Puterea este o boală. Unii oameni pur și simplu nu vor să plece de la putere. Așa îmi explic eu faptul că unii nu vor alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova.
Se pare că nici măcar partidul condus de Andrei Năstase, PPDA, care a fost în alianța cu PAS (Maia Sandu), nu dorește alegeri anticipate. Altfel nu-mi explic cum de Andrei Năstase a dorit să fie el premier.
Socialiștii lui Igor Dodon sunt cei mai bolnavi după putere. Ei sunt conștienți că alegerile parlamentare anticipate nu le sunt favorabile. Ar putea pierde conducerea Parlamentului. Anul trecut au pierdut alegerile prezidențiale.
Propunerea de premier a socialiștilor, doamna Mariana Durleșteanu, înseamnă o revenire la putere a celor care au făcut parte din guvernarea comunistă. Atunci când doamna Greceanîi, actualul speaker al Parlamentului, era premier. Oare la Interne îl vor pune pe generalul Papuc? Cel care a fost ministru la 7 aprilie 2009.
Republica Moldova, din punctul meu de vedere, se îndreaptă spre o criză. Asta pentru că ziua de azi a arătat că nu există un consens nici măcar între cele două partide care cândva formau o alianță pro-Europa.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Claudiu Târziu, co-preşedinte al AUR, motivează excluderea senatoarei Diana Şoşoacă cu o exprimare scurtă şi lămuritoare: „S-a umplut paharul”. Aşadar, paharul mofturos se umple şi dă pe-afară după alegeri, nu înainte, când Şoşoacă era „cloşca” cu voturi de AUR.
Şoşoacă nu urlă de azi, de ieri, dar AUR o dă afară abia acum. Mugetul ei prelung se auzea încă din vară, când îşi răgea aberaţiile cu crucea în mână, îmbrăcată în sfânta ie naţională, din autocarul mitic AUR. Atunci era bună madam Şoşoacă. Ştiţi de ce? Pentru că atrăgea un electorat pe care Simion, Lavric sau Târziu nu ar fi reuşit să-l convingă: românii ancoraţi în superstiţii, oameni săraci, trişti şi frustraţi, de o precară cultură teologică şi civică.
Diana Şoşoacă, senatoare. (sursa foto: Google)
La pelerinajul de la Iaşi, Şoşoacă s-a erijat în eroina ce a redat-o pe sfânta Parascheva poporului credincios, cea care apără credinţa ortodoxă de hoardele atee ale premierului Orban. Din nou, asta convenea AUR, lui Lavric, Simion, Târziu. Nimeni nu i-a tăiat microfonul Şoşoacei, chiar dacă femeia le scotea la fel ca ieri, în Parlament: Covid nu există, vaccinul e moarte, iar masca e botniţă.
Diana Şoşoacă, la pelerinajul de la Iaşi, 2020 (sursa foto: Google)
Să nu credeţi că lui Lavric sau Târziu nu le era ruşine cu Şoşoacă, ce-i făcea de râs şi panaramă public, dar au tăcut. Aveau nevoie de voturi. E ca atunci când ai o mătuşă la ţară, neşlefuită şi incultă, dar bogată. O iei la oraş, o plimbi, chiar dacă te face râs, şi te rogi să moară curând. Ei, Şoşoacă a murit când AUR a intrat în Parlament, iar moştenirea a rămas unor băieţi deştepţi. Aceştia n-au crezut o clipă prostiile Şoşoacei, deşi au târâit-o prin România cu autocarul şi au pus-o să recite „Tatăl nostru” prin sate şi oraşe.
Mai nou, George Simion de la AUR începe să rivalizeze cu răposata academician doctor inginer Elena Ceaușescu. Se pricepe cam la orice: politică, sport, literatură, inclusiv la artă. Nu numai la nenorociri comise pe stadioane. Cu precădere, pe cele pe care și-a disputat meciurile naționala de fotbal a României înainte să izbucnească pandemia de Covid-19.
De când s-o fi inițiat în tainele artei, cum s-a dezlipit deodată de eticheta „Huo” și s-a lipit de tablourile expuse în galerii sau prin mall-urile Capitalei, rămâne un mister.
Sau, pentru el, tot o artă e și aruncatul de petarde din tribune pe terenul de joc, fiindcă nu oricine e capabil să le mânuiască atât de bine ca ultrașii săi.
Le mai are și cu „scrisul” George Simion,că așa îi șade perfect unui copreședinte AUR. Curios, pe pagina sa de Facebook, una cu peste 485.000 de aprecieri, se declară „scriitor”, nu șef de galerie. I-o fi rușine cu trecutul său? Vrea să și-l șteargă precum „#rezistenta” Șoșo?
În primul rând, e „scriitor” pentru fanii lui: cei mai mulți dintre ei – membri AUR și membri ai unor galerii de fotbal. Altfel, nu-i așa, n-ar mai fi primit atâtea like-uri.
Îl au la suflet: nu neapărat prin ceea ce a publicat, ci prin ceea ce a „cântat” pe arene.
În al doilea, Simion de AUR a scris două cărți:
* „Blocați în labirint”, apărută în 2017, cu strictă referire la Republica Moldova;
* „Cum i-am cunoscut pe Klaus Iohannis, Dan Barna, Traian Băsescu și Ion Iliescu”, apărută în 2019.
Trecând peste asta, nu cred însă că Simion e „scriitor” și pentru Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu.
La o scurtă confruntare ideatică, l-ar fi băgat cei patru magnifici într-un singur minut sub cloșca protectoare Șoșo, dar nu mai e posibil: a fost dată afară de puii pe care tot ea i-a clocit și i-a parașutat în Parlament!
Aproape de fiecare dată când a ieșit de sub aripa ei, Simion s-a cam făcut de râs pe unde a deschis gura.
Chiar recent, la Antena 3 – postul de propagandă al PSD.
Acolo, la o emisiune moderată de Răzvan Dumitrescu, Simion a spus că serviciile secrete conduc țara, i-a băgat în aceeași oală cu cei de la #Rezist, „preparând” niște lături numai bune de aruncat la coșul numit AUR.
Până și Dumitrescu, miruitul lui Dan Voiculescu, și-a dat seama de ridicolul situației, așa că l-a întrebat pe Simion dacă are dovezi în acest sens.
Ce probe să aibă Simion? A spus și el așa, că aia e părerea lui, cum de altfel s-a exprimat și înaintașul său la capitolul teorii penibile, PSD-istul Florian Bodog („prețios” nici cât un hot-dog).
La 4 ani de la tipărirea primei sale cărți, se constată că „blocatul în labirint” e tocmai autorul ei, George Simion. Între timp, Moldova a scăpat parțial de blocaj, după ce a renunțat la președintele rusofil Igor Dodon.
La Simion nu se pune nimic. El continuă să rămână la stadiul de blocaj. Dar nu la cel din propria-i carte, ci la cel din labirintul artei – artă despre care vorbește și scrie fără s-o înțeleagă pe-ndelete.
Habar n-are ce-i aia kitsch, ce-i aia satiră de talia „Charlie Hebdo”. Pentru a-și da seama, trebuia să caște mai mult ochii: adică, să citească mai mult, să se documenteze, dar el și-a pierdut vremea pe stadioane.
A cutreierat în zadar țările pentru a-și promova dezideratele și volumul, fiindcă n-a înțeles nimic din valorile culturale europene.
E de fapt o copie în miniatură a unui alt „mare scriitor”, însă de pușcărie: nea Gigi.
Când și-a însoțit echipa la Sevilla în urmă cu aproape 14 ani, nea Gigi n-a bătut atâta drum pentru a vizita numeroasele obiective turistice de acolo:
monumente, parcuri, biserici;
Giralda, Turnul de Aur;
Catedrala din Sevilla sau palatul Alcazar, ambele înscrise în 1987 pe lista patrimoniului UNESCO;
Alameda de Hercules (Grădinile lui Hercules).
Îi era suficientă marea „grădină” din Pipera, unde-și păstorește oile.
La Sevilla, s-a dus să-și vadă Steluța evoluând în Liga Campionilor. Ce-a făcut până la meci, în timp ce delegația din Ghencea a ieșit la o plimbare prin oraș? A jucat barbut în camera de hotel, că era mai comod și nu-i dădea bătăi de cap precum tablourile expuse într-un muzeu.
Cam pe-acolo se învârte (s-a învârtit) și Simion.
E drept, n-a jucat barbut ca nea Gigi. Măcar el a făcut-o discret, departe de ochii lumii. Nu s-a dat în spectacol. Dar Simion, cel care se pretinde azi „scriitor” și mare patriot, a jucat un „joc” macabru, pătând imaginea României în lume la meciul de pe teren propriu cu Spania din 2019.
* Condusă de el, facțiunea „Uniți sub tricolor” a folosit materiale pirotehnice în timpul momentului de reculegere dedicat fiicei antrenorului Luis Enrique, care a murit la vârsta de 9 ani din cauza unei boli incurabile.
* În timpul meciului dintre România și Spania, Simion și ai lui au scandat împotriva Ungariei, deși organizatorii i-au avertizat că, dacă vor continua așa, UEFA ne va suspenda terenul pentru următorul joc.
* Nu s-a prins nimic de Simion. Era prea înfierbântat de oratoria xenofobă. Drept urmare, UEFA a amendat FRF și a obligat naționala României să evolueze fără spectatori în compania Norvegiei.
Acest Simion e bântuit acum de idei ceaușiste, demolatoare. Vrea o artă doar pe înțelesul lui. Ce nu pricepe el, nu mai e artă!
S-a arătat revoltat că Iisus a fost transformat într-un Superman înconjurat de cadouri, din care ies iepurașii pascali.
Fiind un „scriitor” răsărit dintre petarde și înjurături, era firesc să ia de „bune” imaginile pe care le-a văzut, fără a le analiza câtuși de puțin: de ce sunt așa, care e rostul lor cu adevărat.
E mai greu, într-adevăr, să pătrunzi în tainele kitsch-ului, mai ales dacă provii din Uniunea Petardelor, Fumigenelor și a Huiduielilor.
Ziaristii.com a explicat zilele trecute ceea ce Simion ar fi trebuit să știe, dacă tot se definește „scriitor”. Anume:
* „Vulgarizarea imaginii lui Iisus Hristos, transformat de societatea de consum într-un personaj de desene animate, asociat cu iepurii care aduc cadouri și creditat cu puteri de Superman, este un kitsch. Expoziția surprinde această denaturare a mesajului inițial. Dar aluzia n-a fost «prinsă» de extremiști de genul lui, care s-au inflamat și cred că, de fapt, a fost batjocorită imaginea Mântuitorului”.
* „Nepotrivirea între ceea ce propovăduiește religia și ceea ce fac slujitorii săi este însăși definiția kitsch-ului. Imaginile cu preoți urcând în limuzine de zeci de mii de euro și ale picturilor de pe pereții bisericilor cu personaje la costum, aflate încă în viață, au stârnit revolta extremiștilor, care au «ratat» sensul mesajelor”.
* „Nu lipsesc fotografii cu limuzinele de zeci de mii de euro ale preoților, site-ul absurd spovedanieonline.ro, fotografii ale unor biserici cu arhitectură oribilă, de un prost-gust desăvârșit, precum și frescele unor personaje în viață zugrăvite pe pereții unor biserici. Imaginile sunt, într-adevăr, kitsch-uri și-și merită locul în galerie, alături de celebrii pitici de grădină din ipsos, carpetele cu răpirea din serai, peștișorii de sticlă puși odinioară pe televizoare și multe altele”.
Pentru Simion, era mai bine să fie expuse la mall-ul din Cotroceni imagini din 2019, de la meciul România – Spania, în care să se vadă cum facțiunea lui, „Uniți sub tricolor”, a boicotat momentul de reculegere dedicat fiicei antrenorului Luis Enrique, decedată din cauza cancerului!
Mai e un aspect legat de „scriitorul” Simion.
Conform Wikipedia, acesta a absolvit un masterat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu specializarea „Crimele comunismului”. Or, el a înregimentat la un moment dat în AUR doi foști ofițeri comuniști, Francisc Tobă și Nicolae Roman, acuzați că au tras în oameni în decembrie 1989!
Ce masterat o fi ăla? Cum să fii „expert” în crimele comunismului și să „nu știi” că ai în partidul tău de AUR doi foști ofițeri acuzați de crime la Revoluție? Și, pe deasupra, să le afli din presă!
Să nu fie și Simion un alt „dottore” Ponta.
Ponta „și-a tras” un masterat la Universitatea din Catania. Știa doar el, nu și oficialii de acolo.
Simion și-a „tras” un masterat la Universitatea din Iași. O fi unul real, dar asta nu înseamnă că l-a și meritat.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Să ajungi în Parlamentul României folosindu-te de scandal, de proteste de stradă, de provocări comise la limita legii, iar după ce te vezi îmbrăcat în costumul elegant de senator și deputat, să te dezici rapid și cinic de această abordare, ca și când „nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ți miroase” – iată o nouă culme a ticăloasei ipocrizii politice de pe plaiurile mioritice pe care reușește să o atingă AUR prin eliminarea agitatei senatoare Șoșoacă!
Nu-i plângem de milă doamnei senator. Considerăm că prezența ei în Senatul României – ca de altfel și prezența în Parlament a formațiunii pe care o reprezenta până ieri – este una toxică, dubioasă și periculoasă pentru democrația din România și parcursul statului român în Uniunea Europeană și în NATO.
Eliminarea naționalistei „mahalalei” AUR de către naționaliștii „elitei culturale” a AUR este expresia unor tensiuni tot mai puternice la nivelul conducerii acestui partid, dar și a unei transformări radicale a acestei formațiuni politice naționalist-populiste. Din aceste motive, evenimentul trebuie luat în serios, dincolo de picanteriile scandalului care-i învăluie esența.
Senatoarea AUR Șoșoacă – a fost sau nu a fost membru AUR?
În primul rând, trebuie să ne lămurim care este poziția senatoarei Iovanovici-Șoșoacă Diana, la acest moment, în raport cu AUR.
În comunicatul de presă al AUR se spune că Biroul Național de Conducere al AUR a decis „retragerea sprijinului politic acordat d-nei Diana Iovanovici-Șoșoacă, având în vedere că domnia sa a refuzat sistematic să acționeze, atât în Parlament, cât și în spațiul public, în conformitate cu strategia grupului senatorial AUR, precum și cu deciziile conducerii partidului. De la data prezentului comunicat, d-na senator Diana Șoșoacă Ivanovici își exercită mandatul în afara grupului senatorial al AUR”.
În cronologia scandalului provocat de AUR au apărut două variante.
Prima variantă: doamna senator Șoșoacă a fost exclusă din AUR.
Conform Statutului AUR (Secțiunea V. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ – art. 21 Sancțiuni), membrilor partidului le pot fi aplicate următoarele sancțiuni pentru abaterile disciplinare: avertismentul scris; suspendarea din funcţiile de conducere şi/sau interzicerea dreptului de a candida pentru astfel de funcţii, pe o durată cuprinsă între 6 luni şi 4 ani; demiterea din funcţiile de conducere; suspendarea disciplinară a calităţii de membru al partidului pe o durată cuprinsă între o luna şi doi ani; retragerea sprijinului politic; excluderea.
Doamnei senator Șoșoacă i s-a retras sprijinul politic, definit de comunicatul de presă ca exercitare a mandatului în afara grupului senatorial al AUR, deci nu a fost exclusă și rămâne membru AUR.
A doua variantă: doamna senator Șoșoacă nu era membru AUR, pentru că nu a semnat o adeziune formală la AUR, din acest motiv i se retrage sprijinul politic, că nu poate fi exclusă dintr-un partid din care nu face parte.
Co-președintele AUR, fostul jurnalist și actual senator AUR Claudiu Richard Târziu anunța că a descoperit că doamna senator Șoșoacă nu a semnat adeziunea la partid și din acest motiv s-a aplicat măsura retragerii sprijinului politic, pentru că aceasta nu putea fi dată afară dintr-un partid în care oficial nu era membru.
Dacă ce spune senatorul Târziu este adevărat, atunci cum a candidat doamna avocat Iovanovici-Șoșoacă Diana pe listele AUR, dacă nu era membră AUR la momentul depunerii candidaturii? Este legală candidatura?
Singura variantă legală, în acest caz, era ca numita Iovanovici-Șoșoacă Diana să-și fi dat demisia din Partidul Neamul Românesc (PNR), al compromisului ex-deputat PSD Ninel Peia, și să se fi înscris temporar în Partidul AUR (căci ca un partid a candidat, nu ca o alianță, astfel încât pragul electoral să nu crească peste 5%). Iar după alegeri să fi demisionat din AUR și să fi revenit în PNR, pe modelul Tăriceanu, care pentru alegeri a demisionat din ALDE (pe care îl conducea!) și a devenit temporar membru Pro România, pe listele căruia a candidat.
Cine a executat-o politic pe Șoșoacă?
Naționaliștii de ocazie din fruntea AUR au manipulat cu succes mass-media, promovând ideea că senatoarea AUR a fost executată de senatorii Claudiu Târziu și Sorin Lavric. O capcană pentru cei care se pierd în ceața scandalului și nu sunt atenți la detalii.
În speța noastră, detaliul este componența Biroul Național de Conducere al AUR, care este format din: copreședinte George Simion, copreședinte Claudiu Târziu, președintele Senatului AUR Sorin Lavric și secretarul general Cristian David.
Rezultă limpede că George Simion nu este străin de eliminarea senatoarei Șoșoacă, prin calitatea lui de membru principal în BNC al AUR.
Totuși, în ziua excluderii senatoarei AUR, liderul George Simion a tăcut, a evitat să comenteze, să răspundă apelurilor telefonice venite de la jurnaliști. Nici măcar pe paginile lui de Facebook nu a postat vreo opinie. Un comportament dubios, dacă ne gândim că Simion are obiceiul să comenteze rapid și incisiv evenimente cu mult mai puțin importante.
George Simion a fost complice la eliminarea senatoarei Șoșoacă, dar a dat dovadă de viclenie politică și nu s-a afișat public, lăsându-i pe Târziu și Lavric să comunice cu presa.
Evident, este doar o presupunere. Stilul dubios în care George Simion face politică ne poate oferi surpriza să aflăm că, de fapt, dumnealui nu a participat la ședința de „epurare”…
Ipocrizia și cinismul deciziei de eliminare a senatoarei Șoșoacă
George Simion și-a construit cariera publică și „jucăria” politică numită AUR folosindu-se din plin de scandal. Într-un scandal aproape permanent – făcut fie alături de ultrașii din galeria de fotbal, fie prin piețele marilor orașe ale țării, fie pe la porțile caselor corupților din diferite partide, fie dând buzna în sedii de presă pentru a-și impune difuzarea vreunui comunicat, fie prin așa-zise „proteste-maraton” în Piața Victoriei, fie bântuind cu „autocarul de AUR” prin țară –, George Simion și-a confecționat imaginea publică și implicit a „amprentat” AUR ca partid al protestatarilor de profesie.
La scandalul copios alimentat de acțiunile „unionistului” George Simion s-au adăugat istericalele de mahala ale avocatei Iovanovici-Șoșoacă Diana. Amestecul exploziv rezultat a atras foarte multe voturi pentru AUR. Toate frustrările adunate de votanții AUR împotriva nedreptăților suferite din partea sistemului politico-economic actual, toate nostalgiile ceaușișt-comunist-vadimiste reprimate din lipsa unui „lider salvator”, toate obsesiile dacopate, conspiraționiste și ortodoxist-filetiste care bântuie diferite grupuscule refugiate pe Facebook și-au aflat satisfacția în scandalurile și „proclamațiile către țară” strigate de Simion și Șoșoacă în piața orașului.
Inevitabil, avocata Șoșoacă a devenit un simbol al luptei AUR, un „arhetip” pentru metodele de luptă politică ale AUR și, implicit, și-a atras zeci de mii de simpatizanți din rândul membrilor și votanților AUR.
Totuși, în ciuda aportului însemnat al avocatei Șoșoacă la succesul electoral și la incisivitatea AUR în Parlament, conducerea AUR decide eliminarea acesteia.
Să fi fost misoginismul (cum acuză Șoșoacă) și orgoliul nețărmurit al filosofului Sorin Lavric, deranjat că senatoarea AUR (o femeie!) refuză să-i recunoască autoritatea în partid și Senat? Să fi fost un calcul rece făcut de fostul jurnalist cu simpatii legionare Claudiu Richard Târziu, de eliminare a unui rival puternic în lupta pentru cucerirea poziției de lider unic al AUR? Să fi fost o manevră controlată din umbră de George Simion, îngrijorat de influența tot mai mare a senatoarei Șoșoacă asupra unei părți tot mai consistente din membrii și simpatizanții AUR? Sau, cumva, a fost punerea în executare a unui ordin din afara AUR?
Nu știm care este varianta reală. Poate a fost câte puțin din fiecare. Știm însă că toată logoreea liderilor AUR (Târziu și Lavric, căci Simion nu a comentat public până la momentul scrierii acestor rânduri) despre „respectarea statutului de senator, conformitatea cu strategia partidului” etc., prin care se „argumentează” eliminarea senatoarei Șoșoacă, este necredibilă.
Dacă comentariile cu pretenții de ironie subtilă făcute de Lavric pe marginea scandalului nu merită luate în seamă, dată fiind învecinarea cu miștocăria (vorbește filosoful cum a fost luată doamna Șoșoacă cu „duhul blândeții”, dar inutil, „ea nu poate fi înfrânată cu nimic”!), dubla măsură a co-președintelui Târziu trebuie denunțată.
Ferm în afirmațiile făcute în legătură cu motivele excluderii senatoarei Șoșoacă, când vine vorba de deputatul Dumitru Viorel Focșa și de mojicia suburbană comisă de acesta față de fiul lui Ion Rațiu, „creștinul” Târziu folosește altă măsură și îl scuză, declarând senin că acesta este abia la prima abatare…
Nu în ultimul rând, ne întrebăm: scandalul mizerabil făcut de George Simion și alți parlamentari AUR, la ședința pentru alegerea președintelui Camerei Deputaților, este în „normalitatea” AUR, de vreme ce nimeni din conducerea AUR – nici „creștinul” Târziu și nici „filosoful” Lavric – nu s-a sesizat să facă apel la rațiune, dialog, respectarea regulilor activității parlamentare etc., adică să aplice aceeași măsură ca în cazul senatoarei Șoșoacă?
Curat murdar, băi, băieți!
Încotro merge AUR?
Dacă ne luăm după aparențe – vezi reacțiile virulent de critice la adresa măsurii de excludere a senatoarei Șoșoacă, pe paginile de Facebook ale AUR și ale liderului George Simion –, s-ar putea spune că scandalul eliminării senatoarei Șoșoacă aduce prejudicii mari relației fondatorului și liderului AUR cu votanții săi.
Votanții, membrii și simpatizanții AUR nu înțeleg această transformare bruscă a chipului liderului lor. Firesc, ei se întreabă: unde este George al nostru, cu protestele lui, cu conflictele lui cu jandarmii, cu „live”-urile lui în timpul perchezițiilor făcute de Poliție în „autocarul de AUR”? Cum de s-a transformat, peste noapte, tânărul unionist protestatar într-un politician conformist, la costum elegant, dispus la negocieri politice cu PSD, cu PNL, poate chiar și cu USR? Cum de l-au „încălecat” pe George al nostru, din popor, cei doi intelectuali „naționaliști de salon”, eleganți, stilați, cu discurs prețios și împănat cu citate din Sfinți Părinți și filosofi?
Superficial, s-ar putea spune că victoria asupra senatoarei Șoșoacă va fi o primă mare înfrângere pentru George Simion, căci prin plecarea ei, pierde foarte mult din simpatia celor care l-au susținut și votat. George Simion a confecționat AUR utilizând un anumit stil de luptă politică: în stradă, prin scandal, prin contestare dură, chiar violentă, a vechilor partide, a guvernanților, în general a Sistemului.
„Noul” George Simion, care a acceptat eliminarea senatoarei Șoșoacă – simbol al stilului de luptă amintit –, este un băiat cuminte, care se conformează regulilor Sistemului pe care până mai ieri îl contesta vehement, care vrea cu tot dinadinsul să fie frecventabil, să participe la „marele joc al politicii”, adică exact acolo unde votanții AUR nu au vrut să-l vadă.
Ușurința și rapiditatea cu care George Simion a renunțat la ceea ce a fost, ani de zile, ca activist protestatar unionist, adaptându-se fără tresăriri de conștiință la haina elegantă de politician parlamentar mic-burghez, după chipul colegilor mai vechi din politichia plaiurilor mioritice, reprezintă noi argumente în susținerea tezei că agenda politică reală a liderului AUR nu este cea confecționată din declamațiile lui patriotarde.
Va supraviețui liderul George Simion, în noile „haine” de om al Sistemului pe care le-a îmbrăcat? Va fi suficient prețul oferit de George Simion pentru loialitatea lui Claudiu Târziu și Sorin Lavric sau cei doi se vor alia împotriva lui și-l vor înlătura treptat de la conducerea AUR?
„Revoluția AUR” naționalist-unionistă, promisă în campania electorală de George Simion și acoliții săi, a murit înainte să înceapă. AUR nu vrea să reformeze Sistemul în afara Sistemului. AUR-ul lui George Simion vrea doar să participe la viața politică, să obțină majorități, funcții în Parlament și, eventual, să intre la guvernare.
Dacă au mințit în legătură cu „revoluția anti-sistem”, vor avea cuvânt pentru restul promisiunilor? Sau, cumva, țintele AUR sunt fixate nu de dorințele propriului electorat, ci de niște voințe ceva mai străine?
AUR se transformă. Scandalul din stradă și atitudinea „revoluționară” sunt abandonate. Probabil că miza liderilor AUR este prea mare și își pot permite să sacrifice, odată cu senatoarea Șoșoacă, alte câteva mii de voturi.
AUR renunță la propaganda gălăgioasă și conspiraționistă „anti-sistem” și caută să se adapteze cât mai bine Sistemului. Lupta se va purta în Parlament și pe la întâlniri tainice de negociere cu PSD, PNL și – de ce nu? – USR. Dacă va fi o luptă pentru bunăstarea acestui neam oropsit sau dimpotrivă, doar pentru căpătuirea unor băieți deștepți, vom afla destul de repede.
Prin scandalul declanșat de eliminarea senatoarei Șoșoacă, nu se lămurește direcția spre care merge AUR. Dimpotrivă, prin această ruptură simbolică cu o bună parte din propriul electorat – care dorea o „revoluție anti-Sistem” –, liderii AUD devin și mai dubioși.
Iar în loc de concluzie, rămânem cu o întrebare: dacă începe să-și sacrifice electoratul, atunci pe cine slujește, cu adevărat, AUR?
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Surpriza alegerilor parlamentare din decembrie 2020 – o surpriză aproape șocantă atât pentru analiștii politici, cât și pentru liderii partidelor politice post-decembriste mai vechi sau mai noi –, Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) dă semne că începe să-și piardă din strălucirea de auto-proclamat „metal prețios” al naționalismului populist românesc.
Liderii și elita parlamentară AUR – se pare că aflați încă în inerția campaniei electorale, de unde și stridențele populiste prin care încearcă să-și acopere nepriceperea în cele ale politicii parlamentare – reușesc cu greu să proptească și să salveze de la prăbușire vitrina plină de mărgelele sclipitoare ale promisiunilor populist-naționaliste cu care și-au câștigat locul călduț și bine plătit în Parlamentul țării.
Să dai din gură isteric, în campania electorală, bălmăjind înflăcărat vorbe mari – „Patrie”, „Familie”, „Credință”, „Unire” etc. – este infinit mai lejer decât să faci politică națională în democrația parlamentară.
Neputința de a începe să facă politică serioasă, alta decât cea a scandalurilor de mahala ori a declarațiilor umflate cu vorbe mari, dar fără efecte practice, i-a obligat pe liderii AUR ca, în primele două luni după succesul înregistrat în alegerile parlamentare, să se refugieze într-un comportament public care reprezintă un biet „surogat” al vieții de partid.
În ciuda zecilor de mii de „like”-uri de care beneficiază postările și „live”-urile propagandistice făcute de George Simion în rețelele de socializare, AUR lasă impresia că este un partid „de buzunar” sau mai bine zis „în buzunarul” celor trei lideri formali și informali: Simion – Șoșoacă – Târziu.
Singurul parlamentar AUR care s-a făcut remarcat, separat de cei trei, este deputatul Dumitru-Viorel Focșa, devenit „celebru” pentru modul nesimțit în care l-a atacat pe fiul lui Ion Rațiu, jignindu-l cu apelativul „retardat” (gest de mahala pentru care deputatul AUR, redobândindu-și pentru moment luciditatea și bunul-simț, și-a cerut scuze public).
Altfel, când auzi despre AUR, auzi de fapt, despre cele trei mai-sus pomenite capete ale partidului.
De unde acest fenomen? Din simplul fapt că AUR nu funcționează, deocamdată, ca un partid cu viață internă democratică, într-o structură organizatorică bine definită și funcțională, în temeiul unui statut și al unui program politic.
În ciuda propagandei grandomane din timpul constituirii AUR – cum că este susținută de numeroase și puternice grupuri locale de simpatizanți, așa cum a încercat (și chiar a reușit!) să lase impresia George Simion prin peregrinările lui prin țară, cu vestitul autocar aurit –, acest partid abia acum începe să se organizeze, folosind formula „de sus în jos”.
Deocamdată, cei „peste 15.000 de români înscriși în AUR”, cu care se lăudau liderii AUR imediat după alegerile parlamentare, nu se văd și nu se aud în filialele AUR din teritoriu.
Se observă însă că parlamentarii AUR caută să-și organizeze, cu adevărat, filialele în orașele lor de domiciliu, fie folosindu-se de grupul restrâns de simpatizanți format din membrii familie și câțiva susținători, fie pornind chiar de la zero. Puțin probabil că această (re)organizare structurală va respecta democrație internă garantată de statutul AUR. Mai degrabă va fi, de fapt, o ocazie binevenită pentru noii „șefi” locali ai AUR, cu statut de parlamentari, să-și consolideze prezența în teritoriu.
Tripleta Simion – Târziu – Șoșoacă în seara alegerilor (6 decembrie 2020). Și-au mai făcut loc în prim-planul pozei naistul Nicolae Voiculeț (cel cu ochelari) și patronașul de televiziune Bobby Păunescu (cel cu aplauzele)
Puritatea promisă de liderii AUR cu privire la a face politică „altfel” decât vechile partide postdecembriste va fi acum testată. Oricum, această promisiune a fost pusă sub semnul întrebării prin infestarea listelor de candidați ai AUR cu mici clanuri de familie, presa identificând nu mai puțin de 27 de perechi de candidați soț-soție, tată-fiică, tată-fiu, mamă-fiică, mamă-fiu, frate-soră, frate-frate.
Modul în care parlamentarii AUR își vor organiza filialele locale și vor folosi, pentru angajări, contracte de bunuri și servicii etc., banii primiți de la bugetul statului pentru activitatea parlamentară în teritoriu va confirma sau va infirma dacă AUR este ce zice – un partid de patrioți imaculați – sau doar „aceeași Mărie cu altă pălărie”, una naționalist-populistă, a „politichiei” mioritice.
Însă la acest moment, pentru AUR, organizarea internă, respectul față de cei care au votat AUR și îndeplinirea promisiunilor făcute reprezintă probleme mici în comparație cu marea problemă care își arată tot mai des colții: caracterul eterogen al „leadership”-ului.
Acesta confirmă că AUR, ca fenomen politic, are „rădăcini” sociale, culturale și inclusiv doctrinare total diferite una de alta, fapt care se observă și în atitudinile, comportamentele și ideile promovate de cele trei „voci” ale AUR: Simion, Șoșoacă și Târziu.
Să le privim cu de-amănuntul.
George-Nicolae Simion – de la ultrasul „șef” de galerie de fotbal la „liderul mesianic” al AUR
Deși AUR are o conducere de tip colegial – cu doi copreședinți, Simion și Târziu –, adevăratul lider al AUR este George-Nicolae Simion. Fostul șef al grupului de ultrași scandalagii „Uniți sub tricolor” a reușit să construiască un partid de succes aproape (aparent!) din nimic. Dacă Simion a fost mânat în acest demers fie de o genialitate politică destul rar întâlnită pe plaiurile mioritice, fie de vreun grup de experți cu interese geostrategice asupra României, nu știm, timpul ne va lămuri.
Rețeta propagandei manipulate de George Simion a fost simplă și eficientă: repetarea obsesivă a câtorva sloganuri ușor de memorat – „Basarabia e România”, „România Mare în Europa”, „AUR pentru România” etc. – ca suport pentru un discurs naționalist-populist dezlânat, dar seducător prin romantismul patriotard asumat, despre „valorile AUR”: Familie, Patrie, Credință, Libertate… totul îngroșat și strident și așezat pios sub chemarea mistică: „Împreună în numele lui Dumnezeu!”.
Comportamentul public de până acum al adevăratului lider al AUR, deputatul George-Nicolae Simion, face dovada că acesta se simte bine în confortul și eficiența oferite de rețeta amintită. Postările și „live”-urile rămân principalele instrumente de comunicare ale lui Simion, care pare a fi chiar îndrăgostit de ele, de unde și insistența în utilizarea lor.
Stilul de comunicare este același ca în perioada în care George Simion își confecționa „jucăria” numită AUR (ori participa la confecționarea ei): simplu, direct, cu fraze scurte, spuse „din suflet”, când lacrimogen, când motivațional, „ca de la frate la frate”. Aproape mereu îți lasă senzația că mai e un pic și liderul AUR te invită „la o bere cu băieții” pentru a dezbate marile și arzătoarele probleme ale patriei și neamului.
Însă în participările sale la emisiuni radio-TV, liderul AUR pare că este „setat” pe un alt tip de discurs. Pe de o parte, se folosește doar câteva idei (dintre cele ale propagandei electorale a AUR), exprimate simplu, pe înțelesul omului de rând și uneori, agresiv, dacă contextul cere un pic de spectacol. Pe de altă parte, când sunt discutate subiecte delicate despre Uniunea Europeană, NATO, Rusia, George Simion se pronunță cu dibăcie (și uneori chiar cu o viclenie care face dovada existenței fie a unei firi ascunse în adâncul lui Simion, fie a unor instructori străluciți care și-au antrenat bine discipolul). De exemplu, uneori lasă să-i scape o critică dură la adresa lui Putin (care nu exprimă însă o reacție concretă, pe o temă geopolitică evidentă și în confruntare cu un interes real al Rusiei în zonă), iar alteori parcă se grăbește să reconfirme (neconvingător) că AUR nu este anti-UE, anti-NATO, anti-democrație etc.
Deocamdată, se pare că liderul AUR nu se simte suficient de confortabil în discuțiile pe probleme concrete, care solicită soluții economice, politice, militare, diplomatice etc. la fel de concrete și care nu pot fi rezolvate cu gargara naționalist-populistă utilizată de George Simion în campania electorală.
Simion și Șoșoacă îmbracă haina aducătoare de voturi
Totuși, să nu credem că George Simion este vreun neputincios ori vreun neofit în cele ale vieții politice. Dimpotrivă, liderul AUR este un jucător politic agresiv, atunci când situația îi cere. Să ne reamintim că nu a ezitat să se folosească de agresivitatea nativă pe care o manifesta în vremurile în care coordona gruparea de ultrași, aproape reușind să blocheze ședința în care a fost aleasă conducerea Camerei Deputaților. O dovadă că adevăratul George Simion nu este acel „băiat de aur” și simpatic din „live”-urile de pe Facebook, ci un politician fără scrupule, dispus să sacrifice orice (inclusiv democrația parlamentară?) pentru a-și atinge scopurile.
Ajungem astfel la miezul „leadership”-ului practicat de liderul AUR: duritatea și radicalismul.
Obișnuit cu confruntările fizice de stradă, precum și cu camaraderia dură dintre ultrași, liderul George-Nicolae Simion pare că nu ezită să-și folosească aceste calități în interiorul partidului, în relația cu cei aflați pe o treaptă ierarhică inferioară. Democrația de partid nu-i este neapărat simpatică și sub aparența conducerii bicefale, alături de delicatul și în același timp, orgoliosul Claudiu-Richard Târziu, el practică o conducere autoritară (poate chiar autoritaristă) a AUR.
Liderul AUR are „simțul istoriei”, el se știe „chemat de destin” să ofere propășire Neamului, să refacă „România Mare în Europa”. Deși departe de a fi după chipul „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu – cu care, în mod eronat, l-au asemuit unii comentatori politici –, George-Nicolae Simion s-a (lăsat) înconjurat de aura „liderului mesianic”. Această aproape megalomanie îi este hrănită de zecile de mii, sutele de mii de comentarii și „like”-uri în rețelele de socializare. Spunem „aproape” pentru că liderul AUR are un autocontrol suficient de puternic încât să evite ipsita narcisismului.
Dincolo de aceste imagini, mai mult sau mai puțin complete, despre personalitatea politică a lui George-Nicolae Simion, se observă că el urmează disciplinat o agendă (geo)politică foarte bine definită.
În țară, liderul AUR urmărește câteva obiective: să păstreze (eventual, să crească) bazinul electoral al AUR, să facă din AUR un partid frecventabil, păstrându-i, în limite acceptabile, dimensiunea de „jucător” incomod pentru comunitatea politică parlamentară românească, să organizeze structura teritorială de partid a AUR.
Principalul obiectiv al lui George-Nicolae Simion va fi însă clarificarea raportului de forțe din interiorul AUR. Deocamdată, coabitarea cu celălalt „copreședinte” AUR este una pașnică și se pare, chiar benefică pentru partid, dar „luna de miere” nu va ține prea mult. Istoria vieții politice românești (și nu numai!) ne demonstrează că între doi lideri cu caracteristici de personalitate, de doctrină, de filosofie politică diferite, chemați să gestioneze în comun interese de partid și interese personale, într-un sfârșit, apare ruptura.
AUR are chipul lui George-Nicolae Simion și orice alt chip care ar diminua ori chiar ar șterge amprenta pusă de Simion asupra acestui partid va provoca, mai devreme sau mai târziu, dispariția AUR. Simion știe acest lucru și nu va permite să se întâmple.
Simion, Șoșoacă și alți AUR-iști
În străinătate, liderul AUR își caută aliați, vrea să dobândească aura de „jucător geopolitic” și în același timp, să fie validat de parteneri politici europeni. Deocamdată, el mizează pe conservatorii europeni. O alegere interesantă, dar unii ar zice, ciudată, aceasta pentru că discursul politic al AUR are mai mult caracteristicile celui promovat de grupul suveraniștilor din Parlamentul European. Probabil că prezența în acest grup politic a unor formațiuni finanțate de Putin, l-a determinat pe George-Nicolae Simion să se orienteze spre grupul Conservatorilor și Reformiștilor (ECR – European Conservatives and Reformists), în care Polonia ocupă poziția de lider. Prin acest demers, liderul AUR încearcă să obțină nu numai un aliat european, ci și să combată zvonurile care circulă insistent în presa românească, cum că AUR este o construcție politică a Rusiei lui Putin.
Vizita europeană a lui George Simion – cu tot „fardul” propagandistic gros aplicat de AUR – a fost un semi-eșec. De fapt, conform „Deutsche Welle”, liderul AUR a bătut la ușa mai multor președinți de formațiuni conservatoare, nu doar în Polonia, ci și în Belgia și la Parlamentul European, încercând (cu un fel de viclenie mioritică, s-ar putea zice) să obțină validarea persoanei sale și a AUR ca prezență în familia conservatorilor europeni. Liderii conservatori europeni au rămas rezervați și nu și-au făcut timp pentru deputatul George-Nicolae Simion, acesta fiind „pasat” în grija consilierilor. Unul dintre consilieri – parlamentarul polonez Janusz Kowalski, ministru-adjunct în guvernul polonez – a fost chiar răsplătit cu un cadou (o hartă a României Mari), pentru timpul acordat liderului AUR.
Sintetizând, George Simion (cu toate ale sale, bune sau mai puțin bune) este și va rămâne motorul AUR, restul colegilor din conducere, din parlament, din structurile teritoriale ale AUR fiind doar elemente necesare, dar nu și suficiente pentru ca AUR să supraviețuiască. Altfel spus, AUR este un partid construit nu în jurul unor idei, ci în jurul persoanei și personalității deputatului George-Nicolae Simion. El este deci „cheia” pentru a afla pe cine slujește AUR…
Diana Iovanovici-Șoșoacă – de la activista anti-BOR la senatoarea iubitoare de ierarhi „anti-mască”
Deși nu se regăsește printre liderii formali ai AUR – conform site-ului partidului, nici măcar printre membrii uneia dintre structurile de conducere – avocata Diana Iovanovici-Șoșoacă a avut și are un rol determinant în succesul electoral al acestui partid.
Diana Iovanovici-Șoșoacă este liderul informal al grupării „de mahala” a AUR. Folosim expresia „de mahala” nu într-un sens peiorativ. Dimpotrivă, vrem să arătăm că doamna senator AUR este vârful de lance al unui grup consistent de votanți ai AUR cu anumite caracteristici: o înțelegere simplistă a vieții politice; un naționalism „de birt”, pe cât de primitiv, pe atât de intens asumat și amestecat cu o religiozitate superstițioasă de telenovelă sud-americană; o imensă frustrare acumulată față de nedreptățile sociale suferite în România sau în țările vest-europene unde au fost siliți să emigreze; o dorință furibundă de a răspunde ipocriziei și aroganței politicienilor post-decembriști prin gesturi stridente, agresive și batjocoritoare la adresa acestora etc.
Senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă este „revoluționarul de profesie”, este „Ana Pauker redivivus” în AUR, gata oricând să atace cu duritate „dușmanii poporului”, o „Mița Baston” dispusă, fără nici cea mai mică crispare venită din partea bunului simț, să-și pună poalele-n cap în piața publică întru apărarea partidului, a neamului, a patriei mult-iubite.
Prin aceste gesturi (unele considerate a fi în vecinătatea obscenității), senatoarea AUR a reușit să devină rapid ceea ce se poate numi „Fenomenul Șoșoacă”.
Însă cine se lasă impresionat de strigăturile isterice ale doamnei senator și reduce mesajul ei doar la un spectacol de circ, este în eroare.
Senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă știe ce face, atunci când provoacă scandal și trebuie spus că o face eficient. Lupta senatoarei AUR nu este doar pentru partid. Ținta principală este electoratul despre care am pomenit, oamenii care au votat AUR pentru că pe liste a existat și personajul Șoșoacă. Flexibilitatea, până la marginea ipocriziei, de care a dat dovadă doamna Șoșoacă, de-a lungul timpului, în opiniile publice exprimate pe diferite subiecte (viața politică, viața religioasă etc.), ne avertizează că avem de-a face cu un „animal politic” de succes.
Această „reîntoarcere la credință” a finalizat cizelarea profilului politic pe care avocata și l-a confecționat, mulțumind pe deplin electoratul care i-a oferit mandatul de senator.
„Fenomenul Șoșoacă” a fost lăsat să crească de liderul AUR, deputatul George-Nicolae Simion, dar de ceva vreme devine incomod. Doamna senator Șoșoacă nu e interesată de încercările lui Simion de a face AUR frecventabil în țară, în UE și nu dă semne că vrea să renunțe la stilul ei „de mahala”.
Orice parlamentar (iar cei din AUR, cu tot patriotismul demagogic declamat nu fac excepție) își dorește ca mandatul pe care-l exercită să nu fie ultimul! Este o reacție firească, iar doamna senator AUR Diana Iovanovici-Șoșoacă nu face excepție de la această regulă.
Comportamentul strident al senatoarei AUR este întemeiat pe o cunoaștere profundă a sistemului juridic, generată de practica în avocatură. Atacurile instrumentate de senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă nu sunt doar de dragul circului, al scandalului, ci ascund în adâncul lor un raționament avocățesc foarte eficient. Altfel spus, senatoarea AUR este un politician periculos, atât pentru adversarii din afara partidului, ci și (mai ales!) pentru cei din interiorul AUR.
Senatoarea AUR Diana Iovanovici-Șoșoacă acumulează repede și cu o eficiență grozavă, forța necesară pentru a solicita, în curând, o poziție importantă în conducerea AUR, inclusiv pe aceea de lider formal și nu doar informal, așa cum este în prezent.
În concluzie, senatoarea AUR Diana Iovanovici-Șoșoacă reprezintă un important vector de putere în interiorul AUR și beneficiază de susținerea unui număr consistent de membri și votanți AUR. Avantaj de care, în AUR, se mai bucură doar liderul George-Nicolae Simion.
Claudiu-Richard Târziu – de la ziaristul talentat și simpatizantul legionar la doctrinarul senator AUR
Copreședintele AUR, jurnalistul Claudiu-Richard Târziu, cunoscut prin articolele publicate în Revistele Formula AS și ROST, este sau se vrea să fie, alături de controversatul filosof Sorin Lavric, un fel de lider al intelectualității (de) AUR.
Deși înzestrat cu un evident și recunoscut talent scriitoricesc, senatorul AUR Claudiu-Richard Târziu este un orator politic stângaci, puțin capabil să-și mobilizeze auditoriul, să trezească, prin arhitectura discursului și inflexiunile vocii, sentimentele intense și înflăcărarea cu care operează orice demers politic.
Târziu rămâne un om al scrisului, rolul de vorbitor la tribuna Senatului nu i se potrivește, cel puțin, deocamdată. La fel, luptele directe și dure, pe „frontul” dezbaterilor televizate, nu-i sunt confortabile. Discursul doctrinarului AUR este unul eminamente „ex cathedra”, potrivit colocviilor academice, discuțiilor filosofice și nu certurilor „ca la ușa cortului” specifice vieții politice românești.
Contribuția lui Claudiu-Richard Târziu la succesul AUR și dacă vreți, miezul „târguielilor” dintre el și liderul AUR George-Nicolae Simion au fost tocmai imaginea lui de intelectual cu notorietate și relațiile importante pe care le are Târziu în rândul intelectualilor români cu vederi naționaliste și (în multe cazuri) nostalgic legionare.
Jurnalistul Claudiu-Richard Târziu „și-a plătit” locul de senator prin recrutarea pentru AUR, a câtorva intelectuali din cercul de prieteni sau cu care mai lucrase la diferite proiecte civice și culturale, precum Asociația ROST (cu revista omonimă) sau Coaliția pentru Familie. Altfel spus, Târziu a oferit AUR ceea ce-i lipsea: onorabilitate pe care un partid (crede că) o dobândește prin afișarea în vitrina propagandistică a unor intelectuali cu notorietate.
Totuși, să nu privim la senatorul AUR Claudiu-Richard Târziu ca la un intelectual delicat, mânat în luptă de ideluri romantice și lipsit de pragmatism politic. Dimpotrivă, senatorul AUR și-a negociat foarte ferm „cartea” personală: a obținut pentru el și aliații săi din partid locuri eligibile pe listele de la alegerile parlamentare, și-a propulsat soția în conducerea partidului (ca Președinte al Organizației de Femei) și a fost la un pas s-o bage și în Senatul României, controlează în mare măsură Senatul AUR etc.
Colegi în conducerea AUR: soții Claudiu și Adela Târziu
Nu în ultimul rând, senatorul AUR Claudiu-Richard Târziu, alături de filosoful Sorin Lavric, a dobândit și „aura” de doctrinar al partidului, contribuind substanțial la definirea ideologică a AUR.
Toate acestea sunt atuuri importante pentru copreședintele Târziu și pot fi utile într-o eventuală luptă pentru putere. Deocamdată, însă, el trebuie să-și consolideze poziția în partid.
Faptul că persoana lui nu este suficient de vizibilă, atât în partid, cât și pe scena politică, reprezintă una din problemele serioase ale senatorului AUR Claudiu-Richard Târziu. El este perceput ca reprezentant al AUR doar pentru că se află lângă liderul George-Nicolae Simion, iar în rândul membrilor și votanților AUR, este limpede că nu beneficiază de vreo intensă simpatie, ci mai mult de un fel de îngăduință, în calitatea lui de partener acceptat de George Simion.
Târziu este conștient de faptul că își datorează calitatea de senator AUR lui George Simion și că funcția de copreședinte este rezultatul unei negocieri care reflectă nu vreo egalitate între capacitățile de a aduce voturi ale celor doi copreședinți, ci doar o formulă de compromis necesară pentru obținerea succesului imediat în alegerile de anul trecut, însă insuficientă pentru funcționarea eficientă a partidului, în viitor.
Poziția în partid a celui de-al doilea copreședinte AUR este destul de precară. Senatorul Târziu are stângăcii care pot fi fatale în lupta politică din partid și este dependent de un anumit stil de „leadership”. În general, el a fost obișnuit să fie lider unic (ori măcar factor decizional decisiv) în construcțiile civice și culturale pe care și le-a asumat (de unde și puseurile lui de orgoliu) sau să fie sub „ascultarea” unor personalități de anvergură ale vieții culturale și bisericești.
În AUR, senatorul Târziu nu este lider unic, nu are putere decizională decisivă, iar fostul ultras George Simion nu are defel anvergura intelectuală a celor de care era obișnuit Târziu să facă ascultare.
Între copreședinții Claudiu Târziu și George Simion, cel de-al doilea ia mereu centru imaginii
Nu în ultimul rând, să remarcăm și diferența clară de nivel intelectual între Claudiu-Richard Târziu și George-Nicolae Simion. Senatorul Târziu este omul cărții, al dezbaterilor academice și dezvoltă cu lejeritate relații în rândul intelectualilor naționaliști, este un intelectual strălucitor în interiorul unei săli de seminar, dar aproape inexistent în fața unei mulțimi de votanți adunați într-o piață de mahala. Liderul Simion este omul acțiunii în stradă, violent, autoritar, seducător pentru plebe, versatil și energic, capabil să se ia la bătaie cu jandarmii și totuși, suficient de instruit cât să îmbrace costumul elegant de lider de partid parlamentar și să participe, cu morgă, dar destul de onorabil, la o dezbatere politică.
Naționalism-populismul AUR va sucomba sub presiunea propriilor promisiuni electorale
Înțelegem, deci, că cele trei capete prin care AUR se face cunoscut în diferite medii ale societății românești conviețuiesc nu în mod natural, ci ca urmare a compromisului politic. O realitate care risipește mitul purității AUR-ului naționalist.
Cât va mai reuși AUR să reziste – cu o conducere eterogenă și doar cu ajutorul gargarei naționalist-populiste – rămâne de văzut. Eșecul încercării liderului AUR George-Nicolae Simion de a obține validare din partea conservatorilor europeni este un semn rău pentru acest partid. Presiunile specifice activității parlamentare – caracterizată prin „arta compromisului” – vor provoca, inevitabil, o trecere prin sită a multor promisiuni electorale și a multor caractere din rândul aleșilor AUR.
Cei mai mulți dintre votanții AUR așteaptă de la liderul George-Nicolae Simion și parlamentarii săi o revoluție care să zdruncine fatal sistemul. Numai că, în democrația parlamentară, o astfel de revoluție nu este posibilă. Naționalism-populismul AUR se va epuiza, sucombând sub presiunea propriilor promisiuni electorale și confruntat cu realitatea vieții politice în democrație.
O democrație românească încă bolnavă, într-adevăr, dar care nu poate fi vindecată prin naționalism, populism și fantezii adolescentine la umbra legionarismului, așa cum a propus și a sedus AUR în campania electorală la alegerile parlamentare din 2020.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pe ulița asta am crezut că sunt veșnic, iar cei de 20 de ani păreau bătrâni. De aici am plecat spre „școala de popi”, la Seminar. Aveam valiza de lemn într-o parte și bunica evlavioasă în cealaltă. La a patra ușă era o maică, izgonită de Decret. Macaria. Citeam amândoi în chirilică, din cărți uitate de vreme.
Nu era asfalt. Vara, căruțele stârneau perdele de colb, iar toamna frământau glod. Mergeau la târg, în Săveni. Tropot de copite și plesnitură de bici. Se auzea din casă, alături de ticăitul ceasornicului de pe bufetul cu mileu.
Duminica, bunicul pleca la biserică. Își scria de cu seară pomelnicul. Punea fix 10 lei. Pălăria și pomelnicul. Le lua ultimele și se pierdea în capătul uliței, pe lângă sinagogă.
Casele fuseseră evreiești, cu prăvălii la stradă și locuințe în spate. Un secol, s-a trăit bine la Săveni. Erau mulți evrei, sinagogi și ulițe ca cea pe care am copilărit.
Eu n-am găsit evrei la Săveni. Plecaseră. Care în lagăr, care în Palestina. Au lăsat casele și ulița.
Ieri, am ajuns la Săveni. Pe rând, casele își astupă ochii. Își pun tăblii de lemn la ferestre, să nu vadă. Nu mai aparțin lumii. Timpul lor a trecut. Se ascund, să moară singure. Au înțeles că nimic nu dăinuie. Doar eu nu înțeleg, pentru că nu pot.
O parte din mine moare cu ulița asta, ce m-a mințit: nu e veșnică, și nici eu, care am crezut că sunt.
Un copil a murit, în urma slujbei de Botez, la o biserică din Suceava. A fost botezat prin afundare completă. După, bebelușul era în stop cardio-respirator. Familia a observat că e inert și a chemat ambulanța. Azi, copilul a murit. Avea şase săptămâni şi, conform medicilor, a înghiţit foarte multă apă.
Nu vreau să îmi închipui dimensiunea acestei drame, pentru că nu pot să înțeleg durerea unor părinți care-și duc la botez copilul plin de viață și îl aduc mort. Biserica e locul în care pășim din moarte la viață, nu invers. Taina care deschide uşa Vieţii a devenit prilejul morţii. Ce ironie macabră.
Niciodată nu i-am înțeles pe preoții care țin morțiș să boteze copilul prin afundare totală, iar nu prin turnarea apei pe cap. Dacă preotul e lipsit de experiență practică (chiar în ciuda experienței au fost accidente), această încăpățânare poate fi fatală.
Harul Duhului Sfânt coboară și lucrează asupra nou botezatului nu datorită afundării complete, ci a invocării pe care preotul o face, prin rugăciunile rostite, chemând întreaga Sfântă Treime din cer pe pământ. Copilul e considerat botezat, chiar și prin turnarea apei, dacă e rostită formula treimică.
Acum, nu mai botezăm adulţi, ca în epoca apostolică, ci prunci fragili, care se zbat pentru viaţa lor. Subiecţii sfintei Taine a Botezului s-au schimbat. Sunt nou născuţi. Chiar şi o secundă de neatenţie, ezitare sau nepricepere a preotului e mortală. Aici e pericolul.
Poate ar trebui ca Biserica Ortodoxă Română, la nivel superior, să analizeze toate cazurile de accidente şi deces ale copiilor botezaţi în decursul timpului, astfel încât botezarea prin turnarea apei să devină regulă, nu excepţie. Deja foarte mulţi preoţi o practică, tocmai din teama de a nu răni sau ucide pruncii botezaţi.
Dumnezeu să dăruiască putere familiei care și-a pierdut pruncul, iar preotului răbdare și înțelepțire în necazul prin care trece.
Dragi politicieni, a sosit timpul să vă apucați de treabă. Nu vă mai smiorcăiți! Scuzele voastre nu ne încălzesc cu nimic. Mesajele voastre de condoleanțe nu-i mai pot învia pe cei morți.
Eu, în ziua alegerilor, am făcut un efort și m-am dus de dimineață la vot. V-am pus pe voi pe acele scaune confortabile și cu salarii bune. Acum și voi trebuie să faceți un efort. Trebuie să vă apucați de treabă.
Tragedia de azi trebuie să fie ultima. A sosit timpul să faceți spitale noi. Unde sunt acele spitale regionale, cu care se lăuda PSD-ul? Păi, nu sunt. Eu vreau ca de mâine să văd cum se lucrează la construcția unui nou spital.
De la Revoluție, toate guvernările nu au mișcat nimic în acest sens. Absolut nimic. Îmi aduc aminte că unii au mai și închis spitale.
Tragedia de azi trebuie să reseteze clasa politică și întreaga societate românească.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Teoriile conspiraţiei nu sunt ceva nou. Încă din secolul al 18-lea, „masoneria e organizaţia ce conduce lumea spre pieire, mână în mână cu însuşi Satan”. Lumea n-a pierit, dar nici conspiraţioniştii, nici teoriile lor. Diferă doar epoca şi protagoniştii.
„Bizonul” de la Capitoliu. (sursa foto: Google)
V-aţi întrebat cum arată peisajul mintal al celor care înghit teoriile conspiraţiei, apoi fac din ele deziderat existenţial? De la nanoboţii care ne vor fi introduşi în corp, prin vaccinare, la Donald Trump, îngerul luminii, care luptă împotriva găştii demonico-orgiastico-pedofile, ce a confiscat Partidul Democrat din SUA. Milioane de americani, oameni extraordinari, îl susţin pe Trump din considerente socio-economice. Lor chiar le-a mers mai bine cu el la conducere. Dar există alte milioane, cu arme automate în mâini şi un Q mare pe tricouri, care fac din Donald al doilea Hristos. Ei sunt fructul pârguit al paranoiei conspiraţioniste.
Teoriile conspiraţiei arată, structural, identic. Mereu, un grup mic de oameni, din umbră, conduce lumea spre pierzanie. Sunt puţini, dar puternici. În cazul de faţă, teoria are şi un puternic filon religios: Donald Trump luptă cu puterile lui Satan, duşmanul de moarte al lui Dumnezeu. Fără el la conducere, întreaga lume e pierdută. Hillary Clinton şi alţii, care beau sângele copiilor, ne vor arunca în Iad. Observaţi, mereu, alternativa e dezatrul total. Ori Trump, lumină, ori Biden, întuneric. Niciodată nu există „răuţ”, ci doar Răul capital.
Teoriile conspiraţiei nu lasă loc de întrebări. Dacă întrebi, de bună credinţă: „Dar dacă nu e aşa…? Dacă vaccinul e real şi salvează vieţi? Dacă Trump are probleme psihice? Dacă QAnon se înşală?”, ţi se aruncă o privire plină de înţelesuri criptate, ce amestecă mila cu superioritatea. Aşadar, nu e loc pentru aparat critic, pentru atitudini dubitative. Există doar certitudini. Doar credincioşi sau trădători. Tipic spiritului de sectă iniţiatică, unde adevărurile sunt ocultate şi revelate doar celor care merită, pentru că stau în lumina lui Dumnezeu. Cei care se îndoiesc sunt, desigur, adoratorii lui Lucifer, prietenul lui Biden şi Hillary.
Teoriile conspiraţiei prind în plasă pe cei fără aparat critic. Mai exact, cred în ele cei care nu au reflexul întrebărilor mari, esenţiale. În România, e vina sistemului de educaţie, care-l obligă pe elev să repete, pe de rost, ce scrie în manual. Orice abatere, meditaţie sau concluzii personale sunt aspru pedepsite. Elevul, nu-i aşa, nu poate şti mai bine decât cei care-l dăscălesc. Scopul profesorului nu e să creeze oameni liberi, ci papagali obedienţi, fără gândire critică.
Altă categorie de conspiraţionişti vine din mediul religios. Sunt oamenii ce n-au avut norocul să găsească un preot care să-i înveţe să gândească cu mintea lor, aşa cum Dumnezeu doreşte. (Da, libertatea se învaţă). Din păcate, există preoţi şi pastori care-şi alienează credincioşii, dezbrăcându-i de personalitate şi transformându-i în extensii ale propriilor minţi defecte. Iată, alt segment de oameni care aderă uşor la teoriile conspiraţiei, din cauză că se tem de libertate şi ce aduce ea: Întrebări! Pentru aceştia, „a gândi cu mintea ta” e cel mai mare coşmar.
Întotdeauna, dictatorii şi inepţiile lor s-au mulat bine pe masele de oameni fără spirit critic. Cunoaştem bine ce urmări a lăsat comunismul în România, în societate şi în minţile românilor. Există şi acum oameni care se tem să critice puterea politică, deşi nu li s-ar întâmpla ceva rău. Cu minţile acestora, zeci de milioane, s-a jucat Donald Trump în SUA. Aşa a ajuns preşedinte şi, tot aşa, l-a revotat o mare felie a electoratului american. Cei care au năvălit în Capitoliu sunt convinşi că Trump e de la Dumnezeu, trimis să salveze ce se mai poate. Prostia e şi trans-oceanică, pentru că e universală.
Marea întrebare: Ce e de făcut? Cu siguranţă, excluderea conspiraţioniştilor, marginalizarea lor şi oprobiul public sunt calea spre dezastru. De fapt, mulţi dintre ei s-au înscris pe căi oculte tocmai din cauză că simţeau frustrarea marginalizării. Elitele i-au ignorat, iar semenii i-au apostrofat. Primul pas e dialogul, pe care îl deschidem noi cu ei. Singuri, ei, n-o vor face niciodată. Politeţea, blândeţea sunt obligatorii, căci dovedesc bună intenţie, nu tentativa manipulării. Argumentele, nu înjurăturile sunt ceea ce va pune pe gânduri un conspiraţionist şi-l va face să regândească totul. Alt element important e timpul. Schimbarea nu vine de la o zi la alta. E nevoie de timp pentru a schimba mentalităţi stricate în decenii.
Trebuie să recunoaştem, mare parte din cei care au îmbrăţişat teoriile conspiraţiei au fost, decenii la rând, marginalizaţi şi ostracizaţi. Au simţit că societatea îi lasă pe din afară. S-au simţit inferiori, iar asta le-a adus frustrare şi nevoia răzbunării. Nu au simţit că fac parte din ceva măreţ, aşa că şi-au creat singuri ţelul de a salva lumea. Aşa se naşte fanatismul şi întunecarea minţii. Dacă avem luciditatea de a recunoaşte propriile erori, viitorul nu va emana conspiraţionişti. Omul sănătos mintal, care-şi pune întrebări esenţiale, printr-un aparat critic funcţional, care se simte parte reală a lumii în care trăieşte nu va vedea niciodată pe Mesia reîntrupat în Trump sau roboţi într-un vaccin.
Angela Rusu (46 de ani), îndrăgită cântăreață de muzică populară, se apropie de un dublu eveniment: vor naște atât ea, cât și fiica ei cea mare, Larisa (25 de ani)! Ambele vor avea fetițe. Larisa va naște natural, în aprilie sau mai, iar Angela prin cezariană, în iunie.
La 46 de ani, Angela Rusu are un frate de 3 ani! Tatăl artistei are o soție (mama vitregă a artistei) cu 40 de ani mai tânără decât el.
Anul 2021 va fi unul special pentru familia cântăreței Angela Rusu. Ea și fiica ei, Larisa, sunt însărcinate și ambele vor naște fetițe, la o diferență de doar cinci săptămâni.
Angela Rusu s-a destăinuit pe canalul ei de YouTube: „Sunt însărcinată în patru luni și jumătate, adică 18 săptămâni. Este cea mai mare minune pe care o aşteptăm de ani de zile. Am apelat la o clinică de fertilizare, la medicul Andreas Vithoulkas, căruia vreau să-i mulţumesc foarte mult pentru toate eforturile pe care le-a făcut. Maria o va chema pe fetiţă, e un nume deosebit, pur. I-am aranjat deja camera. Am avut şi evenimente, pot să cânt în continuare, nu am greţuri, nu am nici un alt disconfort”.
Având în vedere vârsta cântăreței, medicii au stabilit că va aduce pe lume fetița prin cezariană, la începutul lunii iunie.
Înainte de a deveni din nou mamă, Angela Rusu își va ține în brațe nepoata. Fiica sa cea mare, Larisa, în vârstă de 25 de ani, va naște în preajma Paștelui.
„Trăim bucuria la dublu. Anul acesta voi fi şi bunică, şi mamă. Larisa este însărcinată cu cinci săptămâni înaintea mea. Eu voi naşte în iunie, la început, iar ea, în aprilie-mai, va naşte natural. Fiicele noastre vor creşte şi se vor putea juca împreună”, a spus Angela Rusu, potrivit Click.ro.
Pregătirile pentru venirea micuțelor sunt în toi. Artista a cumpărat anul trecut un apartament desfășurat pe două etaje, pe care l-a și amenjat după propriul gust.
Familia Angelei Rusu este și acum una atipică. La 46 de ani, artista are un frățior în vârstă de 3 ani. Mama vitregă a cântăreței este mai mică decât soțul ei (tatăl Angelei Rusu) cu 41 de ani! Tatăl artistei are 72 de ani, iar actuala sa soție – 31 de ani. Astfel, mama vitregă a Angelei Rusu este cu 15 ani mai tânără decât artista!
„Tata este forţă, ca să zic aşa. Eu îl respect foarte mult şi e genul de bărbat care ştie să se comporte cu o femeie şi să o facă să se simtă ca o regină. Are o familie frumoasă, o soţie bună şi au un copil tare reuşit. Mă bucur şi eu de fericirea lor. Pentru mine este important să-mi văd părintele fericit”, a declarat Angela Rusu.
Căsătoriile și copiii Angelei Rusu
Angela Rusu (46 de ani) se află la a patra căsătorie. Ea s-a măritat în 2017, la Las Vegas (SUA,) cu impresarul ei, Marius Moldovan (42 de ani). El nu a mai fost căsătorit și nu are copii.
În schimb, cântăreața are două fete din precedentele trei căsătorii: Larisa (25 de ani) și Rebecca (18 ani), care au tați diferiți.
Angela Rusu între fiicele sale Rebecca și Larisa, la emisiunea lui Cătălin Măruță (Pro TV)
Angela Rusu s-a lansat în muzică în anul 2000. De-a lungul timpului, ea a cântat la nunţile şi petrecerile multor vedete şi oamen de afaceri. N-a lipsit nici de la nunt Elenei Băsescu, fiind artista preferată a fostului şef de stat, Traian Băsescu.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
