Etichetă: ion iliescu

  • Document intern PSD: „Dragnea, principalul vinovat pentru prăbușirea partidului”

    Senatorul Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, președinte al Consiliului Național PSD, a elaborat un raport pe care l-a înmânat colegilor de partid pentru a declanșa o dezbatere internă. Din acest document reiese faptul că prăbușirea PSD are legătură cu conducerea dictatorială a lui Dragnea, că formațiunea social-democrată este asociată în continuare cu partidul comunist, iar lupta cu sistemul de justiție a fost fatală.

    „Care a fost slăbiciunea de fond a PSD? Nu a avut nici forța, nici imaginația, de a-și proiecta imaginea în viitor. Am trăit de pe o zi pe alta, am amânat decizii importante, am ignorat schimbările din societate și, mai ales, impactul noilor tehnologii. Nu, o țară, un partid, nu se conduc pe Facebook sau pe Twitter, deși rețelele de socializare sunt cutii de rezonanță, care amplifică impactul politicilor publice și al deciziilor greșite. Nu am știut să profităm de ele pentru a avea un dialog onest cu largi categorii de cetățeni, pentru a înțelege cum s-a schimbat o mare parte a societății, ce nevoi și ce așteptări au membrii acestor grupuri sociale”, scrie Ionuț Vulpescu în raport.

    Principalul vinovat pentru starea partidului e considerat a fi Liviu Dragnea care n-a avut nici cel mai mic respect pentru votanții și simpatizanții partidului, se arată în document:

    „Fostul șef al partidului, Liviu Dragnea, și-a cerut, la un moment dat, iertare „miilor de români care stau în pușcărie pe un articol neconstituțional”. Niciodată nu și-a 8 cerut scuze milioanelor de simpatizanți PSD care au ajuns să fie stigmatizați de vecinii, colegii sau chiar prietenii lor. Cu ei în gând va trebui să începem reconstrucția.”

    În raport se vorbește doar tangențial de principala problemă a PSD – corupția endemică a membrilor săi. Există referiri la clientelismul politic și la problemele penale ale lui Liviu Dragnea, dar analiza nu se concentrează pe problema corupției generalizate din partid.

    „PSD, acuzat că ar fi ‘Partidul penalilor’. Niciuna din aceste dezvoltări de situații nu a fost ajutată de faptul că PSD a fost condus de către un președinte condamnat penal. Putem spune, fără nicio rezervă, faptul că arhitectul celui mai mare succes al USR, campania ‘Fără penali în funcții publice’, a fost de fapt Liviu Dragnea. În analiza eșecurilor PSD este util să vedem unde au înregistrat oponenții noștri victorii. Acei ,’penali’ am devenit, pe rând, când toți cei din partid, când doar cei condamnați penal, când cei asupra cărora doar circulau diverse zvonuri”, scrie senatorul Vulpescu în analiza eșecului PSD.

    Raportul este un document important care arată cât de tare s-a prăbușit PSD, iar perspectivele acestei formațiuni nu sunt deloc încurajatoare.

    „În 2024, generația pre-decret va fi cu aproximativ 1,3 milioane persoane mai mică, iar cei din generația post-decret nu vor fi devenit încă pensionari. Dacă în acel an electoral PSD se va adresa strict publicului vârstnic, performanța sa va avea de suferit, prin comparație cu momentul actual, din cauze demografice, indiferent de calitatea liderilor sau a mesajelor”, se arată în analiza făcută de politician.

    Acest paragraf îngroapă efectiv strategia electorală a PSD de a se baza exclusiv pe votul pensionarilor, strategie care din 2024 nu va mai funcționa.

    Dar această nouă realitate lasă extrem de puțin spațiu de manevră mastodontului social-democrat care, mai degrabă, se va eroda elctoral în loc să se reformeze.

    Întregul raport poate fi citit aici.

    Ionuț Vulpescu este un apropiat al fostului președinte Ion Iliescu. Acesta din urmă l-a susținut în carieră și i-a trasat direcția politică.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Memoriile lui Ion Rațiu. Confruntarea cu Ion Iliescu, din 28-29 ianuarie 1990. „Îi vorbesc de Europa. El, probabil, e un pion al Moscovei”

    Universul.net publică în serial fragmente din volumul „În fine, acasă” (apărut la Editura Univers), care însumează notele zilnice ale lui Ion Rațiu din perioada decembrie 1989 – decembrie 1990.

    Episodul 28-29 ianuarie 1990, cu primul mare miting al partidelor istorice și contramanifestația violentă a hoardelor FSN, inclusiv asedierea sediului PNȚCD, scoate la lumină și întâlnirea tensionată a liderilor Opoziției cu Ion Iliescu și echipa moscovită a acestuia, la Palatul Victoria, așa cum a văzut-o Ion Rațiu.

    Fragmente din Jurnalul lui Ion Rațiu

    „Duminică, 28 Ianuarie 1990. Cluj-București.

    Ziua marii manifestații

    Sosim cu trenul de noapte. N-am niciun moment de răgaz, căci sunt asaltat de presă. Mergem cu toții până la sediul PNȚ. Pornim de acolo pe la 12.00. Încet, încet, ajungem în capul coloanei. Coposu, eu, Petrina și alți câțiva.

    La Palatul prezidențial, fostul Minister de Externe, mulțime enormă. Demonstrația noastră pașnică e contracarată de un mic grup FSN, dar înfipt în fața Palatului. Mare îmbulzeală, cordon de soldați. În fine, după lungi negocieri, o delegație suntem acceptați în sala lungă. Așteptăm aproape o oră. În cele din urmă, 12 reprezentanți PNȚ, PNL și PSD intrăm într-o sală cu o mare masă rotundă. Stau între Coposu și Petrina.

    Discuția s-a învârtit în jurul «trădării» din partea manifestanților, adică a partidelor tradiționale. Abil, Iliescu, asistat de Roman, a pus vina pe Coposu, mai ales. Cu o zi înainte s-a căzut de acord să se negocieze. Acum, sub presiunea masei de demonstranți, guvernul nu acceptă să negocieze. Acuzații și contraacuzații. Am intervenit și eu o singură dată. Am zis: «Am venit în țară ca să aduc obolul meu la crearea democrației. Prin anunțul că Frontul Salvării Naționale s-a transformat în Partid și contestă alegerile, s-a ajuns la o situație imposibilă. Nu poți să fii arbitru și, în același timp, jucător. În accepțiunea occidentală a cuvântului, un „front” este un concept totalitar. E de la extrema stângă, la extrema dreaptă. E un evantai politic complet. În cazul nostru nu e nici corect și nici înțelept. Frontul Salvării Naționale nu include pe toți românii care vor să salveze națiunea. Dacă-mi permiteți să vă sugerez, ar fi bine ca Frontul să se transforme în Partid și să-și ia un nume oare-care. Dar să nu candideze la alegeri ca „Front”. Și, în tot cazul, nu poți să fii și arbitru, și jucător».

    Iliescu a argumentat imediat. «Nu avem nevoie de sfaturi din străinătate»… «Și în Occident se intră în alegeri sub diferite nomenclaturi» etc. La rândul meu, l-am întrerupt ca să zic că eu sunt român, că întotdeauna am fost român… A explicat, Iliescu, că se referea nu la mine ca străin, ci la exemplul instituțiilor din Occident.

    Ne-am dus pe balcon. Mare vacarm. Au vorbit cu toții. Iliescu, Coposu, Petrina, Roman. «Așteptați liniștiți», a zis Coposu. Extraordinar…! Vacarm în mulțime, confuzie pe balcon. La un moment dat, Iliescu și Roman s-au dus în cealaltă parte a balconului, ca să se adreseze «trupelor» FSN.

    28 ianuarie 1990. La balcon: Corneliu Coposu (PNȚCD), Ion Iliescu (FSN), Dinu Patriciu (PNL)

    Înapoi în clădire. De data asta, în sala cu o foarte lungă masă. Ore întregi, discuții. Nenumărați au luat cuvântul în numele unor partide-fantomă: Liberal Socialist, Grupul Democraților și Noua Democrație, Partidul Ecologic și fel de fel de altele. Toate, însă, susținătoare ale Frontului.

    Nu s-a ajuns la o soluție. Iliescu n-a cedat. Singura concesie: să se reînceapă negocierile joia viitoare, la orele 10.00 a.m.

    Luni, 29 Ianuarie 1990

    Demonstrații continue. Grupuri, grupuri. Toate contra noastră. Toate, FSN, venite din fabrici și provincie. Lozinci șablon. Printre ele: «Coposu la azil», «Nu ne vindem țara», «Noi suntem muncitori și nu vrem s-avem patroni».

    Sediul PNL a fost invadat. Sediul PNȚ – încercuit de oameni înarmați cu răngi și târnăcoape.

    Telefonez la Președinție la ora 11,15 a.m. Fusese convenit ca Iliescu să mă primească la 12.00 a.m. Vreau reconfirmare. Mi se promite un răspuns. Cum n-am auzit nimic până la 11.55 a.m., dau un nou telefon. «De ce nu veniți? Dl. Președinte vă așteaptă». Au pretins că mi-au lăsat mesaj cu Petrina, la sediul PNȚ. La ce bun? A fost imposibil pentru mine să intru în legătură cu sediul încercuit al PNȚ-ului. Legătura telefonică, evident, a fost tăiată.

    La cererea mea, m-au dus la întrevedere cu o mașină militară, însoțit de doi soldați cu pușcă mitralieră și de un ofițer. Sandu și François, fotograful, ne urmează într-un taxi. Pe ei nu-i lasă să intre pe ușa laterală pe care am fost introdus.

    Discuția cu Iliescu, bună. I-am mulțumit că a recunoscut UMRL-ul. Cum să ieșim din impas? Asta a fost tema principală. Am apelat la el să facă concesiile necesare ca să se evite vărsare de sânge, poate chiar un război civil. I-am vorbit de momentul istoric, de răspunderea ce are. «Puteți să rămâneți un om mare în istoria neamului, dacă dați posibilitate poporului român să-și exprime liber voința». Și, cu emfază, să nu lase România să lâncezească în obscurantismul din Răsărit. Să o lase să reintre în Europa unde i-e locul. Celelalte țări, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, toate se îndreaptă spre Occident. Noi riscăm să rămânem sub dominația Moscovei. Forțe mari militează chiar pentru dezmembrarea României. Transilvania să fie desprinsă etc. Și am conchis: să nu provocăm Sovietele, dar să ne asigurăm un viitor în cadrul Europei civilizate…

    M-a ascultat cu atenție. El, probabil, e un pion al Moscovei, dar am ținut să-i prezint alternativele. Mi-a explicat cum vede el separarea de puteri. Consiliul FSN să înglobeze reprezentanții partidelor. Guvern de tehnocrați. FSN să fie partid cu totul aparte. «De ce așa mulți comuniști?» «Roman e om inteligent, bărbat frumos». «Nimic împotriva lui, dar ar fi bine să fie înlocuit de un necomunist».

    Am vorbit și de obținerea unei case și de banii ce mi-au fost confiscați în Dec. 1987 (Radu Ferdinand, Ion Puiu, Florin Rusu). I-am propus tipografie modernă, post de Radio și de TV. N-a acceptat nimic, dar va studia problema.

    Seara, dau mare conferință de presă. Camera de la hotel (Intercontinental) arhiplină. Explic situația.”

    .

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Primul pasager suspectat că a adus virusul chinez în România e un israelian de 23 de ani, care a fost în China astă-toamnă

  • Ceaușescu în chiloți, în metroul din Moscova. O campanie ciudată a rușilor

    O imagine cu Elena și Nicolae Ceaușescu în costume de baie a fost afișată pe geamurile metroului din Moscova. Poza face parte dintr-o campaniei a administrației locale în care prezintă informații mai puțin cunoscute pentru publicul moscovit.

    Afișul a fost postat pe rețelele sociale din Rusia, iar oamenii se întreabă cine plătește o astfel de campanie care n-are niciun fel de utilitate.

    Elena și Nicolae Ceaușescu au fost executați în data de 25 decembrie 1989 în urma unui proces pus în scenă de Ion Iliescu. Sunt mai multe dovezi că execuția cuplului dictatorial a avut legătură și cu reprezentanți ai URSS la momentul respectiv.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • La 30 de ani de la „Duminica orbului”, românii l-ar vota masiv pe Ion Rațiu. Rezultatele unui sondaj ZIARISTII.COM

    La 20 de ani de la moartea lui Ion Rațiu, părerea românilor despre el este infinit mai bună decât cea din 1990, când marele lider țărănist a obținut doar 4,29% la alegerile prezidențiale.

    Duminică, 5 ianuarie 2020, în cadrul sondajului său tradițional, site-ul Ziaristii.com a lansat întrebarea: „Pe cine ați vota azi dacă ați fi în situația din 1990, când am avut de ales între Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu?”.

    Până sâmbătă, 18 ianuarie, și-au exprimat părerea 3.606 oameni. Rezultatul sondajului a fost următorul:

    • Ion Rațiu …………….. 87,05% … (3.139 de voturi)
    • Radu Câmpeanu ….. 10,12% … (365 de voturi)
    • Ion Iliescu ……………. 1,47% … (53 de voturi)
    • Nu aș vota ……………. 1,36% … (49 de voturi)

    Sigur că nu este un studiu riguros științific, iar cei care au votat sunt cititori ai unui site ale cărui valori sunt incompatibile cu ideologia comunisto-mafioto-infracțională a FSN/PSD. Dar rezultatul sondajului spune multe despre mutațiile care au avut loc în România ultimilor 30 de ani.

    În primul rând, ordinea – exact inversă celei stabilite la alegerile din 20 mai 1990 („Duminica orbului”). Atunci, ordinea a fost Iliescu – Câmpeanu – Rațiu, acum este Rațiu – Câmpeanu – Iliescu.

    Apoi, procentele – în 2020, Ion Rațiu (87,05%) atinge și chiar depășește scorul lui Ion Iliescu din 1990 (85,07)! Radu Câmpeanu se menține în jurul a 10% (10,12%, față de 10,64%), iar Ion Iliescu (1,47%) nu face nici măcar scorul lui Rațiu din 1990 (4,29%).

    Rezultatele alegerilor prezidențiale din 20 mai 1990 (sursa: Wikipedia)

    Ion Rațiu s-a stins pe 17 ianuarie 2000, la Londra, la vârsta de 82 de ani (s-a născut pe 6 iunie 1917, la Turda).

    Puteți vota în continuare AICI – SONDAJ: Pe cine ați vota azi dacă ați fi în situația din 1990, când am avut de ales între Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu?

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Două gunoaie: primarul PNL care făcea sex cu minore de la proxeneți și fruntașa USR dedulcită la șpăgi „pe model PSD-ist”

    * Carmen Dan i-a dat cadou lui Dragnea, abuziv, un BMW de 100.000 de euro, din banii românilor

  • Cel mai important eveniment politic din 2019: desființarea institutului “Revoluția lui Iliescu”. De ce?

    Faptul că Ludovic Orban a avut curajul să arunce la gunoi Institutul Revoluției Române reprezintă, în opinia mea, cel mai important eveniment politic al anului.

    Da, victoria PNL și USR în alegerile europarlamentare a fost importantă, dărâmarea Guvernului PSD a fost ieșită din comun, câștigarea alegerilor prezidențiale de către Iohannis într-o manieră categorică a reprezentat o ușurare pentru societate, dar o decizie ca aceasta ce pare mică și neînsemnată la prima vedere va avea efecte benefice nebănuite asupra societății.

    S-ar putea să mă înșel, dar aș ține un pariu că Ludovic Orban n-a știut prea bine ce face când a desființat institutul lui Iliescu. Ca orice politician pragmatic, a văzut în această decizie obținerea de susținere populară pentru guvernul său fără prea mari eforturi și consum de resurse.

    Iliescu, Năstase și Gelu Voican Voiculescu reușiseră deja să enerveze pe toată lumea cu încercările lor disperate de a ocupa un loc în primul rând cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la prăbușirea comunismului în România. 

    Bineînțeles că au vrut să monopolizeze evenimentul și să manipuleze din nou societatea.

    Probabil, Orban a sesizat oportunitatea politică și le-a răsturnat “puciștilor” masa. 

    Dar desființarea acestui institut e mult mai importantă. 

    În primul rând, pentru prima dată după 30 de ani, “Revoluția” e smulsă din ghearele lui Ion Iliescu care a răpit-o ca o pasăre de pradă și s-a folosit de ea pentru a se menține la putere și a-i păstra în viață pe moștenitorii comunismului. 

    957 de oameni au fost uciși în primele zile ale regimului Iliescu față de 159 câți a ucis regimul Ceaușescu în ultimele sale zile. Pentru asta Ion Iliescu e judecat astăzi, fiind acuzat de crime împotriva umanității.

    În al doilea rând, desființarea institutului reprezintă primul pas pentru însănătoșirea României, primul pas în care ne putem întoarce privirea spre acele zile și să le vedem așa cum au fost: pline de eroism, de trădări, de manipulare, de intervenție ai agenților Moscovei, de teamă, de curaj și de lașitate. Așa a început România să scape de comunism și de comuniști, un proces care, iată, nu a luat sfârșit nici după 30 de ani.

    Acel institut controlat de KGB-iști și care funcționa din bani publici era o pată pe obrazul țării. În fiecare zi, Iliescu și banda lui de puciști își băteau joc de cetățenii României care plăteau pentru a-și putea spune ei minciunile.

    Venirea lui Ion Iliescu la putere nu are nimic democratic, a fost impus de un cerc de agenți ai Moscovei, iar pentru a-i oferi legitimitate, aceștia i-au creat un mic război civil în care au ucis oameni nevinovați cu sânge rece.

    Sper ca Ion Iliescu să prindă ziua în care judecătorii vor da decizia în procesul Revoluției. Să vadă singur cum iese pe ușa din dos a istoriei României ca să poarte pe umeri povara celor care au murit în acele zile tulburi.

    Sunt fericit că am apucat, după 30 de ani de navigat în apele tulburi ale politicii românești, ziua în care sunt martor al unui gest curajos făcut de un lider.

    Iliescu și cercul lui nu se vor lăsa, vor face scandal, vor tulbura apele așa cum au făcut mereu în aceste trei decenii, dar ce nu știu ei e că societatea s-a trezit și e pregătită să-i spulbere la prima încercare de revenire. 

    Lecția pe care a primit-o Dragnea de la români le dă fiori și îi trezește în creierii nopții.

    În opinia mea, orice om politic își va trăda, până la urmă, alegătorii pentru că “puterea absolută corupe absolut”, cum spunea Montesquieu, dar ar fi o nedreptate să nu remarcăm atunci când, dintr-un motiv sau altul, unii dintre ei reușesc să panseze rana unei națiuni.

    Prin decizia sa, Orban a oferit societății românești posibilitatea vindecării de rănile trecutului care s-au infectat în toți acești ani. 

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Băsescu despre finala Iohannis-Dăncilă: „Eşti Steaua din 1986, ai meci cu Foresta Fălticeni şi îi dai 7-0; nu te acoperi de glorie”

    * Iliescu e șocat că a rămas fără sinecură: „E o porcărie inadmisibilă! Renunțăm la Revoluția română, la studierea ei?!”

    *„Kovesi al Columbiei”, lichidat în plină stradă. Procurorul era expert în lupta contra crimei organizate

    * Profitorii Revoluției urlă la Orban să le dea Institutul înapoi! Voican și Roman nu pot trăi fără sinecura iliesciană

    * Spitalul Floreasca, o cloacă PSD-istă. Salvarea corupților, misiunea principală a instituției medicale

    * Băsescu îl ia peste picior pe Ciolacu: „Nu-și poate convinge nici soția să voteze PSD. Abia îngaimă două vorbe!”  

  • Iliescu e șocat că a rămas fără sinecură: „E o porcărie inadmisibilă! Renunțăm la Revoluția română, la studierea ei?!”

    Iliescu e șocat că a rămas fără sinecură: „E o porcărie inadmisibilă! Renunțăm la Revoluția română, la studierea ei?!”

    Desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) l-a șocat pe Ion Iliescu, fondatorul acestei căpușe bugetare.

    Luat prin surprindere de decizia Guvernului Orban, care a rezolvat totl prin ordoonanță de urgență, gornistul sovietic a reacționat visceral, ca la ședințele de partid în care-i înfiera pe „deviaționiști”, „fracționiști”, „agenți imperialiști” sau „dușmani ai clasei muncitoare”.

    Ion Iliescu a declarat pentru Mediafax: „Nu am auzit de așa ceva. Asta e o porcărie curată. Adică Institutul Revoluției Române… renunțăm la Revoluția Română, la studierea ei?! Nu înțeleg, nu știu, nu am aflat încă această știre. Mi se pare o porcărie inadmisibilă. Că sunt oameni care n-au trăit Revoluția și nu înțeleg și nu-i interesează, asta e altă treabă. Dar a fost un moment istoric remarcabil, care a marcat întreaga transformare pe care a cunoscut-o țara în ultimii 30 de ani. Cum să renunți la așa ceva? Unde în lume se întâmplă așa ceva?”.

    Guvernul a adoptat, luni, ordonanţa de urgenţă prin care Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se desfiinţează. Institutul, finanțat de stat prin bugetul Senatului României, era condus de trioul Ion Iliescu (președinte) – Gelu Voican Voiculescu (director general) – Emilian Cutean (secretar general). Primii doi sunt trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității (chiar legat de Revoluția pe care o „studiază”!), Cutean a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare pentru matrapazlâcuri financiare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR).

    În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, se va stabili ce destinaţie va avea patrimoniui Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Sinecura iliesciană beneficiază de un sediu de lux pe Strada C. A. Rosetti, nr. 33, în centrul Capitalei, nu departe de Piața Universității.

    Motivarea Ordonanței de urgență prin care a fost desființat IRRD

    • „Activitatea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, de la înfiinţarea sa până în prezent, s-a dovedit irelevantă în raport cu sumele cheltuite de la bugetul de stat prin intermediul transferurilor realizate din bugetul Senatului României.”
    • „Încă de la constituirea sa, prin Legea nr. 556 din 7 decembrie 2004, instituţia a reprezentat o platformă politică, iar în pofida enunţării veniturilor proprii ca sursă de finanţare, încă de la început activitatea instituţiei a fost finanţată de la bugetul de stat aproape în totalitate.”
    • „Prin activitatea sa, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 s-a dovedit a fi un for ermetic al cărui scop real vizează asigurarea unor poziţii publice finanţate din fonduri publice pentru interese personale, iar Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 nu a prezentat o conduită adecvată statutului de instituţie publică pe care îl deţine în relaţia cu cetăţenii.”
    • „În fapt, evenimentele organizate de Institut au vizat propagarea în spaţiul public a unor interpretări asupra Revoluţiei Române din 1989 menite să se contrapună cercetărilor aflate în curs, desfăşurate de organele de anchetă în «Dosarul Revoluţiei».”
    • „Astfel, întreaga activitate a Institutului a fost marcată de controverse determinate de dorinţa conducătorilor instituţiei de a acredita o anumită viziune asupra evenimentelor din Decembrie 1989, contestată sistematic de organizaţii ale revoluţionarilor. Or, contrar raţiunii de funcţionarea a unei instituţii publice, Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 generează tensiuni sociale ori de câte ori subiectul Revoluţiei Române din 1989 revine în actualitate.”
    • „Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 beneficiază de un regim juridic atipic în structura instituţională a statului român, în condiţiile în care specificul acestuia este mai degrabă al unei fundaţii decât al unei instituţii publice. Institutul are statutul de instituţie publică de specialitate, autonomă, fără a fi definită sau indicată raţiunea unei astfel de reglementări extraordinare.”
    • „Lipsesc reglementările referitoare la mandatul conducerii instituţiei şi posibilitatea/imposibilitatea reînnoirii acestuia, condiţii de integritate în exercitarea mandatului, revocarea membrilor forurilor de conducere, condiţiile în care se iau decizii prin vot sau prezentarea rapoartelor de activitate Senatului României, din bugetul căruia este asigurată finanţarea Institutului.”
    • „Ordonanţa de urgență este adoptată având în vedere necesitatea de a elimina gravele disfuncţionalităţi în modul de funcţionare a instituţiilor publice, de a evita incidente sociale şi de a opri urgent cheltuirea de fonduri publice care nu servesc interesul public, ci prejudiciază buna funcţionare a societăţii.”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Iliescu și Voican, căpușele revoluției, deratizate de Guvernul Orban! Institutul-sinecură a fost desființat prin ordonanță de urgență

    Guvernul Orban a decis luni, 30 decembrie, desființarea prin ordonanță de urgență a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD), o sinecură FSN-isto-PSD-istă pe care și-a făcut-o cadou Ion Iliescu în 2004. Institutul era condus de Ion Iliescu (președinte) și Gelu Voican Voiculescu (secretar general), ambii puși sub acuzare pentru crime împotriva umanității.

    Secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase, a propus introducerea pe ordinea de zi a OUG de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române. Premierul Ludovic Orban a spus scurt: „Aprob”.

    Institutul Revoluţiei Române s-a aflat recent în centrul unui scandal, după ce a decis organizarea unui concert în 22 decembrie, gest calificat de mai multe organizaţii civice drept o jignire adusă memoriei eroilor martiri ai Revoluţiei din 1989 şi urmaşilor acestora.

    Aceleași organizaţii au cerut demiterea lui Ion Iliescu şi a lui Gelu Voican Voiculescu de la conducerea acestei instituţii, precum şi reformarea ei.

    Ulterior, Grupul pentru Dialog Social a cerut desfiinţarea imediată a Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

    ”Revoluţia din 1989 a culminat cu ziua de 21 decembrie, când în Bucureşti, la Universitate, mii de oameni au manifestat şi au luptat cu mâinile goale, faţă-n faţă cu Armata, Miliţia şi Securitatea. Este un moment de vârf al eroismului, după cel de la Timişoara. Această rezistenţă în jurul «baricadei de la Inter»  a fost determinantă pentru tot ce s-a întâmplat în continuare, mai cu seamă în data de 22 decembrie, în toată România.

    Cei care au luat puterea în după-amiaza zilei de 22 decembrie nu au nicio îndreptăţire să se numească revoluţionari şi nu pot revendica această calitate acordată de statul român.

    Împrejurările istorice de după confiscarea Revoluţiei au făcut posibilă o anomalie şi mai mare: au fost create instituţii ale falşilor revoluţionari. Una dintre acestea este autointitulatul «Institut al Revoluţiei Române», condus de Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu.

    În prezent, aceştia doi sunt puşi sub acuzare de către Parchetul General pentru crime împotriva umanităţii, petrecute după momentul în care au luat puterea. Dosarul Revoluţiei a fost încheiat şi se judecă în prezent”, a transmis Grupul pentru Dialog Social.

    Institutul Revoluției Române a fost înființat în 2004, ultimul an de președinție al lui Ion Iliescu, fiind o sinecură a elitei PSD-iste. Ion Iliescu a urmărit să rescrie adevărul evenimentelor din decembrie 1989 folosind bani publici. Gelu Voican Voiculescu, un asociat al lui Iliescu în acele zile, suspectat – ca și mentorul său – că ar fi agentul Moscovei, a devenit directorul general al institutului.

    Acest institut, plasat în subordinea Senatului României, colcăia de oamenii PSD-ului și de corupți ai partidului, care-și făcuseră aici un culcuș, hrănindu-se din fonduri publice.

    Bugetul anual al IRRD depășea 600.000 de euro, bani cheltuiți fără niciun folos în elucidarea evenimentelor din decembrie 1989. Dimpotrivă, IRRD a întreținut diversiunile mincinoase ale echipei pro-sovietice Iliescu-Brucan-Roman-Militaru-Voican, care a fost impusă de Moscova la putere cu prețul a peste 1.000 de morți.

    Iliescu, Voican, Cutean, Roman, Mironov, Răzvan Theodorescu, Cazimir Ionescu…

    IRRD este sinecura eternă a lui Ion Iliescu. Conducerea executivă este asigurată de trioul Ion Iliescu (președinte) – Gelu Voican Voiculescu (director general) – Emilian Cutean (secretar general).

    Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu sunt judecați pentru crime împotriva umanității, comise chiar în Revoluția din 1989, pe spinarea căreia s-au cocoțat ei pentru pentru a deține demnități publice și 89 de ani, respectiv 78 de ani.

    Emilian Cutean, fost deputat PSD, a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru nereguli financiare făcute la Secretariatul de Stat pentru Revoluționari (din cadrul Guvernului), pe care l-a condus.

    O altă structură de conducere a IRR este Colegiul Național, din care fac parte 17 membri. Printre aceștia, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Emilian Cutean, Dumitru Mazilu, Răzvan Theodorescu, Alexandru Mironov, Dorel Vișan, Cazimir Ionescu și Petre Roman.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Încă un pas spre anticipate. Kelemen Hunor, primul aliat al lui Orban. E nevoie și de Băsescu!

  • Iliescu minte cu cadența unei mitraliere rusești. Despre „teroriști” și execuția Ceaușeștilor

    La 30 de ani de la Revoluție, Ion Iliescu a acordat un interviu agenției Mediafax, care-i aparține lui Adrian Sârbu, „cameramanul lui Silviu Brucan” în decembrie 1989. Iliescu lansează minciuni nerușinate, negând adevăruri istorice și sfidând logica evenimentelor.

    Printre altele, Ion Iliescu susține și acum că procesul dictatorilor Ceaușescu „a fost o necesitate pentru a curma pierderile de vieți omenești”. Omul ales de sovietici să-i succeadă lui Nicolae Ceaușescu spune că rapiditatea cu care a fost executat cuplul dictatorial a fost impusă de condițiile în care se afla România în decembrie 1989. „Decizia a fost corectă. Și era unica soluție pentru a ieși din această dramă și tragedie pentru toți”, a spus Ion Iliescu.

    Despre „teroriști”, Iliescu spune că aceștia erau de fapt oamenii fideli lui Ceaușescu. „Deci au fost oamenii legați de interesele clanului Ceaușescu, care s-au simțit datori să-și îndeplinească misiunea lor, pentru care fuseseră plătiți. În momentul în care au văzut că totul se prăbușește, au și dispărut”, spune Iliescu în interviul acordat Mediafax.

    „Au și dispărut” – ce tupeu de săgeată sovietică! Cum să dispară? S-au evaporat? Dar cine avea obligația și mijloacele de a-i face să nu dispară? Nu cumva tocmai Ion Iliescu și clica sa, care au deținut toate pârghiile puterii și în decembrie 1989, și în următorii 7 ani?

    Adevărul e că din 22 decembrie 1989, ora 12.09, n-au existat „teroriștii lui Ceaușescu”. Au existat doar „teroriștii lui Iliescu”, iar Ion Iliescu a fost teroristul-șef.

    Fostul președinte este pus sub acuzare în dosarul Revoluţiei, alături de fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii. Primul termen în proces a fost la finalul lunii noiembrie, iar următorul va fi pe 21 februarie 2020.

    Ion Iliescu despre procesul Ceaușeștilor

    Mediafax: În ce circumstanțe s-a luat decizia să fie judecat rapid? Care au fost, cum au decurs aceste discuții? Pentru că, totuși, o judecată rapidă era o răspundere mare… A fost soluția dată, de execuție rapidă. Cum au decurs aceste discuții? Și care a fost poziția dumneavoastră? Pentru că știu că ați avut o poziție diferită față de ceilalți…

    Ion Iliescu: E adevărat, din punct de vedere rațional, ar fi fost bine să avem o situație normală, să se constituie un tribunal, în condiții firești, care să judece în liniște și cu o anumită distanță. Numai că situația era dramatică în țară. Nu aveam timp de așa ceva. De acea, acțiunea rapidă și organizarea judecății lui Ceaușescu, în condițiile de atunci, unde erau ei (la Târgoviște), a fost o necesitate pentru a curma pierderile de vieți omenești. S-a și văzut că după proces și execuție au încetat toate confruntările militare. Decizia a fost corectă. Și era unica soluție pentru a ieși din această dramă și tragedie pentru toți.

    Mediafax: Atunci de ce ați fost singurul care a avut rezerve?

    Ion Iliescu: Nu am avut rezerve. Rezervele țineau doar de condițiile de improvizație în care acționam. Asta e altceva, dar în același timp ni s-a impus această situație și s-a dovedit până la urmă calea de ieșire dintr-o situație dramatică în care era țara. Dovadă că imediat după proces au încetat orice fel de confruntări și am putut să ne organizăm altfel viața.

    Reporter: Cum ați perceput execuția sumară care a urmat? Cum vi s-a părut atunci decizia Curții?

    Ion Iliescu: Decizia Curții era determinată de situația dată, de împrejurările, de conjunctura în care se desfășurau evenimentele. Sigur că se pot emite tot felul de judecați în legătură cu graba, cu acțiunea rapidă. Era situația dramatică a țării și s-a văzut că imediat după proces au încetat orice fel de confruntări militare și am putut să întrăm într-o situație normală. Pe 25 a fost executat și pe 27 am putut deja să ne reunim cu reprezentanții structurilor care se închegau atunci, să trecem spre o viață ordonată, civilizată, de reașezare a societății românești. Deci tot dramatismul acesta era legat de conjunctura dată. Și era rezultatul reacției unei societăți împotriva unui tiran, care a ținut țara într-o situație exasperantă. Și frig, și foamete, și suferințele oamenilor, și nota aceasta de duritate din societate. Or, toată lumea a răsuflat ușurată, în ciuda momentelor dramatice trăite atunci. După proces și după execuție, toată lumea a răsuflat ușurată că am scăpat de o povară și că putem să intrăm într-o situație de normalitate. De aceea, pe 27 ne-am putut reuni și să trecem să ne reorganizăm.

    Anii ’70: secretarul general și primul-secretar de la Iași joacă cercuri

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * L-am prins cu minciuna! Gelu Voican Voiculescu a încercat să-i acopere pe cei 60.000 de „turiști” sovietici din 1989, dar s-a făcut de râs

    * Petre Roman a încercat o găinărie chiar de 22 decembrie: nevasta lui să cânte la concertul finanțat din „banii Revoluției”!

    * Dragoste și revoluție. Scrisoarea cutremurătoare a primei iubiri a lui Radu, puștiul de 17 ani împușcat în Piața Universiății

    * Un gest simbolic major: numele românilor uciși de gherila sovietică în 1989 sunt citite de ambasadorul Americii!

  • Institutul lui Iliescu l-a omagiat pe socrul lui Năstase pe bani publici. Sinecura PSD-istă trebuie desființată!

    Mai multe voci din societatea civilă cer ferm desființarea Institului Revoluției Române. Aceasta este o sinecură înființată în anul 2004 și oferită fostului președinte Ion Iliescu, aflată în subordinea Senatului României.

    Instititutul, finanțat din bani publici, este încercarea cercului de putere din jurul lui Ion Iliescu de a rescrie istoria, de a salva colaboratorii Moscovei, dar și foști activiști ai PCR de oprobiul public.

    Cătălin Teniță, una dintre cele mai importante voci ale societății civile, administratorul Fondului pentru Democrație, a anunțat că institutul lui Iliescu l-a oamagiat pe bani publici, în februarie 2019, pe Angelo Miculescu, un fost activist comunist, socrul lui Adrian Năstase.

    Angelo Miculescu a fost ministrul Agriculturii în perioada comunistă (1969-1981) și este tatăl lui Dana Năstase, soția fostului lider PSD, închis în două rânduri pentru fapte de corupție.

    Din martie 2018, directorul Institutului Revoluției Române este Gelu Voican Voiculescu, lovit cu o cârjă în cap la ceremoniile dedicate împlinirii a 30 de ani de la revoluție.

    Voiculescu este un personaj întunecat al evenimentelor din decembrie 1989, fiind judecat pentru crime împotriva umanității. Acesta e bănuit că a fost un emisar al Moscovei în perioada respectivă, devenind vicepremier în primul guvern după prăbușirea regimului Ceaușescu.

    În 2018, institutul a primi 1,8 milioan de lei bani publici, adică în jur de 400.000 de euro, iar în 2019 a primit 2,6 milioane de lei, adică 550.000 de euro.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Gașca lui Dragnea, în cămăși albe la ziua lui Codrin. Mugur Ciuvică, Antena 3, bea alături de PSD-iști

    * Dragoste și revoluție. Scrisoarea cutremurătoare a primei iubiri a lui Radu, puștiul de 17 ani împușcat în Piața Universiății

    * L-am prins cu minciuna! Gelu Voican Voiculescu a încercat să-i acopere pe cei 60.000 de „turiști” sovietici din 1989, dar s-a făcut de râs

    * Petre Roman a încercat o găinărie chiar de 22 decembrie: nevasta lui să cânte la concertul finanțat din „banii Revoluției”!

    * Un gest simbolic major: numele românilor uciși de gherila sovietică în 1989 sunt citite de ambasadorul Americii!

  • Iliescu și Năstase îl plâng pe Voican de parcă ar fi primit un glonț, nu o cârjă. Concluzia lui „Bombonel”: Iohannis e de vină!

    Pățania lui Gelu Voican Voiculescu în Piața Universității, unde a fost huiduit copios, a luat o cârjă în cap și a fost alungat sub protecția jandarmilor, i-a activat pe doi foști președinți ai PSD, Ion Iliescu și Adrian Năstase.

    Pe blogurile lor, Iliescu și Năstase au înfierat violența unei cârje de pensionar, dar nu văd o problemă în faptul că mii de români au fost împușcați de „teroriștii” grupării moscovite Iliescu – Brucan – Militaru – Voican Voiculescu în decembrie 1989.

    Iliescu încearcă să-și ascundă valurile de crime – de la Revoluție și mineriade – sub o explicație generală și ticăloasă: „nici după trei decenii, reconcilierea nu e posibilă”.

    Adrian Năstase a găsit vinovatul pentru capul spart al sinistrului Voican Voiculescu: Klaus Iohannis! În viziunea lui „Bombonel”, este un fel de șef de cuib legionar!!!

    Ion Iliescu: „Este de condamnat climatul de confruntare și de violență pe care l-au cultivat și îl cultivă o serie de organizații de revoluționari sau de organizații neguvernamentale, care vor să impună versiunea lor despre Revoluție și să rescrie istoria. Reamintesc că unul dintre sloganurile Revoluției a fost «Fără violență!». Libertatea a fost cucerită cu un preț greu și nu putem permite ca, în numele ei, să fie interzis dreptul la opinie al celor care nu au aceleași opinii cu aceia care-și impun, prin forță, punctul lor de vedere. Cele petrecute astăzi, în Piața Universității, arată că nici după trei decenii reconcilierea nu este posibilă. Oamenii de bună credință au obligația morală, indiferent de ceea ce cred despre evenimentele din urmă cu treizeci de ani, să condamne violența”. 

    Adrian Năstase: „Revoluția română nu mai poate fi și nu mai este apărată de cei care au participat la ea. Singurul care o apără, acum, pare a fi Iohannis. La Parlament sau la Timișoara, în Piața Universității, el reprezintă acum Revoluția. Iar jandarmii, sub noua conducere, permit ca Gelu Voican Voiculescu să fie atacat, iar agresorul să nu fie reținut. Cei care cunosc istoria interbelică știu cum s-a trecut de la violența verbală la violența fizică. Aceasta pare a fi «România normală» – o țară în care obiectivul principal al președintelui său este distrugerea unui partid ales democratic”.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!