentale între România şi Republica Serbia privind Minorităţile Naţionale
Toate informațiile de care dispunem dovedesc faptul că investiția chineză de la Bor este extrem de importantă pentru statul sârb, atât din perspectiva beneficiilor financiare, cât și a politicii externe. Serbia încearcă să dezvolte un parteneriat puternic cu R. P. Chineză pentru a contrabalansa presiunile la care este supusă atât din partea Federației Ruse, cât și a Uniunii Europene.
Totodată, este evident că chestiunea funcționării complexului minier și industrial de la Bor nu are vreo legătură directă cu drepturile minorității românești din zonă. Problemele generate de nepăsarea chinezilor față de respectarea normelor de protejarea a mediului înconjurător nu se regăsesc în lista punctelor comune negociate de statul român și statul sârb cu privire la chestiunea drepturilor minorității românești din Serbia (nu numai din Valea Timocului!).
Vizita delegației AUR condusă de Ringo Dămureanu s-a concetrat (asta reiese din declarațiile oficiale ale AUR, dar și ale deputatului) pe chestiunea poluării mediului înconjurător de către compania chineză Zijin Bor Copper, în regiunea Bor. Nu știm dacă parlamentarii AUR care au vizitat Timocul Sârbesc, în martie 2021, cunosc textul Protocolului celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte Interguvernamentale între România şi Republica Serbia privind Minorităţile Naţionale. Acest document bilateral a fost semnat la 1 martie 2012, la Bruxelles, de către Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la Uniunea Europeană.
Conform comunicării emise de Ministerul Afacerilor Exerne al României, protocolul „conţine angajamente concrete în vederea protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care variază de la reprezentarea parlamentară a minorităţilor, la autorizaţiile de construire a unor biserici sau asigurare a dreptului la educaţie în limba maternă. Protocolul precizează expres asumarea de către Serbia a conexiunii dintre aderarea la UE a acestui stat şi criteriile politice de aderare de la Copenhaga, care includ şi protecţia minorităţilor naţionale. Astfel se prevede că Republica Serbia, în procesul de aderare la UE, se angajează să respecte şi să aplice criteriile politice de la Copenhaga, inclusiv în ce priveşte protecţia minorităţilor aparţinând minorităţilor naţionale, în conformitate cu instrumentele internaţionale regionale şi bilaterale relevante pe care le-a ratificat”.
În textul acestui document nu sunt prevăzute chestiuni privind protecția mediului. Respectarea normelor privind protecția mediului stabilite de Uniunea Europeană poate fi impusă prin alte mecanisme, inclusiv cele specifice procesului de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană.
Rezultă că intervenția parlamentarilor AUR în chestiunea ecologică de la Bor este în afara atât a mecanismului diplomatic de funcționare a relațiilor dintre statul român și statul sârb, cât și a mecanismelor Uniunii Europene de monitorizare a parcursului de aderare a Serbiei la UE.
Europarlamentarul Rareș Bogdan – rătăcit pe potecile întortocheate ale geopoliticii balcanice
Situația devine și mai complicată, în urma unei intervenții grăbite și superficiale a europarlamentarului liberal Bogdan Rareș, care a reacționat pe chestiunea poluării de la Bor, probabil în temeiul unei prietenii mai vechi pe care o are cu controversatul lider „vlah” Predrag Balașevici („factorul declanșator” al întregii povești!).
Într-o postare pe Facebook, din ziua de 13 aprilie 2021, sub titlul „S.O.S.! Românii din Valea Timocului, împinși să părăsească zona!”, europarlamentarul liberal anunță într-un stil panicard și patriotard: „Am depus două interpelări prin care semnalez Comisiei Europene situația românilor din Valea Timocului, situație care se înrăutățește de la zi la zi. Aștept măsuri urgente care să-i salveze pe frații noștri din Serbia de o catastrofă ecologică! Pe lângă faptul că sunt împiedicați să învețe limba maternă în școli, că au fost supuși asimilării agresive, că sunt amenințați și șantajați să-și abandoneze limba, credința, mama, să uite cărei culturi aparțin, 300.000 de români din sudul Dunării sunt victimele unui dezastru ecologic. Și asta deși Serbia, candidată pentru aderarea la UE, s-a angajat să respecte obiectivele de mediu ale eurosistemului. (…) Vi se pare exagerat dacă îmi însușesc poziția reprezentanților românilor din sudul Dunării, care sunt convinși că zona va deveni o colonie chineză? Mie nu mi se pare, dacă este adevărat că planurile de investiții ale Zi-Jin se ridică la miliarde de dolari. Pentru a adera la UE, Serbia trebuie să se conformeze regulilor atât în privința mediului, cât și în pivința drepturile persoanelor care aparțin minorităților – mai sunt și alte capitole cu stegulețe roșii, dar mă opresc aici. Deocamdată, vreau să știu cum va opri Comisia Europeană drama fraților noștri, care sunt gata să părăsească zona”.
În diatriba europarlamentarului Rareș Bogdan recunoaștem – atât ca informație oferită, cât și ca stil de redactare – același autor ori aceeași sursă care a inspirat conținutul comunicărilor oficiale ale liderului „vlah” Predrag Balașevici, ale deputatului Ringo Dămureanu (AUR) și ale conducerii naționale a AUR – prin comunicatul de presă remis publicitiății) – în chestiunea poluării de la Bor.
De remarcat faptul că se amestecă (identic cu pozițiile AUR!) chestiunea drepturilor minorității românești din regiunea Bor cu problematica respectării normelor ecologice de către Serbia, în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Un amestec folositor din perspectiva discursului electoral, dar total toxic pentru apărarea reală a identității naționale a minorității românești din întreata Serbie, nu doar din Timoc.
Se poate spune că este deplorabil ca un europarlamentar să fie atât de ignorant în chestiunile complexe de geopolitică ce privesc Serbia și, mai ales, interesele statului român în regiune.
Prin intervenția sa, europarlamentarul Rareș Bogdan complică și mai mult negocierile dintre România și Serbia pe tema minorităților naționale, pentru că face aceeași eroare comisă (cu voie?, fără voie?) de AUR: amestecarea agendei privind drepturile minorității românești din Serbia într-o chestiune care nu privește (decât, cel mult, indirect) minoritatea românească din acest stat.
Concluzii de etapă
Serbia este lovită în interesele sale strategice, iar abordarea AUR și a lui Bogdan Rareș – agresivă, vindicativă și în afara oricăror norme diplomatice specifice mecanismelor Uniunii Europene – va ostiliza Guvernul de la Belgrad în chestiunea drepturilor minorității românești din Serbia.
Politicienii români implicați în acest scandal – atât parlamentarii AUR, cât și europarlamentarul liberal Rareș Bogdan – au încălcat suveranitatea statului sârb, acționând în afara mecanismelor diplomatice și, mai ales, a celor ale Uniunii Europene (acestea din urmă referindu-se la procesul de aderare a Serbiei la UE).
În urma acestui amestec în treburile interne ale statului sârb – sub pretextul protejării intereselor minorității românești din zona Bor – există riscul ca relațiile dintre România și Serbia să se tensioneze, situație al cărei singur beneficiar este Federația Rusă. Eliminată treptat din economia Serbiei, prin dezvoltarea unor parteneriate economice strategice între Guvernul de la Belgrad și cel de la Beijing, cu o influență tot mai redusă în zonă, datorită tratamentului preferențial acordat Chinei de către Serbia, probabil că Federația Rusă își activează resursele informaționale pentru a pune Serbia în cât mai multe situații politice delicate în relațiile cu vecinii și cu Uniunea Europeană.
Internaționalizarea situației privind poluarea în regiunea Bor aduce Serbiei mari prejudicii de imagine (și nu numai!) și pare a fi un fel de notă de plată achitată de Guvernul sârb pentru că a refuzat investiția propusă de Rusia la Bor.
Cine câștigă din toată această mizerie? Vă las pe dvs. să răspundeți.
Avem însă certitudinea că minoritatea românească din Serbia are numai și numai de pierdut din acest scandal ajuns la nivel european și artificial confecționat de AUR, cu contribuția nefericită a europarlamentarului liberal Rareș Bogdan.
Despre acțiunile controversate instrumentate de AUR în Timocul Sârbesc, vom publica noi informații în episoadele următoare.
Miercuri, 7 aprilie 2021, senatorul Sorin Lavric l-a evocat, în Senatul României, pe legionarul Gogu Puiu, cunoscut partizan anticomunist implicat în luptele împotriva Securității comuniste din Dobrogea, la sfârșitul anilor ’40 ai secoului trecut.
Coincidență sau nu, scurta prelegere prolegionară a senatorului AUR în Parlamentul României a avut loc în preziua de doliu Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”, pe care națiunea evreiască, în Israel și în comunitățile evreiești din întreaga lume, o comemorează de la apusul soarelui.
Nu știm dacă senatorul Sorin Lavric a decis cu cinism să comemoreze, în Senatul României, un legionar în preajma unei zile de dureroasă semnificație pentru națiunea evreiască ori pur și simplu este vorba de o ignoranță rușinoasă pentru un intelectual cu pretenții de mare filosof și literat. Observăm însă că partidul naționalist AUR, prin vocea acestui senator, insistă să promoveze în Parlamentul României figuri din mitologia ortodoxist-extremistă a Mișcării Legionare.
Cine a fost legionarul Gogu Puiu
Gogu Puiu s-a născut la 17 ianuarie 1918, în Gramaticova (Grecia). În 1926, familia acestuia se refugiază din Grecia și se stabilește în Caliacra (Cadrilater), provincie care la acel moment aparținea României. În 1941, la un an după ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei la presiunile Germaniei naziste, familia lui Gogu Puiu se stabilește în comuna Dobrogea (în prezent, Mihail Kogălniceanu) din județul Constanța.
Adolescent fiind, Gogu Puiu devine membru al Mișcării Legionare și se implică activ în activitățile desfășurate de legionari.
Despre activitatea legionară interbelică a lui Gogu Puiu există două variante de poveste.
Într-o primă variantă, se spune că Gogu Puiu a fost militar cu gradul de caporal în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Din cauza faptului că a fost descoperită apartenența lui la Mișcarea Legionară, în anul 1942 este trimis pe front, de unde a dezertat și s-a refugiat în Bulgaria, ca emigrant politic, fiind cooptat de grupul de legionari români din Sofia. Întors în România, în aprilie 1947, Gogu Puiu a fost arestat de Securitatea Oradea şi anchetat sub tortură. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la un an de închisoare pentru „înaltă trădare” şi „trecere frauduloasă a frontierei”. Gogu Puiu este eliberat de Curtea Marţială Bucureşti, în iunie 1948, și începe să organizeze mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea.
Conform altor mărturii, în perioada Statului Național Legionar, Gogu Puiu este recrutat ca militar în termen în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Guvernul legionar îl promovează pe Gogu Puiu în funcția de Comisar al Poliției Legionare din Constanța, calitate în care participă la Rebeliunea Legionară.
După eșecul Rebeliunii, Gogu Puiu se refugiază în Bulgaria și ulterior în Germania, unde este închis în lagărul de la Buchenwald, alături de elita legionară condusă de Horia Sima.
În urma scindării Mișcării Legionare, Gogu Puiu îl urmează pe Constantin Papanace, liderul „Codreniștilor”, care se stabilește în Italia după sfârșitul războiului.
Gogu Puiu îi solicită lui Papanace, în mai multe rânduri, să fie înrolat în echipele de partizani pe care serviciile secrete occidentale le antrenau și le parașutau în România comunistă, în încerarea de a destabiliza regimul comunist și de a provoca o revoltă a populației. Papanace îi refuză solicitările, iar Gogu Puiu decide să plece singur în România.
În 1945, în drum spre țară, Gogu Puiu ar fi fost recrutat la Belgrad de serviciile secrete franceze, care l-ar fi inițiat în tainele luptei de partizani și informative. În 1947, Gogu Puiu îi adresează lui Papanace o nouă solicitare pentru plecarea în țară și implicarea în lupta anticomunistă, dar este iarăși refuzat.
În consecință, Gogu Puiu pleacă în România, fără aprobarea liderului „Codreniștilor”, însoțit de un alt legionar, Iancu Pitulea.
Imediat după intrarea în țară, cei doi legionari sunt arestați la Oradea, pentru trecere frauduloasă a frontierei. Are loc un episod bizar din biografia legionarului Gogu Puiu. Aflat în arest, Gogu Puiu solicită audiență la liderul comunist Vasile Luca, sub motivul că are să-i comunice un mesaj important. Autoritățile comuniste decid ca legionarul să fie primit în audiență de Ana Pauker. După audiență, Gogu Puiu este încarcerat la Văcărești, unde execută un an de închisoare.
După 1948, legionarul Gogu Puiu se stabilește în Dobrogea și intră în legătură cu grupurile de rezistență anticomunistă conduse de legionarii Nicolae și Dumitru Fudulea și Gheorghe Filiu. Gogu Puiu reușește să organizeze mișcarea de rezistență armată anticomunistă din Dobrogea, grupul său de partizani fiind cunoscut sub numele de „Haiducii Dobrogei”.
În iulie 1949, în urma unui denunț, este înconjurat de trupele Securității, într-o casă din comuna Cobadin. Gogu Puiu opune o puternică rezistență armată, până la epuizarea muniției. Refuzând să se lase capturat de comuniști, se sinucide folosind o grenadă.
Semnificația Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”
Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului este o zi de comemorare a celor aproximativ 6 milioane de evrei exterminați în Holocaustul declanșat de Germania nazistă și aliații săi. Totodată, în această zi este comemorată și rezistența evreiască antinazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Yom Hashoa este zi de doliu național în statul Israel și zi de doliu în comunitățile evreiești din întreaga lume.
În 1951, Knesset-ul a fixat data de 27 Nisan (conform Calendarului Evreiesc) ca zi oficială de comemorare a Holocaustului, iar în august 1953, Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului a fost consacrată oficial în Legea Memorialului Yad Vashem. Data de 27 Nisan a fost aleasă pentru că în luna Nisan a izbucniv Revolta antinazistă din ghetoul Varșoviei.
Miercuri, 7 aprilie 2021, ambasadorul Israelului la București, Excelența Sa David Saranga, a transmis următorul mesaj, cu ocaza Yom Hashoah:
„În seara aceasta, la apus, a început în Israel «Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului». În urmă cu doar 8 decenii, 6 milioane de copii, femei și bărbați evrei piereau în chinurile de nedescris ale Holocaustului. Povestea lor a fost spusă de supraviețuitorii acestor orori, dintre care zi de zi rămân tot mai puțini.
În prezent, în Israel mai trăiesc aproximativ 180.000 de supraviețuitori ai Holocaustului. Printre aceștia, evrei de origine română. Evrei care au îndurat umilințele și torturile legionarilor în timpul Pogromul de la București, din 1941. Evrei care au supraviețuit jafurilor, bătăilor și gloanțelor soldaților și civililor români în urma ordinului Mareșalului Antonescu de «a se curăța Iașiul de populația sa evreiască». Evrei care i-au privit pe cei dragi murind sufocați în vagoanele sigilate ale Trenurilor Morții, plimbate prin arșița verii către nicăieri. Evrei supraviețuitori din rândul celor 150.000 deportați în Transnistria, lăsați fără mâncare sau apă. Evrei forțați să meargă fără oprire, prin frigul cumplit al iernii, condamnați să fie secerați de ger și foame pe marginea drumurilor.
Victimele și supraviețuitorii Holocaustului sunt raza noastră de lumină și speranță. Este de datoria noastră să le purtăm povestea mai departe și să ne asigurăm că aceasta nu va fi uitată.
Din păcate, chiar și 80 de ani mai târziu de la tragedia Holocaustului, antisemitismul continuă să se propage prin social-media, în spațiul public, chiar și la nivel politic. Antisemitismul nu se măsoară doar prin numărul de evenimente antisemite care au loc într-o țară, ci și prin modul în care societatea răspunde la astfel de evenimente, prin modul în care autoritățile și liderii de opinie reacționează. Doar atunci putem vedea adevărata imagine a unei societăți.
Doar prin asumarea trecutului putem construi un viitor bazat pe valorile libertății, toleranței și respectului.”
„Asociaţia «Gogu Puiu» este o organizaţie relativ tînără, a fost înfiinţată în urmă cu doi ani de către membri ai familiei partizanului legionar Gogu Puiu, mort în timpul unor lupte cu trupele de intervenţie ale Securităţii. Asociaţia este, în esenţă, o organizaţie-satelit a Fundaţiei «Ion Gavrilă Ogoranu». Această Fundaţie a fost creată în anul 2008 de către activişti ai formaţiunii neo-legionare Partidul Pentru Patrie (PPP) – înfiinţat în 1993. Unul dintre liderii acestui partid neo-legionar a fost, în 2006, partizanul Ion Gavrilă Ogoranu, transformat de către dreapta radicală din România într-un simbol al luptei armate anti-comuniste şi într-un stegar al doctrinei codrenist-simiste”.
În articol, autorul dezvăluirilor, William Totok, face o analiză a activităților desfășurate de Asociația „Gogu Puiu – Haiducii Dobrogei” în taberele paramilitare, folosind un videoreportaj realizat de redacția „Să fie Lumină”.
„La minutul 1:48 se aude o voce care, în stil conspiraţionist, afirmă: «Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară. Ce este o ţară care nu are o armată bună? O ţară care n-are armată, popor care nu are oameni care să-l apere, mai devreme sau mai târziu o să plătească». Afirmaţiile sunt însoţite de imaginea unui steag tricolor, inscripţionat cu un citat din imnul Gărzii de Fier, scris de poetul gardist Radu Gyr, «Sfânta tinereţe legionară»: «Pentru Sfânta Cruce, Pentru Ţară, Înfrângem Codri Şi Supunem Munţi». Într-un cort sunt arborate fotografiile unor partizani legionari.
Afinitatea doctrinară cu organizaţia fascistă română, Legiunea Arhanghelul Mihail (Garda de Fier), rezultă nu numai din iconografia arborată, ci şi din declaraţiile unor participanţi, reproduse în reportajul amintit.
Minutul 2:06-2:14:«Pentru mine, cei mai buni români au fost legionari. Şi mie nu m-e frică să spun lucrul ăsta».
Minutul 4:38-5:17: Eugen Sechila subliniază necesitatea «revirilizării» bărbatului, «astăzi, într-o lume în care totul se face să fim devirilizaţi, spre a fi deposedaţi de ce face să fim bărbaţi. Nu se vrea să fim bărbaţi, pentru că atunci când nu suntem bărbaţi, nu putem să ne mai apărăm libertăţile fundamentale. Avem mişcări masive de populaţii alogene care vin să compenseze lipsa de virilitate a societăţilor occidentale».
Terminologia («alogen») aminteşte frapant de vocabularul rasist şi anti-semit al legionarilor, care au fost implicaţi în numeroase acţiuni teroriste şi în pogromuri contra evreilor. Resentimentele antisemite şi teze negaţioniste sunt articulate fără ocolişuri eufemistice şi de către un participant la tabară, prinse în reportajul lui Octavian Coman. («Taberele» au constituit, de altfel, şi pentru legionari nişte pepiniere de îndoctrinare.)
Minutul 5:32-6:03:«Primii ani, în primii zece ani au pus ţările pe picioare. Şi Mussolini, şi Hitler. Deci, toţi îi invidiau. Numai că după aia, au deviat. Iar treaba cu evreii – spune toată lumea, şi ne întrebăm: dar ce aveau cu evreii? Deci, de sute de ani au făcut ceea ce ştiau ei sa facă. Să se infiltreze peste tot. Păi, de ce nu spune nimeni explicaţia, ce aveau ei cu evreii? Doar aşa că l-au pus pe Isus pe cruce? Nu cred».”
Nu toți anticomuniștii au fost sfinți ori apărători ai democrației
Partidul naționalist AUR profită politic de confuzia promovată, după Decembrie 1989, între calitatea de legionar și aceea de luptător anticomunist. Apologia luptei anticomuniste purtate de legionari după instaurarea regimului comunist în România și confecționarea unei mitologii a „sfințeniei” legionarilor asasinați în închisorile comuniste au reprezentat principalele căi prin care această confuzie a fost promovată.
S-a ajuns la ideea că prin convingerile lor anticomuniste, legionarii ar fi, peste timp, frecventabili, că elogierea lor publică ar fi un demers moral și firesc într-o țară democratică și membră a Uniunii Europene, cum este România.
Nimic mai fals!
Anticomunismul Mișcării Legionare – factor important în înființarea ei și în elaborarea ideologiei pe care a promovat-o – nu anulează antisemitismul și ura împotriva societății democratice și libere pe care le-a promovat această formațiune politică și nici apetența legionarilor pentru dictatură, naționalism enclavizant și epurare rasială.
Lupta legionarilor împotriva dictaturii comuniste nu a fost o luptă asumată moral și ideologic pentru instaurarea unei societăți democratice, ci mai curând, a fost expresia convingerilor anticomuniste întemeiate pe ideologia legionară.
Evident, există și excepții. Pe de o parte, întâlnim figuri de legionari care au acceptat să renunțe la confortul și siguranța Occidentului democratic în care se refugiaseră și să lupte în slujba Lumii Libere, ca agenți și partizani ai serviciilor secrete militare occindentale, împotriva dictaturii comuniste din România. Pe de altă parte, în măsura în care Biserica Ortodoxă Română va obține mărturii și dovezi de netăgăduit, probabil că se vor confirma și câteva cazuri de legionari care, în confruntarea cu torționarii din închisorile comuniste, și-au aflat puterea de a rezista nu în ideologia legionară, ci renunțând la aceasta, în credința creștină, meritând pe deplin titulatura de Sfinți.
Aceste excepții însă confirmă regula, anume aceea că Mișcarea Legionară, ideologia și acțiunile ei, au fost și vor rămâne antisemite, antidemocratice, rasiste și într-un final, anticreștine, prin pervertirea pe care au operat-o asupra poruncii iubirii de Dumnezeu și de semeni lăsată oamenilor de Iisus Hristos.
În consecință, considerăm că instituțiile abilitate ale statului, alături de apărătorii democrației din rândul parlamentarilor români, au datoria să reacționeze în regim de urgență pentru stoparea propagandei prolegionare prin care AUR murdărește Parlamentul României, instituția fundamentală a sistemului politic democratic și european.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Încep acest text prin a vă spune că nu cred în întâmplări. Amenințările la adresa doamnei Maia Morgenstern și a Teatrului Evreiesc au fost făcute în ajunul Paștelui Evreiesc.
Acum, în ajunul Paștelui Catolic, au început să strige împotriva cetățenilor de etnie maghiară din România.
O să vă spun câteva adevăruri care sigur o să deranjeze pe unii. Însă am obiceiul de a spune ce gândesc.
Unguriii sunt aici de peste 1.000 de ani. Suntem vecini, prieteni, rude. Există foarte multe căsătorii mixte.
Voi știți că românii din regiunea Transcarpatia (Ucraina) au cetățenie maghiară? La fel și românii din Serbia. Știți de ce? Pentru că statul român nu-i ajută cu nimic și nu-i apără.
Asta, în timp ce, la Chișinău, toți cei care înjură România au pașaport românesc. Inclusiv soția așa-zisului lider transnistrean are cetățenie română. E fain, nu? Doare adevărul.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Vă tot făliți că sunteți mare avocată, că vă sună telefonul întruna, că vă asaltează clienții la orice oră din zi și din noapte, că fac adevărate cărări și cozi spre cabinetul dumneavoastră. Dar unde vă e CV-ul, doamna Șoșoacă? De ce nu vi l-ați completat pe pagina Senatului, cum vă obligă legea? Sau legea nu e și pentru dvs.?
Nu degeaba vi s-a făcut profil acolo, să știți! N-ați fost plantată din greșeală, adusă din vreo dugheană din dulcele târg al Ieșilor. Sunteți ditamai senatoarea! Cu toate astea, în afară de data nașterii și de o banală fotografie tip pașaport – la asta vă pricepeți, v-am tot văzut pozându-vă cu telefonul în diferite ipostaze -, nu se mai găsește nimic la detalii legate de biografie.
Ce studii ați absolvit, de pildă? Unde ați terminat Dreptul? Nu de altceva, dar, conform Legii nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, trebuie să dați dovadă de transparență în activitatea parlamentară.
Într-adevăr, v-ați dat arama pe față. Ați urlat, ați jignit, ați debitat minciuni ordinare pe bandă rulantă de la tribuna Parlamentului, pe la televiziuni sau prin piața publică (despre Covid, despre minerit, despre Revoluție și multe altele), confecționându-vă din ele „adevăruri” valabile doar în propria dumneavoastră imaginație.
Dar, repet, unde vă e și transparența CV-ului, doamna Șoșoacă? În acest caz, de ce nu mai spuneți „adevărul” gol-goluț?
Lumea habar n-are cine sunteți, ce școală aveți, unde ați încheiat-o și ce dascăli v-au învățat atât de bine carte și Drept încât să nu vă puteți debarasa de comportamentul tribal: „Dă-te la o parte! Dă-te, mă, la o parte! Dă-te, mă, n-auzi? Sunt demnitar al României, am dreptul să intru fără aprobare în orice instituție!”
Apropo, ia încercați să intrați cu forța la SRI, așa ca în spitale, și să vă bateți cu palma-n piept, să vă luați la ceartă cu ofițerul de serviciu! Vă pune imediat cu fața la podea, apoi vă bagă un pic la răcoare, ca să vă mai treacă fierbințeala.
Goală e biografia dumneavoastră, doamna Șoșoacă, la fel cum e și declarația de avere a agramatului Daniel Ghiță, de la PSD, așa cum am aflat dintr-un articol publicat de Ziaristii.com. Ce asemănare e între voi! Nici nu mi-aș fi imaginat, dar uite că e una valabilă. Și mai e și aia cu „botnița”, cu Oculta Mondială – sunteți la fel de iresponsabili.
Într-un loc, Ghiță bătăușul zicea că are bani cu lopata (portalul EVZ), în altul (profilul său din Camera Deputaților) dă de înțeles că e sărac lipit. Deci, nu-i mai are. A devenit falit de la o lună la alta.
I s-au evaporat și mașinile, și cașcavalul, dar și afacerile cu care se lăuda la fel cum o faceți dumneavoastră cu avocatura. Dar, fie vorba între noi, se vede ce „avocat foarte bun” sunteți, așa cum de altfel v-ați definit: ați pierdut singurul dumneavoastră proces răsunător, cel cu Mache Porcu.
Ar mai fi trebuit ca Ghiță bătăușul să se plângă că-și duce traiul într-o umilă locuință de 18 metri pătrați, situată într-un fost cămin de nefamiliști cu toaletă comună în capătul holului, precum a procedat camaradul său și fostul dumneavoastră șef de partid, George Simion de la AUR.
În același timp, vă anunț că, potrivit aceluiași Statut al deputaților și senatorilor, ați încălcat și prevederile articolul 14 („Respectarea regulamentelor”). Iată ce scrie acolo: „Deputații și senatorii sunt obligați să respecte prevederile regulamentelor, să se supună normelor de conduită civilizată, de curtoazie și de disciplină parlamentară și să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori cuvinte injurioase, ofensatoare, discriminatorii sau calomnioase”.
În schimb, dumneavoastră ați jignit și calomniat numeroși politicieni, gazetari, cetățeni. Printre ei, și pe președintele, dar și pe premierul țării. E inutil să înșir aici sarabanda de cuvinte infecte pe care le-ați folosit, pentru că ele se pot găsi pe internet la o simplă căutare. În plus, sunt cunoscute de toată lumea. Ce-ar mai trebui să se știe? Că ar fi cazul să dați socoteală pentru toate faptele dumneavoastră în Senatul României!
La acest capitol, n-aș trece însă cu vederea ceea ce ați spus despre medicul Raed Arafat: că e „condamnat la moarte în țara lui de baștină”. De unde ați scos-o și pe asta, n-am idee. Realitatea e însă că dumneavoastră v-ați condamnat de una singură prin folosirea acestei fraze ireale, nicidecum Raed Arafat – cu toate păcatele lui.
Prin reducere la absurd, dacă Arafat ar fi fost condamnat la moarte în Palestina, fiindcă de-acolo se trage, credeți că autoritățile palestiniene ar fi stat cu mâinile-n sân? I-ar fi obținut extrădarea, l-ar fi judecat și încarcerat de multă vreme.
Se vede că n-aveți minime cunoștințe de politică externă, doamna Șoșoacă, și că semănați otravă în spațiul public doar ca să vă aflați în treabă. Conform MAE, Palestina se situează pe lista statelor cu care România are încheiate acorduri.
Povestea cu „Arafat condamnat la moarte” nu e altceva decât o mizerie absolută. În mod normal, el ar trebui să vă dea în judecată și să câștige procesul dintr-un foc, să vă lase să fluierați a pagubă pentru toată viața. Deocamdată, nu-și pierde timpul cu dumneavoastră. Are altceva mai bun de făcut, într-o țară aproape copleșită de epidemia de Covid-19.
Conștientizați că ați comis o nerozie fără seamăn? Rugați-vă să nu ajungeți la tribunal! Ce dacă sunteți avocată. În fața unor asemenea acuzații, chiar dumneavoastră vă puteți afla în postura de condamnat.
Rugați-vă la moaște, până nu va fi prea târziu! La moaștele alea de care v-ați bătut joc în 2017. Cum spuneați atunci: „Moaștele sunt morți putreziți. Popii scot bani de pe urma moaștelor. Popii se îmbuibă”. Moaștele alea detestate și-n prezent adulate vi le pune la dispoziție ÎPS Șpagoveanu la orice oră. Rugați-vă să nu vă dea Arafat pe mâna judecătorilor!
Vă pun în vedere că, în 2016, un afacerist din Chile, Rafael Garay, bănuit că ar fi fugit cu un miliard de dolari din țara lui, a fost prins la Brașov și ulterior extrădat. Asta pentru că era dat în urmărire internațională. În vreme ce „condamnatul” Arafat e doar rodul imaginației dumneavoastră. Doar dumneavoastră îl urmăriți și-l condamnați la moarte.
Dar, cum se zice, așchia nu sare departe de trunchi. Care-i trunchiul? Simplu. Care-i „unchiul”? Păi, „unchiul”, falsul unchi, e Alexandru Cumpănașu: „tovarășul” și înaintașul dumneavoastră într-ale lătrăturilor. De la el v-ați și inspirat.
Vă aduc la cunoștință că și Alexandru Cumpănașu era mare gălăgios, mare inventator de știri, de criminali și de cretini. Întâmpinase mari probleme și cu privire la completarea CV-ului. Când a candidat la prezidențiale, s-a văzut însă nevoit să se dea în vileag: a reieșit că n-are de fapt studii superioare, ci doar o diplomă de programator-analist și un masterat la o „Academie Regală” din Elveția care e de fapt o garsonieră ce-ți trimite diploma prin poștă. Cu o singură condiție: să cotizezi.
Și el era toată ziua cu telefonul în mână sau la ureche, la fel ca dumneavoastră. Și el se admira în ecranul telefonului, schimonosindu-se la fel cum o făceați dumneavoastră în Parlament cu aparatul aranjat sub formă de olan. Doar că el avea „Parlamentul” lui pe TikTok, compus din fete de 12-17 ani.
Ce v-ați mai admirat în Parlament! Ați părut complet deconectată, deși nu pentru asta ați fost trimisă acolo de votanți, ci pentru a le apăra interesele, pentru a iniția legi benefice, nu pentru a vă studia chipul aparent pudibond.
Faceți exerciții de admirație acasă, doamna Șoșoacă, nu în Parlament! Acolo inițiați legi. Până acum, n-ați inițiat niciuna. Doar scandal ieftin. Faceți legi mai bune decât cele existente, bateți-vă pentru ele, convingeți-vă colegii să le adopte!
Parlamentul nu e o toaletă din vreun mall. De-acolo vă câștigați existența. Luați un salariu, și unul deosebit de mare în comparație cu leafa lunară a unui simplu cetățean.
Lăsați scandalurile de-o parte! Sau sunteți deghizată într-un paparazzo și n-am aflat încă? Lăsați medicina în seama medicilor, fiindcă nu sunteți medic! Lăsați economia în seama economiștilor, fiindcă nu sunteți economist! Cîțu e, dumneavoastră nu! Lăsați mineritul în seama minerilor, fiindcă nu ați lucrat vreodată în vreo mină!
Vreți binele minerilor? Bateți-vă pentru ei în Parlament, veniți cu soluții practice, nu mergeți în Valea Jiului, ca un bișnițar cu mâna ținută la fund, doar pentru a striga „Jos masca!” și pentru a împărți „vitamine de la farmacie”.
Puneți mâna pe carte! Citiți cu atenție legile țării, informați-vă foarte bine înainte de a face acuzații grave, fiindcă sunteți senatoare. Dumneavoastră ați vrut funcția, nimeni nu v-a obligat s-o dețineți. Așadar, respectați cu sfințenie Statutul deputaților și senatorilor de care am pomenit! Că doar n-ați jurat la învestire să calomniați și să jigniți pe toată lumea.
M-apucă și râsul – zău, doamna Șoșoacă – atunci când mă gândesc la emisiunea „Femei de nota 10”, realizată de Marina Almășan la TVR 1, căreia i-ați acordat un interviu. De ce sunteți de nota 10? Că v-ați autodefinit „avocat foarte bun” care „muncește foarte mult și învață mereu”? Nu se vede! Definiția asta îmi sună a îndemn leninist în toată regula, la îndemn la muncă și învățătură. Nu vă aparține. Dacă ar fi zis Almășan că sunteți de nota 10 la gălăgie, jigniri și conspirații, ați fi meritat-o.
Dar și gălăgia are picioare scurte, fiindcă de cele mai multe ori se trage din minciună. Ați eșuat lamentabil în acea „mică adunare națională”, regizată de Partidul Neamul Românesc (Care neam? Că erați cinci-șase oameni) și de RTV, cu dumneavoastră în postura de activistă urlătoare.
Din filmulețul postat de jurnalistul de investigații Mălin Bot, se poate desprinde un lucru. Anume, că ordinele se execută pe scară ierarhică. De la Ghiță Fugarul la șefii RTV, de la ei la dumneavoastră și de la dumneavoastră la ceilalți agitatori de partid.
Se aude cum îi întrebați pe RTV-iști: „Acum ce fac? Închid și mă sună ei sau îl las așa?”. Apoi vine decizia: „Protestați acuma, la final! Faceți gălăgie acuma, la final”. Vine și îndemnul dumneavoastră: „Auzi, gălăgie! Hai!”. Și se-aude: „Libertate, Libertate!”.
Despre ce fel de libertate vorbiți, doamna Șoșoacă? Văd că sunteți liberă să mințiți, să calomniați, să amenințați, să jigniți! Nu v-a luat nimeni pe sus pentru așa ceva.
Sau vorbiți despre libertatea legată de purtarea măștii de protecție împotriva Covid-19? Dacă-i vorba despre ea, să vă întreb ceva, „acuma, la final”, fără să fac gălăgie?
Prin faptul că nu purtați mască, nu îngrădiți libertatea conaționalilor care suferă de boli grave și care s-ar putea infecta cu virusul letal din cauza unui strănut sau puseu de tuse pe care-l lăsați pe stradă, că toată ziulica rătăciți de colo până colo?
Dacă vă veți îmbolnăvi de Covidul în care nu credeți (nu vă doresc acest lucru), cine vă va trata? Nu tot medicii pe care îi batjocoriți? Sau poate vă protejează de virus noul cuptor Peia, cu reminiscențe de trandafiri roșii PSD-iști? Că pe cel de AUR l-ați ars și, la rându-i, v-a ars cu o excludere.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cristian Tudor Popescu (CTP) a comentat termenul „teroriști” folosit de prim-ministrul Florin Cîțu la adresa „șoșocarilor” care în ultimul an au organizat campanii feroce împotriva măștii de protecție, a campaniei de vaccinare și a altor măsuri anti-pandemie.
În opinia gazetarului, expusă la Digi 24, termenul folosit de premier este corect, pentru că retorica acestor oameni alunecă într-un mod periculos către xenofobie.
Sunt multe motive pentru care premierul are dreptate să eticheteze astfel de persoane cu termenul de „teroriști”, consideră CTP. Acesta aduce în discuție un exemplu recent: „Doamna senatoare Balena Baliverna l-a condamnat la moarte pe secretarul de stat Raed Arafat”.
Argumentele lui CTP
„S-a ajuns la o xenofobie care amintește de sângeroșii, de groaznicii ani ’30 și începutul anilor ’40”
* Am nimerit peste o evoluție vocală stradală, cum face dânsa, și acolo zicea așa: «Să plece din țara asta» – deci să fie alungați, izgoniți – «Fritz de la Timișoara, Iohannis și Arafat, care, de altfel, e și condamnat la moarte în țara lui!».
* «În țara lui!». Raed Arafat e cetățean român, iar această doamnă spune că «e condamnat la moarte». Cu alte cuvinte, dacă îl omori pe Raed Arafat, nu faci altceva decât să confirmi ce spunea doamna. Păi, dacă e condamnat la moarte, foarte bine, să-l omorâm, că tot e condamnat, nu?
* A pronunțat un fel de fatwa, cum se face printre fundamentaliștii islamici. Se proclamă o astfel de fatwa, astfel încât orice credincios islamic poate să-l omoare pe respectivul individ și va fi bine plăcut lui Allah.
* Deci, observați la ce s-a ajuns – la o xenofobie care amintește de sângeroșii, de groaznicii ani ’30 și începutul anilor ’40 în România, și anii ’20 chiar. E vorba aici de străinii care sunt antiromâni: Fritz, Iohannis, Arafat sunt nemți și arabi – «să plece din țară!». Iar Arafat «e condamnat la moarte».
„Terorismul este o formă atroce de dictatură”
* Acum, sigur că unii dintre români pot să se gândească așa: «Domn’le, de cine a zis?» «A zis de Fritz ăla, care e neamț, a zis de Iohannis, care e sas, e neamț, a zis de Arafat, care e arab». «Eu sunt român. Cu mine nu are nimic doamna Balena Baliverna, n-am eu nicio problemă».
* Vreau să le spun acestor oameni că se înșală amarnic. Am să vă citesc un fragment: «Căci dacă evreii erau dușmanii neamului, românii jidăniți erau trădătorii care trebuiau mai rău pedepsiți decât înșiși dușmanii». Am citat din Corneliu Zelinski, cunoscut și sub numele de Corneliu Zelea Codreanu. Va să zică, apare această idee: «te-ai jidovit, ești mai rău decât dușmanul neamului românesc!» – în cazul de față, evreii.
* Doamna Balena Baliverna nu mai e în partidul AUR, dar partidul, chiar recent, prin unul dintre fruntașii săi, membru de vază (senatorul Sorin Lavric – n. red.), a făcut apologia unor legionari cunoscuții, cu funcții în statul legionar, care au participat la tot ce s-a întâmplat, inclusiv la rebeliunea legionară. Să știți că înainte de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, capii mișcării legionare vorbeau despre «infiltrarea jidănească», despre «jidovirea» chiar a Guvernului statului legionar Antonescu – Sima. Bineînțeles că era vorba de oamenii lui Ion Antonescu. Deci, acesta este un concept fundamental.
* Terorismul este o formă de totalitarism, este o formă atroce de dictatură. În toate aceste forme, fie că este vorba de terorismul actual, pe plan mondial, fie că este vorba de nazism, fie că e vorba de comunism, bolșevism sau de legionarism, toate aceste forme de terorism totalitar au acest concept de bază: «trădătorii, jidoviții». Deci, nu numai cei care sunt identificați ca fiind dușmanii de rasă sau de clasă, adică evreii, țiganii, slavii – «oamenii din smârcurile slave», cum spunea propaganda nazistă -, ci și cei care se dovedesc intoxicați de gândirea aceluiași Zelinski: «acești jidoviți care gândesc, scriu și vorbesc jidănește în limba română»!
„Prin distinsa doamna Balena Baliverna se conturează componenta violentă a acestei mișcări în România”
* Acesta este conceptul. Deci, doamna aceasta, ca și cei din partidul în care până adineaori fuse dânsa, vor defini foarte rapid – și l-au și definit – conceptul de «trădători ai neamului». Nu trebuie să fii «neamț», nu trebuie să fii «arab fugit de acasă», cum spunea poetul Dinescu, sau să fii un «neamț anti-valah», cum spunea același. Mă și mir, nu înțeleg de ce nu își unesc forțele domnul Mircea Dinescu și doamna Balena Baliverna. După părerea mea, este o uniune naturală, care poate să salveze poporul român. Avem aici aceleași direcții de gândire, care nu sunt «jidovite».
* Știți de ce e vorba aici de Iohannis, de Fritz și de Arafat sau de «semi-ungurul» Orban? Pentru că n-au la dispoziție evrei! Nu mai sunt evrei în România. Sunt foarte puțini. Dacă erau, îi luau cu siguranță în colimator. N-au nici imigranți destui în România, veniți de pe undeva, din Est, pentru că și aceștia ar putea fi folosiți. Și atunci, se folosește ce se găsește: Fritz, Iohannis și «arabul fugit de acasă».
* De aceea este vorba de terorism și se conturează din ce în ce mai clar, prin distinsa Balena Balivena, componenta violentă a acestei mișcări din România, în clipa de față.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
