După 32 de ani de la căderea sângeroasă a comunismului ceaușist, Parlamentul României postdecembriste a fost supus unui asediu a cărui finalitate a fost ocuparea și, probabil, dizolvarea prin forță a principalei instituții democratice a statului român.
Utilizând metode de sorginte nazistă – vezi practicile violente ale S.A. (Sturmabteilung – Batalioanele de Asalt ale NSDAP-ului condus de Adolf Hitler) –, liderii AUR, parlamentarii George Simion și Claudiu Richard Târziu au încercat să ocupe Parlamentul României cu ajutorul unor grupuri organizate de protestatari, sub coordonarea unor activiști ai AUR.
Dacă tentativa ar fi reușit și Batalioanele de Asalt ale AUR ar fi ocupat Palatul Parlamentului, ne-am fi aflat într-o situație asemănătoare cu o lovitură de stat: Parlamentul României dizolvat de facto, parlamentarii luați ostatici de trupele S.A. organizate de AUR, procesul legislativ suspendat pe termen nedefinit. Altfel spus, începutul haosului.
Un haos care, așa cum vom arăta în serialul pe care-l începem astăzi, nu este rodul vreunei nemulțumiri populare majore provocate de vaccinarea anti-Covid ori de trădările comise de clasa politică post-decembristă, ci reprezintă obiectivul major al un mecanism de manipulare temeinic organizat și implementat de forțe străine și inamice statului român și prezenței României în Uniunea Europeană și NATO.
Pentru început, să descifrăm ce se află în spatele tentativei eșuate de ocupare și dizolvare, de facto, a Parlamentului României, instrumentată de S.A.-ul coordonat de liderii AUR.
O cinică încercare de confiscare și maculare a memoriei morților din Decembrie 1989
Propaganda intens executată de George Simion, Claudiu Richard Târziu și alți membri ai conducerii naționale și teritoriale a AUR a insistat pe ideea unei similitudini între protestele anti-comuniste organizate împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, în Decembrie 1989, și protestul ori, mai corect zis, asediul asupra Parlamentului României.
Sub pretextul „luptei împotriva Certificatului Verde”, liderii AUR, George Simion și Claudiu Richard Târziu, au încercat organizarea unei Revoluții din Decembrie „redivivus”. Succesul imens al postărilor, „live”-urilor și articolelor despre pregătirea „Revoluției”, distribuite în rețelele de socializare și prin diferite alte mijloace de comunicare (grupuri Telegram, grupuri Whatsapp, site-uri controlate de AUR etc.), au produs în mintea celor doi lideri naționaliști convingerea că asaltul asupra Parlamentului României va implica zeci de mii de protestatari.
Mesajele confecționate pentru AUR de specialiștii (aproape cu certitudine în slujba unor forțe străine de statul român) care alimentează propaganda acestui partid extremist cu produse media a insistat pe câteva idei care au avut ca finalitate, pe de o parte, să inducă senzația că va avea loc o Nouă Revoluție din Decembrie, iar pe de altă parte, că sistemul democratic din România este o ruină și trebuie lichidat.
Pretextul asaltului asupra Parlamentului României a fost iminenta obligativitate a Certificatului Verde. Propagandiștii AUR au vorbit despre „dictatura sanitară”, despre „pierderea drepturilor și libertăților cetățenești”, despre „conspirația care-i va ucide pe români” etc. Trimiterile la dictatura comunistă nu au lipsit, ba chiar au fost folosite și trimiteri la fascism!
Efectul dorit era acela de a convinge populația că România nu mai este un stat democratic, ci o dictatură, și că singurii „salvatori” sunt extremiștii de la AUR și aliații lor – suveraniștii avocatului Dan Chitic, extremiștii anti-vacciniști ai senatoarei Șoșoacă și diferite alte grupuscule renăscute din rămășițele Mișcării Legionare ori ale nebuniei dacopate.
Totodată, mesajele transmise de propaganda neofascistă a AUR în spațiul public au insistat pe demonizarea unor structuri esențiale ale mecanismului democratic: Parlamentul, clasa politică/politicienii, procesul legislativ parlamentar etc. Aceste mesaje, prin care se induce necesitatea desființării mecanismului democratic, au fost aproape mereu însoțite de mesaje (directe sau indirecte) de demonizare a Uniunii Europene, finalitatea fiind declanșarea și alimentarea unei tot mai puternice susțineri pentru un eventual RO-EXIT.
Observăm, deci, că George Simion și Claudiu Richard Târziu, liderii partidului neofascist AUR, au urmărit confiscarea și utilizarea memoriei celor uciși în Decembrie 1989 în scopul mobilizării unui număr cât mai numeros de persoane care să participe la asaltul asupra Parlamentului României. În același timp, cei doi lideri neofasciști au promovat ideea că mecanismul democratic – în cadrul căruia dezbaterea parlamentară, procesul legislativ parlamentar reprezintă esența – este nefuncțional și că trebuie desființat prin asedierea, ocuparea și, eventual, dizolvarea de facto a instituției sale principale: Parlamentul României.
Atitudinea de golan a lui George Simion și morga de intelectual a lui Claudiu Richard Târziu – două măști ale unei cinice ipocrizii comune
George Simion a mizat, încă de la momentul în care a fost lansat de „patronii” săi pe scena politică românească, pe imaginea „tânărului rebel”, energic, „dedicat cauzei” și cu ceva apucături de golănaș de galerie de fotbal.
Alegerea lui ca parlamentar nu i-a determinat pe experții care modelează acest personaj să-i schimbe stilul. Dimpotrivă, golăniile lui George Simion – multe dintre acestea fiind comise în incinta Parlamentului României – prind la mahala, produc amuzament în galerie și satisfac dorința de răzbunare a celor frustrați din varii motive (eșec personal, inechități sociale, nostalgii comuniste etc.) de nedreptățile sistemului democratic.
Pe parcursul asaltului asupra Parlamentului României, extremistul George Simion s-a folosit din plin de tupeul de golănaș. Ajutat de ciracii săi din Batalioanele de Asalt ale AUR, Simion a încercat un fel de „vânătoare de parlamentari”, sub pretextul că poporul își exprimă voința în legătură cu Certificatul Verde. Tot George Simion, probabil în complicitate cu Claudiu Richard Târziu și cu alți parlamentari și membri ai echipelor acestora, au organizat intrarea în clădirea Palatului Parlamentului a câtorva zeci de protestatari.
Totuși, situația nu l-a ajutat. A fost prea mic numărul de protestatari pe care au reușit să-i mobilizeze camarazii săi din S.A.-ul partidului AUR. Au fost prea puțin disciplinați subordonații lui. Tupeul de golan al lui George Simion s-a transformat, spre finalul asaltului, atunci când eșecul era evident, în schelălăit de cățel, Simion fiind obligat chiar să se dezică de o parte dintre protestatari. A acuzat că protestatarii violenți „au fost incitați”, deși nu a explicat prea limpede ce înțelege prin asta. Apoi, probabil consiliat între timp de „patronii” săi, a lansat marota cu „oamenii Serviciilor care au infiltrat diversioniști”.
Extremistul George Simion și-a dezamăgit „patronii”. S-a aruncat „ca un leu” într-o acțiune riscantă, prost organizată, și a eșuat ca un cățel de mahala.
Celălalt extremist din conducerea partidului neofascist AUR, Claudiu Richard Târziu, fost simpatizant legionar cu pretenții de intelectual creștin, a fost primul care a sesizat că asaltul va eșua și că vor fi consecințe grave pentru partidul pe care-l conduce. Din „live”-urile realizate se observă cum, treptat și uniform accelerat, morga istorică arborată de Târziu se transformă în nesiguranță și, într-un final, în teamă. O teamă care, de câteva ori, s-a putut observa în paloarea feței fostului simpatizant legionar, ajuns senator AUR.
Masca de intelectual nu l-a ajutat pe Târziu. A căzut în capcana pe care liderii AUR și-au întins-o singuri. Cei mai mulți dintre protestatarii mobilizați pentru asaltul asupra Parlamentului României sunt de o calitate intelectuală îndoielnică – fapt atestat de diferitele lor intervenții grav afectate de analfabetism funcțional, fie în mass-media, fie pe rețelele de socializare.
Ex-legionarul Claudiu Richard Târziu este obișnuit cu discursurile rostite în spații academice ori la agapele mânăstirești, în prezența unor intelectuali creștini și a înaltelor fețe bisericești. Târziu este incapabil să controleze, prin cuvântările sale, masele mari de oameni – capacitate de care golanul George Simion dispune din plin.
Probabil că fostul intelectual creștin Claudiu Richard Târziu începe să priceapă în ce grozăvie s-a aruncat atunci când a acceptat colaborarea cu AUR-ul lui George Simion și, totodată, cine sunt cu adevărat „patronii” AUR.
De ce asaltul asupra Parlamentului României este un penibil eșec pentru AUR
Prima cauză a eșecului acțiunii violente pe care au organizat-o Batalioanele de Asalt ale partidului neofascist AUR, sub coordonarea extremiștilor George Simion și Claudiu Richard Târziu, se află în numărul foarte mic, penibil chiar, de participanți. În ciuda unei campanii de mobilizare foarte bine organizată, agresivă și generos subvenționată cu resurse, extremiștii de la AUR și aliații lor nu au reușit să adune mai mult de 2.000 de protestatari. Cei mai mulți dintre aceștia provin din filialele județene ale AUR și grupusculele suveraniste, legionare, dacopate și filetiste din țară. Locuitorii Capitalei au ignorat total protestul.
Pentru liderii AUR, șocant de slaba participare (deși, repet, au investit masiv în campania de mobilizare!) este un semn de primejdie. Confruntat cu realitatea și lipsit de protecția sondajelor confecționate contracost, partidul neofascist AUR începe să-și piardă aderența la popor.
De fapt, George Simion și Claudiu Richard Târziu au înțeles că „like”-urile și „share”-urile din rețelele de socializare nu se transformă în participare fizică a susținătorilor virtuali la protestele de stradă organizate de AUR. Valoarea de piață electorală a AUR este în cădere liberă.
O altă cauză a eșecului este mobilizarea precară a filialelor AUR. După intrarea în Parlament, liderii naționali și regionali ai acestui partid neofascist nu au mai fost interesați să dezvolte filialele locale. În spatele propagandei festiviste pe care AUR o promovează în media (cu sfințiri făcute cu sobor de preoți la noile sedii de filială și poze atent studiate cu membri de filială îmbrăcați în costume naționale), aflăm o structură teritorială de partid foarte firavă. Lideri precum Sorin Lavric (vicepreședinte AUR), Ringo Dămureanu (coordonator Regiunea Oltenia), Marius Dorin Lulea (președintele Organizației Oamenilor de Afaceri), Adela-Ioana Grăjdeanu-Târziu (președinta Organizației de Femei) etc. sunt incapabili să-și asume inevitabila rutină a managementului de resurse umane pe care o presupune organizarea unui partid politic. Probabil că nu au nici prea mare interes să aducă și să promoveze oameni capabili în AUR, de teamă că pozițiile lor de putere în partid, cu beneficiile adiacente, ar putea fi puse în pericol.
A treia cauză a eșecului acțiunii AUR de ocupare și de dizolvare de facto a Parlamentului României este faptul că românii încep să înțeleagă pericolul mortal pe care-l reprezintă virusul Covid-19 și, totodată, încep să accepte că vaccinarea este principala soluție pentru a controla efectele grave ale acestuia. Conform statisticilor oficiale, la data de 21 decembrie 2021, un număr de 7.903.461 de români se vaccinaseră cu prima doză, 7.753.973 erau vaccinați cu schema completă și 1.929.754 se vaccinaseră cu doza booster (a treia). În consecință, propaganda anti-vaccinistă și anti-Certificatul Verde instrumentată de partidul neofascist AUR și de aliații săi se adresează unui număr tot mai mic de români.
O a patra cauză a eșecului este lipsa de determinare și de coeziune a liderilor AUR. Din „live”-urile și postările acestora în rețelele de socializare, se observă că entuziasmul acestora s-a diminuat până la dispariție, pe măsură ce era tot mai evident că asaltul asupra Parlamentului României va eșua din cauza numărului ridicol de mic al participanților. Liderii extremiști George Simion și Claudiu Richard Târziu au lăsat impresia că, la un moment dat, s-au speriat de consecințele eșecului. Asaltul asupra Parlamentului României a fost foarte repede oprit de către liderii AUR, provocând nedumerire și chiar iritare în rândul protestatarilor. Poate că liderii AUR sunt suficient de eficienți pentru protejarea intereselor anti-românești pe care le slujesc sub pretextul „unirii românilor”, însă capacitatea lor de a mobiliza și coordona mase mari de oameni, fără sprijinul logistic și expertiza unor profesioniști în manipulare, s-a dovedit a fi îndoielnică.
Nu în ultimul rând – deși în mare parte a fost lipsită de profesionalism și pe alocuri, chiar penibilă –, reacția forțelor de ordine i-a lipsit pe liderii partidului neofascist AUR de „aureola martirajului” și de prilejul de a provoca violențe sângeroase, căutat cu insistență. Iată cum prudența vecină cu lașitatea, manifestată de Jandarmerie și de SPP, s-a dovedit, de această dată, binevenită.
Asaltul asupra Parlamentului României – un avertisment de la Răsărit despre apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO?
Totuși, trebuie să ne întrebăm de ce au insistat liderii extremiști George Simion și Claudiu Richard Târziu să ia cu asalt Parlamentul României tocmai pe 21 decembrie 2021? Să fie vorba doar de o cinică încercare de confiscare a memoriei lui Decembrie 2021?
Un posibil răspuns îl putem afla dacă studiem agenda din ziua respectivă a șefului Guvernului României.
Prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă a avut, la Bruxelles, o serie de întâlniri foarte importante cu oficiali ai Uniunii Europene și NATO. În contextul în care, la granița de Răsărit a României, Rusia lui Putin se pregătește să lanseze cea mai mare operațiune de război rusească de la Cel De-al Doilea Război Mondial până astăzi – agresiunea asupra Ucrainei –, rolul și poziția geostrategică pe care le deține România în Europa de Est prezintă un interes maxim atât pentru NATO, cât și pentru Federația Rusă.
Pe agenda zilei de 21 decembrie 2021 a premierului Nicolae-Ionel Ciucă s-au regăsit: discuții cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, întrevederi cu Frans Timmermans, Margrethe Vestager și Valdis Dombrovskis, vicepreședinți executivi ai Comisiei Europene, o întrevedere cu Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, precum și o conferință de presă comună susținută cu participarea acestuia.
Diplomația Uniunii Europene și conducerea NATO depun eforturi majore pentru a potoli „ursul” rusesc. În mecanismul complex al negocierilor oficiale și secrete, al mișcărilor de armate pe Frontul de Est, România are un rol foarte important, pe care, din păcate, nu toți politicienii români îl înțeleg sau îl acceptă. Evident că, pentru Rusia lui Putin, țara noastră este un punct slab al zidului militar ridicat de NATO în regiune și, prin urmare, este puternic asediată de propaganda anti-UE, anti-NATO și anti-SUA.
Prin asaltul asupra Parlamentului României, AUR a reușit să-l pună pe prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă într-o situație penibilă. Cum să garantezi implicarea deplină a României în politicile UE și NATO de oprire a Rusiei agresoare, când la tine în țară principala instituție a democrației, Parlamentul, este luată cu asalt de gloatele coordonate de partidul neofascist AUR?
S-a încercat inducerea imaginii unei țări instabile, cu un guvern incapabil să păstreze funcționarea democrației și a statului, cu un Parlament dizolvat de facto de poporul nemulțumit. Marea speranță a extremiștilor de la AUR a fost declanșarea unei Noi Revoluții, pe modelul Decembrie 1989, cu Parlamentul României ca „surogat” al sediului CC al PCR.
Ghinionul extremiștilor de la AUR și șansa României au fost că românii nu au răspuns „chemării la Revoluție” lansată de propagandiștii partidului.
Revoluția Neofascistă a cărei declanșare au încercat-o extremiștii de la AUR nu ar fi fost însă una anticomunistă. În propaganda și acțiunile AUR este vorba despre naționalism de grotă, ieșirea din Uniunea Europeană prin declanșarea unui RO-EXIT, ieșirea din NATO și orientarea către Rusia lui Putin (care ar rămâne singurul mare aliat posibil pentru o Românie enclavizată și ieșită din spațiul civilizației euro-atlantice).
În acest context, vandalizarea unui autoturism aparținând Ambasadei SUA, în timpul asaltului asupra Parlamentului României, capătă o valoare de simbol. Acesta este, de fapt, partidul neofascist Alianța pentru Unirea Românilor: o grupare extremistă care luptă împotriva democrației și care încearcă, pe toate căile posibile – în Parlament, în mass-media, în stradă etc. – să destabilizeze cât mai mult și cât mai repede statul român.
Cine câștigă din toate acestea? Evident că nu românii, ci Rusia lui Putin.
De ce trebuie pedepsiți exemplar autorii asaltului asupra Parlamentului României
Reacția autorităților statului român la violențele comise asupra Parlamentului României de Batalioanele de Asalt ale partidului neofascist AUR este, deocamdată, una slabă.
Într-un comunicat de presă emis de Ministerul Afacerilor Interne, în seara zilei de 22 decembrie 2021, se precizează: „Până în prezent, din verificările efectuate, a reieşit că 14 persoane, din cadrul a 6 organizaţii, autointitulate civice, respectiv din cadrul unui grup parlamentar, s-au erijat în organizatori ai manifestării publice neautorizate, fapt pentru care au fost aplicate acestora 14 sancţiuni contravenţionale, în valoare de 140.000 de lei, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. De asemenea, au fost identificate alte 167 de persoane participante la manifestarea publică şi s-au aplicat 58 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 34.300 de lei, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 55/2020, Legii nr. 60/1991 şi Legii nr. 61/1991. Activităţile de identificare şi sancţionare a participanţilor continuă”.
Autoritățile statului român și procurorii trebuie să înțeleagă un adevăr evident: asaltul asupra Parlamentului României nu a fost o simplă „manifestare publică neautorizată”, ci o acțiune violentă, public asumată și organizată de liderii extremiști ai AUR și ai aliaților acestui partid neofascist, a cărei finalitate a fost ocuparea Parlamentului României, dizolvarea de facto a principalei instituții democratice a țării și perturbarea procesului legislativ prin luarea ca ostatici a parlamentarilor.
În această acțiune s-au implicat parlamentari AUR și anagajați ai Parlamentului, din structurile birocratice ale parlamentarilor AUR, care au făcut posibil accesul unor grupuri violente de protestatari în perimetrul și incinta Parlamentului României.
Eșecul acestei acțiuni neofasciste i-a înspăimântat pe liderii extremiști George Simion și Claudiu Richard Târziu. Aceștia așteaptă, cu teamă, reacția Justiției.
Dacă extremiștii de la AUR și complicii lor vor scăpa doar cu câteva amenzi, fie acestea și penale, în anii următori, România va cunoaște o escaladare a violențelor organizate de neofasciștii naționaliști. Asaltul asupra Parlamentului României este și un test la care extremiștii supun Justiția și statul român.
Reacția trebuie să fie pe măsura statutului României de țară membră a Uniunii Europene și a NATO. Neofasciștii de la AUR și aliații lor trebuie pedepsiți drastic pentru încercarea lor de a lua cu asalt Parlamentul României.
Soarta democrației de tip euro-atlantic din România stă în voința unui procuror. Există undeva, în adâncurile Justiției Române, acest procuror suficient de curajos și loial democrației pentru ca neofasciștii care au luat cu asalt Parlamentul României să fie pedepsiți exemplar?
Rămâne de văzut. Până atunci, să înțelegem că pe la urechea democrației din România (așa puțin funcțională și cu mari probleme, cum o știm), a șuierat glonțul. Un glonț „Cделано в Rоссии”!…
