Autor: Doina Dabija (Chișinău)

Iisus e viu. De El ascultă vântul, îngerii și marea. Și numai omul se preface că nu-L aude.

***

Dreptatea pe care o face Cel care a împodobit cerul cu stele știe să dărâme porțile iadului.

***

– Advertisement –

Dumnezeu nu pedepsește întotdeauna răutatea noastră, ca nu cumva să începem a face binele numai din frică.

***

Din clipa în care îl descoperi pe Iisus în inima ta, trăiești o pace continuă. Iar când Îl pierzi, pierzi și pacea.

– Advertisement –

***

Mântuitorul e un cântec pe care îngerii îl cântă neîncetat. Dacă L-ar cânta și oamenii, s-ar asemăna cu îngerii.

***

Cei trei magi de la răsărit au venit să i se închine Domnului de la mari și mari depărtări. Noi nu suntem în stare să ajungem nici măcar până la biserica de lângă noi.

***

Ne rugăm Celui de Sus să ni se arate, dar odată ce ni se descoperă, fugim repede la psihiatru, plângându-ne de halucinații.

***

Iisus îi dăruiește omului o dragoste care doare, pentru că indiferent de cât rău sălășluiește-n tine, El tot continuă să te iubească.

***

Împăratul Păcii e-n fiecare dintre noi. Datorită Lui suntem buni, milostivi și iubitori. Fără El, sufletul nostru s-ar pierde în brațele șerpilor.

***

În timp ce ne rugăm mai mult pe telefon și ne spovedim din ce în ce mai des prin prin poștă, Milostivul așteaptă să ne coborâm, măcar din când în când, mintea și-n inimă, fiindcă numai de acolo izvorăște rugăciunea adevărată.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

O jurnalistă o întreabă pe o doamnă de ce a venit la protest, la care ea îi răspunde:

– Vreau să-mi întorc dreptul la bunătate!

Se vede că femeia şi-a pierdut acest drept pe la vreunul dintre proteste. Şi, participând la acesta din urmă, consideră că bunătatea o va ajunge din urmă şi i se va vârî drept în inimă.

– Advertisement –

***

Cineva a concluzionat despre un prieten:

– Deşteptul acesta-i tare prost!

– Advertisement –

Replică ce m-a făcut să mă întreb: păi, omul e deştept sau pân’ la urmă-i tare prost? Fiindcă în caz contrar, ar putea spune şi: „Prostul ista-i tare deştept!”. C-o fi tot acolo.

***

O basarabeancă ce locuieşte la Moscova de mai mult timp a afirmat:

– Rusia mi-a dat totul.

Şi aici, sunt de acord cu femeia. Pentru că, aşa cum fiecare dintre noi avem grijă de morţii noştri şi le dăm de pomană, le cumpărăm sicriu şi-i îngropăm, încercând să le oferim totul, aşa i-a oferit şi ei Moscova totul: teroare, ocupaţie şi deportări.

***

Îl rugam pe un autor să ne trimită coperta cărţii pentru a o încadra în articolul lui. La care, domnul ne răspunde:

– Da, OK, deci coperta aha… aha… da, da, trimit!

Vă asigur că nu doar i-am citit răspunsul cu interes, dar parcă l-am şi auzit aievea. 

***

O doamnă anunţă pe reţelele de socializare că oaspetele X şi-a uitat telefonul mobil în casa ei. Şi îi roagă pe prietenii virtuali care-l vor întâlni pe undeva să-l anunţe.

Iar sfaturile încep să curgă:

– Păi, domnu’ are cont de Facebook, scrieţi-i un mesaj!

Altul:

– Ce mare lucru, sunaţi-l!

Altcineva:

– Să ştiţi că el nu răspunde decât pe WhatsApp!

***

Cineva mă sună la ora 6 dimineaţa. Şi mă simt datoare să-i răspund cu următorul mesaj:

– Stimate domn, mă puteţi contacta oricând, fiindcă eu în general nu dorm!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

În ţara asta nu ştiu cum se face, dar toate morţile-s fireşti. Toţi mor numai de moarte bună şi nimeni nu e vinovat de nimic, decât poate victima însăşi.

Recent, o fetiţă de 13 ani a fost găsită fără suflare în clădirea părăsită a hotelului „Naţional”. Şi, deşi nu i s-a făcut încă nicio expertiză, poliţia a declarat că aceasta nu avea leziuni pe corp decât de la căzătura de la înălţime. Ni se sugerează, așadar, că respectiva copilă s-a dus acolo aşa, pur şi simplu, singură, fiindcă n-a găsit în tot Chişinăul alt loc mai bun pe unde să se plimbe.

Aceste afirmaţii îmi amintesc de un băieţel care, atunci când i-am făcut observaţie că a îmbrâncit-o pe prietena lui, mi-a zis nevinovat, ca şi cum n-a avut niciun martor: „Păi, n-am împins-o eu, s-a împins singurică”.

Aşa pare să se fi întâmplat şi cu această elevă – s-a împins singurică de la înălţime, când, de fapt, se ştie că tinerii din ziua de azi, chiar dacă merg prin astfel de locuri părăsite, o fac întotdeauna în gaşcă.

– Advertisement –

Dar, la noi, din păcate, căutarea adevărului presupune prea mult efort. Exact ca şi în cazul Cuciuc. Toată lumea a bănuit încă de la bun început că Andreei i s-a turnat ceva în pahar, dar nu i s-a efectuat nicio expertiză toxicologică. Ori i s-o fi făcut, dar nu pentru urechile noastre.

Fiindcă în timp ce pe străzile oraşului se plimbă destui infractori şi vânzători de droguri, ni se induce impresia că trăim într-o societate unde toată lumea-i bună şi onestă, iar moartea, dacă vine, vine frumos. Adică, aceasta fiind din fire o doamnă politicoasă şi cumsecade, ca şi toţi politicienii noştri, înainte de-a te vizita, îţi dă mai întâi de toate un telefon şi te întreabă: „Alo, domnu’, vrei să mori?”.

Dar adevărul pân’ la urmă-i altul. În ţara asta se fură, se ia mită, se droghează şi chiar se omoară. Iar când vine vorba să-i caute pe infractori, aceştia se ascund ba într-o poveste, ba în alta, ba povestea se rescrie, ca până la urmă să rămână tot victima de vină. Fiindcă, na, aşa-i la noi, ne tot împingem singuri…

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Un autor:

– Am trimis nişte poezii. Insist să le publicaţi pe toate, fiindcă-s foarte, foarte bune!

Ei, şi când un autor îţi confirmă că toate poeziile lui sunt foarte, foarte bune, de ce nu l-am crede pe cuvânt?

– Advertisement –

***

La o manifestare şoristă, o jurnalistă o întreabă pe o doamnă de ce a venit să protesteze. La care femeia i-a răspuns:

– Am venit să-mi apăr chestiile personale!

– Advertisement –

Şi cred că are dreptate, pentru că dacă n-ar fi venit să-şi apere chestiile personale, ar fi venit la protest dezbrăcată.

***

Băiatul meu, fiind la plimbare cu câinele, a trecut pe lângă un domn, care l-a avertizat:

– Câinele nu se azvârli niciodată pi digeaba!

Ajuns acasă, copilul m-a rugat să-i explic ce-a vrut să spună omul. Dar cât m-am chinuit, tot n-am putut să-l dumiresc.

***

Cred că cel care a tradus din engleză cuvântul „non-stop” şi ne-a înştiinţat că în limba română ar însemna „veşnic deschis” este tovarăşul Voronin. Fiindcă doar el se pricepe să traducă bine din limba română în limba moldovenească.

***

Un autor scrie un articol despre cineva care a decedat şi îşi încheie concluzia cu: „La mulţi ani în ceruri!”

Şi mă gândesc: ce imaginaţie bogată mai are omul nostru, fiind convins că sufletul celui plecat îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi dincolo!

***

Cineva, vrând să știe ce mai fac, îmi adresează următoarea întrebare:

– Azi cum?

Oare să-i răspund: nicicum?

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

Am observat că, ori de câte ori privim un film şi eroul principal e vreun hoţ, dar e unul drăguţ, care-şi povesteşte viaţa într-un mod impresionant, noi, telespectatorii, îl susţinem şi într-un final ajungem să ţinem cu hoţul. Şi în sinea noastră vrem să nu fie prins, să scape de pedeapsă şi să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi.

Numai că, din păcate, aşa gândim şi-n viaţa reală. Îi încurajăm pe toţi bandiţii care ne mint frumos şi ne zâmbesc cu gura până la urechi. Ori ne promit atât de multe în campania electorală, încât nici nu mai ştim ce să facem cu atâtea promisiuni. Pentru că toţi se vor deputaţi şi se visează în fotoliile acelea înalte, de unde să ne facă legi sau să-şi facă legi care să le permită să nu se mai ridice de pe scaune.

Însă câţi se gândesc cu adevărat la acest popor? Cu regret, aceştia-s puţini, puţini de tot!

Totuşi, mai sunt încă unionişti care visează la reîntregirea ţării şi-i doare acest neam lăsat la voia întâmplării.

– Advertisement –

De aceea, în loc să stăm cu ochii lipiţi de internet şi să le ascultăm promisiunile dodoniştilor, şoriştilor şi furtuniştilor, care seamănă cu criminalul acela care te omoară, ca mai apoi să-ţi spună că tu eşti de vină, fiindcă l-ai provocat, ar fi bine să ne informăm mai mult şi să-i votăm pe cei cărora chiar le pasă de acest popor şi nu vând această bucată de pământ ca şi cum ar vinde la piaţă un kilogram de cartofi.

Fiindcă a venit timpul să învăţăm din propriile greşeli şi să nu mai ţinem, ca-n filme, cu hoţii.

Să fim uniţi şi să ne apărăm ţara, ca să avem ţară!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

Aşa cum mărturisesc şi sfinţii părinţi, rugăciunea aduce în sufletul nostru dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nostru.

Rugându-ne, stăm de vorbă cu Atotțiitorul şi-i solicităm ajutorul. Îi cerem să ne facă mai blânzi, mai credincioşi şi să ne ierte păcatele.

Însă omul obişnuieşte să se roage mai mult la necaz, fiindcă în restul zilelor, rostim repede câte un „Tatăl nostru”, ca să nu zică Cel de Sus că nu ne făceam datoria şi ne grăbim către cele lumeşti.

Numai că, în timp ce Demiurgul caută să asculte ce spune inima noastră, aceasta stă rece ca un sloi de gheaţă, pentru că rugăciunea pe care o rostim n-o sensibilizează şi n-o mişcă nici pe ea, nici pe Dumnezeu.

– Advertisement –

Dar până la urmă cum ar putea să se întâmple acest lucru dacă ori de câte ori spunem „Tatăl nostru”, mintea se prăpădeşte prin păduri şi pe dealuri ori pe la cumpărăturile pe care le avem de făcut.

Aşa încât, în cele 30 de secunde cât ţine ruga, ne gândim la toate, numai la Cel de Sus – nu.

De aceea, de cele mai multe ori, cuvintele pe care i le adresăm Demiurgului sună în felul următor: „Tatăl nostru care eşti în ceruri” şi să fac curat, „Vie Împărăţia Ta” şi să mătur prin casă, „Precum în cer aşa şi pe pământ” şi să ud toate florile etc.

– Advertisement –

Aceste gânduri împrăştiate se apropie de minte ca un şarpe cu sâsâitul lui. Iar noi nici măcar nu conştientizăm că, de fapt, nu ne rugăm, ci îi oferim lui Dumnezeu un fel de meniu al zilei sau planul pe care urmează să-l îndeplinim. Ca şi cum nici n-am rosti: „Facă-se voia Ta”, ci: „Facă-se voia noastră”.

Apoi, ne întrebăm de ce Cel de Sus nu ne ascultă.

Păi, cum ar putea să desluşească rugăciunea din hărmălaia de gânduri?

Dar, în acest sens, mi-a plăcut o întâmplare. Cică o fetiţă s-a apropiat de un preot şi l-a întrebat:

– Părinte, m-ai învăţat să mă rog continuu şi îţi mulţumesc. Însă nu mi-ai spus şi cum să opresc rugăciunea.

Cantitatea naşte şi calitatea – ne dă de înţeles acest exemplu.

Cu cât vom încerca mai mult să ne stăpânim gândurile şi vom stărui în rugăciune, vom învăţa şi să ne rugăm cu adevărat. Şi atunci ne va auzi şi Dumnezeu.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

Încă din copilăria mea, părinţii m-au învăţat că atunci când cineva doarme, nu trebuie să fac zgomot. Când vreau să întru într-o încăpere, să bat la uşă. Să nu întrerup pe cineva care vorbeşte, să nu-mi jignesc prietenii ori să râd de defectul cuiva etc.

Îmi sugerau că, dacă eu îi voi respecta pe cei din jurul meu, şi ei o vor face.

Astăzi, însă, am impresia că părinţii nu le mai explică copiilor lor cum trebuie să se poarte în societate. Pentru că mulţi dintre aceştia sunt pe alocuri obraznici. Nu ştiu nici de „Bună ziua / mulţumesc / la revedere!” ori de expresia „Vă rog”. Sau uită că discută cu un adult, căruia ar trebui să i se adreseze cu respect.

Bunăoară, în magazinele noastre sunt angajaţi foarte mulţi tineri. Unii care nu doar că nu-ţi răspund la „Bună ziua” şi-ţi aruncă produsele pe banda rulantă parcă în batjocură, dar şi clefăie în faţa ta vreo gumă de mestecat, cu toţi dinţii la vedere. Iar dacă încerci să-i faci observaţie, acesta poate să te și înjure, vorbind cu tine la persoana I, ca şi cum aţi fost colegi de şcoală ori aţi copilărit împreună.

– Advertisement –

Aşa încât uneori vrei să-l întrebi ca şi în următoarea întâmplare:

– Câţi ani ai?

– 17.

– Advertisement –

– N-aş fi crezut!

– De ce? Par mai matură?

– Nu. Pari să ai numai 10.

– …

– Fiindcă ceilalţi 7 ani de acasă nu se văd!

Şi, din păcate, educaţia multora nu se observă. Dându-ţi impresia că aceştia au crescut sălbatici şi nedomesticiţi.

Iar vina – a cui o fi vina, dacă nu a părinţilor care au uitat să-i înveţe încă de-acasă nişte reguli simple, începând cu respectul faţă de ceilalţi, și i-au lăsat să-i educe Facebook-ul şi Tik-Tok-ul?!

Un exemplu de respect şi cumsecădenie l-am întâlnit chiar zilele trecute. Mă aflam într-un magazin şi o bătrânică a trecut în grabă înaintea mea la casă. Însă imediat s-a întors spre mine şi mi-a spus: „Maică, am greşit, nu te supăra! Mâine vreau să merg la biserică şi nu vreau să rămân cu gândul că te-am necăjit cu ceva”.

Ei, şi cum poţi să te superi în această situaţie, când omul îşi cere iertare şi recunoaşte că a greşit?! Asta-mi amintește de cuvintele părintelui Paisie Aghioritul, care spune: „Când cineva îl respectă pe celălalt, pe sine însuşi se respectă”.

Un sfat pe care părinţii de azi ar trebui să-l ofere copiilor lor, ca nu cumva adultul de mai târziu să crească unul needucat, să nu cunoască ce înseamnă iubirea, respectul, mila şi iertarea.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

Tatăl meu a scris poezia „Cât trăim pe-acest pământ” undeva prin anul 1987.

Pentru mulţi, aceasta a devenit un imn al Mişcării de Eliberare Naţională, fiindcă în 1989, când poporul nostru a cerut să i se întoarcă înapoi limba română, alfabetul latin şi libertatea, aproape peste un milion de oameni din Piaţa Mării Adunări Naţionale au cântat: „Cât trăim pe-acest pământ”.

Însă pentru mine, această poezie nu este doar un imn, ci şi o rugăciune. Una care-mi aminteşte de ţară, de neam, de părinţi şi de izbânda noastră. Fiindcă pe 7 noiembrie 1989, când în mijlocul Chişinăului a avut loc o paradă militară sovietică, mulţimile au început să cânte şi atunci: „Cât trăim pe-acest pământ” – şi să se culce în faţa tancurilor.

Iar acestea, surprinzător, n-au mai înaintat. Iată că o poezie a reuşit să oprească o coloană de tancuri!

– Advertisement –

Zilele trecute, mare mi-a fost mirarea când am descoperit că acest cântec patriotic, care a fost propus la un moment dat să devină imnul Republicii Moldova, face publicitate la… leagăne de grădină.

Iar sub denumirea site-ului Home & Garden Tools este scris cu neruşinare şi în limba rusă: „Tovarî dlea doma i sada” („Produse pentru casă şi grădină”).

Proprietarii acestui site ori cel care a realizat acest filmuleţ confundă acest cântec, care a rezistat timp de 38 de ani, cu unul de mahala.

– Advertisement –

Acest gest este unul de mare nesimţire. Pentru că această poezie, care e despre noi şi ţara noastră, nu cred că merită să fie folosită într-o astfel de reclamă, unde cineva mângâie un balansoar şi te îndeamnă să-l cumperi.

E ca şi cum am urmări o publicitate la săpun şi pe fundal s-ar auzi „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte!”. Ceea ce ar fi o ruşine, fiindcă aceste cântece vorbesc despre identitatea noastră, care nu e de vânzare!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

De câte ori vine ziua limbii române, gândul mă duce la anii copilăriei mele, atunci când părinţii mei m-au învăţat să scriu cu alfabet latin.

Dar n-am s-o uit niciodată nici pe prima mea învăţătoare, care în timpul orelor de limba română deschidea tabla unde avea scris din timp alfabetul nostru şi ne ajuta să-l memorăm. Iar când se auzeau paşi pe holul şcolii, aceasta o închidea imediat şi se prefăcea că ne predă o temă nouă.

Amintindu-mi însă de acele momente, când învăţam pe ascuns să scriu cu alfabetul meu latin, nu pot să spun decât că noi, românii basarabeni, am avut cel mai mult de suferit din cauza limbii române.

De aceea, ori de câte ori îi aud pe conaţionalii mei că o schimonosesc şi o amestecă cu tot felul de rusisme, mi se creează impresia că limba română stă într-o temniţă, unde nu-i decât o singură fereastră. Şi tot aşteaptă s-o eliberăm. Pentru că aceasta nu se poate afişa în toată frumuseţea ei atâta timp cât este atacată.

– Advertisement –

Iar la ora actuală limba română este atacată mai mult ca niciodată. Atât de ai noştri, cât şi de străinii care locuiesc aici. Cei care nu pot să ne înveţe limba, fiindcă acest gest înseamnă prea mult pentru ei.

De aceea, aceştia o şi împart în două: limba moldovenească şi limba română, când ea, de fapt, este una singură – română.

Însă acest lucru îl cunoaşte până şi Dumnezeu. Numai ruşii din ţara asta şi unii rătăciţi nu ştiu şi nici nu vor să cunoască în ce limbă vorbim.

– Advertisement –

Şi atunci, cum să nu lăcrimeze limba română? Cea care tot aşteaptă ca într-o zi să-şi recapete adevărata ei frumuseţe şi libertate.

Iar acest lucru se va întâmpla numai atunci când vom învăţa s-o apărăm şi s-o vorbim corect.

Numai atunci limba română ne va fi recunoscătoare.

Fiindcă noi suntem ai ei şi ea e limba noastră.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

– Advertisement –

Dragii mei, am ajuns să trăim vremuri tulburi. Zile în care poporul acesta s-a dezvățat să gândească. Nu mai vrea să citească, să fie fericit și să râdă.

Sunt timpuri în care prostia și incultura sunt la putere. Iar noi avem din ce în ce mai puțină demnitate.

Momente în care politicienii ne umflă cu promisiuni grandioase, dar nu se face nimic pentru țară.

Vremuri în care nu ne mai respectăm rădăcinile, trecutul, părinții și strămoșii. Ci doar ne urâm noi între noi, ca și cum numai umbra noastră ar trebui să rămână pe străzi.

– Advertisement –

Așa că ne înjurăm neamul, istoria și limba. Iar pe preoți îi scoatem din biserici cu bâta, de parcă nici de credință nu mai avem nevoie.

Îl desființăm pe Eminescu, condamnăm cultura și cartea, gândindu-ne doar la burțile noastre pline de mici și bere.

Ne închinăm prostiei, incompetenței și analfabetismului, respectându-i pe trădători și necărturari, ca și cum ne-am dori să rămânem sclavi toată viața.

– Advertisement –

Dar asta-i oare vrerea noastră?

Să devenim un popor fără minte și fără viitor?

Un popor care odată a luptat pentru identitatea lui și a riscat atunci când a fost nevoie pentru țară.

E timpul să ne recuperăm iarăși demnitatea și să apărăm tot ce înseamnă românesc!

Ca dușmanii acestui popor să înțeleagă odată pentru totdeauna că noi suntem stăpâni aici, iar dreptul nostru de-a fi ROMÂNI nu ni-l poate răpi nimeni.

Cu el ne-am născut și cu el vom muri!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia