Etichetă: Paul Palencsar

  • John Brzenk, legenda armwrestling-ului mondial, prezent la Campionatul Național de Skandenberg al României, ediția 2021

    John Brzenk, cel mai mare armwrestler din istorie, a vizitat România, ca invitat de onoare la Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021. Timp de patru zile, legenda skandenberg-ului mondial s-a aflat în Bucovina, întâlnindu-se cu sportivii români și vizitând locuri pitorești.

    Anul acesta, Campionatul Național de Skandenberg al României a strălucit, dincolo de intensitate și dimensiune, printr-o prezență spectaculoasă. John Brzenk, cel mai mare armwrestler al tuturor timpurilor, a pășit pe scena evenimentului, dând ediției a 15 -a valoare de document istoric.

    John Brzenk, (foto – centru) pe scena Campionatului Național de Skandenberg al României, 2021, Rădăuți, județul Suceava. Alături, Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg (foto – stânga), și Mircea Simionescu Simicel, Secretar General al Federației Mondiale de Skandenberg (foto – dreapta). Sursa foto: Doru Clipa

    Născut în SUA, la 15 iulie 1964, John Brzenk avea să devină senzația armwresting-ului mondial. A început practicarea skandenberg-ului la vârsta de 13 ani, iar la 16 câștiga prima competiție din cei 40 de ani de carieră. Marele sportiv a acumulat cele mai multe titluri mondiale, naționale și regionale din istoria armwrestling-ului, la toate categoriile de vârstă și greutate.

    Palmaresul său i-a adus un loc în Cartea Recordurilor, care l-a numit “Cel mai mare armwresler din istorie“. Dincolo de lumea sportului, John Brzenk a devenit cunoscut marelui public odată cu rolul său din filmul “Over the top“, alături de Sylvester Stallone.

    John Brzenk (foto – stânga), alături de Sylvester Stallone (foto – dreapta). Sursa foto: Google

    Prezența lui John Brzenk în România, la cea de a 15 -a ediție a Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021, este o reușită extraordinară a organizatorilor, care au reușit să pună în valoare circuitul competițional românesc și pe cei mai valoroși armwrestleri români.

    Timp de două zile, pe scena amplasată în piața centrală a orașului Rădăuți au concurat peste 410 sportivi din România și diaspora, număr record pentru un Campionat național. Lor li s-au alăturat 25 de Cluburi de Skandenberg. Fondul de premiere a depășit suma de 15.000 de euro, o premieră pentru circuitul competițional din România. Nivelul competiției a fost unul extrem de ridicat, dovedind că valoarea Skandenberg-ului românesc crește de la un an la altul.

    Scena Campionatului Național de Skandenberg al României, Rădăuți, 2021. Sursa foto: Paul Palencsar.

    Pe întreaga durată a competiției, John Brzenk s-a aflat printre sportivii români prezenți la Campionat, dar și alături de rădăuțenii dornici să-l cunoască personal. Nu a lipsit masa de skandenberg, la care John a explicat tehnici de luptă și s-a fotografiat cu fiecare dintre cei prezenți la întâlnire.

    John Brzenk, prezent la întâlinirea cu fanii români. Sursa foto: Paul Palencsar

    Prima vizită pe care John Brzenk a făcut-o pe pământ românesc a fost la mănăstirea Putna, la mormântul voievodului Ștefan cel Mare. Gazdă și ghid i-a fost bucovineanul Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg și organizatorul Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 2021.

    John Brenk, alături de Andrei Chipreanov, în vizită la mănăstirea Putna. Sursa foto: Paul Palencsar

    În România, John Brzenk s-a simțit acasă, chiar dacă era la mii de kilometri de Phoenix și deșertul fierbinte al Arizonei. Una dintre surprizele pregătite de gazdele bucovinene l-a bucurat în mod deosebit: zborul cu avionul, de pe aerodromul Frătăuți.

    Puțini știu că John iubește avioanele și zborul. De fapt, marea legendă a skandenberg-ului mondial știe pe de rost măruntaiele avioanelor, pe care le îngrijește zilnic. Acum, retras din circuitul competițional, John Brzenk e mecanic la Delta Air Lines, cea mai mare și importantă companie aviatică a Statelor Unite ale Americii.

    John Brzenk, pregătindu-se de zbor. Sursa foto: Paul Palencsar

    După zbor, John Brzenk era mai viu ca niciodată. Cel puțin, asta a spus: “I feel alive, friends. Thank you.” Era sincer și entuziast. Plin de energie, a povestit despre Bucovina, așa cum puțini o vedem: din cer. Munții noștri au făcut o puternică impresie asupra lui John. Minute în șir a vorbit doar despre crestele împădurite, pe care le-a sorbit cu privirea-i de american învățat cu deșert și soare fierbinte.

    Vizita lui John Brzenk în România s-a încheiat luni, 7 iunie 2021, a doua zi după Campionatul Național de Skandeberg de la Rădăuți. Deși scurtă ca durată, prezența în România a celui mai mare armwrestler al lumii a fost intensă și memorabilă. Nu e puțin lucru. Ba, putem spune, înseamnă enorm pentru noi și stima noastră de sine.

    John Brzenk (foto – dreapta), alături de Paul Palencsar(foto – stânga), autorul acestui articol.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Își abandonează SUA colaboratorii afgani? Traducătorii și interpreții locali trăiesc groaza întoarcerii talibanilor

    În Afganistan, sute de localnici își așteaptă moartea. Ei sunt traducătorii și interpreții ce au lucrat pentru Armata SUA, timp de 20 de ani, armată care acum se retrage. Talibanii le-au transmis un mesaj înspăimântător: “Venim după voi!“.

    Soldați americani, alături de colaboratori afgani, în Afganistan. (sursa foto: Google)

    Retragerea totală a armatei americane va avea loc în iulie, nu în septembrie, așa cum se anunțase. Toți cei care au colaborat cu SUA sunt țințe vii ale talibanilor fanatici religioși, care văd în civilizația occidentală chipul diavolului, iar pe afganii colaboratori – trădători ai Islamului și ai „adevăratului Dumnezeu”.

    Omid Mahmoodi, membru al Asociației „Afgani Abandonați”, fost interpret pentru armata americană din Kandahar, fieful talibanilor, a spus: „Pentru talibani, suntem trădători, trădători ai Islamului. Talibanii ne numesc «necredincioși». Spun că suntem spioni, că interpreții au fost ochii și urechile armatei SUA. De aceea vin după noi”.

    Toate cererile de viză ale afganilor foști interpreți și traducători au fost respinse de Ambasada SUA din Kabul, care, acum, în prag de evacuare, a primit peste 18.000 de solicitări. Șeful Statului Major al Apărării, Mark Milley, a declarat: „Vă pot asigura că Guvernul SUA va face ceea ce este necesar pentru a asigura siguranța și protecția celor care au cooperat cu noi de două decenii”.

    După 20 de ani, americanii se retrag din Afganistan, lăsându-i total expuși pe cei care au fost ochii și urechile soldaților SUA. Fără ajutorul acestor oameni, cunoscători ai limbii și culturii locale, numărul soldaților americani uciși în acțiune ar fi fost mult mai mare, iar cel al misiunilor de succes, mult mai mic.

    Interpret afgan, alături de Armata americană, în Afganistan. (sursa foto: Google)

    E datoria morală a SUA, cea mai mare democrație a lumii, care pune preț pe drepturile omului, să-i salveze de la moarte sigură pe afganii care au slujit, cu riscul vieții, cauza armatei americane în Afganistan. Sloganul pușcașilor marini americani, Semper Fidelis (Mereu Fidel), ar trebui să-i cuprindă și pe cei care au salvat vieți de soldați americani: interpreții și traducătorii afgani.

    După plecarea soldaților americani din Afganistan, țara va cădea, din nou, în mâinile talibanilor. Niciunul dintre cei care au “trădat“ nu va rămâne în viață. Talibanii știu numele și adresele colaboratorilor. Singura scăpare pentru acești oameni este viza SUA sau trimiterea lor în țări terțe, democratice, în care răzbunarea extremiștilor religioși nu ajunge. Deocamdată, nu există un plan de evacuare.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Începe Campionatul Național de Skandenberg, la Rădăuți, ediția 2021

    A 15-a ediție a Campionatului Național de Skandenberg – Armwrestling se va desfășura în perioada 4 – 6 iunie 2021, la Rădăuți, județul Suceava. Vor fi prezenți 350 de sportivi, din țară și diaspora, și 25 de Cluburi sportive. Organizatorii au pregătit premii de 15.000 de euro.

    Gazda campionatului, Clubul Sportiv ”Bucovina Skandenberg”, reprezentată de multiplul campion Andrei Chipreanov, zis și ”Glonțul”, împreună cu organizatorul, Asociația Română de Skandenberg ”Braț de Fier” și Federația Română de Skandenberg – Armwrestling în curs de constituire, în parteneriat cu Primăria Municipiului Rădăuți, vă invită la cele mai spectaculoase Naționale de Skandenberg din ultimii 15 ani, pe tărâmul Bucovinei.

    Campionatele încep sâmbătă, 5 iunie, orele 10, la brațul stâng, și continuă la aceeași oră, duminică, 6 iunie, la brațul drept, pe scena amenajată în parcarea centrală a orașului Rădăuți. În deschidere, îndrăgita Sofia Vicoveanca va susține un concert de muzică populară, începând cu ora 16.

    La eveniment vor participa invitați de onoare, oficialități locale, dar și celebrități din lumea skandenberg-ului. Cel mai mare armwrestler din istorie, John Brzenk, multiplu campion mondial, sosește, pentru prima dată în România, din Statele Unite ale Americii pentru a ne onora cu prezența lui. Atmosfera în timpul campionatelor va fi întreținută de Radu Valahu.

    John Brzenk, în primele clipe pe pământ românesc, alături de Andrei Chipreanov, la aeroportul din Suceava, 2 iunie 2021.

    La Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți participă 23 de echipe /cluburi sportive și peste 350 de sportivi români din țară și diaspora. Cântarul oficial, unde se vor întruni toți sportivii și marile celebrități, se va organiza la „Casa Vatră – Rădăuți”, unde vineri, 4 iunie, la ora 13:00, va avea loc și Conferința de Presă, la care vor lua parte americanul John Brzenk, Mircea Simionescu Simicel, secretarul general al Federației Mondiale de Armwrestling, și  Andrei Chipreanov, gazda Campionatului, dar și oficialități.

    Desfășurat sub sloganul “Hai Rădăuți! Hai Bucovina! Hai România!”, Campionatul Național de la Rădăuți va oferi, prin organizatori, premii de 15.000 de euro.

    Cluburile sportive câștigătoare vor primi următoarele premii: locul 1 va primi 2.000 de lei, locul 2 va primi 1.500 de lei, iar locul 3 va primi 1.000 de lei. Vor fi premiați toți sportivii de pe podium, la toate cele 40 de categorii (x2, brațul drept și brațul stâng) după cum urmează: locul 1 va primi 300 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), locul 2 va primi 200 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), iar locul 3 va primi 100 de lei (de asemenea, pentru fiecare braț, stâng și drept).

    Premii consistente vor fi oferite și la categoria Open, acolo unde locul 1 va fi premiat cu 5.000 de lei (pentru fiecare braț în parte), locul 2 va primi 2.500 de lei (pentru fiecare braț în parte), iar locul 3 va primi 1.500 lei (atât la brațul stâng, cât și la brațul drept).

    Cel mai bun arbitru debutant al competiției va fi premiat cu suma de 1.000 de lei, acest trofeu numindu-se premiul „Victor Barbu”.

  • Fiți părinții pe care ați dorit să-i aveți!

    Ce înseamnă a-ți iubi copilul? A-l hrăni? A-i da un culcuș? Dar asta primește și văcuța din grajd. Fân, apă și un pat de paie unde frigul nu pătrunde.

    Nu vă întrebați copilul dacă îi e foame. O să vă spună singur. Nu-l întrebați dacă-i e sete. Va găsi o cană cu apă. În schimb, întrebați-l dacă e fericit. Rareori copiii le povestesc părinților nefericirea, tristețea de a fi pe lume. Părinții nu întreabă, copiii nu spun. Străinii perfecți, simulând familia perfectă. Faceți asta cât mai devreme. Mai târziu e prea târziu. Zidul e acolo. Ratarea, definitivă.

    Copiii ajunși adulți nu-și amintesc cu ce au fost hrăniți, îmbrăcați, plimbați. În schimb, știu ce au simțit. Cât de iubiți au fost. Asta le rămâne adânc în ființă. Cât de părinți le-au fost părinții.

    Nu despre îndoparea unui animal, ci educarea unui om e vorba. Clădiți-vă copiii pe dinăuntru. Nu-i condamnați la alienare. E plin de proști cu țoale și mașini scumpe. De oameni ducem lipsă. Până la urmă, frumosul va salva lumea.

    Pentru copiii voștri, fiți părinții pe care ați dorit să-i aveți.

    Paul Palencsar, jurnalist și teolog

  • Lecția de înțelepciune a preotului Grădinaru, în fața pericolului Covid: „Singurul leac este vaccinul! Trebuie să fim responsabili!”

    Lecția de înțelepciune a preotului Grădinaru, în fața pericolului Covid: „Singurul leac este vaccinul! Trebuie să fim responsabili!”

    Preotul ortodox Ciprian Grădinaru este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi duhovnici români contemporani. Acesta a declarat public că se vaccinează anti-Covid 19, ca gest de responsabilitate faţă de propria persoană şi semenii din jur.

    Arhimandrit şi mare eclesiarh al Catedralei Mântuirii Neamului, părintele Ciprian Grădinaru este unul dintre ucenicii direcţi ai vestitului duhovnic ortodox Cleopa Ilie, de la mănăstirea Sihăstria, Neamţ. În marea lavră nemţeană viitorul arhimandrit Ciprian a intrat novice din tinereţe, învăţând iubirea de Dumnezeu şi oameni, alături de călugări cu vieţi patericale.

    Acum, părintele Ciprian Grădinaru doreşte să dea o mână de ajutor campaniei de vaccinare anti-Covid 19. În acest sens, acesta a declarat pentru Basilica.ro:

    „Trebuie să mă vaccinez, pentru că sunt conştient că singurul lucru (leac – n. red.) este vaccinul. Trebuie să fim conştienţi de realitatea asta. Nu putem să fim în extrema asta a indiferenţei, că o să treacă aşa, de la sine. Trebuie să avem o responsabilitate faţă de noi şi faţă de apropiaţii noştri.”

    Încă de la începutul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, la Bucureşti, părintele Ciprian a venit în Capitală, unde coordonează dimensiunea liturgică a zidirii, ca mare eclesiarh. Paraclisul patriarhal de la marginea şantierului e mereu neîncăpător pentru mulţimile de credincioşi care-l caută, pentru spovedanie şi sfat duhovnicesc.

    Preotul Ciprian Grădinaru, „asaltat” de mulţimea credincioşilor, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti (sursa foto: Google)

    Ca duhovnic, părintele Ciprian contemplează lucid situaţia dramatică a celor care nu au putut fi salvaţi din ghearele Coronavirusului, fiii şi fiicele sale duhovniceşti, care s-au stins pe paturi de spital. Mărturia sa este cutremurătoare:

    „Primeam telefon: „M-am internat în spital, sunt la terapie intensivă.„ Apoi mă sunau apropiaţii: „L-au intubat„ şi, imediat, următorul telefon: „Părinte, a decedat.„ Este un virus necruţător, căruia mulţi nu i-au putut face faţă. Ştim că este prezent printre noi şi bântuie ucigător, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu ajutorul oamenilor luminaţi ai lui Dumnezeu, care au creat un vaccin adecvat, o să scăpăm de el.” (cf. Basilica.ro)

    În decursul timpului, preotul Ciprian Grădinaru s-a remarcat prin iniţiativele pe care le-a avut în timpul crizelor de sânge din spitale. Îndemnul său, făcut credincioşilor ortodocşi, nu a rămas fără ecou. Cantităţi impresionante de sânge au ajuns la cei care aveau nevoie disperată în spitale şi pe mesele de operaţie. El însuşi a donat sânge pentru victimele tragediei din Colectiv. De asemenea, părintele a strâns mari sume de bani cu care a cumpărat aparatură medicală, ce a ajuns în spitale.

    Preotul Ciprian Grădinaru donează sânge pentru victimele tragediei din Colectiv (sursa foto: Google)

    Atitudinea părintelui Ciprian Grădinaru este semnul adevăratei stări a trăitorului ortodox. Ortodoxia este sinonimă până la contopire cu iubirea de oameni pe care Iisus Hristos o poartă întregii umanităţi, aşa cum splendid redă Evanghelia. Adevăraţii păstori de suflete suferă o dată cu turma încredinţată lor. Durerea, frica, moartea semenilor seceraţi de Coronavirus sunt şi ale lor.

    Provaccinarea afirmată public de către preoți iubiți și respectați în comunitățile lor este o declarație de iubire față de cei care se luptă cu acest virus ucigaș, dar și față de cei care au pierdut această luptă. Sperăm ca aceste îndemnuri să fie tot mai dese dinspre cei care păstoresc turma lui Hristos spre viață, nu moarte.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog
  • OPINIE. Campania de vaccinare, deplorabilă în România

    Pandemia de Coronavirus ne prezintă un stat român incapabil să-şi scoată cetăţenii din ghearele morţii. Dincolo de sistemul spitalicesc neputincios, asistăm la o campanie de vaccinare ce pare organizată de mintea unui copil de cinci ani, nu de oameni votaţi şi plătiţi cu bani grei pentru asta. 

    În România, campania de vaccinare împotriva Covid-19 e deplorabilă. În afară de faptul că statul nu face o informare puternică, completă, a cetățenilor cu privire la vaccin, mai e și rigiditatea sistemului, a centrelor de vaccinare, puține și încremenite în absurd.

    Lipsa informării publice susţinute de stat, permanent şi pretutindeni, cu privire la vaccinul anti-Covid 19 a alimentat teoriile conspiraţiei. Asta a hrănit mulţimile negaţioniste şi a oferit muniţie unor personaje ca Şoşoacă şi Simion. De fapt, mulţi au murit de Covid refuzând vaccinarea din frica generată de ignoranţă, pe fondul neştiinţei.

    Luni de zile, un stat retardat organizatoric i-a obligat pe români să-şi testeze nervii folosind o platformă de înscriere la vaccinare care cădea deseori, devenind total neutilizabilă. Cei care nu erau fiii sau fiicele lui Bădălău Sr. se vedeau obligaţi să renunţe, să aştepte, să strângă din dinţi până la repunerea în circuit a mediului digital. Deseori, aşteptarea dura ore sau zile, ca apoi platforma să cadă iar, la scurt timp.

    Altă regulă ce sfidează până şi logica marţienilor este cea care obligă românii să efectueze rapelul, a doua doză de vaccin, în acelaşi centru în care au primit prima doză. Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs. Şi este.

    Românii din Bucureşti, de pildă, care găseau în Baia Mare o doză de vaccin disponibilă se vedeau obligaţi să parcurgă iar o mie de kilometri, după trei săptămâni, pentru doza a doua, ce nu putea fi administrată decât tot la Baia Mare, chiar dacă ar fi fost accesibilă la Piteşti, aproape de casă.

    În SUA te poți vaccina efectiv în farmacii, în centre mobile. Totul pentru o vaccinare facilă, la îndemână, rapidă. În România suntem încremeniți în prostie. Abia acum Valeriu Gheorghiță spune că rapelul poate fi făcut în alt centru decât cel inițial.

    Înțeleg că statul român nu a dat vreodată doi bani pe omul de „rând”, cinstit, muncitor. Înțeleg că statul și-a vaccinat pe genunchi „măciucarii” și familiile lor, instituțiile de forță. Desigur, oriunde în lume statele vaccinează, cu prioritate, categoriile esenţiale de cetăţeni, dar nici pe ceilalţi nu-i lasă de izbelişte.

    Sistemul de vaccinare trebuie să fie flexibil și mobil. Informare provaccinare pretutindeni, panouri, pliante, oameni în halate albe pe stradă. O campanie de sensibilizare. Iarăși, unități mobile de vaccinare la orașe, sate, cătune. În centrul Bucureștiului și în vârf de munte. E singura cale să scăpăm de Coronavirus, de suferință, de moarte.

    Între timp, se moare. Bolnavii de Covid luptă cu moartea, tânjind după o gură de aer în spitale care ba iau foc, carbonizându-şi locatarii, ba îi lasă fără oxigen, în tirurile ATI. Asta dacă nu sunt evacuaţi din spital, cu forţa, în puterea nopţii.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • Ce bine e în NATO! – Ziariștii

    Să pupăm tălpile scumpului Mântuitor şi ale Preasfintei Sale Mame că suntem membri NATO. Armata Română are oameni extraordinari, dar singură în faţa urgiei ar dispărea în câteva zile. Nu uitaţi de MIG-ul căzut în livada cu pruni, recent.

    Cât timp USR-PLUS şi PNL şi-au împărţit România între ele, Putin a adus 150.000 de soldaţi şi o uriaşă tehnică de luptă la graniţa cu Ucraina. Nici în Transnistria nu e linişte, „exerciţiile” militare sunt în toi, la hotarul cu republica Moldova.

    Acum, Marea Neagră nu e doar lac rusesc, ci şi cer rusesc. Rusia a interzis navigaţia comercială în apele internaţionale, dar şi a zborurilor civile în mare parte a spaţiului maritim şi aerian al Mării Negre. Motivul? Exerciţii militare. De fapt, „C-aşa vor muşchii noştri!”.

    Imaginaţi-vă că în timp ce noi ne îndulceam la Tv cu Vlăduţ cel Drăguţ, Bărnuţ şi Cioluţ, cum luptă ei cu Mafia din spitale şi din Univers, dintr-o dată, o bătaie puternică în uşă ne trezeşte. E un paramilitar rus, cu un Kalaş în mână, care întreabă dacă aici e Kiev-ul. Nu? Bucureşti? Bun ş-aşa. Noi am mai fost o dată şi ne-a plăcut. Rămânem.

    Să pupăm tălpile scumpului Mântuitor şi ale Preasfintei Sale Mame că suntem membri NATO. Închipuiţi-vă că între noi, copiii noştri, familiile noastre, trotinetele, cafelele din Starbucks şi nenea ăla de peste doi metri şi puşcoace ar sta doar Vlăduţ, Barna, Cioloş, Câţu, Ciolacu, Gorghiu, Turcan şi restul competenţilor. Armata Română, săraca, are oameni extraordinari, dar singură în faţa urgiei ar dispărea în câteva zile. Nu uitaţi de MIG-ul căzut în livada cu pruni, recent.

    Când mai auziţi de la personaje ca Şoşoacă, Simion, Dragnea şi alţii că trebuie să părăsim NATO şi UE, că ce democraţie e în Rusia, că ce bine ne doresc nouă fraţii ortodocşi de la Răsărit, nu ca degeneraţii atei de la Apus, să vă gândiţi la ce se întâmplă zilele astea la graniţa cu Ucraina şi Republica Moldova, dar, mai ales, la ce se va întâmpla în următoarele zile şi săptămâni.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog
  • Cum am crescut mare. Jurnal de viaţă – Ziariștii

    Prima zi la Seminar a alungat „Sfinții” și „Îngerii”, „Tămâia” și „Lumina”. Le-a trimis în singurul loc în care au existat vreodată. Mintea mea. A doua zi, știam că nu sunt sfânt, dar nici pramatie.

    Când am plecat la Seminar spuneam „Săru’ mâna” și la pietre. Căram o valiză de lemn și speranțe. Eram nepotul dus de bunică. Eternul nepot, cu mereu eterna bunică.

    Preoția îmi părea atât de sfântă, iar eu atât de păcătos. Știam că sunt admis, dar nu credeam. N-am să cred, îmi spuneam, până nu voi intra în locul unde oamenii pășesc, dar nu ating pământul. Plutesc prin încăperi scăldate în tămâie și lumină. Ca îngerii lui Dumnezeu. E Raiul. Ce să caut eu în el. N-or să mă primească. Or să vadă prin mine. Sfinții pot asta. Și mă vor trimite acasă. Valiza de lemn va face drum întors în aceeași zi.

    Prima zi la Seminar a alungat „Sfinții” și „Îngerii”, „Tămâia” și „Lumina”. Le-a trimis în singurul loc în care au existat vreodată. Mintea mea. A doua zi, știam că nu sunt sfânt, dar nici pramatie. Că Dumnezeu și Raiul au rămas acasă, la strana bisericii din lemn a satului. Plecasem din Rai, căutându-l. De acum, Paradisul era închis, iar eu, pe-afară.

    În fotografie aveam 19 ani. Era anul 2001, clasa a 12 -a de Seminar. E ciudat să mă uit la mine. Mi-aș spune ceva, dar am uitat ce mă frământa atunci.

    Copilului ce mă privește i-aș cere iertare că nu i-am împlinit visele. I-aș mai zice să nu dea năvală să crească. E vreme. Să nu le guste pe toate. Nu pierde nimic. Aș mai vrea să afle că lumea nu e așa urâtă, cum mi se pare mie, dar nici așa frumoasă, cum i se pare lui. Că mulți îl vor urî, iar alții îl vor iubi. I-aș da o listă cu greșelile mele. Nu. O va rupe. Mai bine tac. Orice i-aș spune nu-i folosește. E prea tânăr. Inocent. E sfântul care nu crede că este.

    Paul Palencsar, teolog şi jurnalist
  • Vaccinarea, măsura (ne)credinţei noastre

    Cât ar accelera mărturisirea publică provaccinare a preoţilor eradicarea pandemiei şi salvarea de vieţi omeneşti, în cazul credincioşilor cu vederi înguste, nu vom şti vreodată. Există riscul ca, dimpotrivă, să încurce, incendiind spirite deja inflamate. 

    Cunosc preoţi, monahi, ieromonahi, monahii care s-au vaccinat anti-Covid. Mi-au spus asta, ştiindu-mă seif în materie de păstrare a secretelor. Dacă-i întreabă altcineva decât persoane foarte apropiate, vor spune că nu s-au vaccinat, adoptând o atitudine neutră faţă de vaccinare şi existenţa virusului.

    Aceşti oameni înţeleg că atât se poate, altfel comunităţile de credincioşi pe care le păstoresc s-ar dezbina, iar sminteala de pe urmă ar fi mai mare decât cea dintâi. E ca un balon, pe care dacă-l umfli prea tare, crapă. Da, realitatea e dură, dar sfidarea sau cosmetizarea ei ne-ar compromite definitiv.

    Putem să-i condamnăm pe clericii care se vaccinează, dar tac? Nu ştiu. Sunt oameni pe care-i cunosc de o viaţă, buni, generoşi şi iubitori. De pus la rană, oricare ar fi ea. Sunt laşi? Din nou, nu ştiu. Încercaţi voi să trăiţi într-o comunitate care-şi devorează liderii pentru cea mai mică închipuită deviere de la normă.

    Proteste antivaccinare Covid 19, la Galaţi (sursa: Vice.com)

    Unii vor spune că preoţii au enoriaşii pe care-i merită, căci ei i-au format şi modelat după propria viziune. Nu e aşa, iar pentru asta e de ajuns să privim la comportamentul multor fraţi în credinţă, ce devin lup pentru om imediat ce slujba de duminică s-a sfârşit. Cuvintele preotului, îndemnurile la iubire, se evaporă, iar ignoranţa ia locul iluminării.

    Pe de o parte, aceşti clerici sunt curajoşi, îndeajuns de luminaţi la minte şi suflet, încât să împletească raţiunea cu credinţa în Dumnezeu, evitând să devină ei înşişi focar de boală, moarte pentru cei din jur. Pe de altă parte, li se poate reproşa că, prin tăcerea lor, contribuie, involuntar, la răspândirea Covid 19 şi, implicit, la moartea semenilor. Dar, de pe margine, e uşor să dăm verdicte.

    Cât e aşa sau nu, cât ar accelera mărturisirea publică a preoţilor procesul de vaccinare şi salvare de vieţi omeneşti, în cazul credincioşilor cu vederi înguste, nu vom şti vreodată. Există riscul ca, dimpotrivă, să încurce, să incendieze spirite deja inflamate.

    Protest împotriva vaccinării obligatorii, la Palatul Parlamentului. (sursa: Mediafax)

    Desigur, nu putem generaliza. Nu ar fi corect. Avem mulţi preoţi şi arhierei, patriarhi chiar, care s-au vaccinat şi au spus asta public, tocmai pentru a încuraja vaccinarea. Un exemplu este Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care s-a vaccinat şi a îndemnat la vaccinare. Acesta a spus:

    „Nu este doar o chestiune de necesitate sau alegere, ci şi responsabilitate faţă de semeni.
    Pandemia ne-a schimbat viaţa socială, viaţa de zi cu zi, participarea la viaţa Bisericii. În tot acest timp suntem şocaţi de suferinţele oamenilor şi suntem impresionaţi de sacrificiul de sine al medicilor si asistentelor.”

    Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, se vaccinează împotriva Covd 19 (sursa: all4romania.eu)

    Ce ar face, ar spune Iisus Hristos, cel din Evanghelie, care se apleacă cu infinită iubire asupra bolnavilor şi le redă sănătatea? El, Dumnezeu, ar îndemna sau nu la vaccinare? Ba, mai mult, El Însuşi s-ar vaccina, ca să dea pildă celor ce-L urmează, ca Păstor de trupuri şi suflete?

    Tăcerea celor care se vaccinează, clerici, membri ai Bisericii Ortodoxe, e o felie din realitatea acestei pandemii, un fel de oglindă în care ne vedem fiecare aşa cum suntem, cu măsura duhovnicească personală la care am ajuns.

    Rămâne de văzut dacă, cu trecerea timpului şi conştientizării importanţei vitale a vaccinării, aceşti oameni vor găsi forţa şi curajul necesare pentru a ieşi în faţa păstoriţilor şi a îndemna la singura metodă prin care pandemia poate fi eradicată: Vaccinarea.

    Paul Palencsar, teolog şi jurnalist
  • Liliana Ştefănesi şi lupta cu autismul – Ziariștii

    Liliana Ştefănesi trăieşte maternitatea ca perpetuă provocare şi luptă. Fiica sa a fost diagnosticată cu autism, într-o societate plină de prejudecăţi şi ignoranţă. În ţara unde statul nu face destul, Liliana a creat Asociaţia „Luptăm cu autismul”. Acum, 50 de copii autişti din zona Rădăuţiului beneficiază de sprijin şi terapie.  

    În aprilie 2013, Liliana Ştefănesi înfiinţa, la Dorneşti, judeţul Suceava, Asociaţia „Luptăm cu autismul”. Era tânără mamă şi afla că fiica sa are autism. În scurt timp, Liliana avea să descopere că ajutorul statului român e precar, iar părinţi ca ea sunt singuri în demersul dificil al adaptării copiilor cu autism la o viaţă normală. Nu ştia mai nimic despre această afecţiune, însă ştia că acţiunea e singura cale. Aşa a luat naştere „Luptăm cu autismul” şi povestea copiilor autişti ce beneficiază azi de sprijin şi terapie în zona Rădăuţiului.

    Liliana Ştefănesi, alături de fiica sa, Denisa (sursa foto: Facebook/Liliana Ştefănesi)

    Liliana Ştefănesi nu refuză pe nimeni. Îi e greu, dar ştie şi greul familiilor cu copii autişti, iar asta o face să lupte pentru fiecare dintre ei. Astfel, deşi în Asociaţie sunt înscrişi zece copii ce primesc sprijin permanent, în realitate, numărul celor ce beneficiază de consiliere şi terapie e de cinci ori mai mare. Banii sunt puţini, iar nevoile tot mai mari.

    Autismul nu e boală, ci tulburare comportamentală. Nu e contagios. Un copil din 68 născuţi are autism, manifestând dificultăți în registrele cognitiv, comportamental şi motoriu. Diagnosticabil abia la vârsta de trei ani, autismul produce dificultăți în interacțiunea și comunicarea socială, printr-o restrângere a gamei de interese și activități pe care copilul le manifestă. Din păcate, copiii cu autism rămân ţinta prejudecăţilor, născute din ignoranţă şi indiferenţă.

    Asociaţia „Luptăm cu autismul” reprezintă interesele copiilor cu autism. Dincolo de ajutorul efectiv acordat, Asociaţia derulează campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice cu privire la autism şi efectele sale, oferind doritorilor şansa voluntariatului. Banii necesari funcţionării asociaţiei provin exclusiv din donaţii şi sponsorizări.

    Copii cu autism, la activităţile organizate de Asociaţia „Luptăm cu autismul” (sursa foto: Asociaţia „Luptăm cu autismul”)

    În parteneriat cu diverse instituţii, şcoli şi entităţi comerciale private, activităţile derulate de Asociaţia „Luptăm cu autismul”, în zona Rădăuţiului, sunt numeroase. În cei opt ani de funcţionare, copiii autişti au avut parte de şedinţe de logopedie, terapie individuală, terapie 3C, recuperare prin sport, muzică şi dans, lecţii de pian, echitaţie, şcoli de vară, tabere la mare, flashmob-uri şi campanii publice de informare cu privire la autism.

    Dintre toate acţiunile desfăşurate, terapia 3C (Conştientizare – Coordonare – Concentrare) este deosebit de importantă. Datorită sponsorizărilor, Asociaţia a reuşit formarea primului terapeut 3C din judeţul Suceava. Acum, terapeutul Edison Muha realizează recuperarea psihomotrică a copiilor cu autism, printr-un complex de exerciţii fizice, menite să aducă persoana cu TSA în starea de a dori şi putea efectua activităţi motrice independente.

    Copiii ce beneficiază de terapie 3C, alături de terapeutul Edison Muha, sportivul Andrei Chipreanov şi Liliana Ştefănesi. (sursa foto: Asociaţia „Luptăm cu autismul”)

    Liliana Ştefănesi îşi doreşte o schimbare fundamentală în bine pentru copiii cu autism din România, prin implicarea clară şi palpabilă a autorităţilor:

    „Ne dorim crearea, de către autorități, a serviciilor specializate, adaptate nevoilor copiilor și tinerilor cu tulburări din spectrul autismului, ca incluziunea și participare lor în comunitate să fie reale și eficiente. Este necesară înființarea de centre de tip respiro, cu specialiști, unde copiii și tinerii cu dizabilități să poată beneficia de îngrijire. O educație de calitate este cheia unei incluziuni de succes și a integrării ulterioare pe piața muncii. Din păcate, acestor copii le este încălcat frecvent accesul la învățământ, cadrele didactice fiind demotivate să îi includă. Şcolile nu reușesc să ofere suportul și adaptarea necesare. Nu există programe antistigmatizare şi nici suficient personal de sprijin.”

    Liliana Ştefănesi, presedintele Asociaţiei „Luptăm cu autismul”. (sursa foto: Facebook/Liliana Ştefănesi)

    La Rădăuţi, judeţul Suceava, Asociaţia „Luptăm cu autismul” este singura speranţă pentru copiii şi tinerii autişti. Din păcate, vremurile pandemice, de criză financiară, afectează activităţile şi veniturile sponsorilor ce ajutau Asociaţia. Puţinii bani existenţi sunt pe terminate, iar asta pune în pericol viaţa copiilor şi o muncă continuă de peste opt ani.

    E nevoie de ajutorul nostru. Al fiecăruia dintre noi. Puţin cu puţin se face mult. E „multul” acela care pentru unii înseamnă nimic, dar pentru copiii cu autism reprezintă totul. Autismul nu doare, dar indiferenţa noastră, da.

    Liliana Ştefănesi şi Asociaţia „Luptăm cu autismul” demonstrează că singura piedică în ajutorarea şi integrarea acestor copii este nepăsarea. O societate există numai în măsura în care cei mai vulnerabili sunt cei mai iubiţi. Copiii cu autism au nevoie de noi. Doar aşa suntem o naţiune, cu adevărat.

    Copiii cu autism din zona Rădăuţiului, într-o acţiune a Asociaţiei „Luptăm cu autismul” (sursa foto: Facebook/Liliana Ştefănesi)

    Pentru donațiiCont bancar:RO60BRDE340SV48039123400Asociaţia „Luptăm cu autismul”, DorneştiLiliana ŞtefănesiTel. 0740.431.497

    Paul Palencsar, teolog şi jurnalist