Autor: Doina Dabija (Chișinău)

Chiar de ziua lui Mihai Eminescu, socialistul Grigore Novac, fiind întrebat ce cunoaşte despre marele poet român, a răspuns: „Dar cine v-a spus că Eminescu a fost român?”, vrând să ne dea de înţeles că autorul „Luceafărului” a fost moldovean şi a scris moldoveneşte.

O afirmaţie care nu face decât să profaneze memoria lui Mihai Eminescu, cel care a spus răspicat ca să înţeleagă şi socialiştii: „Suntem români şi punctum!”.

Numai că toți cei de teapa socialistului Novac aşa sunt instruiţi! Să denigreze adevărul şi să ne ţină nouă, românilor basarabeni, lecţii de patriotism sovietic, prin care să ne convingă că Republica Moldova şi astăzi aparţine „sfintei Rusii”, uitând că și rudele lor au fost deportate în Siberia.

Iar ei, în semn de mare recunoştinţă, le pupă mâna călăilor, vânzându-şi ruşilor nu doar sufletele lor, dar şi pe cel al copiilor lor. Atunci când vor creşte, aceștia nu vor şti cine sunt şi care le este neamul, ci vor fi nişte slugi la fel de ascultătoare ca şi părinţii.

– Advertisement –

Prin urmare, sunt convinsă că vânzătorii cunosc adevărul despre identitatea noastră românească şi ştiu foarte bine că Eminescu a fost un mare român, dar luptă intenţionat contra acestui popor, ca aici să nu rămână decât „ruskii mir” (lumea rusă).

Însă cel mai mult nu m-a mirat aberaţia rostită de acest socialist, care susţine că „Fiind băiet, păduri cutreieram…” a fost scrisă de un scriitor moldovean, ci a altui conaţional de-al meu. La o adunare, acesta ne-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să venim pe Aleea Clasicilor şi să-l sărbătorim împreună pe Eminescu, dar vorba lui: „Fără discursuri naţionaliste!”. Individul ne-a dat de înţeles să recităm doar câte o poezie şi atât.

Dar de ce fără discursuri naţionaliste? – m-am întrebat, când Eminescu a fost el însuşi un mare naţionalist, care şi-a iubit ţara şi neamul. Apoi, îmi amintesc că încă din anii ’90, la bustul poetului se ţineau zeci de cuvântări, care respirau doar româneşte. Iar astăzi parcă ni se închide gura din nou, ca în locul nostru să țipe câte un individ: „Da’ cine v-a spus că Eminescu a fost român?”.

– Advertisement –

Această afirmaţie îmi amintește de un ziarist care l-a întrebat odată pe un bătrân: „Ştiţi cumva cine a scris rugăciunea «Tatăl nostru»?”, la care acesta a zis: „Sigur că da! Nu putea să fie scrisă de nimeni altcineva decât de M. Eminescu”.

Numai că răspunsul total eronat al moşului mi se pare mai aproape de adevăr decât minciuna d-lui Novac, care, depunând flori la bustul marelui Eminescu, o face pe patriotul rus într-o ţară românească. Aşa că nu ne rămâne decât să-i spunem „Luaţi-vă mâinile murdare de pe Eminescu!” sau să-i răspundem cu aceleaşi vorbe ale poetului:

„Cine-a îndrăgit străinii,

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Şi neamul nemernicia!”

În speranţa că-şi va reveni din somnul cel de moarte şi-și va aminti că şi el este român.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Eminescule, tu, care ţi-ai făcut datoria faţă de poporul acesta şi i-ai strigat întotdeauna durerea, află că…

… drepturile lui continuă să fie încălcate şi suntem şi astăzi ţinuţi cu forţa departe de neamul nostru românesc!

Departe de ţară, istorie şi limbă. Iar hoţia şi crima, mita şi laşitatea, ura şi dezbinarea, minciuna şi sminteala – toate-s la putere.

Aşa încât nu mai are cine să ne apere. Fiindcă în capul românilor basarabeni, nu ştiu de ce, nu intră adevărul. Aceştia-l aud, parcă-l aud, dar c-o duritate verbală îl înjură şi-l batjocoresc. Deşi le-ai zis de atâtea ori că „Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea” şi „nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie”.

– Advertisement –

Dar basarabeanul nostru nu pricepe vorba ta, Eminescule, şi omoară dreptatea, lăsându-se tot mai stârpit, tot mai deznaţionalizat şi învins. Ca şi cum îi place să stea tot timpul bolnav şi slab. De parcă ţara asta n-ar fi a lui.

De aceea, Eminescule, tu, care umbli şi astăzi pe aceleaşi străzi cu noi şi ştii că nu ni s-a furat doar libertatea, ci şi sufletul, roagă-te Celui de Sus ca fiecare român, după ce va rosti rugăciunea „Tatăl nostru”, să-şi amintească şi de cuvintele tale, unde zici: „Basarabia actuală era pământ românesc, stăpânit de domni români”.

Căci poate, cine ştie, îşi vor găsi memoria pierdută şi îşi vor aminti cine sunt. Fiindcă numai atunci inima acestui popor va începe să bată din nou.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

După fiecare articol pe care-l scriu şi unde-i pomenesc pe ruşi, se găseşte mereu câte cineva să-mi reproşeze că aceştia nu-s chiar atât de răi şi că-i critic fără niciun motiv. Dar ţin să menţionez că nu am nimic împotriva celor care ne respectă, ne cunosc limba şi nu se fac stăpâni în casa noastră.

Însă atitudinea multora dintre ei faţă de noi este una de ură şi dispreţ.

Iar un exemplu în acest sens este următoarea întâmplare.

Mă aflam pe holul unui spital şi aşteptam să intru în cabinetul doctorului, când de acolo a ieşit un pacient ce ţinea în mână „Literatura şi arta”. Iar din urma lui, medicul m-a anunţat că ia o pauză de zece minute şi să-l aştept.

– Advertisement –

Dar, bucurându-mă că revista noastră are mulţi cititori, nu m-am gândit nicio clipă că cele zece minute care vor urma mă vor bulversa atât de mult, fiindcă din cauza liniştii care s-a lăsat am asistat fără să vreau la o discuţie dintre doi ruşi care au început să vorbească în şoaptă.

– Ai văzut ce ţinea în mână nazistul acela de mai devreme?

– Da, „Literatura şi arta”.

– Advertisement –

– Aceştia chiar dacă luptă pentru limba lor română şi-şi spun români, se zbat degeaba. Nu vor reuşi niciodată. Doar ştii că soţia mea lucrează la Ambasada rusă. Ai noştri (ruşii – n. a.) aduc cărţi sovietice de la Moscova de ani şi ani de zile şi le împrăştie profesorilor bădărani de la oraşe şi de la sate. Îi remunerăm binişor ca să facă ore suplimentare cu elevii şi să le predea istoria moldovenească. Noi (ruşii – n. a.) educăm generaţiile viitoare aşa cum trebuie, ca aceştia să ştie că românii le-au fost şi le sunt duşmani, iar limba română nu e a lor, ci una străină.

– Ei şi, sunt rezultate?

– Sigur că avem. Moldoboii sunt uşor de manipulat, mai ales când le arunci acolo şi nişte copeici. Aşa că aceste cărţi, pe care nu le deschide niciun prost de-al nostru, le citesc ei.

– De acelea care-s în Transnistria, nu?

– Nu doar…

Apoi cei doi s-au îndepărtat, zâmbindu-şi complice unul altuia, şi n-am mai putut auzi continuarea discuţiei. Însă nu mi-a fost greu să înţeleg că ruşii din R. Moldova primesc indicaţii în continuare de la Moscova şi acţionează împotriva noastră după propriul lor scenariu.

Iar faptul că avem astfel de profesori, care sunt în stare să le predea elevilor o istorie inventată, vorbeşte despre câţi trădători de ţară avem şi cât valorează demnitatea unui om.

Printre aceşti vânzători de neam e şi Victoria Furtună, care a afirmat zilele trecute: „Propun să întorc înapoi istoria ţării noastre şi copiii să înveţe istoria Moldovei şi nu a României. Să avem limba moldovenească şi nu limba română, aşa cum a fost modificată”.

Declaraţiile ei confirmă încă o dată că aceasta e mână în mână cu ruşii şi luptă pentru deznaţionalizarea acestui popor.

De aceea, dragii mei, citiţi istoria noastră adevărată! Citiţi cărţile noastre româneşti şi ascultaţi ce spun intelectualii noştri!

Iar pe cei care mă acuză că-i vorbesc pe ruşi de rău, îi îndemn să-şi iubească mai întâi neamul, fiindcă străinii n-or să ne îndrăgească niciodată. Cel puțin, nu cei de la Răsărit.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Zilele trecute, pe rețeaua de socializare Facebook, un tânăr s-a filmat cu băiatul lui în brațe și a afirmat: „În timp ce copiii sunt învățați la școală că ei sunt români, eu l-oi învăța pe-al meu că noi suntem moldoveni și vorbim limba moldovenească!”

Sigur că fiecare părinte are dreptul să-și educe odrasla așa cum își dorește, dar să-i inoculezi din copilărie prostiile și observațiile tale, acest lucru vorbește despre ce generație va veni din urmă.

Fiindcă dacă acest tată își educă copilul să fie un prost, cu greu va deveni unul deștept ori cum se spune-n popor: „Dintr-un bou, tot bou iese!”

Apoi ne mirăm de ce majoritatea moldovenilor noștri i-au susținut la aceste alegeri pe candidații pro-ruși. Păi, cum să fi votat altfel, dacă încă de acasă li s-au înghesuit în minte că ei sunt moldoveni, vorbesc maldavenește și Moscova e mama lor.

– Advertisement –

Dar această postare mi-a amintit cum m-am prezentat acum câțiva ani la biroul stării civile din Chișinău în dorința de-a transcrie certificatul de naștere al fetiței mele. Aceasta fiind născută la București, sigur că avea unul românesc, unde în dreptul cuvântului „naționalitate” se menționa: „română”. Iar funcționarii, observând și certificatele noastre moldovenești, au preferat să nu scrie pe acel act nicio naționalitate, doar să traseze o linie. Fiindcă pentru ei era inacceptabil ca doi moldoveni să fie părinții unui copil cu cetățenie română.

Însă această întâmplare m-a dus cu gândul iarăși la tata, care mi-a povestit cum la un eveniment a afirmat faptul că suntem români. La care, un moș s-a ridicat în picioare și a zis revoltat: „Domnule Dabija, n-aveți dreptate! Eu sunt moldovean! Dar fratele meu care trăiește la București, el e român!”. Și atunci părintele meu l-a lăudat: „Măi, ce mamă genială aveți! A născut doi copii cu două naționalități diferite”.

Dar, din păcate, ca acest bătrân gândesc mulți dintre basarabenii noștri rătăciți, care sunt de părere că „românii ne-au furat pământurile noastre și ar trebui să ni le dea înapoi”.

– Advertisement –

Numai că, înainte de a le revendica, i-aș sfătui pe acești oameni curajoși să solicite mai întâi de toate să se scoată granița de la Prut. Atunci cu siguranță își vor primi pământurile înapoi, dar și Țara-Mamă își va îmbrățișa, în sfârșit, Basarabia. Iar conaționalii mei, văzându-se acasă, vor înțelege că sunt români și vorbesc românește, educându-și în același spirit și copiii, cei care sunt viitorul unui popor. Fiindcă școala de acasă și cea din societate construiesc omul de mâine.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

În timp ce preşedinta Maia Sandu a fost destul de pregătită pentru dezbaterile ce au avut loc pe data de 27 octombrie la Palatul Republicii din Chişinău, ascultându-l pe Alexandr Stoianoglo mi s-a creat impresia că Igor Dodon i-a pregătit acestuia compunerea, pentru care n-ar putea lua decât nota 2.

Total nepregătit, candidatul din partea Partidului Socialiștilor nu doar că n-a putut răspunde la întrebări, dar şi limba română i-a dat mari bătăi de cap, începându-şi discursul cu „Stimaţi cocetăţeni”. Aşa încât m-am întrebat: în cazul în care ar ajunge preşedinte, cum îl vor ajuta traducătorii?

Dar, până la urmă, „totu-i normal cu limba română”, ceea ce deranjează e faptul că se observă destul de clar că Stoianoglo e omul Moscovei şi e susţinut de toţi bandiţii pe care i-a eliberat şi pe care neagă că i-ar cunoaşte – „N-am nicio relaţie nici cu Platon, nici cu Şor şi nici cu Dodon”. Deşi anterior a afirmat, evident agramat: „Cu domnul Şor, cu familia Şor eu trăiesc mai mult de 20 de ani. Suntem vecini. Eu cunosc domnul Şor încă din copilărie şi familia lui nişte oameni adevăraţi. Noi am participat la toate cu familia asta”.

Atunci, cum să facem diferenţa dintre minciună şi adevăr, dacă Alexandr Stoianoglo se contrazice în declaraţii?! Apoi, la întrebarea dacă el crede că în „kuliokul” lui Dodon erau bani, cel care a susţinut într-un interviu „Da, aşa cred!”, de data aceasta s-a eschivat să răspundă, preferând să afirme: „Nu este important dacă acolo au fost bani sau nu!”. Acest răspuns se asemănă cu cel al lui Dodon: „De-atâta!”.

– Advertisement –

Prin aceste fraze i-a încurajat pe cetăţenii acestei ţări să fure atât cât îşi doresc. De ce? De-atâta!

Domnul cu steluţă roşie pe umăr a concluzionat: „Timp de 30 de ani n-am avut împreună cu România niciun proiect comun!”, lăsând impresia că domnul Stoianoglo n-a avut până astăzi televizor în casă ori n-a urmărit nimic din ce s-a întâmplat în Republica Moldova în ultimii 30 de ani.

Altfel, acesta ar fi ştiut că România a ajutat ţara noastră de nenumărate ori, sprijinindu-ne să construim aici drumuri, şcoli, grădiniţe, spitale şi altele.

– Advertisement –

Dar, cine ştie, poate că toate acestea domnul Stoianoglo nu le cunoaşte, pentru că nu înţelege bine limba română şi a aşteptat în tot acest timp să se informeze din presa rusească. Apoi, din acelaşi motiv, şi-a propus că dacă va deveni preşedinte, limba rusă să devină obligatorie în Republica Moldova, ca şi noi toţi ceilalţi să citim şi să urmărim mai mult posturile de televiziune ruseşti, care să ne îndrume cum să gândim într-o ţară românească.

Aceste dezbateri au demonstrat clar cine e demn să ocupe funcţia de preşedinte. Nu ne rămâne decât să deschidem ochii mai larg şi să luăm decizii corecte. Fiindcă în caz contrar, riscăm să ştergem din istorie tot ce am înfăptuit în ultimii 30 de ani şi s-o luăm de la capăt. Dar cine ştie dacă de data aceasta vom mai reuşi?!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Secţiile de votare din Botanica mi-au creat impresia că încă mai trăim în URSS. Fiindcă, în timp ce în jurul meu am auzit multă vorbă rusească, basarabenii mei au votat în şoaptă.

Însă nu m-am mirat să văd aceleaşi feţe mancurte ca şi-n anii precedenţi, care nu s-au stingherit să-şi exprime părerea lor cu voce tare, ca şi cum s-ar fi aflat în Rusia şi nu într-o ţară românească. Vrând iarăşi să ne demonstreze că ei sunt stăpâni aici.

De aceea, fraze precum „Mî budem golosovatʼ za svobodu stranî” („Noi vom vota pentru libertatea ţării”) am auzit la tot pasul.

Dar pentru care libertate au votat aceşti rusofoni – deja se subînţelege. Fiindcă ei au complotat împotriva noastră dintotdeauna, pregătindu-se minuţios mai ales pentru ziua alegerilor.

– Advertisement –

De exemplu, joi, 17 octombrie, în faţa Curţii de Apel din sectorul Botanica, aceşti trădători de neam s-au adunat în număr mare şi au strigat cât i-au ţinut gura: „Naşa Moldova, naşi maldavanî, mî patriotî, nam nado svobodnaia strana!” („Moldova noastră, moldovenii noştri, noi suntem patrioţi, noi avem nevoie de o ţară liberă!”) etc.

Apoi, o baborniţă căreia îi tremura barba de răutate, vrând să fie şi mai convingătoare, a urlat: „Von iz Moldovî!” („Afară din Moldova!”). Aceste lichele dădeau de înţeles că noi, românii basarabeni, ar trebui să ieşim din ţară, ca ei să se facă mai comozi.

Obrăznicia lor a fost înfruntată de un singur om, Marian Andonii, care, aflându-se în preajma acestor rusofoni, a încercat să-şi apere ţara, dar şi pe noi toţi. Gestul i-a deranjat pe cei care mănâncă din pâinea noastră, dar sunt convinşi că preşedintele Republicii Moldova nu e nimeni altcineva decât „trompeta” Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova. În acest an, aceasta n-a închis un ochi din cauza grijii pe care ne-o poartă, afirmând de nenumărate ori: „România va acapara Republica Moldova şi o va lăsa fără limbă şi identitate” ori „Deja au început să înlocuiască limba moldovenească cu limba română, având loc schimbarea la faţă a naţionalităţii din moldoveni în români”.

– Advertisement –

Zaharova este însă mai „deşteaptă” în afirmaţii decât Vladimir Jirinovski, pe care se vede că nu l-a auzit când a menţionat: „Moldovenii sunt români! Noi, ruşii, le-am dat numele de moldoveni, dar ei sunt români. Ideea de «moldovenism», tot mai promovată în ultimii ani peste Prut, este în realitate o invenţie din perioada sovietică”. Sau: „Bucovina şi Basarabia le-am luat în 1939. Dacă nu era Hitler, nu ne atingeam de acele pământuri”.

Ei, şi nu numai „sfânta” Zaharova gândeşte altfel, fiind un exemplu de neclintit atât pentru Ilan Şor, Evghenia Guţul, Natalia Morari, Victoria Furtună şi pentru toată clica aceasta de pro-ruşi din Republica Moldova, ce tot încearcă să ne înveţe de unde venim, încotro mergem, ce limbă vorbim şi cine suntem.

Toți aceștia poartă împotriva noastră un „război” continuu, care am câteodată impresia că nu se va termina niciodată. Pentru că ruşii de pe acest teritoriu visează pământ. Pământul nostru! Afirmând că în Basarabia ar domina dictatura, fără însă să privească către Moscova, unde aceşti protestatari, dacă ar fi îndrăznit să rostească măcar şi-un singur cuvânt împotriva regimului, ar fi fost arestaţi imediat.

Știind ce avem în casă, ar trebui să devenim şi mai precauţi. Pentru că încă n-am câştigat aceste alegeri. Ocupanţii din ţara noastră, care reprezintă aici interesele Federaţiei Ruse, vor continua să lupte contra noastră aşa cum au făcut-o şi până acum. Fiindcă cei care ne-au deportat, înfometat şi deznaţionalizat vor să repete istoria. Aşa că e momentul să le oprim lătratul şi să prindem curaj pentru a ne apăra ţara şi identitatea.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Hoţii vor la putere

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Urmărind, în ultimul timp, tot ce se întâmplă în țară, mi s-a creat impresia că Republica Moldova abia mai respiră. N-are aer. Iar oxigenul îi este luat de cei care vor s-o distrugă. De această oaste de hoți care se întrec în cursa către Președinție, făcându-și campanie electorală prin ură și denigrare.

Declarațiile acestor bandiți îmi amintesc de o rusoaică din Basarabia, care, fiind întrebată ce părere are despre faptul că Rusia a atacat Ucraina, a răspuns: „Rossia tolko delaet tam pareadok!” („Rusia nu face decât ordine acolo!”). Iar dacă ar trebui ca aceasta să intervină și-n Republica Moldova, ocupanta a spus răspicat: „Zdes eșcio nujnee!” („Aici e și mai mare nevoie de ea!”).

Dar aceeași părere o au și mulți dintre candidații noștri care visează să facă atâta ordine în țară, așa cum n-a făcut-o nici măcar tătuca Stalin. De aceea umblă de la un post de televiziune la altul și ne îndeamnă să votăm „corect”. Adică pe ei, fiindcă, odată ce vor ajunge la putere, vom avea salarii mai mari, cu condiția să nu lucrăm; pensii astronomice, doar să nu îmbătrânim; și gaz gratuit, numai să nu-l folosim.

Iar dacă viitorul copiilor noștri este umbrit de cărți, acești „mari” politicieni, care așteaptă ziua de 20 octombrie ca și cum vine Crăciunul, sunt pregătiți să interzică cititul, precum și examenele obligatorii. Pentru că, „da ladno” („hai, lasă!”), poți ajunge președinte și fără să știi prea multă carte.

– Advertisement –

Și ca să te convingă, îți recită o strofă din „Luceafărul” lui Mihai Eminescu:

„Cobori în jos,

Luceafăr blând,

– Advertisement –

Oi,

Alunecând…

Oi, nu mai știu!

Oi…”

Un recital impecabil pe care-l repetă toți acești analfabeți bâlbâiți, începând de la „Solnîșko”, „Pobedușka”, „Sila v vlasti” etc. („Soarele meu”, „Victorie”, „Puterea e-n conducere”), care speră că la alegeri vom uita toate ororile prin care a trecut poporul nostru și-i vom vota iarăși pe cei „cu crucea-n sân, iar la suflet – păgâni”.

Numai că ne-am săturat să ni se tot facă ordine-n casă. Aceste lăcuste care ne-au invadat ar fi bine s-o facă pe patrioții acolo, în Rusia cea măreață, pe care o iubesc atât de mult! Iar pe noi să ne lase-n pace, fiindcă viitorul ni-l putem decide și singuri, alegând în fruntea statului un președinte care să simtă și să gândească românește. Numai așa vom izbuti!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Un gest de curaj

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Tatăl meu mi-a povestit că, atunci când i s-a propus funcția de redactor-șef al revistei „Literatura și arta”, nu știa ce să facă: să accepte ori nu. Dar l-a ajutat să ia o decizie Biblia, din care, atunci când a deschis-o, a citit următorul verset: „Numai adevărul te va elibera!”.

Aceste cuvinte i-au dat de înțeles că trebuie să facă din această publicație una care să spună numai și numai adevărul.

Și după acest îndemn s-a condus cumva toată viața, știind foarte bine că sinceritatea poate aduce și dușmănie, însă nu putea altfel, pentru că era convins că cel care caută adevărul își asumă riscul de a-l găsi.

N-a ezitat, a plecat în căutarea lui, vrând să-l descopere în fiecare zi, începând de la faptul cine suntem, ce limbă vorbim și care ne este istoria.

– Advertisement –

Iar pentru aceste adevăruri a avut mult de suferit, fiindcă nu toată lumea era de acord cu ceea ce spunea, articolele lui fiind considerate câteodată incomode.

Oamenilor, de obicei, le place să folosească cuvinte frumoase pentru a săvârși lucruri urâte, crezând că adevărul trebuie mai întâi de toate să se împiedice și apoi să triumfe.

Numai că el, adevărul, așa cum mi-a spus cândva și un preot: „Vine mai greu, dar întotdeauna vine”. Împărtășind același crez și tata, m-a îndemnat și pe mine: „Dacă nu poți spune un adevăr, mai bine e să taci decât să minți!”

– Advertisement –

Iar despre aceasta sunt mai mult întâmplări. Una dintre ele povestește că, într-o zi, un împărat i-a chemat pe cei trei sfetnici ai lui și i-a întrebat: „Ce e mai tare din lume?”.

Primul i-a răspuns: „Vinul, Măria Ta! Acesta îi poate doborî pe toți”.

Al doilea a fost de părere că: „Împăratul. El are putere absolută peste oameni!”.

Iar al treilea, după ce a reflectat un pic, a zis: „Cea mai tare din lume este femeia, dar mai neînvins este Adevărul! Femeia, pentru că ea îl poate stăpâni pe bărbat. Iar Adevărul, fiindcă el este în Biserică și pe aceasta porțile iadului n-o pot birui!”.

Asta ne sugerează că, atunci când vom da de necazuri, minciuna mereu ne va abandona și numai adevărul va aștepta să ne întoarcem.

Iar împreună cu el vom putea deveni o societate sănătoasă și de neînvins.

Căutați-l!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Un gest de curaj

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Cândva, a avea o bibliotecă în casă era o datorie. Oamenii nu cumpărau cărți de ochii lumii, ci din necesitate.

Citeam cu toții, știind că îndemnul lui Aron Pumnul – „Numai cartea te va scoate din întuneric” – ne va ajuta să devenim oameni care gândesc.

Astăzi, însă, am impresia că unii dintre noi cumpără cărți doar ca să le șteargă de praf. Judecându-le de multe ori după copertă. Cu cât aceasta este mai scumpă și mai lucioasă, cu atât li se pare mai bună. Apoi, recurg la acest gest astfel încât cel care le va intra în casă să exclame: „Vai, ce bibliotecă impresionantă! Sunteți cumva intelectual?”

Iar omul, care n-a citit în viața lui nici măcar un abecedar, să răspundă: „Sigur că da! Ba, mai multe pot să vă spun: sunt scriitor și eu! Compun toată ziua pe Facebook și pe TikTok”.

– Advertisement –

Și, ca să te convingă, își deschide imediat telefonul și-ți arată cu degetul ultimul lui comentariu la vreo postare, din care nu observi decât următoarele cuvinte: „abea”, „băet”, „hotărî” ori „bună siara”.

Sigur că nu poți decât să-l lauzi, fiindcă în caz contrar, „scriitorul” nostru s-ar putea să-ți reproșeze că nu știi să citești.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Acesta mai are şi meseria de părerolog – comentează tot ce se întâmplă în țară. Iar când nu-i convine ceva, înjură numai în rusește. Cică să nu-l recunoască lumea, fiindcă intenționează să editeze o carte cu părerile lui și vrea ca aceasta să fie o supriză.

– Advertisement –

Dar pe lângă acest „intelectual” mai avem și alții, care sunt convinși că ei sunt poporul și aspiră la posturi înalte, sugerându-ne că, dacă-i vom vota, ei vor scoate țara din „compas”.

Numai că din ce „compas” ne vor scoate încă n-am înțeles. Dar, bănuind că e vorba de „impas” sau „colaps”, pentru intenția lor nobilă aș publica o înștiințare: „Domnilor, înainte de-a vă urca în aceste funcții sus-puse, scrieți, dragilor, o dictare! Iar de nu vă veți descurca, vă vom acorda titlul de agramați profesioniști, care va sta la loc de cinste lângă cărțile voastre lucioase. În speranța că într-o zi le veți deschide și veți începe iar să gândiți, observând la capătul tunelului măcar o singură luminiță”.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Un gest de curaj

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

Am citit undeva o întâmplare despre un băiat care, vrând să petreacă mai mult timp cu tatăl său, l-a întrebat cu cât este plătit la serviciu pentru o oră de muncă.

După ce acesta i-a răspuns, copilul s-a îndreptat către pușculița lui, a luat de acolo suma de bani necesară și i-a întins-o părintelui său, zicându-i: „Cu acești bani vreau să cumpăr o oră din timpul tău”.

Omul, fiind impresionat de gestul copilului, l-a îmbrățișat și i-a promis că de astăzi înainte va încerca să petreacă mai mult timp cu el.

Dar așa cum acest părinte a uitat cumva de fiul lui, așa și noi, copiii, uităm de părinții noștri. Fiindcă din momentul în care mergem la școală, la facultate ori ne căsătorim, îi vizităm din ce în ce mai rar. Crezând că ei sunt nemuritori și nu vor îmbătrâni niciodată. Ci ne vor aștepta întotdeauna.

– Advertisement –

Însă numai atunci când găsim casa pustie și observăm cum iarba crește uscată, conștientizăm că anii nu mai pot fi întorși înapoi, iar unica perioadă în care părinții s-au bucurat cu adevărat de prezența noastră a fost copilăria. Apoi, ne-au tot așteptat în fața sutelor de fotografii din care le-am zâmbit de pe perete. Noi însă n-am mai venit.

Iar astăzi, aș scoate și eu din pușculiță suma necesară de bani și i-aș oferi-o tatălui meu, vrând să cumpăr o oră din timpul lui. Dar, așa cum spune și Adrian Păunescu: „Iau telefonul lângă mine, și n-am ce număr să formez!”.

Fiindcă – în locul părintelui meu – n-a rămas decât amintirea.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Un gest de curaj

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia