Autor: Doina Dabija (Chișinău)

Observând în ultimul timp nenumărate comentarii răutăcioase pe rețelele de socializare, gen ”Așa-i trebuie!”, ”Ce-a căutat, aceea a găsit!” sau ”L-a pedepsit Dumnezeu!”, m-am întrebat: oare cine ne dă dreptul să judecăm ori de ce ne simțim datori să-i pedepsim pe alții prin cuvinte și fapte?

Avem impresia că știm cu adevărat ce se întâmplă în viețile altora, că le cunoaștem supărările, rănile, gândurile și iată, trebuie să-i corectăm.

Acest comportament mi-a amintit de o povestire cu un bătrân, care zicea mereu despre aproapele lui: ”Of, ce rău a mai făcut!”. Dar într-o seară i s-a arătat în vis un înger și l-a întrebat: ”Unde-mi poruncești să-l așez pe acest păcătos, în rai sau în iad?”. Speriat, omul s-a trezit și și-a îndreptat ochii spre icoană, cerându-și iertare.

Și doar noi nu mai înțelegem nimic și ne purtăm din ce în ce mai des ca niște mici dumnezei, numai pentru că avem bănuiala că celălalt a făcut vreun rău.

– Advertisement –

Sau, reflectând la prostul obicei de-a arunca cu vorbe urâte, în minte mi-a venit o spusă de-a lui Petre Țuțea. Când unul dintre gardienii lui l-a întrebat de ce crede în Dumnezeu, marele filosof i-a zis: ”Din orgoliu!”. ”Cum adică din orgoliu?”, s-a interesat bărbatul. ”Păi, sunt atât de mândru, încât nu pot să cred nicidecum că-s făcut de maimuță.”

Răspunsul ne îndeamnă să ne amintim mereu că suntem oameni, iar judecata e doar a Celui de Sus.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Basarabeanul și Conștiința

* Un Vlad Țepeș al scrisului

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: America și Moscova ne schimbă din nou Guvernul, ca-n 1989. Asemănări și diferențe

ADRIAN PAPAHAGI: Nicușor, Siegfried și AUR

CRISTIAN GHINEA: Țeapa Tarom

CRISTIAN PĂUN: Lipitoarea

CLAUDIU NĂSUI: O nouă provocare

BOGDAN GLĂVAN: Cărbune și picioare-n gard

SORIN BOCANCEA: Homo e rictus

MIHAI RĂZVAN MORARU: Pupă, mă, că te ia mama dracu’!

PAUL PALENCSAR: Atenție la Luca Niculescu! A fost ministru în Guvernul clandestin Veștea. A picat deja examenul de moralitate

VLADIMIR MUNTEANU: ”Secta” lui Georgescu (2): despre falsul profet, un politruc cu apucături de lider sectar

DANA HERING: Speriați de Siegfried

VITALIE COJOCARI: Cum a fost organizată Ciobaniada (VIDEO)

MATEI UDREA: Ce i-a speriat pe Le Pen și Bardella

ANDREI COLȚEA: Mai are sens statul național în era Inteligenței Artificiale?

VASILE POPOVICI: Mi-e rușine

LIVIU POPESCU: Acratimații

FLORIN BURTA: Astăzi am pierdut peste 200 de oi

GHEORGHE POSTELNICU: Un barbarism

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

GABRIEL CRAINICU: Cre(ș)tinii georgiști l-au înmormântat deja pe CTP

DANIEL BURZ: Craiova – laboratorul Mafiei PSD-AUR

CRISTIAN HUBALI: Ortodoxia nucleară a lui Kirill

ALECU RENIȚĂ: Florile recunoștinței răsar încet și rar, uneori peste o jumătate de veac

NICOLAE DABIJA: Cu Țara

CITIȚI ȘI:

* VIDEO. Robert Turcescu și Gelu Vișan rag ca măgarii la Arestul Central: ”Călin Georgescu este președinte!”

* Un caz grav de trădare națională: Grindeanu a executat ordinul lui Trump de a demite Guvernul Bolojan, care se opunea unei ”afaceri MAGA”. Șeful PSD a fost dat de gol de fosta ”noră” a lui Trump, ambasadoare în Grecia. Ea s-a întânit cu Grindeanu cu 35 de zile înainte de votarea moțiunii de cenzură

* Trumpista lui Grindeanu, prinsă cu escrocherii și trafic de influență. Înainte de a schimba guverne prin Balcani, ea a cerut 100.000 de dolari pentru o ”combinație” la vârf

* Iată de ce trebuie scos USR de la guvernare! Jaful de la Meteorologie, ”cu 5 carduri” – dezvăluit de Diana Buzoianu. PSD o apără ”eroic” pe directoarea ANM

* Rareș Bogdan scoate brișca la Bolojan: ”Să-l împingem pe scări!” / ”Să se ducă la USR!” / ”Este profund nociv!”

* Cele trei ”ancore rusești” ale lui Georgescu în escrocheria de 1,1 milioane de euro

* STENOGRAME. ”Patriotul” Georgescu își pregătea fuga în Italia. ”Nu trebuie să știe nimeni!” Voia o vilă de un milion de euro și garanția că nu va fi extrădat, plus aparența că are o ocupație

* La petrecerea de ziua sa, George Simion a cerut donații pentru ”viitorul” fiului său de doi ani! Chermeză cu proțap și lăutari la ”casa lui Ceaușescu”, ajunsă proprietatea unui afacerist condamnat

* Sondajul care l-a turbat pe Gâdea: AUR 30-32%, PNL 20%, USR 16%, PSD 10-12%

* VIDEO. USR nu mai tolerează comportamentul de maimuță sovietică al lui Gâdea: partidul boicotează emisiunea de linșaj a ”răspopitului”

– Advertisement –

O zi de luni a început cu sunetul telefonului.

Cineva necunoscut mi s-a adresat:

– Bună ziua! Vă deranjează un domn.

– Bună ziua! Cum vă numiţi?

– Advertisement –

– Un domn!

– Mă bucur că sunteţi un domn, dar care vă este numele?

– N-are importanţă!

– Advertisement –

– Dar cum să mă adresez?

– ”Domnu’!”

– Domnul sau domnitorul Ştefan cel Mare?

– Nu, doar un domn…

Dar, întrucât discuţia cu ”domnu’” nu prea a avut sorţi de izbândă, i-am propus acestuia să mă caute în altă zi, atunci când o să-şi amintească numele, şi m-am apropiat de primul chioşc ca să-mi iau o cafea. Când vânzătoarea mi-a sugerat să mă apropii de ”masa mestecătoare” din colţul buticului ca să-mi adaug zahăr în pahar, ziua mi s-a mai înseninat. Pentru că nu m-am gândit niciodată până acum că există şi ”mese mestecătoare”. Reflectând la expresia femeii, mi-am grăbit pasul să ajung și la masa mea ”lucrătoare” din redacţie.

Aici, însă, mă aştepta la uşă un alt domn. Acesta s-a uitat încruntat la mine şi a aşteptat să-l salut eu mai întâi, fiindcă na, aşa e cu ”domnii”. Apoi, omul mi-a zis poruncitor să intru pe pagina lui de Facebook şi să preiau de acolo un text.

– Şi cine-l semnează? l-am întrebat.

– Nu-i semnat, dar nici nu-i nevoie, pentru că oamenii ştiu cine sunt!

Ei, şi pentru că bărbatul m-a convins că lumea îl cunoaşte, l-am îndemnat să se aşeze la una dintre mesele noastre ”mestecătoare” de articole şi să caute în telefon o poză de autor.

– Şi o veţi publica?

– Sigur că da. Însă doar fotografia, fiindcă articolul mai poate aştepta, pentru că, din clipa în care sunteţi un ”domn”, cuvintele sunt de prisos.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Un gest regretabil

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Mineriada lui Nicușor

ADRIAN PAPAHAGI: Cazul Dumbrava: creștinism și birocratură

CRISTIAN GHINEA: Ticălos și pămpălău

CRISTIAN PĂUN: Ciolacu, Arsene și Olguții

CLAUDIU NĂSUI: Noi și bulgarii

SORIN BOCANCEA: Grindeanu, isteț ca milițianu’

BOGDAN GLĂVAN: Investițiile și întrebările domnului Petrișor Peiu

MIHAI RĂZVAN MORARU: Un ayatollah la Casa Albă

PAUL PALENCSAR: Nu am murit!

VLADIMIR MUNTEANU: Cazul extremistului Motocu, colaboratorul lui Călin Georgescu, în Raportul Institutului „Elie Wiesel”. Extremiștii Rapcea și Tociu au încercat să-l ajute pe Motocu în instanță

DANA HERING: Duamna Anca și-a găsit un nou guru

VITALIE COJOCARI: Putin n-a pornit niciun război

MATEI UDREA: PNL și USR sunt condamnate să lupte

ANDREI COLȚEA: Nu vă fie frică, și Nicușor pică!

VASILE POPOVICI: Treci și dă Bacul, gunoiule!

FLORIN BURTA: România neonestă

GHEORGHE POSTELNICU: Marinela Mititelu de la TVR se enervează și vorbește tot timpul

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

CRISTIAN HUBALI: Tu când ai fost ”sănătos la cap”, pastore de la Secta lu’ Varan? Când i-ai zis tenorului orb că vede sau când l-ai încurcat pe Doroftei cu Bute?

ALECU RENIȚĂ: Pelerinajele spre ființa noastră

NICOLAE DABIJA: Despre TATA

CITIȚI ȘI:

* A sunat Lia în draci… și s-a instaurat dictatura PSD-Savonea! Guvernul Bolojan și PNL sunt torpilate de o justiție mafiotizată

* VIDEO. Fascism agresiv al lui Dan Puric într-o biserică din München: ”rasa superioară a românului”, ”gena superioară de român, care este impenetrabilă”

* Răspuns la ”invazia dronelor”: ambasadorul rus Lipaev, ridiculizat la MAE, cu sprijinul MApN. 40 de minute încheiate cu două decizii relevante

* Putin a făcut o obsesie pentru România: a treia dronă în trei zile. Răzbunare după închiderea Consulatului rusesc de la Constanța

* VIDEO. Visul lui ”Căcărău”: ”Să scoatem țara din mâna acestor nenorociți de haștagi!”

* Rețeaua rusească de la lansarea de carte a lui Dungaciu, la Chișinău: ”diplomați”, agenți GRU, oamenii lui Dodon și ai lui Ceban. ”Săgețile” Moscovei au umplut sala pentru numărul 2 din AUR

* Un lider AUR a încercat să ia Bac-ul, în sfârșit, la 39 de ani. N-a reușit, dar e anchetat pentru tentativă de fraudare a examenului

* Dinastia Păcuraru la Marș TV: a plecat Suverana, vine Smiorcăita! Văduva Neagră e în concediu, Maimuțica Veselă e la datorie

* El e șeful de post care a chemat interlopii să-l mai bată o dată pe mirele din Lungulețu!

– Advertisement –

Observând zilele trecute într-o librărie cartea tatălui meu Nicolae Dabija, „Fratele meu de cruce, tătarul”, o povestire pe care o cunosc foarte bine și pe care am citit-o de mai multe ori, fiind și ultima nuvelă pe care a scris-o, mare mi-a fost nedumerirea când am constatat că titlul acestei istorisiri a fost modificat din „Fratele meu de cruce, tătarul” în „Fratele meu, tătarul”.

Cele două cuvinte – „de cruce” – sunt esențiale, fiindcă în această întâmplare se povestește despre doi dușmani de moarte care se înfrățesc prin sânge. Aceștia merg la un preot care-i pune în genunchi, le citește o rugăciune, îi împărtășește și apoi le crestează brațul cu cuțitul de tăiat prescuri, ca sângele lor să curgă în potir.

Și, după ce acesta este amestecat, li se dă să-l bea. Această secvență din narațiune este importantă, fiindcă e vorba de înrudirea prin sânge a acestor doi vrăjmași.

Dar iată că cineva consideră că are tot dreptul să se implice în opera tatălui meu și s-o editeze cu titlul redactat, dându-ne de înțeles că și în cazul altor scriitori, care nu mai sunt printre noi și nu se pot apăra, putem interveni, corectându-i după bunul nostru plac.

– Advertisement –

Bunăoară, acum câteva numere, când am publicat în paginile revistei ”Literatura și Arta” articolul lui ”Femeia de sacrificiu”, în care N. Dabija spune ”… când o femeie a născut într-un lan de tutun, în timp ce rupea frunze de floarea soarelui…”, deși mi-am dat seama că în propoziție s-a strecurat o greșeală, fiindcă în lanul de tutun nu crește floarea soarelui, am ezitat, totuși, să-l corectez, până nu am căutat în arhiva redacției anul în care a fost publicat articolul, ca să găsesc că era vorba de ”floarea dracului” și nu de ”floarea soarelui”, și abia atunci mi-am permis să intervin în textul lui.

Dar iată că unii sau unele sunt mai îndrăzneți/ îndrăznețe ca mine și mâine-poimâine se vor apuca să-i redacteze și pe Vieru, Arghezi, Blaga ori Eminescu, pentru că știu ei de ce. Un gest ce mi se pare absolut regretabil.

P. S. Aici poate fi citit un fragment din nuvela tatălui meu, Nicolae Dabija – „Fratele meu de cruce, tătarul”, în varianta originală.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Cugetul înfumurat

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Lecția USR pentru PNL

ADRIAN PAPAHAGI: Șobolănisme

CRISTIAN GHINEA: Este Trump un Sulla al republicii americane sau un furuncul trecător?

CRISTIAN PĂUN: PSD-iștii sunt disperați: vor „stop joc”, dar nu se mai poate!

CLAUDIU NĂSUI: Cetățean român, firmă europeană

SORIN BOCANCEA: Amurgul zeilor

BOGDAN GLĂVAN: Vrei reforme, Simioane? Ia de-aici! Hai, votează abrogarea tuturor pensiilor speciale!

PAUL PALENCSAR: Cadoul PSD pentru Rusia

MIHAI RĂZVAN MORARU: Agitație în PSD. Miroase a panică…

VLADIMIR MUNTEANU: România trădată. Ofensiva PSD asupra Guvernului Bolojan și ecuația puterii într-un stat destructurat

DANA HERING: Duamna Anca l-a găbjit pe sexomarxist

VITALIE COJOCARI: Curca și șobolanul

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

MATEI UDREA: De aici venim: de la 50 de dolari!

ANDREI COLȚEA: Evanghelia după Donald

VASILE POPOVICI: Șarlatanie la Timișoara: preoții au promovat un senator AUR sub nume fals, pentru a-i ascunde trecutul conspiraționist-legionar!

FLORIN BURTA: Reorganizarea administrativ-teritorială a României poate schimba paradigma politică?

GHEORGHE POSTELNICU: Un caz de patologie politică

DANIEL UNCU: Răfuiala TV-securiștilor

ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea

CRISTIAN HUBALI: Gândirea de tomberon a ”gugulanului” Grindeanu

NICOLAE DABIJA:  Cerul din pustie

CITIȚI ȘI:

* VIDEO. Cine preia ministerele PSD-iștilor care au demisionat din Guvern. Bolojan se va ocupa personal de ”băieții deștepți” din energie

* VIDEO. Ponta a găsit vinovatul pentru criza politică: USR! Sârbo-turco-chino-rusofilul îndeamnă la o guvernare PSD-AUR

* Structura PSD: 97,7% ticăloșie, 2,3% rațiune. Partidul marii corupții a votat masiv pentru haos

* PSD a pierdut un deputat, care a trecut la PNL. Făcea parte din echipa celui mai vocal primar anti-Grindeanu din PSD

* PSD-iștii amenință cu dosare și amenzi pentru că sunt făcuți ”șobolani”. Dîncu: ”A revenit vremea plăcuțelor suedeze”

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi. Liderul PSD tremură: dacă vorbește fostul său șef de cabinet, cu care „lucrează” de două decenii, de la Timișoara?!

* Șoșoacă a fost dezimunizată la Bruxelles cu 17-1-0! În plen o va păți și mai rău

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* Băsescu: ”Trump şi Putin vor să destrame Europa. Duminică au aflat că nu se poate! Poporul maghiar i-a bătut măr”

– Advertisement –

Citind zilele trecute despre înfumurare, despre care se spune că este o formă de mândrie ori că persoana înfumurată (mândră) nu-şi recunoaşte limitele sau defectele, exagerând calitățile şi realizările sale, m-am gândit că mulți dintre noi suntem atinşi de acest păcat.

Numai că sunt şi mai mulți cei care sunt înghițiți de-a dreptul de această „calitate”, crezând că a fi bun înseamnă să nu te închini decât propriei tale persoane.

Și, reflectând la această categorie de oameni, mi-am amintit că am şi eu în anturajul meu o astfel de înfumurată. Una care, dacă n-o observă lumea, se îmbolnăveşte.

Dar până la urmă nu mă deranjează atitudinea ei, pentru că fiecare are dreptul să trăiască aşa cum crede de cuviință.

– Advertisement –

Însă, altu-i baiul. Aceasta îşi permite să vorbească în spațiul public atât despre mine, cât şi despre tatăl meu, rostind numai prostii şi aberații. Apoi, mai are şi obiceiul de a posta pe rețelele de socializare, aproape în fiecare săptămână, fotografii cu părintele meu, ca şi cum acesta i-a fost tată ei, şi nu mie. Dând de înțeles că face cumva parte din familie.

Însă realitatea e alta. Protagonista noastră nu face parte din familia mea şi nici nu a făcut vreodată. Ci, pur şi simplu, a fost prea mult timp bagată în seamă. Din politețe!

Și, aşa cum se cunoaşte, atunci când îi dai cuiva prea multă importanță, acesta ți se urcă în cap şi îşi imaginează tot felul de scenarii. Bunăoară, ca şi aceasta cu rudenia.

– Advertisement –

Însă cel mai curios lucru este că individa, care se laudă peste tot că a schimbat şi schimbă destine, are şi ea un tată, plecat de mulți ani pe lumea cealaltă.

Dar nu prea postează imagini cu el. Curios, să nu-l fi iubit destul?

Or, vedeta noastră, ca să fie în centrul atenției, publică fotografii numai şi numai cu celebrități. De parcă ar vrea să ne spună: „Vedeți cine sunt eu?”, identificându-se de multe ori cu descrierea Sf. Nectarie, care spune că „înfumurarea este o trufie, obsesie şi aroganță; o excrescență a sufletului bolnav, asemenea puroiului care formează rana”.

Această atenționare ne dă de înțeles că ar trebui să ne cunoaştem locul nostru în societate şi că în toate faptele noastre există o limită. Iar dacă nu vom ține cont de aceasta, riscăm să ne asemănăm într-o zi cu îngerii căzuți, care au fost izgoniți din rai tot din cauza mândriei care îți dă impresia că eşti cineva, dar nu eşti.

Aşa că, decât să ne socotim mari şi importanți, ar fi bine să devenim mai modeşti. Pentru că numai aşa l-am putea cuceri şi pe Cel de Sus.

P. S. Mă bucură orice postare care e despre tata şi fotografiile pe care le întâlnesc pe rețelele de socializare. Dar prefăcuții şi oportuniştii să se abțină!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Citind într-o zi postarea Mariei Butuc despre fetița ei, elevă în clasa a V-a, care a primit observații în troleibuz că nu se ridică de pe scaun și nu cedează locul persoanelor mai în vârstă, mi-am amintit și eu de-o întâmplare.

Dănuța mea era prin clasa a II-a și, fiind însoțită de către fratele ei mai mare în drum către școală, o bătrână de naționalitate rusă s-a apropiat de ei în transportul public, a apucat-o brusc pe copila mea de haină și a început s-o tragă-n sus, țipând: „Stavai, i ustupi mesto, devocica!” („Ridică-te și cedează locul, fetițo!”). Și, întrucât băiatul meu încă nu înțelegea pe atunci limba rusă, dar a intuit ce vrea femeia, i-a luat apărarea surioarei lui (așa cum este și firesc), îndepărtând mâna agresivă de pe umărul ei. La care bătrâna, revoltată de acest gest, a început să țipe și mai tare: „Vot, sfolîci!, Vot, svoloci!” („Uite, jigodia!”).

Sigur că întreaga întâmplare am aflat-o acasă, iar băiatul meu m-a întrebat cu nedumerire ce înseamnă „svoloci” („jigodie”). Ei, cum să-i traduci unui copil înjurăturile?

La rândul meu, mi-am educat copiii încă de când erau mici să-i respecte pe cei mai în vârstă, să le vorbească frumos, să le ofere locul în troleibuz etc. Și, de-a lungul timpului, asta au și făcut. Dar ceea ce vreau să scot în evidență este că respectul și bunătatea nu se cerșesc cu înjurături și țipete.

– Advertisement –

Bunăoară, am observat că bătrânii sau bunicuțele noastre nu îndrăznesc să fie chiar atât de răutăcioși/răutăcioase atunci când te roagă să le oferi locul în transportul public.

Dar cei mai agresivi sunt rușii/rusoaicele, care parcă în afară de un „Davai, vstavai!” („Haide, ridică-te!”), spus în batjocură, nici nu știu nimic altceva.

Ori ni se creează impresia că, așa cum ne urăsc pe noi, românii basarabeni, așa-i urăsc și pe copiii noștri, care au cei șapte ani de acasă. Dar mă întreb: oare câți ani de acasă au aceste persoane care te apucă de haină și te numesc „svoloci” („jigodie”)?

– Advertisement –

Rămân însă la ideea că dacă vrei să ți se facă un bine, înfăptuiește-l și tu! Dacă vrei să fii respectat, respectă! Iar dacă vrei să fii înțeles, înțelege!

Și da, trebuie să le cedăm bătrânilor scaunul și să-i ajutăm în măsura în care putem, dar și aceștia din urmă ar trebui să se poarte cu noi ori cu copiii noștri tot ca niște bunici.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Îmi amintesc că plimbându-ne de multe ori pe străzile Chişinăului şi fredonând cântecul popular „Şi-aşa-mi vine câteodată”, tata, la un moment dat, i-a mai adăugat încă două strofe.

Acestea sună în felul următor:

„Şi-aşa-mi vine câte un gând,

Măi, dorule!

– Advertisement –

Să merg prin păduri cântând,

Măi, dorule!

Și aşa îmi vine câte un dor,

– Advertisement –

Măi, dorule!

Să merg prin păduri să mor,

Măi, dorule!”

Probabil că părintele meu a simţit cumva că acest cântec este incomplet, ori bănuiesc că motivul e altul: suferea pentru Basarabia. Îl durea destinul ei şi faptul că Ţara noastră a fost ruptă-n două.

De aceea, de-a lungul timpului a şi scris foarte multe articole despre adevărata noastră identitate, dar şi poezii. Iar una care-mi este dragă, şi care-i plăcea şi lui, este „Săracă ţară bogată”, în care zice:

„Ţara mea de oameni trişti,

Mult mă mir că mai exişti,

Ciopârţită în bucăţi,

Că te mai găsesc pe hărţi…”

E un poem zămislit din lacrimi. Numai că aceste lacrimi nu sunt văzute şi înţelese de oricine, fiindcă puţini dintre noi ştiu ce înseamnă să-ţi iubeşti neamul. Iar cei care nu apreciază opera scriitorilor noştri, atunci când le propui să redenumească vreo stradă în memoria lor, te întreabă: „Da’ се-au făcut aceştia pentru Chişinău? Ce-au construit?”.

Ne dau de înţeles, astfel, că poeţii trebuie mai întâi de toate să sape vreun şanţ, să măture vreun bulevard sau să zugrăvească vreo casă, şi apoi să merite vreo stradă care să le poarte numele.

Însă această situaţie mi-a amintit de-o întâmplare. Tata se afla odată la o grădiniţă. Un pici s-a ridicat în picioare şi l-a întrebat:

– Domnule Dabija, noi învăţăm pe de rost poeziile marilor scriitori: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Labiş şi mulţi alţii. Dar toţi aceştia îs mari poeţi pentru că au murit. Dumneavoastră când veţi muri?

Sigur că părintele meu nu s-a aşteptat la o astfel de întrebare, dar i-a dat dreptate acelui copil, pentru că a conştientizat că în societatea noastră, ca să fii apreciat, iubit sau să fii un mare scriitor, trebuie într-adevăr mai întâi să mori! Fiindcă atâta timp cât trăieşti, nu ţi se observă calităţile, omenia, talentul şi cumsecădenia. Iar uneori acestea-s uitate şi după moarte, aşa încât nu-ţi rămâne decât să cânţi:

„Şi aşa îmi vine câte un gând,

Măi, dorule!

Să merg prin păduri cântând,

Măi, dorule!

Și aşa îmi vine câte un dor,

Măi, dorule!

Să merg prin păduri să mor,

Măi, dorule…”

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Din păcate, în țara asta, dreptatea există numai pentru unii. De obicei, aceasta e de partea celor care au bani sau vreo funcție înaltă, pentru că totul a ajuns să se cumpere: demnitatea, omenia și onestitatea.

Așa încât ți se creează impresia că în timpul apropiat se va oficializa și mita, ca nu cumva aceasta să se ofere pe ascuns, dar fiecare să știe cât și cui i-a dat.

Și pentru că unii se simt în orașul acesta ca într-o mahala, nu se rușinează să țipe ziua în amiaza mare: „Bă, Vasile, eu îți dau o sută de euro, da tu șterge amenda aceea!”.

Ei, și așa se fac prieteniile și cumetriile. Neamuri, măi, nu altceva. O familie în care totul se împarte, de la relațiile din Parlament până la cele din Procuratură. O, și nu vă mai faceți iluzii! Nimeni nu fură! Doar își dau telefon unul altuia și rezolvă orice problemă, numai așa, între cumetri. Și dacă o fi cu bani sau fără, nu mai contează. Important este că orice „necaz” îi rezolvat.

– Advertisement –

Iar dacă ajungi să te întâlnești cu acești „sus-puși”, trebuie totuși să fii atent, pentru că nu ești de nasul lor și ei ar putea să te întrebe imediat: „Băi, da tu știi cine sunt eu?”.

Și atunci, ce-o să faci? Din păcate, o să taci, fiindcă pe tine, omul simplu, nu te ajută nimeni și n-ai atâția cumetri. Că, dacă ai avea, n-ai plăti nenumărate amenzi, n-ai fi sărac, nu te-ai judeca sau revolta, dar ai avea și tu acolo o lege a ta. Una cât de mică. Dar n-ai!

Și, în această situație nedreaptă, în care șpaga a devenit lege, iar mulți își fac legile lor, nu putem decât să le răspundem celor care-și schimonosesc fața și ne întreabă „Bă, tu știi cine sunt eu?” cu replica bine știută: „Dacă tu nu știi cine ești, noi de unde să știm?”.

– Advertisement –

Poate măcar în felul acesta i-om mântui de această expresie, că de șpaga asta care se dă și se ia ca-n codru verde, n-avem șanse să-i mai lecuim.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Citind poezia lui Grigore Vieru – „Da, sunt naționalist!”, în care marele poet afirmă: „Urăsc pe mancurt. / Mi-i dragă doina / Prin care exist. / Nu mă târâi slugarnic. / Pe scurt. / Sunt na-ți-o-na-list!”, m-am gândit la cât de mult au suferit intelectualii noștri, când a fi naționalist în țara asta, atât de batjocorită de ruși, însemna să fii arestat, urmărit de Securitate, deportat în Siberia, bătut pe stradă, exmatriculat de la facultate etc.

Iar astăzi se intitulează naționaliști cui nu-i este lene, dar mai cu seamă cei care se declară moldoveni și „apără”, după opinia lor, poporul moldovenesc, urându-i pe naționaliștii de altădată, cei adevărați, care au luptat pentru numele nostru de român.

Iar unul dintre aceștia, Victor Grosu, a mărturisit nu demult pe rețele de socializare că în 1918 România e cea care a anexat ilegal Republica Democratică Moldovenească și că jandarmii români stăteau cu mitralierele asupra membrilor Sfatului Țării ca să voteze Unirea. Iar cei care n-au votat Unirea, au fost împușcați.

Măi, câtă genialitate în aceste declarații, așa încât am impresia că acest tovarăș a învățat istoria din aceeași carte cu Victoria Furtună, o altă „deșteaptă” care susține că „Mihai Eminescu este una dintre cele mai puternice și profunde personalități născute pe pământul Moldovei și a fost prin naștere, sânge, nume – moldovean”.

– Advertisement –

Afirmații pentru care poetul nostru (dacă ar fi fost în viață) ar fi scuipat-o între ochi, pentru că Luceafărul Limbii Române a fost și el un mare naționalist, care a spus clar și pentru cei de-alde Furtună și Grosu: „Suntem români și punctum”.

Dar, na, nu toți deschid la școală cărțile de istorie ca să le citească, ci le preferă pe acelea de joc. Apoi, după ce cresc mai măricei, se cred „mari istorici”, care își permit să vorbească în numele întregului popor. Uitând că noi, slavă Domnului, știm cine suntem și de unde ne tragem, și nu avem nevoie de învățăturile lor, fiindcă: „Urăsc pe mancurt. / Mi-i dragă doina / Prin care exist./ Nu mă târâi slugarnic. / Pe scurt. / Sunt naționalist!”.

O poezie pe care ar trebui s-o învețe și cei doi tovarăși, dar și mulți alții ca ei, căci, cine știe, li s-ar lumina cândva mintea și lor.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Am citit zilele trecute o știre despre cineva care s-a lăudat că are sânge albastru.

O afirmație care m-a făcut să zâmbesc și m-a întors cu gândul în copilărie, atunci când și tata mi-a zis că prin venele noastre curge sânge albastru, pentru că neamul nostru se trage dintr-unul de domnitori.

Într-o zi însă, fiind în curtea blocului, m-am împiedicat și am căzut. Și deși nu m-am lovit atât de tare, lacrimile au început să-mi curgă pe obraz mai rău decât dintr-o cascadă, așa încât nimeni din jurul meu nu a înțeles de ce plâng atât de amarnic. Dar și-au dat seama imediat ce tata s-a apropiat de mine, fiindcă în loc să-i vorbesc despre rana mea de la picior, eu i-am reproșat: „M-ai mințit! N-avem sânge albastru, ci roșu! Suntem oameni ca toți oamenii!”.

Sigur că părintele meu mi-a zâmbit cu multă îngăduință și mi-a explicat că avem sânge albastru la modul metaforic, dar de facto – toți îl au de aceiași culoare.

– Advertisement –

Și-au trecut mulți ani de la această întâmplare, până când într-o zi, fiind în grădină cu tata, m-am înțepat în spinul unui trandafir. El s-a uitat lung la mine și după câteva clipe de tăcere m-a întrebat:

– Ei, și-i tot roșu?

– Ce?

– Advertisement –

– Sângele?

– A! Tot! De ce?

– Parcă am văzut pe alee o picătură de sânge albastru!

Și a început să râdă în hohote.

– Of, iar începi cu poveștile…

– Păi, fără ele cum ar mai fi copilăria?

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Acum aproape patru ani, când a început războiul în Ucraina, unul dintre motivele invocate de Federaţia Rusă a fost faptul că trebuie să „cureţe” ţara de „nazişti” (naţionalişti), ca şi cum a fi naţionalist şi a-ţi iubi patria înseamnă să fii un fel de terorist sau ucigaş.

Însă mi-am amintit de această declaraţie zilele trecute, când am urmărit pe reţelele de socializare o dispută dintre o doamnă şi un individ, în care aceasta din urmă îi cerea insistent să vorbească în limba rusă, pentru că „tî doljna znati ruskii iazîk” („tu trebuie să ştii limba rusă”). După ce l-a ascultat minute-n şir, femeia i-a reproşat că pe teritoriul Republicii Moldova se vorbeşte româneşte. Fapt ce l-a deranjat atât de mult pe rusofon, încât acesta a început să urle cât îl ţinea gura: „Nazâstî, nazâstî, von iz stranî!” („Nazistul, nazistul, afară din ţară!”).

Doamna i-a zâmbit şi l-a lăsat să ţipe-n legea lui, dar conversaţia dintre cei doi (dacă poate fi numită conversaţie) m-a dus cu gândul că, iată, din cauza unor astfel de demenţi au loc războaie-n lume, fiindcă aceştia decid în ce limbă să vorbeşti, cum să gândeşti, cum să te porţi şi cum să respiri. Iar dacă nu le susţii opinia, sunt pregătiţi imediat să „cureţe” ţara asta de cei ca tine. Ba mai mult, să te „cureţe” şi de părinţi, fraţi, copii, pământ, tradiţii şi de tot ce-ţi aparţine, exact ca şi în bancul acela când un copil întreabă:

– Bunicule, până unde se întinde Uniunea Sovietică?

– Advertisement –

– Păi, până acolo unde vrea ea, fiule!

Ei, cam aşa gândesc toţi cei care s-au lăţit peste noi şi peste alte popoare. Iar ca să nu-i lăsăm pe aceşti indivizi să se înmulţească, suntem obligaţi să le amintim în fiecare zi faptul că noi, cei din Basarabia, suntem români şi trăim pe pământ românesc. Iar porcii n-au decât să trăiască cu porcii.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –