ziaristii.com

Categorie: Cultură

  • Găitane, unde te încadrezi? Vizante: „Un actor PSD-ist e ori un lingău, ori e orb, ori doar prost”

    Și Marius Florea Vizante (46 de ani) e actor, și lui „i-a mărit PSD-u’ leafa”, dar prin asta nu i-a cumpărat conștiința!

    Vizante a scris pe Facebook o replică usturătoare la adresa colegului său de scenă Vladimir Găitan (72 de ani), care s-a făcut de râs criticându-i pe actorii care protestează împotriva guvernării PSD-ALDE.

    Găitan a vorbit îngrozitor despre Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Marius Manole și Tudor Chirilă, la Antena 3 și în revista „Q Magazine”.

    „La chemarea lui Tudor Chirilă, mai mulți actori au ieșit ca oile” la protestul din fața Teatrului Național, a spus Vladimir Găitan.

    „Cine e Victor Rebengiuc să-i ceară ministrului demisia?”, a venit întrebarea imbecilă a aceluiași Găitan.

    „Cei care au protestat sunt nişte iluştri necunoscuţi”, care „au luat-o razna”, a bolborosit actorul iubitor de PSD.

    „Cred că se întoarce Amza (Pelle) în mormânt: fata lui adună semnături”, a mai spus Vladimir Găitan, care din punct de vedere civic nu ajunge nici la glezna Oanei Pellea.

    Replica lui Marius Florea Vizante

    • „Actorul, ca şi maşinistul, luministul sau… măcelarul, e şi el cetăţean şi are dreptul fundamental de a-şi exprima nemulţumirile. El, actorul-cetăţean, are dreptul fundamental de a avea sau nu opţiuni politice.”
    • „Eu cred că un PSD-ist nu e mai puţin actor decât un USR-ist sau PLUS-ist sau decât un apatrid. În schimb, un actor PSD-ist e ori un lingău atârnător la fleicile de partid conducător, ori e orb, ori doar prost!”
    • „A nu recunoaşte că ţării îi e rău, că e subdezvoltare, injustiţie, incultură, mitocănie, sărăcie, boală, ură şi prostie multă în ea, e dovada că PSD-istul actor nu e un bun cetăţean.”
    • „Vă respect, domnule Găitan, nenea Duţu, mi-aţi fost un excelent coleg şi sfătuitor, dar cred cu tărie că de data asta nu sunteţi un bun cetăţean. Și mai cred că trebuie să ne spuneţi din care categorie (dintre cele trei de mai sus) faceţi parte. Eu, sincer, sper să fie cea de-a doua!”

  • Vladimir Găitan, gândire de milog. „Mai mulți actori au ieșit ca oile. Acest guvern îți triplează salariile și tu protestezi?!”

    Actorul Vladimir Găitan (72 de ani) a etalat, la Antena 3 și în revista „Q Magazine” (două oficine PSD-iste), o gândire de caracter mărunt, mic, mic de tot. Și-a jignit colegii actori, făcându-i „oi” care nu știu de ce protestează. El însuși nu pricepe de ce niște oameni ar protesta pentru o ordonanță pe justiție.

    Lui Vladimir Găitan, spiritul civic îi lipsește cu desăvârșire. Stomacul dictează totul: dacă un guvern îți mărește leafa, atunci acel guvern e obligatoriu bun, trebuie slăvit, oricâte blestemății ar face!

    Modul mizerabil în care vorbește despre Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Marius Manole și Tudor Chirilă – actori excepționali și și conștiințe publice admirabile – proiectează un Vladimir Găitan profitor, oportunist, un ins care n-a înțeles nimic din vremurile complicate ale vieții sale. Un tovarăș de drum care nu ar face „imprudența” de a-i deranja pe tiranii consacrați sau pe cei în formare. Stai cumințel, mănânci din palma satrapului și ți se dublează leafa.

    Panseurile oribile ale lui Vladimir Găitan

    Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Mihai Călin etc. – în fața Teatrului Național

    • „La chemarea lui Tudor Chirilă, mai mulți actori au ieșit ca oile în fața teatrului, să protesteze împotriva Ordonanței 7. Ce treabă au ei cu Ordonanța 7? Dacă-i întrebi, habar n-au ce scrie în Ordonanța 7.”
    • „Le-aș aminti că, în nenorocirea lui, acest guvern, care este atât de înjurat și detestat – fără să se înțeleagă de ce -, le-a triplat salariile. Așa cum sunt oamenii ăștia, îți triplează salariile. Iar tu, în loc să te gândești la asta, tu ești cu «Tudorele, abrogă!»… Eu nu-i înțeleg pe oamenii ăștia.”
    • „Îmi amintesc că am plecat din teatru cu o pensie din salariul tăiat de Boc şi Băsescu şi nimeni nu a protestat.”
    • „Mă uit la Victor Rebengiuc, i-au dat o foaie cu «Tudorel Toader, demisia!»… Cine e Victor Rebengiuc să-i ceară ministrului demisia? Care e căderea lui? Dacă îl întrebi, habar nu are.”
    • „Implicarea în politică a actorilor nu o văd fericită. Noi trebuie să ne implicăm pe scenă şi să ne vedem de misiunea noastră. Nu avem ce căuta pe scările teatrului cu bileţele în mână. Nu a fost deloc fericită această idee.
    • „Cei care au protestat au fost nişte iluştri necunoscuţi, care nu ne reprezintă pe noi, pe breasla noastră.”
    • „Ce se întâmplă cu aceşti colegi ai mei de au luat-o razna în halul ăsta?! Nu asta e menirea noastră. Avem posibilitatea să ne exprimăm pe scenă, cum am făcut-o pe vremuri de restrişte.”
    • „Dacă îi întrebi pentru ce protestează, nici nu ştiu ce scrie pe biletul ăla. Întrebi un actor despre legile justiţiei, el habar n-are. Locul actorilor e pe scândură, nu pe un trotuar în faţa teatrului.”
    • „Nu-l înţeleg pe Marius Manole, care stă pe trotuarul Teatrului Naţional şi adună semnături. Pentru ce să aduni semnături? Du-te, băiete, pe scenă şi joacă acolo! Se adună ele semnăturile, sunt alţii pentru treaba asta. Menirea ta este să stai pe scenă, nu în faţa teatrului şi să aduni semnături. Mi se pare atât de degradant.”
    • „Mă gândesc la marii noştri actori care nu mai sunt printre noi, începând cu generaţia genială a lui Finteşteanu, Calboreanu, Amza. Ce ar spune oamenii ăştia? Cred că se întoarce Amza în mormânt. Fata lui adună semnături şi mi se pare atât de trist.”
    • „Uitaţi-vă la ce s-a ajuns! Să te baţi ca un huligan şi să-i spargi unuia nasul. La asta s-a ajuns şi e degradant pentru meseria noastră. V-aţi putea imagina vreodată că Finteşteanu sau Ştefan Iordache sau Amza să se bată pe stradă cu unul care nu ştiu ce i-a zis? Vi-i imaginaţi?”

      Tudor Chirilă și colegii săi – în fața Teatrului de Comedie

      CITIȚI ȘI:

      Seara în care Tudor Chirilă a fost trădat de fratele său, Ionuț Chirilă

  • Pleşu: „Gigi, Nelu sau Maricica apar la TV şi dau cu tunul în elite. E vremea mineriadei de hârtie”

    Scriitorul şi filosoful Andrei Pleşu publică în revista „Dilema Veche” un text despre decăderea morală şi profesională a României zilelor noastre, despre lipsa de „repere”, de valori, de etică. Dar şi despre „libertatea” oricui de a spune orice despre oricine, fără o minimă analiză, fără cumpărare şi probe. Redăm mai jos câteva pasaje din articolul distinsului cărturar:

    „Uneori, cîntărind calibrul noilor activişti, am impresia că asist la o cruciadă a repetenţilor, bucuroşi că au prins, în sfîrşit, un moment prielnic pentru a da de pămînt cu <<tocilarii>>. Nu mai vrem <<repere>>, <<modele>>, portrete plauzibile. Vrem să ne bălăcim cu toţii în zoaiele marasmului etic şi ale mediocrităţii împărtăşite! Cei mai slabi de înger sînt deja în comă. Ici-colo se aud voci patetice: <<Nu mai credem în nimeni!>>, <<Totul pute!>>.”

    „Realitatea e o combinaţie asfixiantă de vomisment şi fecală. Observatorul curios şi neimplicat are dinainte o materie de studiu fabuloasă. Un întreg fişier de etică, sociologie, caracterologie, metafizică şi teologie i se oferă abundent, spre analiză şi reflecție. Din păcate, nu sînt neimplicat, iar curiozitatea mea <<ştiinţifică>> e <<obosită.>>

    „Dar trebuie să spun că lucrul care mă tulbură cel mai mult, din toată această tevatură, este uşurinţa cu care se pun în joc vieţi şi destine, frivolitatea cu care se distribuie zvonul, ipoteza, speculaţia ludică, pura (impură) opinie. Oricine poate spune orice despre oricine. Nu există amendă, nu există răspundere, nu există măsură. S-a dat drumul la libertatea de a imagina scenarii şi culpabilităţi multicolore, ca într-un delirant joc de societate. Ne jucăm de-a îmbrîncitul în prăpastie, <<în doi, în trei, în cîte cîţi vrei>>. Suspiciunea generalizată e de rigoare, condamnarea promptă a <<aproapelui>>, chiar dacă aproximativă sau arbitrară, e la îndemînă.”

    „În capul meu, judecata purtată asupra cuiva nu are consistenţă şi sens decît dacă se bizuie pe probe limpezi, puse pe masă odată cu verdictul. Deducţiile sofistice, bănuielile vagi, combinatorica mentală aventuroasă nu ajung pentru a incrimina un om. Rişti să comiţi un asasinat moral, să pui un om cumsecade sub un stigmat dezonorant. Rişti, cu alte cuvinte, să devii mai vinovat decît cel pe care îl acuzi.”

    „Acuzaţiile se fac fără probe convingătoare, iar cei care le fac n-au, de regulă, nici un profil. Gigi, sau Nelu, sau Maricica apar la televizor şi dau cu tunul în <<elite>>. Sau în cei pe care nu-i au la inimă. Cam asta făceau şi unii mineri cînd, în 1990, dădeau cu bîta în studenţi şi în tot ce li se părea că seamănă a intelectual. Trăim aşadar spasmodic, din mineriadă în mineriadă. Acum e vremea mineriadei de hîrtie. Care va fi următoarea?”

    Articolul complet, AICI

  • TEATRU. Când Richard al III-lea, regele nebun, strigă în dialect teleormănean: „Vreți să fiu conducătorul vostru? Aveți curaj?” Mulțumim, Andrei Șerban!

    Minunată punerea în scenă a lui „Richard al III-lea” de către regizorul Andrei Șerban! Am fost vineri seara la premiera de la Teatrul Bulandra, sala „Liviu Ciulei” (la Izvor), și am descoperit un Shakespeare modern, capabil să te captiveze timp de trei ore și jumătate.

    Inteligența artistică a lui Andrei Șerban, grefată pe o creativitate pe care numai geniul o poate da, a făcut din clasicul „Richard al III-lea” – jucat și răsjucat pe scenele lumii – o bijuterie de o actualitate zguduitoare. Marele regizor pune în gura personajelor sale, cu o ușurință de maestru, replici culese din realitatea vremurilor pe care le trăim.

    Nu voi povesti piesa, pentru că nu e nimic de povestit, ci e totul de văzut. Voi trece în revistă doar secvențele în care Andrei Șerban îl pune pe abjectul baron de Teleorman, pentru câteva zeci de secunde, în carcasa monstruoasă a unui rege nebun, ori când replica ticălos-arogantă a ministrului Ciordache – creatură perfect shakesperiană – e rostită de un personaj care vine din secolul al XV-lea.

    • „Țara este capturată de hoți și de infractori și noi nu facem nimic?!”, strigă un personaj – nu mai țin minte care, dar nu are importanță -, și strigă cu repetiție, ridicând nivelul așteptărilor pentru o sală fremătândă.
    • „Cum comentați atacul asupra justiției, domnule primar?”, este întrebat Lordul Primar al Londrei, interpretat de George Ivașcu. Iar Lordul Primar dă din colț în colț, așa cum și actorul Ivașcu a dat pe scena noastră valahă, pe când era ministrul Culturii pe mâna primăriței Firea…
    • „Altă întrebare!”, sună arogant replica unui personaj din urmă cu cinci secole și jumătate, precursor britanic al ciordacului valah.
    • „Toți hoții și borfașii care fac rău țării ca să-și facă lor bine. (…) Să nu se mai întoarcă niciodată aceste vremuri blestemate!”, se aude vocea tunătoare a lui Lady Anne, ducesă veselă și regină tristă (aka Alexandra Fasolă), în monologul final cu valoare de proclamație civică.
    • Momentul de electrizare maximă a sălii i-a aparținut însă lui Richard al III-lea (Marius Manole), regele nebun. Lui i-a încredințat regizorul Andrei Șerban monologul dragneo-teleormănean cu iz shakespearian, în toată splendoarea demenței lui: „Vreți să continuăm? Aveți curaj? Aveți curaj să rezistați la ceea ce se va întâmpla în continuare? Nu aveți ezitări? Vreți să mergem împreună? Și vă pun o ultimă întrebare – unii mi-au zis să n-o pun, alții mi-au zis s-o pun… Vreți să fiu conducătorul vostru?” Și: „Vreți să fiu conducătorul vostru?!” Și: „Vreți să fiu conducătorul vostru?!” Și… Huo, nebunule!

      Scenă din „Richard al III-lea”

    Coincidența – sau poate nu – a făcut ca rolul principal în această piesă totală să fie jucat de Marius Manole, unul dintre motoarele rezistenței civice sin ultimii doi ani. Un actor formidabil și un cetățean remarcabil.

    Toate aceste secvențe – deosebit de inspirate – ocupă câteva minute dintr-o piesă de trei ore și jumătate. Restul e artă pură, marca Andrei Șerban. Dacă aveți ocazia s-o vedeți, nu vă refuzați acest privilegiu!

    Andrei Șerban: „Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune «în exclusivitate» despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi  detestat, condamnat și urât? De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident, nu ajută la nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă, ca să eviți clișeul e preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral? Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află”.

    Regizorul Andrei Șerban

    P. S. E o plăcere să amintesc distribuția din „Richard al III-lea”: Marius Manole, George Ivașcu, Rodica Lazăr, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasolă, Cătălin Babliuc, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim, Mirela Gorea, Catinca Maria Nistor.

  • Renaşte ŞCOALA cetăţii! Liiceanu, în stradă alături de studenţi şi profesori solidari cu magistraţii

    Zeci de studenţi şi profesori de la mai multe facultăţi din Capitală, printre care cea de Litere şi de Filosofie, protestează, la ora transmiterii ştirii, în semn de solidaritate cu magistraţii, contestând modificările aduse legilor justiţiei prin ordonanţe de urgenţă.

    “În semn de solidaritate cu protestele magistraţilor din toată ţara împotriva abuzurilor la adresa justiţiei independente, dar şi cu colegii de la alte facultăţi ale Universităţii din Bucureşti, un grup de profesori şi studenţi ai Facultăţii de Filosofie vor protesta joi, 7 martie, ora 12, în faţa Facultăţii”, au anunţat profesorii Facultăţii de Filosofie din Bucureşti.

    Studenţii au ieşit cu pancarte în faţa facultăţilor pe care scrie „Fără o justiţie independenţă nu există oameni liberi”, „Ne-am săturat de corupţie şi incompetenţă” şi „Când nedreptatea devine lege, rezistenţa devine datorie”.

    Noi am trăit 40 şi ceva de ani într-o ţară neliberă total. Am vrea să rămânem liberi aşa cum prin moartea a peste o mie şi ceva de oameni am devenit după 1989. În clipa în care justiţia îşi pierde independenţa, atunci suntem la cheremul oricărei clase politice, oricărui demagog, a oricărui arivist politic, a oricărui om care îşi pune mai presus puterea şi interesele lui decât interesele ţării. Deci nevoia de libertate ne împinge aici. Cine vrea să ia independenţa justiţiei vrea să ne ia libertatea. În final, se poate face cu fiecare dintre noi ce se vrea”, a declarat Gabriel Liiceanu, profesor univeristar al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti.

    Şi profesorii şi studenţii Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti protestează, joi, faţă de OUG 7, în semn de solidaritate cu magistraţii, notează Mediafax.

    Până acum, profesorii şi studenţii din cadrul Universităţii din Bucureşti, dar şi ai Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi-au manifestat solidaritatea cu iniţiativele magistraţilor şi ale specialiştilor în drept care solicită abrogarea OUG nr. 7/2019 şi stoparea măsurilor care pun sub semnul întrebării mersul justiţiei în România.

  • „Despacito”, cel mai urmărit videoclip de pe YouTube: 6 MILIARDE de vizualizări!

    Videoclipul piesei „Despacito”, interpretate de cântăreţii portoricani Luis Fonsi şi Daddy Yankee, a devenit cel mai vizionat din istoria platformei YouTube, ajungând la 6 miliarde de vizualizări, relatează agenţia EFE, citată de Agerpres.

    Potrivit unui comunicat publicat vineri, „Despacito” este cel mai vizualizat clip de pe YouTube, având 1,9 miliarde de vizualizări în plus faţă de orice alt video de pe această platformă.

    „Despacito”, la momentul său de vârf, a ajuns să depăşească 25 de milioane de vizualizări într-o singură zi şi are o medie de 2,8 milioane de vizualizări zilnice pe an.

    A fost şi primul video din istoria YouTube care a atins pragul de 3 miliarde de vizualizări, după care 4 miliarde şi 5 miliarde de afişări.

    „Despacito” nu este singurul succes pe YouTube al artistului Luis Fonsi, având în vedere că, după lansare, în 2017, ‘Echame La Culpa’ a fost videoclipul care a ajuns cel mai rapid la 1 miliard de vizualizări, iar în prezent deţine 1,7 miliarde de afisări.

  • Prostia ministrului „homo sapiens” de la Cultură: „Internetul manipulează tinerii”. Daniel Breazu nu-i mai breaz ca Dăncilă şi Dănuţ Andruşcă

    Daniel Breazu, ministrul PSD al Culturii, a demonstrat azi că n-ar minte nici cât Dănuţ Andruşcă, celebrul pămpălău care a condus o vreme Ministerul Economiei, sau ca Viorica Dăncilă, cea care nu scoate vorbă fără să spună o prostie.

    Breazu a arătat şi el că nu-i mai breaz decât respectivii, făcând o declaraţie de homo sapiens, care nu poate înţelege evoluţia umană decât dacă se potriveşte creierului său anchilozat în neschimbare.

    „Suntem într-o lume în care internetul – şi o spun cu sinceritate şi încredere – generează şi manipulează tinerii sau tinerele generaţii şi îi îndreaptă către alte direcţii decât cele ce ar trebui să fie normale. Cultură şi identitatea trebuie să îşi recapete locul de altădată. E păcat să pierdem anumite sărbători. E păcat să ne pierdem tradiţiile. E păcat să uităm de originile noastre”, a declarat azi ministrul Culturii.

    Daniel Breazu vrea probabil o lume în care manipularea s-o facă eventual cei ca el, prin televiziuni de partid, opuse publicului de internet prin aceea că trăiesc pe o audienţă simplu de intoxicat, fără acces la diversitatea online în care-ţi poţi face singur o părere obiectivă.

    Cât priveşte afirmaţiile „E păcat să pierdem anumite sărbători. E păcat să ne pierdem tradiţiile. E păcat să uităm de originile noastre”, numai o minte înţepenită în Epoca de Piatră le poate explica riguros.

    De altfel, Breazu nu e la prima prostie publică. Recent, el a vorbit bolovănos şi agramat despre Mihai Eminescu, precizând că este „cel mai mare poet CARE l-a dat România”.

    „Pentru mine ca om, ca român, pot să spun, ca şi cadru didactic….eu consider, aşa cum consideră foarte multă lume, că este practic cel mai mare poet care l-a dat România, cel puţin până în momentul de faţă (corect este „pe care l-a dat” – n.r.). O operă extraordinară”, a declarat ministrul Culturii, Daniel Breaz.

    Foto: captură Digi 24.

  • Dragnea, blasfemie anti-Brâncuşi în ziua aniversării marelui artist de la Hobiţa

    Azi, la 143 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, Liviu Dragnea a comis o nouă blasfemie la adresa „Titanului de la Hobiţa”, după cea produsă la începutul acestei luni de subordonaţii lui, la Paris. Jupânul PSD a postat pe Facebook un mesaj menit să celebreze memoria celui considerat „părintele sculpturii moderne”.

    „Opera lui Brâncuși stă mărturie că identitatea românească este solidă și își are locul său într-un univers caracterizat de diversitate culturală. Constantin Brâncuși, un vizionar ale cărui lucrări sunt printre cele mai valoroase din lume, este un simbol al românismului. Arta sa va dăinui peste veacuri.”, a scris liderul PSD pe pagina sa de socializare.

    De ce este un mesaj mincinos postarea lui Liviu Dragnea? Pentru că a vorbi despre „un simbol al românismului”, când tu distrugi exact „românismul” slăvit de succesul colosal al marelui sculptor, e o jalnică încercare de a te „lipi” de imaginea unei celebrităţi care a cinstit „românismul” în lume, nu l-a compromis, cum face însuşi Dragnea azi.

    În plus, nici măcar comuniştii n-au făcut asta, n-au fost ipocriţi. Dimpotrivă, l-au repudiat pe artist, i-au atacat opera pe motiv că este expresie „burgheză”, de aceea Brâncuşi a şi decis să încheie conturile cu ţara sa natală.

    Pe de altă parte, ce face Dragnea este contrazis de el însuşi, prin guvernarea pe care o controlează. Ziaristii.com a dezvăluit recent, în exclusivitate, că operele marelui sculptor al secolului XX au fost expuse într-un loc umilitor pentru memoria artistului: sediul Partidului Comunist Francez! Anunţul cu expoziţia din 5 februarie a fost postat pe pagina de Facebook Saison France-Roumanie 2019:

    Decizia acestei enormităţi a aparţinut organizatorilor români. Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Culturii sunt responsabile cu astfel de evenimente, direct sau indirect. Cele două ministere sunt subordonate lui Liviu Dragnea, via premierul de paie Viorica Dăncilă. Deci, blasfemia anti-brâncuşi de la Paris este opera lui Liviu Dragnea implicit.

    Prin viaţa şi opera sa, Brâncuşi a fost şi rămâne antonimul comunismului. A fost victimă a comunismului în România. Comuniştii i-au desconsiderat capodoperele de la Târgu-Jiu, l-au umilit. I-au refuzat donaţiile pe care dorea să le facă statului român, prin operele sale. Au încercat să-i dărâme Coloana Infinitului trăgând de ea cu tractorul! Este o blasfemie fără margini să-i expui operele într-un sediu de partid politic comunist! E ca şi cum ai face o expoziţie cu Hitler la sediul unei organizaţii a victimelor Holocaustului.

    Înaintaşii lui Dragnea, duşmanii lui Brâncuşi

    Înainte de comunism, la 22 septembrie 1931, statul român l-a decorat pe Constantin Brâncuşi cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”, la propunerea lui Nicolae Iorga, care era atunci preşedinte al Consiliului de Miniştri.  20 de ani mai târziu, sub comunism, statul român refuza donaţia bunurilor lui Brâncuşi, pe motiv că exprimă o viziune… ”tipic burgheză”.

    În anul 1951, Constantin Brâncuşi a decis să doneze statului român lucrările aflate în atelierul său de la Paris. Academicienii comunişti au refuzat categoric această propunere, deoarece considerau că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului în care activa şi îl acuzau pe Brâncuşi că luase contact cu lumea artistică pariziană, despre care spuneau că îl influenţase în mod negativ, potrivit unei relatări RFI.

    Specialiştii români spuneau despre sculptor că, deşi folosea în operele sale de artă elemente ale artei populare româneşti, îşi exprimă viziunea prin mijloace tipic „burgheze”. La şedintele Academiei au participat, printre alţii, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, George Călinescu şi Gala Galaction.

    Constantin Brâncuşi dorea să doneze statului român 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, dar şi unelte și piese de mobilier.

    După ce a aflat decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia, Brâncuşi a renunţat la cetăţenia română, la 1 august 1951, şi a cerut cetăţenia franceză, pe care a obţinut-o în anul următor. Constantin Brâncuşi şi-a retras oferta pe care o făcuse statului român şi a donat Franţei toate operele din atelierul său de la Paris.

    Ce este „Sezonul România – Franţa”

    Sezonul România – Franţa presupune peste 400 de proiecte, atât în Franţa (în perioada 28 noiembrie 2018 – 17 aprilie 2019), cât şi în România (între 18 aprilie şi 14 iulie 2019). Sezonul România – Franţa propune publicului manifestări culturale, dar şi evenimente din domeniile educaţiei şi inovării, economiei şi antreprenoriatului, gastronomiei, turismului şi sportului, precum şi cooperării între colectivităţile locale.

    Un astfel de proiect cultural-politic-social este cuprins în Foaia de parcurs a Parteneriatului strategic bilateral dintre Franţa şi România.

    Preşedintele Klaus Iohannis şi omologul său francez, Emmanuel Macron, au inaugurat pe 27 noiembrie anul trecut, la Paris, Sezonul cultural România – Franţa.

  • Dintele unui rechin uriaş de acum 20 de milioane de ani, expus la Târgu-Mureş

    Un dinte cu o vechime de aproximativ 20 de milioane de ani, care a aparţinut unui rechin gigant (specia Otodus megalodon), dispărut din oceanele lumii, a fost expus la Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Judeţean Mureş, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”.

    Potrivit specialiştilor muzeului, acest dinte de rechin gigant, ce poate fi văzut pe durata lunii februarie la Târgu-Mureş, este cel mai mare al speciei şi cel mai vechi ca vârstă geologică.

    Otodus megalodon este o specie complet dispărută de rechin gigant. Dimensiunea corpului putea atinge 15-18 m, în medie având circa 10,5 metri, ceea ce subliniază mărimea impresionantă, pe care nu o regăsim la niciun rechin actual, notează Agerpres.

    Practic, putea fi de 3 ori mai mare decât rechinul Marele Alb (Carcharodon carcharias), cel mai mare selacian actual. „Exemplarul, cu o vechime de aproximativ 20 de milioane de ani (Miocen Inferior), provine din zona oraşului Cluj-Napoca şi a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1958, fiind donat de către domnul Szocs”, a anunţat Muzeul de Ştiinţele Naturii din Târgu Mureş.

    Foto: Natural History Museum

  • Blasfemia PSD-ALDE: Brâncuşi expus la sediul Partidului Comunist Francez!

    Actualul guvern fie şi-a propus să compromită definitiv imaginea României în lume, fie e atât de „blindat” cu prostie şi incompetenţă încât nu mai face diferenţa între alb şi negru, între zi şi noapte, între comunism şi libertate/democraţie.

    Mâine este prevăzută, la Paris, o expoziţie unde vor fi prezentate creaţii ale mai multor artişti români, mai vechi sau mai noi, mai celebri sau mai puţin cunoscuţi. Pe listă apare şi marele Constantin Brâncuşi, „Titanul de la Hobiţa”, considerat părintele sculpturii moderne, ale cărui opere au atins valori de piaţă incredibile. Iată anunţul publicat pe pagina „Saison France – Roumanie 2019”, despre expoziţia din 5 februarie:

    După cum se vede în anunţul de mai sus, sediul expoziţiei este Espace Niemeyer – Siège du Parti communiste Français !!! Adică, „Spaţiul Niemeyer – sediul Partidului Comunist Francez”!!!

    Prin viaţa şi opera sa, Brâncuşi a fost şi rămâne antonimul comunismului. A fost victimă a comunismului în România. Comuniştii i-au desconsiderat capodoperele de la Târgu-Jiu, l-au umilit. I-au refuzat donaţiile pe care dorea să le facă statului român, prin operele sale. Au încercat să-i dărâme Coloana Infinitului trăgând de ea cu tractorul! Este o blasfemie să-i expui operele într-un sediu de partid politic comunist! E ca şi cum ai face o expoziţie cu Hitler la sediul unei organizaţii a victimelor Holocaustului.

    Cine e responsabil pentru un astfel de sabotaj la adresa culturii române, a imaginii României în lume? Guvernului României, prin Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii, plus partenerii lor.

    Dacă n-au înţeles impactul unei astfel de blasfemii, fie sunt profund incompetenţi şi iresponsabili, fie chiar au urmărit să creeze intenţionat o legătură între România şi mişcarea comunistă internaţională. Cui foloseşte aşa ceva? Nicidecum destinului democratic european al României.

    A renunţat la cetăţenia română din cauza comuniştilor

    Înainte de comunism, la 22 septembrie 1931, statul român l-a decorat pe Constantin Brâncuşi cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”, la propunerea lui Nicolae Iorga, care era atunci preşedinte al Consiliului de Miniştri.  20 de ani mai târziu, sub comunism, statul român refuza donaţia bunurilor lui Brâncuşi, pe motiv că exprimă o viziune… ”tipic burgheză”.

    În anul 1951, Constantin Brâncuşi a decis să doneze statului român lucrările aflate în atelierul său de la Paris. Academicienii comunişti au refuzat categoric această propunere, deoarece considerau că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului în care activa şi îl acuzau pe Brâncuşi că luase contact cu lumea artistică pariziană, despre care spuneau că îl influenţase în mod negativ, potrivit unei relatări RFI.

    Specialiştii români spuneau despre sculptor că, deşi folosea în operele sale de artă elemente ale artei populare româneşti, îşi exprimă viziunea prin mijloace tipic „burgheze”. La şedintele Academiei au participat, printre alţii, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, George Călinescu şi Gala Galaction.

    Constantin Brâncuşi dorea să doneze statului român 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, dar şi unelte și piese de mobilier.

    După ce a aflat decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia, Brâncuşi a renunţat la cetăţenia română, la 1 august 1951, şi a cerut cetăţenia franceză, pe care a obţinut-o în anul următor. Constantin Brâncuşi şi-a retras oferta pe care o făcuse statului român şi a donat Franţei toate operele din atelierul său de la Paris.

    Ce este „Sezonul România – Franţa”

    Sezonul România – Franţa presupune peste 400 de proiecte, atât în Franţa (în perioada 28 noiembrie 2018 – 17 aprilie 2019), cât şi în România (între 18 aprilie şi 14 iulie 2019). Sezonul România – Franţa propune publicului manifestări culturale, dar şi evenimente din domeniile educaţiei şi inovării, economiei şi antreprenoriatului, gastronomiei, turismului şi sportului, precum şi cooperării între colectivităţile locale.

    Un astfel de proiect cultural-politic-social este cuprins în Foaia de parcurs a Parteneriatului strategic bilateral dintre Franţa şi România.

    Preşedintele Klaus Iohannis şi omologul său francez, Emmanuel Macron, au inaugurat pe 27 noiembrie anul trecut, la Paris, Sezonul cultural România – Franţa.