Autor: Paul Palencsar

  • Nemâncătorilor de pâine, muritorii vă salută!

    Pâine și circ, de la cei care nu știu nici cât costă pâinea, nici cât câștigă majoritatea românilor, care, din salariul minim, plătesc factura pentru impostura arogantă a unui guvern ce se vrea altfel, dar e la fel.

    Pentru românii cinstiți, harnici, care nu vor să-și pună viața într-un bagaj de cală, să culeagă sparanghel în zări străine, Guvernul PNL – USR era depozitarul speranțelor terfelite de mafia PSD-istă, în „era Dragnea”, când România începea să miroase a dictatură național-ceaușistă.

    Sute de zile de protest, în gerul iernii și canicula verii, gazele, bastoanele, tunurile cu apă ale Jandarmeriei PSD-ist-Dragniste, la 10 august 2018, lupta și suferința a milioane de inocenți, oprimați și umiliți. Toate astea l-au făcut prim-ministru pe Florin Cîțu, pe Stelian Ion – ministru al Justiției, pe Vlad Voiculescu – ministru al Sănătății, iar pe Dan Vâlceanu – ministru al Finanțelor, cel care nu știe ce salariu au cei care i-l plătesc pe-al lui.

    Prim-ministrul Florin Cîțu și miniștrii PNL și USR porneau la drum ca Mesia cu apostolii, exorcizând o Românie posedată de diavolul PSD-ist. Ce a urmat e cea mai mare dezamăgire post-decembristă, după caricaturalul Emil Constantinescu și „cei 15. 000 de specialiști”.

    Ca și specialiștii CDR-ului, cei ai PNL – USR există, dar nu se arată. La fel, după dispariția firească a lui Cîțu și Barna, a USR la coșul de gunoi al unei istorii amărâte, va reveni, triumfător, la cârmă, PSD-ul mult hulit, dar nu singur. Plusul de amar se numește AUR, pe care guvernul PNL – USR ni-l face cadou, să ne spălăm pe cap cu el.

    Acum, miza nu e remaniatul Stelian Ion, produsul străzii #rezist, în mandatul căruia dosarul „10 August” s-a afundat mai mult în glod, ca alte dosare istorice. Nu destinul USR-ului contează, partidul marilor dezamăgiri. E în joc soarta unui popor, căruia tare i-ar fi plăcut să înceapă să trăiască decent, după 31 de ani de frici și umiliri. E despre cei ce i-au crezut pe cuvânt pe cei care nu mănâncă pâine și nici nu știu cât câștigă cei mai amărâți dintre români.

    La orizont apar vremuri hidoase. Neolegionarismul, cu accente național-comuniste, bate la ușă. Deja ajuns în Parlament, AUR se va instala, de acum, deplin. L-a ajutat prestația jalnică a Guvernului PNL – USR. Desigur, marele câștigător e, ca întotdeauna, PSD, care face magistral echipă cu AUR.

    Între timp, simțim că totul s-a scumpit. Prețul alimentelor, electricității și gazelor, transportului lovește mortal în niște salarii ridicol de mici, care-i pun pe cei mai mulți dintre români în contextul lichidării fizice.

    * Nu am menționat UDMR, deși face parte din Guvern. Nu am așteptări de la cei care 31 de ani au fost mereu la putere.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Pogromul de la Iași. 80 de ani de la trenurile morții.

    Pogromul de la Iași. 80 de ani de la trenurile morții.

    O pagină neagră a istoriei României este Pogromul de la Iași. Inițiat de mareșalul Ion Antonescu și aplicat de autoritățile locale, timp de trei zile, între 27 și 30 iunie 1941, au fost uciși 13. 299 de evrei ieșeni. Crima organizată devenise politică antisemită de stat.

    Autoritățile române, Poliție, Jandarmerie și Siguranța Statului, cu concursul unei părți a locuitorilor orașului, au comis crime și jafuri asupra evreilor din Iași. Mii dintre aceștia, majoritatea bărbați, au fost uciși în casele lor și pe stradă, alte mii au fost arestați și duși la sediul Chesturii.

    Cadavre de evrei pe străzile Iașului în timpul Pogromului. Sursa foto: Google

    Evreii care au supraviețuit masacrului de la Chestură, au fost duși la gară, jefuiți și bătuți, apoi înghesuiți în vagoane de marfă închise ermetic. Trenurile morții au circulat cu viteză redusă între Iași și Podul Iloaiei sau Călărași. Vagoanele au fost transformate în camere de gazare ambulante, podelele fiind căptușite cu bălegar și var nestins. Gazele emanate și căldura verii toride, lipsa de apă și hrană, au dus la moartea majorității captivilor. În total, au fost uciși 13. 299 de evrei.

    Pogromul de la Iași – Trenurile morții – deschiderea ușilor vagoanelor. Sursa foto: Google

    La 80 de ani de la Pogromul de la Iași, manifestări comemorative au fost organizate între 28 și 30 iunie 2021. Agenda a cuprins evenimente culturale, ştiinţifice şi religioase. Alături de autorități locale ieșene, au fost prezenți ambasadorii Israelului, Franţei, Germaniei şi Elveţiei, împuterniciţi ai Ambasadelor Statelor Unite ale Americii şi Regatului Unit al Marii Britanii.

    De asemenea, au luat parte directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului, „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, prim-rabinul României, Rafael Schaffer, fostul preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. O prezență excepțională a constituit-o Michael Cernea, unul dintre puținii supraviețuitori încă în viață ai Pogromului de la Iași.

    Comemorarea a 80 de ani de la Pogromul de la Iași, Galerie Foto:

    Marșul Vieții, organizat anual la Iași, în memoria victimelor Pogromului. Foto: Paul Palencsar
    Moment comemorativ, în Cimitirul Evreiesc din Iași. Foto: Paul Palencsar
    Printre participanți, David Saranga, ambasadorul Israelului în România. Foto: Paul Palencsar
    Aspect din Cimitirul Evreiesc din Iași. Foto: Paul Palencsar
    Depunere de coroane, în memoria celor 13. 299 de evrei uciși în Pogromul de la Iași. Foto: Paul Palencsar
    Coroane, la monumentul memorial dedicat victimelor Pogromului de la Iași. Foto: Paul Palencsar
    Michael Cernea, unul dintre ultimii supraviețuitori în viață ai Pogromului de la Iași, prezent la Comemorare. Foto: Paul Palencsar
    Inaugurarea Muzeului Pogromului, în sediul fostei Chesturi din Iași. Foto: Paul Palencsar
    Michael Cernea, primind titlul de Cetățean de Onoare al orașului Iași. Foto: Paul Palencsar

     

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog
  • Seamănul meu, șobolanul – Ziariștii

    Seamănul meu, șobolanul – Ziariștii

    Șobolanii îi sfâșie pe ceilalți șobolani întâlniți în cale, care nu au miros identic cu cel al tribului părintesc. Șobolanul compatriot ce aduce un miros străin în interiorul comunității este ucis.

    Tribul șobolanilor ține departe ingerințele care ar putea altera sau distruge comunitatea. Pentru șobolani, motorul crimei genocidare este dorința de a popula întreg arealul cu progeniturile propriului trib. Astfel, șobolanii nu sunt o specie, ci o mulțime de triburi care se ucid brutal între ele.

    La Betleem, Dumnezeu s-a născut ca să ne ridice din condiția de șobolani. Să ne facă oameni. Iisus ne spune că lumea nu e despre mirosuri, ci despre iubire. În creștinism, seamănul devine, din șobolan, om. Șirul de crime început de Cain ar fi trebuit să se termine în clipa de revelație a întregii umanități. Contemplarea iubirii lui Hristos față de om ne-ar fi exorcizat de șobolăneală. Frica de inamicul-șobolan ce miroase altfel, care ne vrea bordeiul, femeia și ogorul, s-ar fi topit în dragostea pentru celălalt. Omul de lângă noi.

    Trenurile morții, în Pogromul de la Iași, 29 iunie – 6 iulie 1941. Sursa foto: Google

    Cum a fost posibil ca 13.266 de oameni să devină șobolani pentru români, la Iași, în 1941? Când au început evreii să aibă alt miros pentru cei ce-L adorau pe Hristos? Între 29 iunie și 6 iulie 1941, unii români au devenit din oameni, șobolani, iar din creștini, criminali. Seamănul lor nu mai avea chip, ci miros, unul străin, de departe. Tribul șobolanilor intrase în alertă. Masa, casa, credința și țara șobolănească erau în pericol. Ceva trebuia făcut, cu orice preț.

    Român cu umbrelă, ieșit la plimbare pe bulevardele Iașului, pe care zăceau cadavrele evreilor uciși în Pogrom. 29 iunie – 6 iulie 1941. Sursa foto: Google

    Atunci, șobolanii au ucis oamenii. În case, pe străzi, în trenuri, oamenii au fost masacrați și răsturnați de-a valma, în gropi comune. Trebuia să li se piardă urma. Și mirosul. Apoi, șobolanii au revenit la viața obișnuită, de șobolani cu chipuri de oameni. Masa, casa, credința și țara erau salvate. Se putea merge înainte.

    Cadavrele evreilor uciși în trenurile morții, în Pogromul de la Iași. 29 iunie – 6 iulie 1941. Sursa foto: Google

    După 80 de ani de la Pogromul de la Iași, unii dintre noi continuă să fie șobolani. Chipul e de om, dar apucăturile nu. La răstimpuri, șobolanii ies la lumină. E nevoie doar de mirosuri străine.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Educația sexuală, între ipocrizie și realism

    Educația sexuală e cartoful fierbinte ce revine sporadic în dezbatere publică. Ipocrit, personaje amorale mimează pudoarea. Unii resping ideea, alții o aprobă cu mențiuni. În România, chestiunea educației sexuale moare la naștere, sufocată între bigotism și ignoranță. Singurii păgubiți: elevii.

    Dramatice realități ale societății aruncă o lumină tot mai proastă asupra școlii românești, rămasă în urma timpului său. Numărul mare al mamelor minore și al copiilor abandonați la naștere, începerea vieții sexuale la vârste tot mai fragede și ravagiile bolilor cu transmitere sexuală, toate la un loc impun o schimbare fundamentală a educației tinerilor din România.

    Este ora de Educație Sexuală parte a soluției? Răspunsul e DA. Avem nevoie, imperativ, de o astfel de materie în școală. Ultima statistică anuală a Uniunii Europene pune România pe locul 2 la numărul de mame minore: 16.639. Cauza principală e lipsa educației, spun experții.

    Pentru ca tinerele României să nu mai devină mame la vârsta păpușilor, avem nevoie de educație. Ce cuvânt îi asociem, „sexuală” sau nu, e altă discuție. Mamele minore trăiesc ratarea propriei copilării, iar copiii lor, prejudecățile societății românești, care stigmatizează ce nu înțelege. Bebelușii devin o povară de nedus pentru mame, dar și pentru statul român, ineficient și dezamăgitor.

    Dacă unii resping integral ideea Educației Sexuale în școli, alții o acceptă, dar lansează întrebări.

    Cum va arăta programa școlară a orei de „Educație Sexuală”?

    Cine o va preda?

    Este ea o tentativă de ideologizare, iar nu de educare? Pornografizăm sau educăm?

    Cine va preda orele de Educație Sexuală? Ce pregătire au acești oameni? Vor fi supuși ei testelor psihologice, astfel încât elevii să nu încapă pe mâna unor obsedați sexual, cu percepție deviantă asupra vieții?

    Iată, elemente importante ale chestiunii, de care depind, esenţial, succesul și eficiența.

    În acest demers, Statul trebuie să colaboreze cu Biserica. Omul e dihotonic, trup și spirit, iar educarea elevilor trebuie făcută în acest registru. Biserica are prezența lui Hristos, dar și experiența bimilenară a Sfinților Părinți, ambele necesare ca libertatea să nu devină libertinaj, iar ora de „Educație Sexuală” să nu se transforme în „Educație Pornografică”.

    Statul, prin Ministerul Sănătății și cel al Educației, are mijloacele și datoria de a lucra la sănătatea trupească a cetățenilor săi. Doar duetul Biserică – Stat, după lungi și temeinice discuții, poate naște soluția problemelor.

    „Educație Sexuală” e o formulare reducționistă, ce limitează percepția asupra omului doar la funcția sa reproductivă. Sarcinile la mame minore, bolile cu transmitere sexuală, viața sexuală începută prematur, toate acestea sunt consecințe. Cauzele sunt mult mai adânci decât lipsa educației strict sexuale. E lipsa educației existențiale. Nu e de-ajuns să-i învățăm pe elevi despre sex, dacă nu-i învățăm să-și pună viața, suflet și trup, în armonie.

    Dezbaterea necesității Educației Sexuale în școli trebuie să aibă loc dincolo de ortodoxism bigot și anticlericalism cronic. Doar pe tărâmul dialogului sincer și realist, societatea românească poate să pună capăt măcelăririi inocenților, a căror singură vină e că s-au născut.

    Subiectul Educației Sexuale în școlile din România riscă, din nou, să dispară prin evanescență. Clasa politică nu dorește să-și asume, până la capăt, acest demers. Electoratul conservator și-ar lua înapoi milioanele de voturi, iar odată cu ele ar dispărea politicieni și partide. Între timp, cea mai tânără bunică din lume e româncă și are 23 de ani. Mamele minore și bebelușii abandonați rămân măsura unui popor ce se privește prea rar în oglindă.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • John Brzenk, legenda armwrestling-ului mondial, prezent la Campionatul Național de Skandenberg al României, ediția 2021

    John Brzenk, cel mai mare armwrestler din istorie, a vizitat România, ca invitat de onoare la Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021. Timp de patru zile, legenda skandenberg-ului mondial s-a aflat în Bucovina, întâlnindu-se cu sportivii români și vizitând locuri pitorești.

    Anul acesta, Campionatul Național de Skandenberg al României a strălucit, dincolo de intensitate și dimensiune, printr-o prezență spectaculoasă. John Brzenk, cel mai mare armwrestler al tuturor timpurilor, a pășit pe scena evenimentului, dând ediției a 15 -a valoare de document istoric.

    John Brzenk, (foto – centru) pe scena Campionatului Național de Skandenberg al României, 2021, Rădăuți, județul Suceava. Alături, Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg (foto – stânga), și Mircea Simionescu Simicel, Secretar General al Federației Mondiale de Skandenberg (foto – dreapta). Sursa foto: Doru Clipa

    Născut în SUA, la 15 iulie 1964, John Brzenk avea să devină senzația armwresting-ului mondial. A început practicarea skandenberg-ului la vârsta de 13 ani, iar la 16 câștiga prima competiție din cei 40 de ani de carieră. Marele sportiv a acumulat cele mai multe titluri mondiale, naționale și regionale din istoria armwrestling-ului, la toate categoriile de vârstă și greutate.

    Palmaresul său i-a adus un loc în Cartea Recordurilor, care l-a numit “Cel mai mare armwresler din istorie“. Dincolo de lumea sportului, John Brzenk a devenit cunoscut marelui public odată cu rolul său din filmul “Over the top“, alături de Sylvester Stallone.

    John Brzenk (foto – stânga), alături de Sylvester Stallone (foto – dreapta). Sursa foto: Google

    Prezența lui John Brzenk în România, la cea de a 15 -a ediție a Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021, este o reușită extraordinară a organizatorilor, care au reușit să pună în valoare circuitul competițional românesc și pe cei mai valoroși armwrestleri români.

    Timp de două zile, pe scena amplasată în piața centrală a orașului Rădăuți au concurat peste 410 sportivi din România și diaspora, număr record pentru un Campionat național. Lor li s-au alăturat 25 de Cluburi de Skandenberg. Fondul de premiere a depășit suma de 15.000 de euro, o premieră pentru circuitul competițional din România. Nivelul competiției a fost unul extrem de ridicat, dovedind că valoarea Skandenberg-ului românesc crește de la un an la altul.

    Scena Campionatului Național de Skandenberg al României, Rădăuți, 2021. Sursa foto: Paul Palencsar.

    Pe întreaga durată a competiției, John Brzenk s-a aflat printre sportivii români prezenți la Campionat, dar și alături de rădăuțenii dornici să-l cunoască personal. Nu a lipsit masa de skandenberg, la care John a explicat tehnici de luptă și s-a fotografiat cu fiecare dintre cei prezenți la întâlnire.

    John Brzenk, prezent la întâlinirea cu fanii români. Sursa foto: Paul Palencsar

    Prima vizită pe care John Brzenk a făcut-o pe pământ românesc a fost la mănăstirea Putna, la mormântul voievodului Ștefan cel Mare. Gazdă și ghid i-a fost bucovineanul Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg și organizatorul Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 2021.

    John Brenk, alături de Andrei Chipreanov, în vizită la mănăstirea Putna. Sursa foto: Paul Palencsar

    În România, John Brzenk s-a simțit acasă, chiar dacă era la mii de kilometri de Phoenix și deșertul fierbinte al Arizonei. Una dintre surprizele pregătite de gazdele bucovinene l-a bucurat în mod deosebit: zborul cu avionul, de pe aerodromul Frătăuți.

    Puțini știu că John iubește avioanele și zborul. De fapt, marea legendă a skandenberg-ului mondial știe pe de rost măruntaiele avioanelor, pe care le îngrijește zilnic. Acum, retras din circuitul competițional, John Brzenk e mecanic la Delta Air Lines, cea mai mare și importantă companie aviatică a Statelor Unite ale Americii.

    John Brzenk, pregătindu-se de zbor. Sursa foto: Paul Palencsar

    După zbor, John Brzenk era mai viu ca niciodată. Cel puțin, asta a spus: “I feel alive, friends. Thank you.” Era sincer și entuziast. Plin de energie, a povestit despre Bucovina, așa cum puțini o vedem: din cer. Munții noștri au făcut o puternică impresie asupra lui John. Minute în șir a vorbit doar despre crestele împădurite, pe care le-a sorbit cu privirea-i de american învățat cu deșert și soare fierbinte.

    Vizita lui John Brzenk în România s-a încheiat luni, 7 iunie 2021, a doua zi după Campionatul Național de Skandeberg de la Rădăuți. Deși scurtă ca durată, prezența în România a celui mai mare armwrestler al lumii a fost intensă și memorabilă. Nu e puțin lucru. Ba, putem spune, înseamnă enorm pentru noi și stima noastră de sine.

    John Brzenk (foto – dreapta), alături de Paul Palencsar(foto – stânga), autorul acestui articol.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Își abandonează SUA colaboratorii afgani? Traducătorii și interpreții locali trăiesc groaza întoarcerii talibanilor

    În Afganistan, sute de localnici își așteaptă moartea. Ei sunt traducătorii și interpreții ce au lucrat pentru Armata SUA, timp de 20 de ani, armată care acum se retrage. Talibanii le-au transmis un mesaj înspăimântător: “Venim după voi!“.

    Soldați americani, alături de colaboratori afgani, în Afganistan. (sursa foto: Google)

    Retragerea totală a armatei americane va avea loc în iulie, nu în septembrie, așa cum se anunțase. Toți cei care au colaborat cu SUA sunt țințe vii ale talibanilor fanatici religioși, care văd în civilizația occidentală chipul diavolului, iar pe afganii colaboratori – trădători ai Islamului și ai „adevăratului Dumnezeu”.

    Omid Mahmoodi, membru al Asociației „Afgani Abandonați”, fost interpret pentru armata americană din Kandahar, fieful talibanilor, a spus: „Pentru talibani, suntem trădători, trădători ai Islamului. Talibanii ne numesc «necredincioși». Spun că suntem spioni, că interpreții au fost ochii și urechile armatei SUA. De aceea vin după noi”.

    Toate cererile de viză ale afganilor foști interpreți și traducători au fost respinse de Ambasada SUA din Kabul, care, acum, în prag de evacuare, a primit peste 18.000 de solicitări. Șeful Statului Major al Apărării, Mark Milley, a declarat: „Vă pot asigura că Guvernul SUA va face ceea ce este necesar pentru a asigura siguranța și protecția celor care au cooperat cu noi de două decenii”.

    După 20 de ani, americanii se retrag din Afganistan, lăsându-i total expuși pe cei care au fost ochii și urechile soldaților SUA. Fără ajutorul acestor oameni, cunoscători ai limbii și culturii locale, numărul soldaților americani uciși în acțiune ar fi fost mult mai mare, iar cel al misiunilor de succes, mult mai mic.

    Interpret afgan, alături de Armata americană, în Afganistan. (sursa foto: Google)

    E datoria morală a SUA, cea mai mare democrație a lumii, care pune preț pe drepturile omului, să-i salveze de la moarte sigură pe afganii care au slujit, cu riscul vieții, cauza armatei americane în Afganistan. Sloganul pușcașilor marini americani, Semper Fidelis (Mereu Fidel), ar trebui să-i cuprindă și pe cei care au salvat vieți de soldați americani: interpreții și traducătorii afgani.

    După plecarea soldaților americani din Afganistan, țara va cădea, din nou, în mâinile talibanilor. Niciunul dintre cei care au “trădat“ nu va rămâne în viață. Talibanii știu numele și adresele colaboratorilor. Singura scăpare pentru acești oameni este viza SUA sau trimiterea lor în țări terțe, democratice, în care răzbunarea extremiștilor religioși nu ajunge. Deocamdată, nu există un plan de evacuare.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Începe Campionatul Național de Skandenberg, la Rădăuți, ediția 2021

    A 15-a ediție a Campionatului Național de Skandenberg – Armwrestling se va desfășura în perioada 4 – 6 iunie 2021, la Rădăuți, județul Suceava. Vor fi prezenți 350 de sportivi, din țară și diaspora, și 25 de Cluburi sportive. Organizatorii au pregătit premii de 15.000 de euro.

    Gazda campionatului, Clubul Sportiv ”Bucovina Skandenberg”, reprezentată de multiplul campion Andrei Chipreanov, zis și ”Glonțul”, împreună cu organizatorul, Asociația Română de Skandenberg ”Braț de Fier” și Federația Română de Skandenberg – Armwrestling în curs de constituire, în parteneriat cu Primăria Municipiului Rădăuți, vă invită la cele mai spectaculoase Naționale de Skandenberg din ultimii 15 ani, pe tărâmul Bucovinei.

    Campionatele încep sâmbătă, 5 iunie, orele 10, la brațul stâng, și continuă la aceeași oră, duminică, 6 iunie, la brațul drept, pe scena amenajată în parcarea centrală a orașului Rădăuți. În deschidere, îndrăgita Sofia Vicoveanca va susține un concert de muzică populară, începând cu ora 16.

    La eveniment vor participa invitați de onoare, oficialități locale, dar și celebrități din lumea skandenberg-ului. Cel mai mare armwrestler din istorie, John Brzenk, multiplu campion mondial, sosește, pentru prima dată în România, din Statele Unite ale Americii pentru a ne onora cu prezența lui. Atmosfera în timpul campionatelor va fi întreținută de Radu Valahu.

    John Brzenk, în primele clipe pe pământ românesc, alături de Andrei Chipreanov, la aeroportul din Suceava, 2 iunie 2021.

    La Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți participă 23 de echipe /cluburi sportive și peste 350 de sportivi români din țară și diaspora. Cântarul oficial, unde se vor întruni toți sportivii și marile celebrități, se va organiza la „Casa Vatră – Rădăuți”, unde vineri, 4 iunie, la ora 13:00, va avea loc și Conferința de Presă, la care vor lua parte americanul John Brzenk, Mircea Simionescu Simicel, secretarul general al Federației Mondiale de Armwrestling, și  Andrei Chipreanov, gazda Campionatului, dar și oficialități.

    Desfășurat sub sloganul “Hai Rădăuți! Hai Bucovina! Hai România!”, Campionatul Național de la Rădăuți va oferi, prin organizatori, premii de 15.000 de euro.

    Cluburile sportive câștigătoare vor primi următoarele premii: locul 1 va primi 2.000 de lei, locul 2 va primi 1.500 de lei, iar locul 3 va primi 1.000 de lei. Vor fi premiați toți sportivii de pe podium, la toate cele 40 de categorii (x2, brațul drept și brațul stâng) după cum urmează: locul 1 va primi 300 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), locul 2 va primi 200 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), iar locul 3 va primi 100 de lei (de asemenea, pentru fiecare braț, stâng și drept).

    Premii consistente vor fi oferite și la categoria Open, acolo unde locul 1 va fi premiat cu 5.000 de lei (pentru fiecare braț în parte), locul 2 va primi 2.500 de lei (pentru fiecare braț în parte), iar locul 3 va primi 1.500 lei (atât la brațul stâng, cât și la brațul drept).

    Cel mai bun arbitru debutant al competiției va fi premiat cu suma de 1.000 de lei, acest trofeu numindu-se premiul „Victor Barbu”.

  • Fiți părinții pe care ați dorit să-i aveți!

    Ce înseamnă a-ți iubi copilul? A-l hrăni? A-i da un culcuș? Dar asta primește și văcuța din grajd. Fân, apă și un pat de paie unde frigul nu pătrunde.

    Nu vă întrebați copilul dacă îi e foame. O să vă spună singur. Nu-l întrebați dacă-i e sete. Va găsi o cană cu apă. În schimb, întrebați-l dacă e fericit. Rareori copiii le povestesc părinților nefericirea, tristețea de a fi pe lume. Părinții nu întreabă, copiii nu spun. Străinii perfecți, simulând familia perfectă. Faceți asta cât mai devreme. Mai târziu e prea târziu. Zidul e acolo. Ratarea, definitivă.

    Copiii ajunși adulți nu-și amintesc cu ce au fost hrăniți, îmbrăcați, plimbați. În schimb, știu ce au simțit. Cât de iubiți au fost. Asta le rămâne adânc în ființă. Cât de părinți le-au fost părinții.

    Nu despre îndoparea unui animal, ci educarea unui om e vorba. Clădiți-vă copiii pe dinăuntru. Nu-i condamnați la alienare. E plin de proști cu țoale și mașini scumpe. De oameni ducem lipsă. Până la urmă, frumosul va salva lumea.

    Pentru copiii voștri, fiți părinții pe care ați dorit să-i aveți.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Scuipatul juvenil de la Mormântul Ostaşului Necunoscut

    La Mormântul Ostaşului Necunoscut, patru puştani s-au apropiat de soldaţii de gardă şi au început să-i scupe. Înjurau şi le arătau degetul. Adulţii treceau fără să oprească infamia. Majoritatea se amuzau, râzând pe înfundate.

    Eram ieri la Mormântul Ostaşului Necunoscut, în Parcul Carol din Bucureşti. Aici sunt permanent de gardă doi soldaţi. Vară sau iarnă, caniculă ori viscol, băieţii ăştia stau aşa cum vedeţi în fotografie. Neclintiţi. Străjuiesc un mormânt în care e îngropat un soldat ucis pe front. Nu-i ştim numele. El îi reprezintă pe toţi cei 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

    Patru puştani, probabil nu mai mari de 12 ani, s-au apropiat de soldaţii de gardă şi au început să-i scupe. Înjurau şi le arătau degetul. Cei doi militari nu s-au mişcat un milimetru.

    Drama abia acum începe. Dacă ăştia mici erau doar nişte copii proşti, cei care treceau pe lângă ei erau adulţi. Nu doar că nimeni nu s-a oprit să pună capăt infamiei, dar majoritatea râdeau pe înfundate. Îşi plimbau pruncii în cărucioare şi se amuzau la batjocorirea soldatului necunoscut, a soldaţilor de gardă, a crucii şi a mormântului din care ţâşneşte flacăra veşnic aprinsă.

    Soldat de gardă la Mormântul Ostaşului Necunoscut, în Parcul Carol din Bucureşti / FOTO: Paul Palencsar

    Nu sunt neapărat mândru că sunt român. Consider că ţara în care te naşti e o întâmplare pe care o faci sau nu fericită, prin modul tău de a fi. Visez la o lume în care armatele nu există, iar armele sunt transformate în pluguri. O lume în care Evanghelia lui Hristos a triumfat. Totuşi, ce am văzut ieri m-a întristat profund.

    Ca popor, nu preţuim puţinii eroi adevăraţi pe care-i avem. Fluturarea steguleţelor tricolore în mâini, pe maşini şi balcoane e ipocrizie, reflex patriotard, de sorginte naţional-comunistă. Mulţi dintre noi nu credem în nimic, mai departe de progenituri, portofel şi burtă. Nu avem nimic sfânt. Totul e o glumă, un mişto, un banc. Trăim duplicitar, fals. Dramatic e nu că suntem o cultură mică, ci faptul că facem tot posibilul să rămânem aşa, mici, meschini, fără nobleţe sufletească.

    Vă rog, când treceţi prin faţa Mormântului Ostaşului Necunoscut, faceţi-o cu reverenţă! Dacă nu erau cei ca el, azi vorbeam turcă sau rusă, sub cizma unor dictatori.

    Avem puţine valori. Să nu le ratăm!

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog
  • Lecția de înțelepciune a preotului Grădinaru, în fața pericolului Covid: „Singurul leac este vaccinul! Trebuie să fim responsabili!”

    Lecția de înțelepciune a preotului Grădinaru, în fața pericolului Covid: „Singurul leac este vaccinul! Trebuie să fim responsabili!”

    Preotul ortodox Ciprian Grădinaru este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi duhovnici români contemporani. Acesta a declarat public că se vaccinează anti-Covid 19, ca gest de responsabilitate faţă de propria persoană şi semenii din jur.

    Arhimandrit şi mare eclesiarh al Catedralei Mântuirii Neamului, părintele Ciprian Grădinaru este unul dintre ucenicii direcţi ai vestitului duhovnic ortodox Cleopa Ilie, de la mănăstirea Sihăstria, Neamţ. În marea lavră nemţeană viitorul arhimandrit Ciprian a intrat novice din tinereţe, învăţând iubirea de Dumnezeu şi oameni, alături de călugări cu vieţi patericale.

    Acum, părintele Ciprian Grădinaru doreşte să dea o mână de ajutor campaniei de vaccinare anti-Covid 19. În acest sens, acesta a declarat pentru Basilica.ro:

    „Trebuie să mă vaccinez, pentru că sunt conştient că singurul lucru (leac – n. red.) este vaccinul. Trebuie să fim conştienţi de realitatea asta. Nu putem să fim în extrema asta a indiferenţei, că o să treacă aşa, de la sine. Trebuie să avem o responsabilitate faţă de noi şi faţă de apropiaţii noştri.”

    Încă de la începutul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, la Bucureşti, părintele Ciprian a venit în Capitală, unde coordonează dimensiunea liturgică a zidirii, ca mare eclesiarh. Paraclisul patriarhal de la marginea şantierului e mereu neîncăpător pentru mulţimile de credincioşi care-l caută, pentru spovedanie şi sfat duhovnicesc.

    Preotul Ciprian Grădinaru, „asaltat” de mulţimea credincioşilor, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti (sursa foto: Google)

    Ca duhovnic, părintele Ciprian contemplează lucid situaţia dramatică a celor care nu au putut fi salvaţi din ghearele Coronavirusului, fiii şi fiicele sale duhovniceşti, care s-au stins pe paturi de spital. Mărturia sa este cutremurătoare:

    „Primeam telefon: „M-am internat în spital, sunt la terapie intensivă.„ Apoi mă sunau apropiaţii: „L-au intubat„ şi, imediat, următorul telefon: „Părinte, a decedat.„ Este un virus necruţător, căruia mulţi nu i-au putut face faţă. Ştim că este prezent printre noi şi bântuie ucigător, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu ajutorul oamenilor luminaţi ai lui Dumnezeu, care au creat un vaccin adecvat, o să scăpăm de el.” (cf. Basilica.ro)

    În decursul timpului, preotul Ciprian Grădinaru s-a remarcat prin iniţiativele pe care le-a avut în timpul crizelor de sânge din spitale. Îndemnul său, făcut credincioşilor ortodocşi, nu a rămas fără ecou. Cantităţi impresionante de sânge au ajuns la cei care aveau nevoie disperată în spitale şi pe mesele de operaţie. El însuşi a donat sânge pentru victimele tragediei din Colectiv. De asemenea, părintele a strâns mari sume de bani cu care a cumpărat aparatură medicală, ce a ajuns în spitale.

    Preotul Ciprian Grădinaru donează sânge pentru victimele tragediei din Colectiv (sursa foto: Google)

    Atitudinea părintelui Ciprian Grădinaru este semnul adevăratei stări a trăitorului ortodox. Ortodoxia este sinonimă până la contopire cu iubirea de oameni pe care Iisus Hristos o poartă întregii umanităţi, aşa cum splendid redă Evanghelia. Adevăraţii păstori de suflete suferă o dată cu turma încredinţată lor. Durerea, frica, moartea semenilor seceraţi de Coronavirus sunt şi ale lor.

    Provaccinarea afirmată public de către preoți iubiți și respectați în comunitățile lor este o declarație de iubire față de cei care se luptă cu acest virus ucigaș, dar și față de cei care au pierdut această luptă. Sperăm ca aceste îndemnuri să fie tot mai dese dinspre cei care păstoresc turma lui Hristos spre viață, nu moarte.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog