ziaristii.com

Etichetă: ion iliescu

  • PSD S.A., fabrica de deșeuri prezidențiale: bolșevicul Iliescu, pușcăriașul Năstase, „prostănacul” Geoană, mitomanul Ponta și tuta Dăncilă

    Cine au fost, de-a lungul vremii, acționarii principali de la PSD S.A.? Cu cine a mers partidul-stat la alegerile prezidențiale? De ce, cu excepția lui Iliescu, toți au pierdut, iar Dăncilă este condamnată la același destin, încă și mai sever?

    În campania pentru alegerile prezidențiale din 2004, chiar „tartorul” Adrian Năstase și-a finanțat, personal și prin interpuși, bătălia cu Traian Băsescu. S-a impus în primul tur de scrutin, grație caracatiței pe care a dezvoltat-o în cei patru ani de mandat în fruntea Guvernului (2000-2004), dar și în cea a propriului partid. A pierdut însă ultima rundă la o diferență de doar trei procente.

    La acea vreme circula o vorbă, devenită celebră: „Am vrut să plec în Congo / Chiar după primul tur / Acum să plece Bombo / Să-l f… negrii-n cur”. Dincolo de exprimarea licențioasă, cei mai mulți dintre opozanții săi fuseseră oripilați de gândul că „Bombonel” va pune stăpânire definitiv peste România prin trecerea de la Palatul Victoria la Palatul Cotroceni. A fost la un pas să fie al doilea Putin.

    În 2009, Mircea Geoană n-a mai avut șiretenia predecesorului său. Nu degeaba Ion Iliescu, fostul președinte al României, l-a poreclit „Prostănacu’”. În spatele lui, o simplă păpușă gonflabilă aruncată la înaintare de păpușarii din culise, au stat Ioan Niculae, Gheorghe Bunea Stancu, dar și Sorin Ovidiu Vîntu. Băsescu a câștigat cu o diferență de nici 1% (50,34 față de 49,66), mizând și pe istorica frază: „Domnule Geoană, v-a plăcut azi-noapte la Vîntu?”.

    37 de ani și 8 luni de pușcărie

    Un aspect fundamental: mulți dintre „acționarii semnificativi” ai PSD S.A. au primit, cu trecerea anilor, închisoare cu executare. DNA le-a deschis dosare penale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție i-a trimis după gratii.

    • Adrian Năstase, fost premier și președinte al PSD: 2 ani în dosarul „Trofeul Calității”, 4 ani în dosarul „Zambaccian”.
    • Ioan Niculae, om de afaceri: 2 ani și 6 luni în dosarul „Mită la PSD”.
    • Gheorghe Bunea Stancu, fost președinte al Consiliului Județean Brăila: 3 ani în dosarul „Mită la PSD”.
    • Sorin Ovidiu Vântu, om de afaceri: 6 ani și 2 luni în dosarul devalorizării Petromservice, 8 ani în dosarul „FNI”, 2 ani în dosarul favorizării fugarului Nicolae Popa, 10 ani în dosarul „Petromservice”.

    Însumând aceste pedepse ale acționarilor PSD S.A., constatăm că pachetul de acțiuni infracționale atinge 37 de ani și 8 luni!

    „Domnule Iohannis, când îmi acceptați invitația la o confruntare «unu la unu» în fața românilor?”

    Recent, PSD S.A. a aruncat-o în lupta pentru fotoliul de la Cotroceni pe Viorica Vasilica Dăncilă, în lipsa fostului președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, încarcerat la Penitenciarul Rahova, cu o condamnare de 3 ani și 6 luni. După cum vedeți, pușcăriașii de la PSD S.A. au roit dintotdeauna în jurul scaunului prezidențial.

    În tot acest timp, Viorica Vasilica Dăncilă se comportă ca un bolnav atins de Alzheimer. Practic, și-a șters din memorie toate nenorocirile făcute de societatea sa pictată cu trei flori de trandafir roșu. Și ce vrea?

    „Domnule Iohannis, când îmi acceptați invitația la o confruntare «unu la unu» în fața românilor?”, a scris pe pagina ei de Facebook.

    Evident că, ținând cont de istoricul penal al PSD S.A., dar și de statutul de etern gafeur al Vioricăi cu două trepte picate la liceu, președintele Iohannis i-a trimis întrebarea direct în TRASH-ul computerului său.

    Deșeul numărul 1: „animalul” Ion Iliescu

    (pe baza lui s-a constituit, pe parcurs, Groapa de Gunoi a rebuturilor de la PSD S.A.)

    • Membru al PCR din 1953. Membru al Comitetului Central al PCR din 1965. Prieten la cataramă cu dictatorul Nicolae Ceaușescu până în 1971. Simțind că Iliescu, favoritul sovieticilor, ar putea să-i ia locul la conducerea PCR, Ceaușescu l-a marginalizat. I-a oferit, succesiv, patru funcții: vicepreședinte al Consiliului județean de partid Timiș, prim-secretar la Iași, președinte al Consiliului Național al Apelor sau director al Editurii Tehnice.
    • După Revoluția din 1989, orchestrată de sovietici și plătită cu sânge de români, Iliescu a fost propulsat în funcția de președinte al României cu sprijinul lui Mihail Gorbaciov. Ambii s-au răzbunat pe defunctul Nicolae Ceaușescu: Iliescu – pentru că a fost marginalizat, Gorbaciov – pentru că nu i-au fost ascultate „sfaturile” de a implementa perestroika și glasnost-ul. Mai mult: la ultima vizită a lui Gorbaciov la București, în iulie 1989, conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, Ceaușescu era să se bată cu Gorbaciov într-o vilă de protocol din cartierul Primăverii. I-au despărțit gărzile de corp.
    • Ca președinte din partea FSN, FDSN și PDSR (precursoarele PSD), Iliescu a transformat țara într-un câmp de război, ca o continuare a crimelor oribile din decembrie 1989. În iunie 1990 i-a chemat pe mineri, în frunte cu liderul lor, Miron Cozma, pentru a zdrobi „forțele fasciste, care încearcă să destabilizeze țara”. Așa i-a definit Iliescu pe opozanții din partidele de dreapta PNȚCD și PNL, dar și pe cetățenii ieșiți în stradă în semn de protest față de instaurarea unei noi forme de comunism.
    • În urma Mineriadei horror din 13-15 iunie 1990 au rămas 6 morți și sute de mutilați sau grav răniți. În ciuda acestui fapt, Iliescu s-a comportat ca un dictator autentic: criminal cu sânge rece. „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică, ați simțit momentul dificil și, cu o dăruire exemplară, v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”, le-a recitat Ion Iliescu minerilor un discurs tipic de sorginte profund comunistă (video: AICI).
    • În septembrie 1991, același Iliescu i-a chemat din nou la București, de data asta pentru a debarca Guvernul Roman. Era guvernul său, care însă nu mai asculta de el în privința vitezei cu care ar trebui făcute reforme economice într-o țară care se sufoca. În asaltul mineresc asupra Palatului Victoria au murit trei oameni (doi cetățeni și un jandarm).
    • Ion Iliescu a fost inițiatorul principal al celor trei mineriade din 1990 și a celei din 1991, care au terorizat o țară întreagă: 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 (primele două au fost mai mici, de încălzire), 13-15 iunie 1990, 24-28 septembrie 1991.
    • L-a umilit de mai multe ori pe Regele Mihai, refuzându-i reîntoarcerea în România. Preț de 8 ani, Mihai I a fost considerat ca un soi intrus de regimul lui Ion Iliescu. În aprilie 1990, regele n-a reușit să revină în țară după 43 de ani de exil, după ce autoritățile din acea perioadă îi refuzaseră viza pe motiv că, în decembrie 1947, îi fusese retrasă cetățenia română. A ajuns totuși la București pe 25 decembrie 1990, dar cu un pașaport diplomatic danez! I-a fost acceptată o vizită de 24 de ore pentru a merge la mormintele strămoșilor săi, dar și la slujba de Crăciun. Poliția regimului Iliescu i-a barat însă calea pe autostrada București – Pitești. Mihai I a fost nevoit să se întoarcă la București, iar de-acolo să ia avionul din nou spre exil. În 1992, Regele Mihai a celebrat Paștele în țară. Înfricoșat de sutele de mii de simpatizanți ieșiți în stradă pentru a-l aclama pe rege, Ion Iliescu i-a interzis o nouă revenire în România pe o perioadă de cinci ani! PDSR-ul condus de el cu mână de fier l-a declarat persona non grata pe Mihai I, în 1994, când n-a fost lăsat să coboare de pe scara avionului, la Otopeni.
    • Nici nu se uscase bine sângele eroilor morți la Revoluție, că Ion Iliescu dăduse, pe data de 4 ianuarie a anului 1990, Decretul-lege nr. 3, absolut revoltător: i-a amnistiat pe toți cei care au primit o pedeapsă sub trei ani de închisoare. În urma acelei legi, au scăpat mulți infractori violenți. Printre ei s-au numărat și oamenii lui Ceaușescu, cei care i-au bătut pe revoluționari. Același model abominabil avea să-l aplice și perechea infracțională Dragnea-Tăriceanu în 2017-2019.
    • 15 august 1992: Ion Iliescu își scoate în evidență pornirile barbare. Întrebat de ziaristul Paul Pârvu, reporter de investigație la ziarul „Telegraf” din Constanța, despre Revoluție, Piața Universității, KGB și relațiile lui cu sovieticii, urmașul lui Ceaușescu a devenit violent. „Măi, animalule!”, i-a zis Iliescu lui Paul Pârvu, repezindu-se să-i bage mâna-n gât.
    • A încurajat infracțiunile la nivel național, inclusiv jocurile piramidale gen Caritas. În urma acestor orori au rămas milioane de oameni păgubiți. Chiar Ion Iliescu i-a atras în cursă, comportându-se ca un agent de marketing pentru escrocul Ion Stoica.
    • I-a grațiat pe membrii CPEx al PCR, condamnați pentru reprimarea Revoluției din 1989, dar și pe ofițerii care au executat focuri de armă în zona Calea Lipovei din Timișoara. În 2003, l-a scos din pușcărie pe criminalul Iosif Veverca, milițian care a ucis o persoană la Timișoara în timpul Revoluției din 1989. Prin același decret, i-a grațiat și pe liderul minerilor, Miron Cozma, dar și pe Ioan Corpodean, ofițer de miliție implicat în reprimarea revoltelor din decembrie 1989 de la Timișoara.
    • I-a acordat lui Corneliu Vadim Tudor, una dintre slugile odioase ale lui Nicolae Ceaușescu, Ordinul Național „Steaua României” în rang de cavaler. În 2010, președintele Traian Băsescu a revocat decizia lui Iliescu.
    • În 2017, Iliescu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității, la pachet cu Petre Roman, fost premier, și cu siniștrii Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Miron Cozma. El este inculpat în două dodsare istorice: „Revoluția” și „Mineriada”.

    Deșeul numărul 2: Adrian Năstase, nepotul „Mătușii Tamara”

    • Membru PCR și secretar al UTC, în perioada 1976-1989.
    • Participant la două conferințe ale UTC, desfășurate la Moscova (URSS) și Phenian (Coreea de Nord) în 1989.
    • Procurorii DNA l-au acuzat de spălare de bani în dosarul „Trofeul Calității”. În calitatea sa de președinte al PSD, Năstase și-a finanțat campania pentru prezidențialele din 2004 în mod ilegal. În acest sens, el s-a dovedit a fi un beneficiar direct al sumei de 10 miliarde de lei vechi. „Bombonel” a fost ajutat de Irina Jianu, care a organizat în 2004 afacerea „Trofeul Calității în Construcții”. Nu mai puțin de 3.000 de firme au fost obligate să contribuie cu bani la o serie de simpozioane organizate de Inspectoratul de Stat în Construcții în colaborare cu societatea Urban Construct, diriguită în acea perioadă de un apropiat al lui Năstase, Bogdan Popovici. Irina Jianu a primit 4 ani de închisoare cu executare, iar Bogdan Popovici 6 ani.
    • Dacă Năstase ar fi câștigat alegerile din 2004, România s-ar fi îndepărtat mult de fdemocrație. Cu siguranță, n-am mai fi avut nicio condamnare la închisoare din rândul politicienilor și ai apropiaților acestora. Iar Laura Codruța Kovesi ar fi rămas un simplu procuror regional, la Sibiu. Am fi riscat, ca țară, să nu intrăm în Uniunea Europeană în 2007 și să fim mulți ani sub pulpana Rusiei.
    • Procurorii DNA au cerut pentru Adrian Năstase 3 ani de închisoare pentru fapte de corupție în cadrul dosarului „Mătușa Tamara”. Potrivit procurorilor DNA, Ioan Melinescu, fost șef la Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, s-a întâlnit cu Adrian Năstase în noiembrie 2000, informându-l că ONPCSB lucrează la un dosar privind depunerea de către Dana Năstase (soția lui Adrian Năstase) a sumei de 400.000 de dolari într-un cont deschis la banca Creditanstalt (devenita mai tarziu HVB Bank). Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca dosarul până după alegeri. Instituția condusă de Melinescu ar fi avut dovezi că suma de 400.000 de dolari, depusă de Dana Năstase, nu era justificată din venituri. „Potrivit unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător, reieșea că suma de 400.000 USD, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernașov, care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt.  Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezești pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy și Lalique, obiecte valoroase de mobilier și 30 de piese bijuterii aur totalizând cca. 600 de grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernașov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia și proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declarație de bună-credință”, susțineau procurorii DNA.
    • „Mătușa Tamara” a fost unul dintre cele mai tărăgănate dosare de corupție, „staționând” în instanță 1.659 de zile. Potrivit HotNews.ro, fapta lui Năstase s-a clasat pe locul 2 în topul dosarelor care se apropiau de termenul de prescripție. A fost judecat în 22 de termene. În final, „Bombonel” a scăpat basma curată. Motivul judecătorilor de la Înalta Curte: fapta nu există. Cum a ajuns Năstase să fie acuzat de DNA? Invitând presa la el acasă să-i filmeze tablourile și alte obiecte valoroase.

    Deșeul numărul 3: „mascota” Mircea Geoană

    • Sluga lui SOV: înainte de alegerile prezidențiale din 2009, și-a petrecut noaptea în vila afaceristului Sorin Ovidiu Vîntu. A fost filmat și dat în vileag, iar episodul a explodat mediatic în timpul dezbaterii electorale decisive dintre Mircea Geoană și Traian Băsescu.
    • Laș: a dat vina pe Viorel Hrebenciuc pentru ilegalitățile comise în timpul campaniei sale electorale – bani strânși pentru el de la miliardarul Ioan Niculae.
    • Interese: Ioan Niculae, patronul InterAgro, voia să obțină foloase ilegale de la stat în schimbul finanțării campaniei lui Geoană.
    • Repercusiuni: cu excepția lui Geoană, acționarii din umbră ai PSD S.A. au ajuns la închisoare.
    • A intrat în istorie cu o frază ridicolă și printr-o manifestare copilărească: „Mihaela, dragostea mea, am învins!”. Învinsese, de fapt, Traian Băsescu. Geoană a rămas doar „președintele de o noapte”.

    „Mihaela, dragostea mea!”

    Deșeul numărul 4: „dottore” Victor Viorel Ponta

    • Pe când era premier, în CV-ul său figura un masterat la Universitatea din Catania (Italia). După ce presa i-a descoperit minciuna, Ponta și-a șters acea pată neagră din CV. Prea târziu. Președintele Traian Băsescu l-a botezat la acea vreme cu un apelativ care avea să devină celebru: „dottore”.
    • Ulterior, s-a descoperit că Ponta și-a plagiat teza de doctorat, intitulată „Curtea Penală Internațională”, coordonată de Adrian Năstase, pe atunci premierul României. Verdictul a fost dat de CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), Comisia de Etică a Universității din București și de Raportul Științific întocmit de trei profesori de Drept. I-a fost retras titlul de doctor.
    • Victor Ponta s-a manifestat ca un mincinos incorigibil, un adevărat mitoman. Pe când conducea PSD și Guvernul României, era capabil să producă, spontan, 5 minciuni într-o frază de 20 de cuvinte. Performanță de Guiness Book.
    • Pentru a-și trimite soția la Bruxelles în 2009, Ponta a recurs la un șiretlic specific PSD S.A. A aprovizionat birturile din comunele cu primari PSD cu tărie cu aromă de vodcă. Patronii crâșmelor au primit instrucțiuni clare: să dea de băut numai celor care o vor vota pe Daciana la europarlamentare. Un caz concludent s-a petrecut în localitățile din județul Caraș-Severin. Deputatul Ion Mocioalcă a organizat totul ca la carte pe raza municipiului Caransebeș. Oamenii primeau câte o sticlă de jumătate de litru de rachiu contra unui vot: asta numai după ce se semnau pe o listă!
    • La alegerile prezidențiale din 2014, Victor Viorel Ponta, omul lui Adrian Năstase, l-a învins pe Klaus Werner Iohannis în primul tur de scrutin cu un procentaj uluitor: aproape 10% diferență. Dar a urmat turul doi. Ponta a înregistrat o înfrângere usturătoare, fiindcă măturat de valul de furie populară declanșat de obstrucționarea votului în diaspora.
    • În 2002, Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinului Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler. N-a fost un titlu gratuit. Până în 1998, a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 din București, iar între anii 1998 și 2002 – procuror la Parchetul General, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Mai precis, și-a adus și el contribuția la încercarea de a-și spăla colegii de partid de infracțiunile comise de-a lungul anilor. Bașca, între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor. Adică, în perioada în care Năstase-șase case era cercetat în dosarul „Mătușa Tamara”.
    • A contribuit indirect la dezastrul de la clubul Colectiv, soldat cu 64 de morți și peste 150 de răniți. În calitatea sa de premier, nu s-a asigurat că instituțiile statului, pe care le-a coordonat în 2015, își fac treaba. Tragedia a fost generată de superficialitatea la nivel guvernamental, dar mai ales de corupția încurajată la toate nivelurile. Acea catastrofă a dus la demisia lui Ponta din funcția de premier.
    • Sub steagul Pro România, pozează în erou, om bun la toate, salvatorul națiunii peste următorii 5 ani, când are de gând să candideze din nou la prezidențiale. Și-a luat în echipă o parte din angajații PSD S.A. Printre ei, caraghios, se numără și Mihai Tudose, cel care și-a dat demisia din funcția de prim-ministru exact atunci când trebuia să-l primească în vizită pe premierul japonez Shinzo Abe.

    Deșeul numărul 5: „picata” Viorica Vasilica Dăncilă

    • Candidează la președinția României doar dintr-un orgoliu nemăsurat: dacă tot a fost prima femeie președinte al PSD, prima femeie premier, de ce să nu fie și prima femeie președinte de stat?! A spus-o cu propria gură. Ce denotă asta? Că nu e interesată de prerogativele funcției de președinte, ci de fală și de beneficiile pe care le poate avea dacă va câștiga alegerile de luna viitoare. Exemplu: eliberarea unor infractori precum Liviu Dragnea.
    • Înainte să dorească o confruntare cu președintele Klaus Iohannis, Viorica Vasilica Dăncilă ar trebui să-și facă ordine în propriul partid. Mai precis, cum crede ea că îl va depăși în duelul verbal pe Iohannis, când e catalogată în PSD S.A. drept „proasta României”? Cine zice asta? Păi, chiar baronul de Vrancea, Marian Oprișan.
    • În nici doi ani la Palatul Victoria, a comis gafe de exprimare și de neștiință cât toți premierii României la un loc din ’90 încoace. Iată câteva din ele: „Acești oameni cred că sunt autiști”, „a lipsei de imunoglobină de pe piața imunoglobinei”, ¨”uro 20-20″, a pupat o fetiță de 3 ani pentru că a stat în cap pentru a-i satisface plăcerile, „Orice om îi este teamă de o plângere penală”, „Facem un exercițiu de imagine”, „Putem spune pe scurt că reducem democrația”, „Sunt trei stadioane care se fac deja: Dinamo, Rapid și… Giulești”, „Uniunea Europeană prost-Brexit”, a uitat numele premierului estonian aflat într-o vizită oficială în România, „Recunoscute de Fondul Monetar Internațional, de Banca Monetară”, „Dorim să ne anexăm pe prevenție”, „Partener oficial Boing”, „Mă bucur să fiu la Priștina, în prima vizită a unui prim ministru român în Muntenegru” (se afla la Podgorica), „În ceea ce privește învățământul antrepreșcolar”, s-a așezat pe scaunul premierului spaniol în cadrul unei vizite, „Nu în ideea de a scuza pe cineva, de a abroga pe cineva”, „Dacă o femeie poate fi bătută cu atâta bestialitate de către protestanți”, „Un monument care ne putem mândri”, „Am vorbit cu domnul ministru Boris Borisov” (îl cheamă Boiko), „Caracterizarea cea mai bună ne-o face românii”, „Dinamica exporturilor totale devastând…”.
    • A picat treapta I și a II-a la Liceul „Mihai Viteazul” din Ploiești. Ca să scape de școala profesională și de prelucrarea prin așchiere, Viorica Vasilica s-a transferat la Liceul Energetic din același oraș.

    Iată de ce locul Vioricăi Vasilica e bun doar pentru coșul de gunoi al istoriei. Decât să participe la o confruntare cu Iohannis, din care poate ieși extrem de șifonată, ar fi mai indicat să piardă la un scor de neprezentare.

    Delete deșeul 1, delete deșeul 2, delete deșeul 3, delete deșeul 4, delete deșeul 5! Societate românească perfect curățată de virușii „ciumei roșii”!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Cucule, pușcăria te mănâncă! Autodenunț: a fost acasă la șefa Tarom și a întrebat-o „ce parlamentari zboară” în ziua moțiunii. DNA începe luni audierile

    * VIDEO. CTP despre tentativa lui Cuc de a bloca la sol avioanele Tarom: „Un act de terorism, deturnare de avion”

    * AUDIO. Candidata lui Voiculescu îl acuză pe „Varan”, plângând, că i-a furat banii de campanie și îi șantajează soțul bancher. „Jegul ăsta de om”, „o mizerie umană!”, „viermele ăsta”, spune un colaborator

    * Ei sunt cei doi primari PSD care s-au dat drept însoțitori de copii pentru a vedea din tribună meciul cu Norvegia!

    * VIDEO. Un propagandist anti-justiție cere, la RTV, ca lui Dincă să-i fie administrată scopolamină, un drog periculos, interzis de ONU și de legislația română!

    * VIDEO. Planul pervers al PSD: blocarea Parlamentului. Sabotarea cvorumului ar împiedica instalarea Guvernului PNL, dar și alegerile anticipate

    * „Criminalilor, mi-ați omorât părinții!” Scrisoare cutremurătoare a unei femei îndoliate către PSD, ALDE și UDMR. „Dacă ați fi votat altfel, ucigașul ar fi rămas în închisoare, iar părinții mei ar fi acum în viață”

    * Cumpănașu aruncă în luptă și decolteul nevestei sale guvernamentale. Miza: 3% la alegeri, adică 10 milioane de euro

    * Cumpănașu cere bani pentru campanie motivând că-i cheltuie pentru găsirea Alexandrei și pentru a salva copiii noștri! „Echipe de investigatori scotocesc întreaga Europă”

    * VIDEO. Cumpănașu plânge și suspină. S-ar fi putut vinde pe câteva milioane de euro, dar a crezut, naiv, în donațiile poporului

  • Crimă judiciară: Dosarul Mineriadei a fost respins de Înalta Curte! Ion Iliescu și ceilalți inculpați scapă de judecată

    Decizie scandaloasă a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ): Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 nu va intra la judecata pe fond, ci va fi retrimis Parchetului Militar! Motivul: .nulitatea rechizitoriului. Decizia ÎCCJ va putea fi atacată cu apel în 5 zile.

    Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată pe 13 iunie 2017, dar a fost ținut la camera preliminară aproape doi ani. Acum, soluția este de invalidare a lui, deși victimele Mineriadei așteptau judecata pe fond.

    Părțile vătămate au anunțat deja că vor face apel. E de așteptat ca și Secția Militară a Parchetului General să procedeze la fel.

    Printre cele 13 persoane puse sub acuzare în acest dosar se numără Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, gen. Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu.

    Aceștia sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, fapte pedepsite cu închisoare pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

    Printre acuzați se afla și amiralul (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, dar între timp acesta a decedat.

    Celelalte persoane puse sub acuzare:

    • Matei Drella – lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, județul Hunedoara;
    • Plăieş Cornel Burlec – ministru adjunct la Ministerul Minelor;
    • general (rez.) Vasile Dobrinoiu – comandantul Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne;
    • colonel (rez.) Petre Petre – comandantul Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne;
    • Alexandru Ghinescu – directorul IMGB.

    Toți aceștia scapă momentan de judecată, nu însă și de urmărirea penală. La 29 de ani de la ororile din 13-15 iunie 1990, vinovații încă nu au fost pedepsiți, iar ping-pong-ul Parchet – instanță pare fără de sfârșit.

    Filmul „Piața Universității” – regia Stere Gulea

    CITIȚI ȘI:

    * Mesajul admirabil al fetei tâlhărite la lift: „Voi merge la referendum. Vor să-i scoată mai repede din pușcării pe cei vinovați de fapte pe care eu le-am trăit pe pielea mea”

    * Umilit de #Rezist, Dragnea amenință cu bătăuși și contramanifestații violente. Mizează pe prietenii lui, interlopii

  • Ion Cristoiu, diversionist: „Ion Iliescu e acuzat de crime împotriva umanității pentru că l-a răsturnat pe Ceaușescu!”

    Trimiterea în judecată a „Dosarului Revoluției” e un fel exorcizare: scoate la iveală toți dracii din politică și din presă.

    Ion Cristoiu la RTV: „Acest dosar e o rușine! Revoluțiile nu se judecă la tribunal, revoluțiile sunt judecate de istorie. Ce scrie în rechizitoriul procurorilor? Ion Iliescu e acuzat de crime împotriva umanității pentru că l-a răsturnat pe Ceaușescu! Mai înțelegeți ceva? Credeți că ăia de afară mai înțeleg ceva?”

    Afirmațiile lui Ion Cristoiu sunt aberații și arată o teribilă rea-credință.

    1. Nu Revoluția e judecată la tribunal, ci crimele Revoluției! În perioada 22-31 decembrie 1989, sub Ion Iliescu (care avea întreaga putere în stat, toate instituțiile răspundeau la comanda sa), au murit aproape 1.000 de oameni și au fost răniți prin împușcare aproape 3.000. Și vine acum Ion Cristoiu și ne spune că toate aceste crime nu trebuie anchetate de justiție, pentru că le va judeca istoria?! Ce gândire ticăloasă!
    2. Ion Iliescu este acuzat de crime împotriva umanității NU pentru că „l-a răsturnat pe Ceaușescu”, ci pentru crimele pe care le-a generat după preluarea puterii. Și, apropo: NU Iliescu „l-a răsturnat pe Ceaușescu”! Iliescu l-a găsit gata răsturnat. Și l-a împușcat, că așa i-au spus lui sovieticii că trebuie să facă. Și a luat măsuri să fie împușcați, „în lupta cu teroriștii”, și o parte dintre cei care-l răsturnaseră pe Ceaușescu. Așa, preventiv, să nu cumva să pretindă participarea în conducerea post-ceaușistă a României…

    Iliescu a intrat în scenă, prin apariția la TVR, abia după ce a avut confirmarea că Ceaușescu a fost arestat la Centrul de Plante din Târgoviște și că se află sub paza a doi milițieni. Urlau unii pe televizor că „dictatorul a fugit”, dar Iliescu încă nu s-a încumetat să vorbească națiunii înainte de a fi sigur că binefăcătorul său politic (pe care-l ura sovietic-visceral) e arestat.

    Ce ne spun procurorii, în rechizitoriu? „Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste”.

    Și: „Pe 22 decembrie 1989, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: «Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă. (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile Securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi, când era piaţa plină de lume, au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central, unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională. (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (…) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi.(…) În sediu se află generalul Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia. (…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti»”.

  • Și „călăul” Ion Iliescu apelează la SS-Gestapo pentru a se răzbuna pe Augustin Lazăr!

    Ion Iliescu nu se împacă deloc cu statutul de inculpat în dosarele Revoluției și Mineriadelor, ambele trimise în judecată de Secția Militară a Parchetului General.

    Avocații fostului președinte au anunțat că depun o plângere de abuz în serviciu la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), cunoscută ca „Secția Specială” (SS-Gestapo). Plângerea îi vizează atât pe procurorul general, Augustin Lazăr, cât și pe procurorii militari care au instrumentat Dosarul Revoluției.

    Acțiunea obraznică a lui Ion Iliescu se înscrie în ofensiva penalilor împotriva magistraților, încurajată obscen de actuala guvernare. Iar SS-Gestapo, secția condusă de tandemul Gheorghe Stan – Adina Florea, confirmă o dată în plus că este Secția de intimidare a magistraților. De ea se își leagă speranțele ce mai mari criminali și cei mai abjecți tâlhari.

    Ion Iliescu urmărea supunerea oarbă a României față de Moscova

    Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus (șeful Aviației Militare în decembrie 1989) sunt acuzați de crime împotrivă umanității.

    Guparea Iliescu s-a constituit după 1968 ca „o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”, susțin procurorii în rechizitoriu.

    Procurorii militari confirmă că anunțul privind solicitarea intervenției militare a URSS a fost făcut la TVR, pe 23 decembrie. Atunci, televiziunea se afla sub controlul Armatei care, la rândul ei, era controlată de gruparea Iliescu. Prin urmare, membrii acestei rețele sunt cei care au luat decizia de a chema trupele sovietice.

    În anunțul de la TVR, citit de crainicul George Marinescu, se menționa că solicitarea intervenției militare sovietice a fost făcută de conducerea CFSN, adică gruparea Iliescu. Ca pretext, a fost folosit „pericolul terorist”, care s-a dovedit a fi o diversiune regizată chiar de gruparea pro-sovietică a lui Ion Iliescu.

  • Top 3 ticăloși: 1. Dragnea, 2. Iliescu, 3. Voiculescu. Bătaie mare pentru primul loc între Distrugător și Criminal!

    Sondajul cu întrebarea „Care a fost cel mai mare ticălos din ultimii 30 de ani?”, derulat pe ziaristii.com, are rezultate spectaculoase.

    Pentru prima oară în deceniile post-comuniste, Ion Iliescu este detronat din fruntea ticăloșilor. Creierul bolnav al diversiunilor criminale din decembrie 1989 și al mineriadelor sângeroase din 1990-1991 cade pe locul 2, fiind depășit de un coleg de partid.

    Noul lider al ticăloșilor, în viziunea cititorilor ziaristii.com, este Liviu Dragnea, cotat cu 44%, față de cele 37% ale lui Ion Iliescu.

    Podiumul este completat de Dan Voiculescu, care-l depășește clar pe Adrian Năstase.

    Semnificativ este faptul că pe primele locuri se află tandemul actual din fruntea PSD: Liviu Dragnea (președinte executiv) – Ion Iliescu (președinte de onoare). Sau, atfel spus, conducătorul actual și fondatorul partidului-mafie.

    Ei sunt completați de patronul Propagandei PSD, Dan Voiculescu, cel care, prin televiziunile sale abjecte, a infestat mass-media și politica din România ultimilor trei decenii.

    Sondajul este deschis, puteți vota în continuare.

    VOTAȚI AICI:

    * Care a fost cel mai mare ticălos din ultimii 30 de ani?

    ALTE SONDAJE:

    * BAROMETRU APRILIE: Cu cine veți vota la alegerile europarlamentare din 26 mai?

    * Care a fost cel mai bun președinte al României?

    * Va fugi Dragnea din țară, precum Mazăre, Ghiță, Udrea etc.?

  • Dosarul Revoluției: Ion Iliescu a contribuit în mod direct la generarea psihozei terorist-securiste

    Rechizitoriul întocmit de procurorii militari descrie mecanismul diversionist prin care grupul FSN a trimis la moarte aproape 1.000 de oameni. Nimic la întâmplare, totul cu premeditare. Acest grup a creat „fenomenul terorist”.Iliescu, Voican (dintre cei aflați încă în viață) și tovarășii lor Brucan, Militaru, Stănculescu, Lupoi, Cico Dumitrescu, Sergiu Nicolaescu etc. (decedați între timp) au aplicat un infernal mecanism de dezinformare, cu scopul de a prelua și a-și consolida puterea și de a-i lichida fără judecată pe Ceaușești.Începând cu 22 decembrie 1989, în toată țara a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului. Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.Anchetatorii spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la un adevărat genocid, ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forţele armate folosind 12.600.000 de cartuşe.

    Extrase din rechizitoriul procurorilor

    Au fost folosite toate tehnicile de dezinformare

    • Începând cu orele 18.30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului.
    • Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu. Întreaga populaţie a României a fost supusă în timpul Revoluţiei, în mod deliberat şi profesionist, la o amplă inducere în eroare.
    • Este elocvent că în timpul Revoluţiei au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal).

      Masele populare au fost neutralizate

    • Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului preşedinte.
    • Psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă -, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar şi militarii, pe întregul teritoriu al României. În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale.
    • Scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat, având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate, în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu).

    Ion Iliescu a contribuit la psihoza teroristă

    • Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN.

      Secvență din sediul CC al PCR (acuala clădire a ministerului de Interne, vizavi de Palatul Regal), 22 decembrie 1989, ora 18.00. Cel cu chelie, așezat, este Vasile Nicolcioiu. Ușor de recunoscut: Ion Iliescu, Petre Roman și Adrian Sârbu (cel cu barbă)

    • Astfel, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: „Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă. (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile Securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi, când era piaţa plină de lume, au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central, unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională. (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (…) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi. (…) În sediu se află generalul Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia. (…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti”.
    • Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste.

    Diversiunea „securiști = teroriști”

    • Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie, şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat.
    • În momentele apariţiei televizate, Ion Iliescu cunoştea că generalul Iulian Vlad – şeful DSS – s-a alăturat Revoluţiei. Totodată, şeful Direcţiei I din DSS îşi declarase deja ataşamentul faţă de noua putere. Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste, dezinformând opinia publică prin întregul său discurs.
    • A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauza principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989.
    • Primele victime prin împuşcare au apărut în Capitală în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după ce psihoza teroristă a început să se instaleze.
    • Într-o altă intervenţie de la TVR, din ziua de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu reia tema teroriştilor, a unor indivizi fanatizaţi, „care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor”.

    12.600.000 de cartuşe

    București, decembrie 1989
    • Focul fratricid (existent la scară largă atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale ţării), tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei teroriste.
    • Forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe.
    • În intervalul 22-25 decembrie 1989, s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri. Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii.
    • În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat.

    București: 166 de tancuri și 108 TAB-uri

    • În intervalul 16-27 decembrie 1989 au decedat 1.006 persoane, din care 153 până la 22 decembrie. În acelaşi interval, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie, iar 2.157 după 22 decembrie.
    • În jurul obiectivelor civile şi militare de interes major aflate în Bucureşti şi în marile oraşe, au fost cantonate treptat forţe militare excesiv de numeroase şi total eterogene, iar masarea acestor forţe în perimetre reduse s-a făcut fără asigurarea unei comunicări eficiente între efectivele militare, astfel încât, de cele mai multe ori, acestea nu se cunoşteau între ele şi nici măcar nu cunoşteau cu claritate propriile misiuni în care au fost angrenate.
    • În Bucureşti, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent, 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri, deşi Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană, militarii tanchişti nefiind instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană.
  • Agitația PSD pe tema deținuților politic este o mascaradă. Adevăratul torționar stalinist le e președinte de onoare: Ion Iliescu!

    Agitația PSD pe tema deținuților politic este o mascaradă. Adevăratul torționar stalinist le e președinte de onoare: Ion Iliescu!

    Una dintre marile diversiuni post-comuniste se derulează de câteva săptămâni sub ochii noștri. Un mărunt procuror al anilor ’80, în prezent procurorul general al României, este prezentat ca „mare torționar”, fiind linșat de televiziunea unui securist odios și de partidul fondat de supervizorul unei Securități județene.

    Să spui spui despre Augustin Lazăr că a fost un torționar este o mare ticăloșie.

    Să mergi la Cotroceni cu un fost colonel de Securitate, actual general în rezervă, propulsat de FSN în 1990 ca adjunct al lui Virgil Măgureanu la SRI, este o imensă ticăloșie.

    Să deplângi soarta foștilor deținuți politic din poziția de președinte al PSD (fostul FSN), de ministru, parlamentar sau simplu membru al acestui partid, în vreme ce președinte de onoare și icoană pe perete continuă să-ți fie Ion Iliescu, asta e o uriașă ticăloșie!

    Ion Iliescu este exponentul stalinismului proiectat peste decenii până, iată, în secolul XXI.

    Născut în 1930, s-a format într-o familie bolșevică, având un tată care se închina la Moscova lui Stalin (Alexandru Iliescu).

    În timpul liceului, a participat la brigăzile roșii din Albania, care aveau rolul de impune comunismul și în această țară balcanică.

    La 20 de ani, în plin staliism, a fost selectat în lotul tinerilor activiști trimiși „la studii” în URSS – în realitate, la cursuri intensive de îndoctrinare, care presupuneau și depunerea jurământului de credință față de „măreața Uniune Sovietică”.

    După cinci ani la Moscova (1950-1955), dintre care trei sub Stalin și doi sub Hrușciov, a revenit în România lui Gheorghiu Dej, care se afla încă sub cizma trupelor sovietice de ocupație. A primit imediat funcții de conducere în structurile comuniste, conform indicațiilor date de tovarășii sovietici.

    În 1956 a fost trimis de Dej la Timișoara, să înăbușe în forță mișcarea de solidarizare a studenților români cu Revoluția maghiară. La comanda sa, sute de studenți au fost exmatriculați și arestați. Și avea doar 26 de ani!

    Sub Ceaușescu, între 1968 și 1971, a deținut puterea sa maximă în comunism: secretar cu propaganda al CC al PCR.

    În 1971 a fost tras pe linie moartă: secretar cu propaganda la Județeana de Partid Timiș. Ceaușescu nu i-a mai putut suporta intrigile, servilismul excesiv față de Moscova și nerăbdarea de a căpăta mai multă putere.

    La presiunile Moscovei, Ceaușescu a fost nevoit să-l promoveze prim-secretar al unui Comitet Județean de Partid. Și nu oriunde, ci la Iași, unde funcționa și un consulat sovietic aproape de granița cu URSS.

    În cei 5 ani ca prim-secretar la Iași (1974-1979), printre atribuțiile sale s-a numărat și coordonarea Securității județene.

    El, Ion Iliescu, a dirijat zeci de ofițeri de Securitate, inclusiv pe cei care prin fișa postului erau torționari.

    El, Ion Iliescu, este președintele de onoare al PSD.

    Și mai are vreun PSD-ist tupeul de a acuza un mărunt procuror an anilor ’80 că n-a sfidat legile strâmbe ale dictaturii și n-a devenit disident?

    Torționarii anilor duri ai stalinismului pot pronunța cuvântul „torționar”?

    Toate astea sunt blasfemii insuportabile. Mai ales că vine Liviu Dragnea – impostorul, infractorul – și declară: „Dosarul Revoluţiei trimis de Lazăr la instanţă este o mascaradă, ca să încerce să abată atenţia de la grozăviile care au ieşit la iveală despre el. Nu mă pot delimita de Ion Iliescu. Ion Iliescu este un om pe care îl apreciez, un om care a ţinut România în graniţele ei şi în stabilitate, într-o perioadă foarte grea. Nu trebuie judecat, e o mascaradă”.

    Necruțători până la cruzime față de procurorul Lazăr și admiratori necondiționat ai stalinistului Iliescu – așa sunt PSD-iștii, cu Dragnea în frunte. Dar e de înțeles: nelegiuiții, impostorii, infractorii…

    Alte comentarii de GRIGORE CARTIANU:

  • Dosarul Revoluției ajunge în instanță după 29 de ani. Lazăr electrocutează tabăra ucigașilor din 1989, travestiți în apărători ai drepturilor omului

    8 aprilie 2019 – o zi istorică: procurorul general al României, Augustin Lazăr, anunță că Secția Militară a Parchetului General a trimis în judecată dosarul Revoluției din 1989.

    Într-o declarație de presă, Lazăr a precizat că dosarul Revoluției a fost unul dintre obiectivele asumate în proiectul său managerial, cu care a câștigat concursul pentru numirea în funcție, în urmă cu trei ani.

    Procurorul general a prezentat scuze public, în numele instituției pe care o conduce, pentru cei aproape 30 de ani pierduți pe drumul de la crimele din 1989 la începerea judecării lor.

    Augustin Lazăr a făcut o precizare importantă: două treimi din volumul informațiilor aflate la dosar (2.030 de volume din totalul de 3.330) sunt rodul muncii echipei de procurori militari care a preluat cauza în urmă cu trei ani.

    Din păcate, doar trei mari inculpați au fost trimiși în judecată: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gen. Iosif Rus (fostul șef al Aviației Militare). Dintre ceilalți inculpați, unii au murit în timpul instrumentării dosarului (gen. Nicolae Militaru, Cico Dumitrescu, Mihai Lupoi, Dan Iosif, Sergiu Nicolaescu etc.), pentru alții s-a dat clasare.

    Explicațiile lui Augustin Lazăr

    Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu în 1990

    • „Oameni de cultură, politicieni, cercetători au exprimat de-a lungul timpului diverse teorii în legătură cu momentul decembrie 1989. Azi, juriștii încheie această provocare, prezentând adevărul judiciar, ca parte a unei investigații complexe, care a pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele revoluției nu este instituțională, ci este directă, individuală.”
    • „Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 de volume au fost instrumentate după 13 iunie 2016. Sunt niște cifre ilustrative pentru volumul impresionant de muncă.”
    • „Pentru întocmirea rechizitoriului au fost administrate probe obținute după iunie 2016, dată la care s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale.”
    • „Datorăm soluționarea acestui dosar istoric unei echipe de procurori militari din elita Ministerului Public.”
    • „În arhivele unor instituții se aflau probele concludente.”
    • „Adresez mulțumiri următoarelor instituții: MApN – pentru identificarea mai multor documente militare de arhivă; Senatul României – pentru declasificarea stenogramelor Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din 1989; CNSAS – pentru informațiile puse la dispoziție; SRI – pentru identificarea, declasificarea multor documente militare de arhivă; MAI și STS – pentru sprijinul logistic oferit.”
    • „Prezint scuzele instituționale ale Ministerului Public pentru faptul că această anchetă a durat 30 de ani.”
    • „Soluția emisă e o dovadă de respect pentru memoria eroilor din decembrie 1989.”

    Rechizitoriul dovedește „diversiunea teroristă”

    Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Mihai Ispas la TVR, pe 22 decembrie 1989

    Comunicatul Parchetului precizează: „Cercetările au vizat faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii”.

    • „Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 de răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12.00).”
    • „Ancheta a stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării  şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.”
    • „Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din MApN, fără a interveni pentru stoparea lor.”

    • Gen. Iosif Rus

      „Gen. Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane.”

    • „La  23.12.1989. gen. Iosif Rus a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.”
    • „Întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16.00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia.”
    • „Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general-locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general-maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al Apărării) și Gelu Voican Voiculescu, a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.”
    • „Pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989 ar fi  fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea CFSN), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.”
    • „Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale MApN (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al Apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai MApN a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai CFSN a însemnat garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român.”

    Comunicatul Parchetului Militar

    Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a comunicatelor din datele de 8 februarie 2017, 18 decembrie 2017, 2 aprilie 2018, 17 aprilie 2018 și 21 decembrie 2018 este abilitat să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

    Una dintre prioritățile strategice ale Ministerului Public, în exercitarea rolului său constituțional de a apăra interesele generale ale societății, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, a constituit-o soluționarea așa numitelor ,,dosare istorice”, reprezentând acele cauze vizând clarificarea unor aspecte esențiale privind istoria recentă a țării.

    Astfel, la data de 1 august 2016, procurorii militari din cadrul Secţiei Parchetelor Militare, în cauza denumită generic drept ”Dosarul Gheorghe Ursu”, vizând moartea cunoscutului dizident anticomunist, au dispus trimiterea în judecată a doi foști ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, precum și a unui fost ministru de interne și a unui fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la săvârșirea de infracțiuni contra umanității.

    În iunie 2017, procurii militari au finalizat ”Dosarul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990”, în care au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității 14 inculpați, printre care un fost șef de stat, un fost prim-ministru al guvernului interimar al României, un fost viceprim-ministru al guvernului interimar al României și un fost director al Serviciului Român de Informații.

    Astăzi, la aproape trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, după o evoluție complexă și complicată a cauzelor penale ce au avut ca obiect cercetarea faptelor săvârșite în acea perioadă, fapte ce au dus la căderea regimului comunist, suntem în măsură să anunțăm soluționarea acestui dosar esențial pentru aflarea adevărului despre istoria noastră recentă.

    Prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

    1. Iliescu Ion – fost preşedinte al României,

    2. Voiculescu Voican Gelu – fost viceprim-ministru al Guvernului României şi

    3. general (rtr.) Rus Iosif – fost şef al Aviaţiei Militare,

    pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

    Pentru întocmirea rechizitoriului Secției Parchetelor Militare au fost administrate, în principal, probe obţinute după data de 13.06.2016, dată la care, prin Încheierea nr. 469 din dosarul 1483/1/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat redeschiderea urmăririi penale. Procurorii militari au obținut prin ancheta desfășurată probe noi, iar în urma declasificării documente esențiale, care au contribuit la cunoașterea împrejurărilor comiterii faptelor și la aflarea adevărului.

    În urma cercetărilor și probatoriului administrat s-a constatat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţiaConsiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

    Ancheta a relevat că pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989 ar fi  fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N. Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor  Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare.

    Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale M.Ap.N. (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român.

    Cercetările au vizat faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

    Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989,  un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).

    Totodată, ancheta a stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării  şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

    Probatoriul administrat în cauză relevă că  inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor.

    Totodată, inculpatul Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane. La  23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

    Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile de pe întregul teritoriu al  României.

    Totodată, a fost dispusă clasarea cauzei:

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Ceauşescu Nicolae – fost preşedinte al României, pentru conduitele constatate în intervalul 16.12.1989 – 22.12.1989 (orele 12:06), întrucât există autoritate de lucru judecat, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Vlad Iulian – fost şef al Departamentului Securităţii Statului şi Postelnicu Tudor – fost ministru de interne, pentru conduitele constatate în intervalul 16.12.1989- 22.12.1989, întrucât există autoritate de lucru judecat, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev.şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Milea Vasile – fost ministru al apărării, pentru conduitele constatate în intervalul 17.12.1989-22.12.1989, întrucât a survenit decesul acestuia, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Militaru Nicolae – fost ministru al apărării, Stănculescu Atanasie Victor – fost ministru al apărării şi Dumitrescu (Cico) Emil – fost membru al C.F.S.N. şi ministru, pentru conduitele constatate în intervalul 22.12.1989-31.12.1989, întrucât a survenit decesul acestora, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Eftimescu Nicolae – fost şef al Direcţiei Operaţii din Marele Stat Major al Armatei şi Hortopan Ion – fost comandant al Comandamentului Infanterie şi Tancuri (C.I.T.), pentru conduitele constatate în intervalul 22.12.1989-31.12.1989, întrucât a survenit decesul acestora, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., de către Brucan Silviu – fost factor decizional al C.F.S.N., pentru conduitele acestuia, constatate în intervalul 22.12.1989-31.12.1989, întrucât a survenit decesul acestuia, cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale,

    – cu privire la conduitele numiţilor Mocanu Mircea – fost comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.) şi Dinu Ştefan – fost şef al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major (D.I.A.), întrucât nu există probe concludente în sarcina acestora cu privire la existenţa infracţiunilor contra umanităţii, prev de art. 439 din C.p.,

    – cu privire la conduitele numiţilor Roman Petre – fost prim-ministru al Guvernului României, Brateş Teodor – fost redactor şef în cadrul T.V.R. şi Toma Ioan – fost ministru al tineretului, deoarece în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că nu există în sarcina acestora probe concludente cu privire la săvârşirea infracțiunilor contra umanităţii, prev. de art. 439 din C.p.

    – cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 189 lit. a, f din C.p. cu aplic. art. 5 C.p., de către Igreţ Viorel – fost prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Mureş, având în vedere că în sarcina acestuia nu există probe concludente pentru săvârşirea acestei infracţiuni sau a altei infracţiuni prevăzută de legea penală.

  • VIDEO. „Tovarășe criminal, la mulți ani cu executare!” Urări pentru Ion Iliescu la împlinirea a 89 de ani

    Câţiva protestatari #Rezist, între care Marian Moroşanu (zia „Ceauşescu”) și ziaristul Mălin Bot, s-au dus duminică la casa fostului preşedinte Ion Iliescu, care împlinea 89 de ani.

    Protestatarii i-au dus lui Iliescu un pat de penitenciar şi o pereche de cătuşe, apoi i-au urat „La mulţi ani cu executare!”.

    Marian „Ceaușescu” i-a strigat la portavoce: „Ion Iliescu, tovarăşul criminal! Azi, de ziua ta, ţi-am adus un cadou un pat de puşcărie în care noi, românii, am dori să-ţi petreci ultimii ani din viaţa ta. Criminalul Ion Iliescu! Ţi-am adus cadou o pereche de cătuşe, cadoul multor români. Tu eşti criminalul acstei ţări. La mulţi ani cu executare!”.

    Iliescu a fost preşedinte al României între anii 1990-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. Între 1996-2000 şi 2004-2008 a fost senator din partea PSD.

  • SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (13): Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

    SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (13): Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

    Deși au semnat împreună un document anti-Ceaușescu inspirat de Moscova, Brucan, Bîrlădeanu și Apostol își trimit săgeți otrăvite. Iliescu e considerat fricos și laș. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Gheorghe Apostol a oferit o versiune detaliată a nașterii „Scrisorii celor 6”.

    Gheorghe Apostol: „Textul lui Brucan era neacceptabil”

    „Fiind la post, în Brazilia, am aflat că Silviu Brucan a luat poziţie faţă de evenimentele care au avut loc la Braşov. De aceea am socotit că este mai bine să am o întâlnire, în primul rând, cu el. Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău. În timpul plimbării, mi-am exprimat părerea că trebuie să elaborăm o scrisoare deschisă, adresată lui Ceauşescu. Brucan a fost de acord cu propunerea mea şi s-a angajat să lucreze el această scrisoare. După două săptămâni m-a vizitat la domiciliu şi mi-a arătat textul scrisorii, întocmit de el. L-am citit şi l-am apreciat ca neacceptabil. L-am rugat să meargă la Bîrlădeanu, să vadă şi el ce a scris. Bîrlădeanu a avut aceeaşi părere ca şi mine. Atunci, am lucrat eu la un text de scrisoare. Am mers cu el la Corneliu Mănescu, şi acesta l-a acceptat fără nicio observaţie. Apoi, am dat acest text lui Grigore Răceanu. Acesta a făcut unele adăugiri, pe care le-am socotit utile şi le-am introdus în text. I-am predat apoi textul lui Bîrlădeanu, care a făcut remarca: documentul are caracter de discurs! Ar trebui să fie mai analitic, să fie aprofundate unele probleme. S-a angajat să lucreze el la îmbunătăţirea aceasta. Bîrlădeanu s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital şi treaba a rămas baltă! Între timp, Brucan a plecat în străinătate, lipsind câteva luni. La întoarcerea sa, l-am întâlnit şi am acceptat părerea sa de a nu face o scrisoare prea largă: să facem un document mai scurt, un fel de «Apel către Ceauşescu». Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău. Brucan trebuia să dactilografieze temele pe care le-am stabilit în amănunt, urmând să fie expediate de către acesta: un exemplar la Ceauşescu, unul la BBC şi al treilea la Europa Liberă. Această acţiune a avut loc după ce, personal, am avut discuţii cu fiecare în parte. Ultimul cu care m-am întâlnit a fost Constantin Pîrvulescu. Silviu Brucan nu a trimis – aşa cum ne-am înţeles – un exemplar şi lui Ceauşescu. Cel care trebuia să ajungă la Ceauşescu a ajuns la Ambasada Americii.”

    Corneliu Mănescu: „Nu a existat un text cu semnăturile noastre”

    În 1989, Corneliu Mănescu (foto) – fost ministru de Externe sub Dej şi sub Ceauşescu – continua să aibă o imagine bună în Occident. De aceea, apariţia numelui său pe „Scrisoare” a dat greutate documentului.

    „Iniţiativa scrisorii i-a aparţinut lui Apostol. Când el a discutat cu mine, eu eram pe locul patru. Discutase deja cu Brucan, cu Bîrlădeanu şi cu Pîrvulescu. Apoi mi-a spus şi de Grigore Răceanu, zicea că e ilegalist. (…) De fapt, «Scrisoarea» a fost un gentleman’s agreement, o înţelegere. Nu a existat un text cu semnăturile noastre pe el”, a povestit Corneliu Mănescu.

    Corneliu Mănescu a mai lămurit un mister. „«Cei şase» puteau să fie mai mulţi. E vorba de oameni politici însemnaţi care gândeau la fel. Ei au dat înapoi sub diferite pretexte. Unul spunea că «n-am să rezist torturilor», altul că «vom pierde spitalul, medicamentele, o aprovizionare mai lesnicioasă»… Eu am avut o înţelegere cu Ludovic Fazekaş să semneze scrisoarea. Am fixat o întâlnire pe acoperişul casei în care locuiam şi eu, şi el. «Regret – mi-a spus atunci Fazekaş –, dar nu pot s-o semnez. Pentru că dac-o semnăm, vor fi consecinţe grave. Vom pierde totul: casă, magazinul alimentar ce-l avem…» Şi n-a fost de acord.”

    Bîrlădeanu: „Iliescu n-a vrut să semneze Scrisoarea”

    Despre un alt vechi comunist care a refuzat semnarea „Scrisorii” a pomenit Alexandru Bîrlădeanu (foto). E vorba despre Ion Iliescu.

    Bîrlădeanu: „Auzisem şi eu, de la nişte foşti colegi din CC al PCR, că după Ceauşescu trebuie să vină, numaidecât, Iliescu. (…) Pe Iliescu nu-l cunosc ca un luptător împotriva lui Ceauşescu, ci doar ca o victimă a acestuia într-o carieră politică începută strălucit. Ştiam că fusese vizitat înainte de ’89 de fratele lui Virgil Trofin, trimis de Apostol să-i ceară adeziunea la «Scrisoarea» noastră publică împotriva lui Ceauşescu. L-a refuzat. Acest lucru îl ştiu de la Apostol, din vremea când căutam adeziuni la «Scrisoare»”.

    „Brucan ne-a trădat pe toți”

    După căderea lui Ceauşescu, au ieşit la iveală marile fricţiuni dintre semnatarii „Scrisorii”. Se dovedea, astfel, că doar ura comună faţă de Ceauşescu şi consemnul primit de la sovietici i-au făcut să acţioneze împreună.

    În 2002, Silviu Brucan (foto) spunea: „Apostol s-a dovedit nu numai că era informator al Securităţii, dar făcea exces de zel în denunţarea unor cunoscuţi şi prieteni de-ai lui”.

    Dar şi Brucan, la rândul său, este atacat tăios de un alt cosemnatar: Alexandru Bîrlădeanu. Acesta spune: „Brucan a fost un negustor bun. Ca un negustor ne-a vândut şi pe noi. Am hotărât cu Apostol, în vara lui 1988, să nu dăm încă drumul «Scrisorii», pentru că avea prea puţine semnături. Riscam să compromitem acţiunea, iar până la Congresul al XIV-lea mai era un an. Eu i-am comunicat lui Brucan prin soţia lui – tocmai se pregătea să plece în străinătate – să nu întreprindă încă nimic. Fără să ne spună, Brucan s-a dus la ambasada americană, a povestit despre scrisoare şi, în acest fel, ne-a trădat pe toţi. Întrucât Securitatea avea o «cârtiţă» tocmai acolo unde a informat el despre pregătirile noastre”.

    – Va urma –

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

    Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

    Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest

    Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova