ziaristii.com

Categorie: Opinii

  • Patriarhul Daniel versus Jurnalistul CTP sau Despre gâlceava neînțelepților cu Dumnezeu

    Agora mioritică a fost tulburată, zilele trecute, de o predică rostită de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, în ziua de hram închinată Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor.

    Punctul central al predicii rostite de întâistătătorul BOR a fost un fel de dojană la adresa guvernanților care au interzis, pe motiv de Covid-19, organizarea pelerinajului obișnuit închinat Sfântului Dimitrie cel Nou. O dojană care poartă în sine avertismentul că acești guvernanți pot să aibă soarta pe care au avut-o comuniștii, atunci când au interzis organizarea pelerinajului închinat Sfântului, în octombrie 1989, fiind în scurt timp înlăturați de la conducerea țării, în urma evenimentelor sângeroase din Decembrie 1989, ca un fel de pedeapsă de la Dumnezeu și de la Sfânt.

    Predica Preafericitului Patriarh a provocat reacția critică extrem de dură a jurnalistului Cristian Tudor Popescu, acesta numărându-se, la rândul său, printre alți… „patriarhi”, nu ai unei biserici, ci ai jurnalismului românesc post-decembrist.

    CTP-ul – cum este pomenit de prieteni și neprieteni – s-a repezit să asemuiască ierarhia BOR cu preoții egipteni ai lui Amon-Ra și a reamintit prin cuvinte tăioase despre colaboraționismul unor ierarhi și preoți cu dictatura comunistă și cu Securitatea.

    Cele două „predici”, cea rostită de Patriarh și cea scrisă de Jurnalist, au fost ingrediente suficiente pentru un scandal despre care mulți s-au grăbit să spună că este expresia unei grave coliziuni între Biserica Ortodoxă Română și presa liberă.

    Nimic mai fals!

    De fapt, acest scandal poate fi privit mai degrabă ca o gâlceavă cu Dumnezeu a unor oameni neînțelepți. Șocant de neînțelepți, dacă ne gândim la pozițiile importante pe care le ocupă cei doi „patriarhi” în agitata noastră comunitate mioritică.

    Preafericitul Daniel a comis o eroare periculoasă ca o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, din perspectivă dogmatică, Preafericitul Daniel și-a trădat, de această dată, cunoscuta sa erudiție teologică. Cum să-l prezinți pe săracul Sfânt Dimitre cel Nou Basarabov ca pe un fel de fițos răzbunător care se supără pe comuniști, nu pentru că aceștia au asasinat mii de români, mulți dintre ei preoți ortodocși, în închisorile Gulagului românesc, nu pentru că au umilit un popor format din milioane de oameni, prin frigul de iarnă din blocurile sinistre ale cartierelor muncitorești, prin cozile la Alimentara pentru o bucată amărâtă de pui scheletic, prin osanalele ridicate Tovarășului și Tovarășei, ci se supără Sfântul pe comuniști pentru că aceștia nu-i respectă ziua de hram?

    Povestea care s-a dorit cu tâlc, spusă de Patriarhul BOR, naște astfel de întrebări, care, dogmatic vorbind, sunt la fel de absurde ca și povestea în sine, cum că d’aia a căzut comunismul în România, că s-a supărat Sfântul Dimitrie cel Nou că nu i s-a făcut procesiune de hram!

    Pe de altă parte, din perspectiva comunicării publice, Preafericitul Daniel a dat dovadă de o întârziere greu de înțeles (de iertat?) în reacția de apărare a vieții religioase din BOR în fața măsurilor sanitare anti-Covid-19 (unele prost argumentate și chiar și mai prost aplicate!) adoptate de autorități. Inevitabil, preoții și credincioșii se vor întreba de ce Patriarhul lor nu a reacționat cu aceeași vehemență atunci când autoritățile au interzis Sfânta Liturghie din noaptea de Înviere, punctul liturgic de maximă trăire religioasă în viața Bisericii, momentul în care creștinii își asumă și mărturisesc public esența propriei religii: credința în Înviere. Teologic vorbind, Sfânta Liturghie din noaptea de Înviere este mai presus de orice procesiune în cinstea unui Sfânt, dacă ar fi să facem și o astfel de comparație. Nu mai insistăm pe realitatea faptului că, în perioada Paștilor, rata de infectare zilnică era cu mult mai mică decât este în prezent…

    Oripilat de afirmațiile Preafericitului Daniel, CTP-ul s-a grăbit să scrie (să judece?), din păcate, „cu ficații”. Da, talentul l-a slujit și de această dată și, în ciuda grobianismului exprimării, a obținut obișnuitele aplauze de la admiratori. Totuși, dincolo de fascinația pe care o provoacă stilul jurnalistic al CTP-ului, în acest caz descoperim o „încurcătură de mațe” conceptuală, s-o numim așa, cel puțin egală, ca gravitate, cu erorile dogmatice și de comunicare comise de Patriarhul BOR.

    Probabil că CTP a fost cuprins de o ceață a furiei care s-a așezat peste bogata cultură generală pe care o posedă, de a ajuns să forțeze aberant realitatea și istoria, deversând o asemuire atât de stupidă a preoților lui Hristos cu preoții lui Amon-Ra. Dacă CTP-ul se limita la a critica aberația spusă de Patriarhul Daniel – cum că a căzut comunismul pentru că s-a supărat Sfântul Dimitrie cel Nou pe comuniști că nu i s-a făcut procesiune etc. – fie ironizându-l cu talentu-i recunoscut, fie folosindu-se de două, trei argumente istorice, ar fi fost, vorba aceea, fără vină. Însă „patriarhul” CTP are o supărare, cum spuneam, „din ficați”, nu doar pe Preafericitul sau pe popime, ci se pare, pe toată Biserica Ortodoxă Română, pe care o etichetează, stante pede, ca fiind „la nivelul de acum câteva mii de ani al cultului egiptean”.

    De superficialitate (care pare a fi la limita ignoranței) dă dovadă CTP-ul și atunci când pomenește de „satanele în sutană” care au turnat la Securitate. De ce ignoranță? Pentru că Biserica Ortodoxă Română nu a fost formată, majoritar, din ierarhi și preoți turnători, ci dimpotrivă – arhivele deschise după 1989 o dovedesc cu prisosință – din slujitori ai lui Hristos care și-au asumat sacrificiul mărturisirii credinței în calea demonului comunist, mulți dintre ei mergând până la jertfa supremă, asasinați fiind în închisorile Gulagului comunismului românesc. Iarăși, CTP-ul se lasă dus de valul de otravă izvorât „din ficați” și uită să-și folosească rațional talentul.

    „Patriarhul” CTP avea ocazia să-i reproșeze Patriarhului BOR că a tergiversat, până la anulare, demersul de canonizare a Sfinților mărturisitori din Închisorile comuniste. CTP mai avea posibilitatea să-i reamintească Preafericitului Daniel că el și colegii lui de Sinod s-au opus cu îndârjire desecretizării dosarelor preoților și ierarhilor care au colaborat în mod direct cu Securitatea. Poate că impactul „de scenă” al unor astfel de reproșuri, exprimate lucid și pedagogic, nu ar fi fost așa de mare ca cel al apelului, în limbajul spumos și tăios specific CTP-ului, la ticăloasa faptă a preoților care au turnat la Securitate, dar, iarăși spunem, dacă își asuma acest reproș serios, CTP-ul nu ar fi avut vină.

    Despre cum a degenerat scandalul dintre cei doi, nu mai amintim… și nici despre (iarăși!) penibila intervenție a comunicatorului Partiarhiei, Vasile Bănescu (care a pus mult gaz pe foc!), nu mai insistăm a scrie.

    Spunem doar că, atunci când amesteci aroganța care se vrea a fi teologie militantă cu ignoranța care se crede a fi activism civic, vei obține, inevitabil, „carcaletele” gâlcevei neînțelepților cu Dumnezeu.

    Dominus vobiscum!

    CITIȚI ȘI:

    * Patriarhul Daniel amenință Guvernul cu mânia divină: “Regimul comunist a căzut, în 1989, la câteva luni după ce a interzis închinarea la sfintele moaște”

    * Covidul de toamnă al Simonei Halep. Plus: Djokovici, Cristiano Ronaldo, Neymar, Ibrahimovici, Dan Petrescu, Gică Popescu…

    * Încă o murătură artistico-conspiraționistă: agramatul Mihai Mărgineanu. Apără tâmpeniile lui Dan Bittman jignind „turma” și „multele oi senile” care respectă regulile anti-pandemie

  • Duminică vom vedea rezultatul politicii externe a României din ultimii 30 de ani

    Duminică, pentru cei care nu știu, au loc alegeri prezidențiale în Republica Moldova. Aceste alegeri, organizate într-un moment în care cu toții ne confruntăm cu această pandemie, sunt cruciale pentru Republica Moldova.

    O victorie a actualului președinte, pro-rusul Igor Dodon, ar fi o lovitură puternică primită de România. Ar însemna eșecul catastrofal al politicii externe românești. Asta, pentru că ar arăta că dacă nici măcar aici, unde vorbim de legături de sânge și de limbă, nu ne pricepem, apoi ce pretenții să mai avem în alte părți?

    Victoria lui Dodon este posibilă, nu exclud să fie chiar din primul tur, pe fundalul faptului că foarte mulți cetățeni din diaspora, din cauza valului 2 al pandemiei, nu vor putea vota, plus că relațiile dintre Maia Sandu și Andrei Năstase nu mai sunt atât de bune.

    Să nu uităm faptul că așa-zisele autorități de la Tiraspol îl vor ajuta pe Dodon.

    Vorbim de un președinte, Igor Dodon, care  în 4  ani nu a efectuat nici măcar o vizită la București sau Kiev, dar a mers de două ori pe lună la Moscova. În așa fel încât și Vladimir Putin s-a săturat să-l mai primească. E adevărat că, de când e Dodon președinte, Putin nu a fost niciodată la Chișinău.

    O nouă victorie a lui Dodon ar însemna o răcire, sau chiar o înghețare, a relațiilor între cele două maluri ale Prutului. Următorul pas ar însemna transnistrizarea Republicii Moldova. Aplicarea Memorandumului Kozak. Un memorandum care a fost refuzat, undeva prin 2003, de fostul președinte Vladimir Voronin.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Rafila și Cercel reformează Sănătatea ca în cazul Tecuceanu? Fără hârtie în EKG-uri și cu bacterii ucigașe în spitale?

    În preajma alegerilor parlamentare, Marcel Ciolacu încearcă din răsputeri să se lepede de cei pe care până deunăzi îi mângâia pe creștet. Să fim sinceri, nici n-ar avea de ales. Să ducă mai jos PSD-ul e aproape imposibil: nu poți găsi persoane mai necioplite, mai vulgare, mai inculte și de o prostie demnă de poveștile lui Creangă decât în fosta tabără a pușcăriașului Dragnea, cu cireașa de pe tort Veo Vasilica și cu „dezastrele ei produse de calamități”.

    Poate ar mai fi totuși o treaptă sub cele două picate de „Proasta României” la liceu: prezența unor „goagăli” de talia lui Marian Vanghelie. Dar, cel puțin temporar, fostul exmatriculat din Academia SRI (M. Ciolacu, despre dânsul e vorba) știe că nu-i cazul să mizeze pe serviciile lor, dacă vrea să aibă oarece șanse la scrutinul din 6 decembrie.

    Până acum, din ce-am văzut cu toții, înaintașul său, Liviu Dragnea, a contat numai pe garnitura de second-hand a PSD (de la „vulpea turbată” Olguța la „Veo Vasilica”, incluzându-i pe mitocanii Codrin Șt., Brăiloiu, Bacalbașa, Nicolicea, Șerban Nicolae, ministrul „Altă-Întrebare” Iordache-Ciordache și alții). Numai așa și-a permis Dragnea să facă tot ce vrea: să masacreze legile justiției, să risipească banii de la buget, să stopeze orice proiect de anvergură (construcția de autostrăzi, căi ferate etc.).

    După câțiva ani de „antrenament” sub bagheta „șăfului” de Teleorman, „rezervele” PSD-iste au ieșit din câmpul de joc politic mai șifonate ca echipamentul de pe ele. N-a mirat pe nimeni: nu poți puncta la infinit din pomeni electorale. Iar de asta s-au prins inclusiv fanii lor cei mai înrăiți, sătui să „plătească” la infinit bilete roșii și să se aleagă ulterior cu lefuri sau pensii mărite în procent mai mic în comparație cu explozia prețurilor de pe rafturile magazinelor.

    În acest context, în PSD trebuia să se schimbe ceva: evident, atât tehnicianul, care antrenează acum în spatele gratiilor, cât și jucătorii. Iar noul „șăf” Ciolacu s-a transformat într-un veritabil scouter. Pe vreme de pandemie, și-a tras două achiziții de marcă, una după alta (cine știe cât l-or fi costat transferurile), pentru formația de bază: profesorii Rafila și Streinu Cercel.

    De ce ei? Pentru că pe ei i-a scos cel mai mult în evidență temutul Covid. Iar Ciolacu are impresia că acest duo îl bate la toate capitolele pe cel istoric din tenis, devenit, odată cu trecerea anilor, unul deosebit de grețos: Țiriac (agentul „Titi Ionescu”, mulgător de bani publici) – Năstase (dintr-un campion, ajuns condamnat la închisoare cu amânarea pedepsei). Ambii – susținători temerari ai hoției și, negreșit, ai PSD.

    Ciolacu se și vede câștigător în decembrie. Își imaginează cum va trona iarăși culoarea roșie peste județele patriei. Dar are toate șansele să se înșele amarnic. Nu înseamnă că, dacă ai realizări în domeniul medical, ești și un model demn de urmat. Dimpotrivă. Poți fi un escroc cu 10 clase peste cele ale unui muritor de rând.

    Iată trei exemple chiar din tagma PSD: Mircea Beuran – reținut de DNA pentru luare de mită (și nu e vorba de tradiționalul bacșiș); Șerban Brădișteanu – condamnat în 2015 la un an de închisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului; Sorin Oprescu – condamnat la 4 ani și 4 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită.

    Deci, principiul enunțat de Ciolacu, dar și de Firea (se bazează pe oameni care și-au construit o carieră strălucită în lumea medicală) nu garantează victoria politică.

    Constatăm că aproape toate „vedetele” racolate de PSD din diverse domenii de activitate (sport, medicină) au ieșit pe ușa din dos: fie s-au ales cu dosare penale, fie au fost arestate, fie au fost trimise în spatele gratiilor, fie au stârnit oprobriul alegătorilor din momentul în care au fost descoperite cu lucrări plagiate, fie și-au pătat serios imaginea după ce au acceptat funcții înalte în „epoca Dragnea”.

    Cei mai noi recruți, profesorii Alexandru Rafila și Adrian Streinu Cercel, nu sunt nici ei fără de păcat. Când au aderat oficial la PSD pentru a tânji la funcții de deputat și senator, nu doar prin aparițiile televizate, au comis deja un păcat dintr-un șir. Șirul arată acum ca o coadă la alimentară din perioada comunistă. Are forma unui șarpe. Aparent, crezi că e inofensiv. În realitate, mușcă atunci când nu te aștepți. Și mușcă atât de tare, încât afectează infrastructura sanitară peste care tot el, șarpele, e stăpân.

    Acest șarpe, din structura căruia fac parte și profesorii Rafila și Cercel, are venin roșu ciumat de zeci de ani. Cei doi, lansați în cursa politică, au spus la unison că e nevoie de o reformă sanitară solidă în sistemul medical, că doar candidând pentru Senat și Camera Deputaților își pot pune în aplicare planurile. I-aș întreba: vor să reformeze medicina din România ca în cazul Toni Tecuceanu?

    Ce-a zis Cercel, care tot șef la „Matei Balș” era și în urmă cu 10 ani, când s-a stins Toni Tecuceanu pe patul de spital? A spus tare și răspicat, folosind sintagma lui preferată – „absolut” -, că actorul de la „Cronica Cârcotașilor” a fost răpus de gripa porcină (AH1N1), că lumea trebuie să se vaccineze, că dacă se vaccinează, va scăpa de virusul mortal.

    A doua zi, curtea spitalului, până atunci goală, s-a umplut ca la revista de front din armată. Iar profesorul Cercel înainta pe lângă „soldații” prezenți pentru vaccinare în halatul său alb, ca un general aflat în inspecția propriului detașament.

    Strategia sa dăduse rezultatul scontat. Reușise să mobilizeze populația pentru vaccinare. Dar a făcut-o în mod corect? La câțiva ani distanță, s-a dovedit prin acte, prezentate de ziarul „Libertatea”, că Tecuceanu n-a fost răpus de gripa AH1N1, ci taman de o infecție spitalicească pe care a luat-o de la „Matei Balș”: embolism pulmonar acut, pneumonie bacteriană nosocomială cauzată de acinetobacter baumanni, sindromul SIRS/SEPSIS produs de infecții nosocomiale, folosirea antibioticului Tigacyl.

    Părinții actorului n-au ezitat să recurgă la instanțele de judecată, după ce li s-a refuzat accesul la dosarul medical. Justiția le-a dat în cele din urmă câștig de cauză. Informațiile furnizate în 2014 de jurnaliștii de la „Libertatea” erau și sunt halucinante: în prima zi de internare, Tecuceanu trebuia să facă un EKG, dar în secția de terapie intensivă de la „Matei Balș” nu exista hârtie pe care să se imprime electrocardiograma!!!

    Cazul Tecuceanu a căzut ulterior în uitare. Dar și neregulile grave constatate la secția de Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase „Matei Balș”. Profesorul Rafila era angajat tot acolo, pe postul de șef al Laboratorului de Microbiologie, încă din 2006, dar n-a „văzut” prin microscop nicio bacterie care să-l fi răpus pe Tecuceanu, nici faptul că lipsea hârtia pentru tipărirea EKG-ului.

    La interval de 10 ani, a venit peste noi și Covid-19. Cu același șef Cercel peste instituția sanitară. Și cu aceleași probleme, coincidență sau nu, la secția de Terapie Intensivă. De data asta însă, profesorul Cercel a fost luat la rost chiar de președintele Societății Române de Terapie Intensivă, Șerban Bubenek. Acesta s-a opus detașării medicilor și asistentelor la „Matei Balș”, acuzându-l de abuz de putere pe Cercel: că n-a organizat concurs pentru conducerea secției de Terapie Intensivă de 11 ani, din perioada în care a murit Tecuceanu; că secția e condusă de un medic care nu e de specialitate; că există pacienți care au decedat în secțiile ATI cu boala Covid-19 și nu au primit vreo medicație antivirală.

    Asta-i reforma sanitară pe care vor s-o realizeze profesorii Rafila și Cercel în mandatul lui Ciolacu? Așa înțeleg dânșii să-și răsplătească toți contribuabilii de pe urma cărora s-au ales cu salarii mărite și averi frumușele?

    Ar fi o bună răsplată ca alegătorii să-i taxeze pe PSD-iști, în frunte cu celebrele lor „cărți de vizită”, așa cum au realizat-o pe scară mai mică la Timișoara, la alegerile locale, unde Voichița Lăzureanu, fost director al Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș”, a obținut doar 6,17% în cursa pentru fotoliul de primar.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Infectarea lui Donald Trump dă o lovitură grea conspiraționiștilor

    Este jenant că președintele celei mai puternice țări din lume a ajuns să fie idolul conspiraționiștilor, dar din păcate aceasta este societatea în care trăim și va trebui cumva să ne adaptăm. 

    Încă de la început, Trump a luat în derâdere pandemia, spunând că este doar o simplă gripă. A lansat apoi ideea că în curând pandemia va dispărea din USA “ca prin miracol”. Apropo, “miracolul” trebuia să se întâmple în luna aprilie.

    Încă și mai grav este că Trump nu a purtat niciodată mască, îndemnându-și astfel susținătorii să facă la fel. La toate mitingurile organizate în timpul pandemiei, suporterii lui Trump au stat unii lângă alții și în marea lor majoritate nu au purtat nici mască. Organizatorii puteau să impună purtarea măștilor, dar n-au vrut s-o facă. Dumnezeu știe câți oameni s-au infectat de la aceste mitinguri și câți au murit.

    Ori de câte ori intru în conversație cu o persoană care refuză să poarte mască, mă lovesc de același argument: „Dacă Trump nu poartă mască, eu de ce să port? El este cel mai informat om din lume. Dacă medicii din jurul lui Trump ar fi considerat ca masca este necesară, l-ar fi sfătuit s-o poarte”. Rămâi fără replică la un astfel de răspuns, pentru că persoana din fața ta are un argument foarte puternic: exemplul personal dat de președintele Americii. 

    Nu numai oamenii de rând, dar și liderii altor state au luat exemplul lui Trump exact din același motiv: “Trump este omul cel mai informat din lume, America are cei mai mulți oameni de știință și cele mai numeroase companii farmaceutice. Dacă Trump nu poartă mască și spune că virusul nu este atât de periculos, înseamnă că așa este”. Dintotdeauna, cuvintele unui președinte american au atârnat foarte greu. Din păcate, Trump este un președinte atipic, ca să mă exprim elegant.

    Ce a demonstrat infectarea lui Trump?

    Virusul există

    Cea mai mare dintre conspiratiile care se vântură pe internet este că de fapt virusul nu există, e doar un complot perfect la care participă toate țările simultan, în conspirație intrând politicieni, medici, jurnaliști și oameni de știință.

    O altă conspirație spune că povestea cu virusul a fost inventată de ocultă mondială cu scopul de a-l împiedica pe Trump să câștige un al doilea mandat, iar pe 4 noiembrie, a doua zi după alegerile prezidențiale, toată nebunia se va opri și virusul va dispărea ca prin minune.

    Infectarea lui Trump dă peste cap aceste conspirații, virusul dovedindu-și existența cu vârf și îndesat.

    Măștile și distanțarea fizică funcționează

    Măștile sunt departe de a fi perfecte, nu asigură o protecție totală, dar împreună cu distanțarea fizică și spălatul des pe mâini reduc drastic numărul persoanelor infectate.

    Trump și cei din jurul lui n-au purtat niciodată mască și, în ciuda faptului că atât el, cât și cei din anturajul lui au fost testați zilnic, la întrunirea republicanilor pentru desemnarea unui nou judecător pentru Curtea Supremă s-au infectat cel puțin 10 persoane. A fost de ajuns o singură persoană pentru a-i infecta pe cei din jur.

    Hidroxicloroquina nu tratează Covidul

    Deși nu are nicio pregătire în domeniu, Trump a promovat continuu folosirea hidroxicloroquinei ca medicamentul-minune pentru tratrea Covidului. Oamenii de știință au încercat în zadar să convingă lumea că nu este adevărat, că hidroxicloroquina nu tratează boala, în schimb are niște efecte secundare foarte puternice, care duc chiar la moartea pesoanelor bolnave de inimă.

    Odată ajuns în spital, marea surpriză a fost că Trump nu a fost tratat cu hidroxicloroquină. Surpriză doar pentru conspiraționiști, pentru că pentru medici și pentru oamenii de știință n-a fost nicio surpriză, știindu-se de luni de zile că nu are niciun efect benefic.

    Vă mai aduceți aminte acel video în care vreo 10 medici protestau în fața clădirii Congresului american, cu o doamnă doctor care zbiera că hidroxicloroquina este medicamentul-minune, iar remdesivirul nu face nimic, dar companiile farmaceutice îl promovează pentru că este mai scump?

    Vă mai aduceți aminte când video-ul a fost șters de pe toate rețelele de socializare ca fiind unul care răspândește fake news? Ei bine, acum știți de ce-a fost șters: nu ca să se ascundă „adevărul” despre efectul benefic al hidroxicloroquinei, ci pentru că într-adevăr acea informație era falsă.

    Remdesivirul are ceva efecte benefice

    În paralel cu promovarea hidroxicloroquinei, conspiraționiștii au încercat să demonizeze remdesivirul. În conspirațiile pro-hidroxicloroquină și anti-remdesivir au intrat și mulți medici, toți având însă în comun același lucru: erau susținători ai lui Trump. Dacă n-ar fi fost susținători înfocați ai președintelui, probabil că ar fi fost mai calmi, mai echilibrați, mai logici în gândire și ar fi interpretat rezultatele publicate în jurnalele de specialitate cu mai multă obiectivitate. Am spus-o și o repet: știința nu face politică, știința este neutră.

    Bonus

    Cu câteva zile înainte ca Trump să se infecteze, a apărut o înregistrare audio în care acesta mărturisea că a înțeles de la început gravitatea situației, a știut că SARS-CoV-2 este un virus mult mai periculos decât virusul gripal, dar în public a spus exact opusul. Practic, a mințit populația americană în mod deliberat. Motivul pe care l-a invocat a fost: „N-am vrut ca populația să se panicheze”.

    Cu alte cuvinte, atunci când conspiraționiștii acuzau guvernele lumii și medicii că exagerează numărul morților și al infectaților, manipularea se întâmpla, dar exact în direcția opusă. Numerele pe care le vedem astăzi se vor ajusta. Peste câțiva ani, când vom termina cu această pandemie, vom vedea că dezastrul care s-a produs și continuă încă sub ochii noștri a fost mai mare decât ne-au înștiințat autoritățile.

    În China, oficialii spun că s-au infectat doar 80.000 de cetățeni și au murit vreo 4.000. Spuneți sincer, dacă ar fi să pariaț,i ce variantă ați alege? 1) Numărul morților și infectaților este exact așa cum îl prezintă autoritățile chineze; 2) Numărul este de fapt mult mai mic; 3) Numărul este mult mai mare decât declară autoritățile.

    Ce-a mai rămas din toate aceste conspirații? Nimic! Întrebarea este: au înțeles ceva conspiraționiștii din toată povestea infectării lui Trump? După modul în care se manifestă zi de zi, sunt sigur că n-au înțeles nimic. Nu știu ce-i de făcut, nu știu care este soluția într-o astfel de situație. Se pare că nu se poate cu vorbă bună. Asta merge doar în țările scandinave sau în unele dintre cele asiatice, precum Japonia, Taiwan și Coreea de Sud. În rest, doar de frica amenzilor oamenii vor lua, poate, măsurile de rigoare.

    Costel Atanasiu, PhD

    The Wistar Institute, Philadelphia, PA

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse în jocul geopolitic de la Chișinău

    Igor Dodon dovedește, în toate, că îl copiază pe Vladimir Putin. Recenta sa declarație îmi dă fiori. Acesta a afirmat că, dacă va fi reales, va interzice toate celelalte culte care nu se supun Bisericii Ortodoxe Ruse.

    Exact ceea ce se întâmplă în Rusia cu bisericile evanghelice. O prigoană împotriva creștinilor baptiști, penticostali și altor culte. Asta vrea să facă Igor Dodon în Republica Moldova.

    Biserica Ortodoxă Rusă este o armă pe care Kremlinul o folosește în jocul geopolitic regional. Vladimir Putin, în acest context, se pliază pe un vis rusesc vechi de secole. Acela că Rusia va fi a treia Romă și salvatoarea ortodoxiei. Asta, în afară de visul din testamentul țarului Petru cel Mare.

    Adevărata miză a ceea ce a declarat Igor Dodon este eliminarea Mitropoliei Basarabiei. Asta îl deranjează pe Dodon. Pe el îl supără tot ceea ce este românesc. În Republica Moldova avem Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove (care aparține de Biserica Ortodoxă Rusă) și Mitropolia Basarabiei.

    Din 1992 se duce o luptă pe față împotriva Mitropoliei Basarabiei. În ultimii 2-3 ani, mulți preoți au părăsit Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove și au trecut la Mitropolia Basarabiei. Aceasta este miza adevărată a ceea ce a declarat Igor Dodon.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Pelerinaj cu orice preţ? – Ziariștii

    A invoca discriminarea religioasă pentru anularea pelerinajului de la Iaşi este expresia decuplării de realitatea crâncenă a bolii, pe care ca popor o îndurăm. Singurul dușman e Coronavirusul.

    A săruta cu orice preț racla sfintei Parascheva poate transforma dragostea pentru sfinți în egoism față de semeni. A nu ține cont de explozia cazurilor de Coronavirus înseamnă a nu-i iubi pe cei care imploră după o gură de aer, la ATI. Degeaba pelerinaj, fără dragoste de oameni. Mai mult decât a fi trupește la racla sfintei Parascheva, e cazul să fim sufletește lângă cei pe care Coronavirusul i-a lăsat fără oameni dragi. Sfânta Parascheva asta ar face.

    Degeaba autocare pline, dar inimi goale. A fi plin de ură și resentiment e tot ce sfânta Parascheva nu este. Riscăm să uităm tocmai de ce facem drumul spre Iași. Vom rămâne fără dragoste, singuri și triști. Sfânta Parascheva și iubirea ei de oameni sunt modelul nostru. Nu pelerinajul e problema, ci pelerinajul cu orice preț. Chiar și al vieții altora. Pelerinajul nu e scop în sine, ci mijloc de întâlnire cu sfinții lui Dumnezeu.

    A invoca discriminarea religioasă pentru anularea pelerinajului de la Iaşi este expresia decuplării de realitatea crâncenă a bolii, pe care ca popor o îndurăm. Singurul dușman e Coronavirusul. E viața împotriva morții. Vom învinge doar dacă renunțăm la clișee etnico-religioase și vom începe să fim un popor. Sfânta Parascheva nu e sursă de infecție, dar noi putem fi. Nu sfânta e riscul, ci noi, care încă trăim în trupuri stricăcioase, supuse bolii. Din pelerini iubitori de Dumnezeu, putem deveni teroriști biologici, care împrăștie moarte, inclusiv celor rămași acasă.

    A fi în preajma lui Dumnezeu și a sfinților Săi e garanția vieții, dar asta nu a oprit Coronavirusul să-l ucidă pe arhiepiscopul Pimen. Alți episcopi și preoți ortodocși abia au scăpat cu viață în urma infectării cu Coronavirus. Să nu riscăm inutil, ispitind taine pe care nu le pricepem. Dumnezeu nu vrea martiri și sânge, ci inimă înfrântă și smerită.

    Biserica nu e oală pe foc, ce dă în clocot, ci brațele lui Hristos pe cruce, deschise spre lume, cu iubire. E mare tristețea de a fi departe de sfânta Parascheva, anul acesta. Dar oare suntem departe? Pentru sfinți, aproape sau departe nu există. Ei sunt oriunde li se cere să rămână. Mai ales, în inimi. Dacă acolo nu ajung, totul e inutil. Chiar și sărutarea cu sete a raclei.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • Sfânta Parascheva spală inimi, nu creiere

    Dacă anularea pelerinajului de la Iaşi salvează chiar şi o singură viaţă din ghearele Coronavirusului, merită. Dumnezeu e al vieţii, nu al morţii.

    Credinţa în Dumnezeu trece dincolo de raţiune, fără s-o anuleze. A spune că eşti credincios, iar asta e de-ajuns, te transformă în sclav pe plantaţie. Ori Dumnezeu nu conduce colonii de muncă forţată. Doar comuniştii o făceau. A asculta orbeşte, chiar şi de duhovnic, fără să îţi pui întrebări esenţiale, e faliment existenţial. O sinucidere a spiritului. De fapt, un duhovnic bun tocmai asta face: te creşte, până la stadiul în care singur poţi umbla pe picioare. Ca un copil ce învaţă să meargă, dar fără să piardă vreodată dragostea celui care i-a arătat cum.

    Sărbătoarea Sfintei Parascheva, Iaşi, 2019 (sursa: Google)

    Că e nevoie şi de raţiune, nu doar de credinţă, se vede limpede acum, la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi, în contextul pandemiei. Credincioşii ortodocşi dau examenul raţiunii. Pe cel al credinţei l-au luat. Sute de ani, Sfânta Parascheva a fost înconjurată cu dragoste la ziua ei. Eu însumi nu ratez întâlnirea cu Sfânta, de fiecare dată. Credinţa deschide uşa Raiului, iar raţiunea pe cea a trăirii împreună, în societate. Altfel, războaiele nu s-ar termina pe lume, unde credinţa religioasă ia mii de forme.

    Racla cu mosştele Sfintei Parascheva (sursa: Google)

    E timpul să fim credincioşi şi raţionali. Pelerinajul la Sfânta Parascheva e expresia credinţei, dar nici lipsa lui nu e vreo apostazie. În schimb, fanatismul şi bigotismul sunt păcate împotriva Duhului Sfânt.

    Vom fi trişti la 14 octombrie 2020. Dezamăgirea e mare, faţă de un stat ce a umblat cu jumătăţi de măsură în pandemie. Nu l-am uitat pe Ludovic Orban, ce-şi serba ziua cu colegii de guvernare, claie peste grămadă la Victoria. Ţara se afunda în restricţii, iar ei în fum de trabuc. 

    Ludovic Orban, serbându-şi ziua de naştere, în pandemia de Coronavirus (sursa: Google)

    Chiar dacă fizic nu vom fi lângă ea, Sfânta Parascheva va fi cu noi, căci nu există loc în care dragostea ei să nu ajungă. E mare durerea neputinţei de a nu fi lângă ce iubeşti. Dar dacă anularea pelerinajului de la Iaşi salvează chiar şi o singură viaţă din ghearele Coronavirusului, merită. Dumnezeu e al vieţii, nu al morţii.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • OPINIE. De ce să fure USR-ul voturi, când a șters cu PSD podelele secțiilor de votare în marile orașe?

    Cei din PSD au luat-o razna. Și nu-i de mirare. Dincolo de înfrângerea istorică în fața PNL, au fost loviți în moalele capului de un partid înființat în urmă cu doar 4 ani: USR!

    Au pierdut în mod rușinos alegerile europarlamentare de anul trecut, apoi au rămas și fără Primăria Generală a Capitalei, dar și fără cel mai important sector: 1.

    Au intrat imediat în fibrilații, inventând tot felul de scenarii, tocate ca pătrunjelul pentru salată la posturile pușcăriașului turnător Voiculescu (Antena 3) și la cel al fugarului escroc Ghiță (RTV).

    Au ajuns infractorii de drept comun să dea lecții de moralitate cetățenilor onești ai acestei țări! Să-i acuze pe USR-iști că au măsluit scrutinul! Să ceară renumărarea voturilor!

    De ce să fure USR-ul voturi, când a șters cu PSD podelele secțiilor de votare din marile orașe, în 2019 și 2020? Mai degrabă, dacă tot vorbim de hoții, PSD e specializat în așa ceva: 2017, „noaptea ca hoții”, OUG 13, modificarea legilor justiției… și e doar unul dintre exemplele negative. Asta se poate constata de-a lungul celor 30 de ani de când poluează politica mioritică.

    Nici n-ar avea rost să înșiruim aici toate nenorocirile pricinuite de partidul creat de Ion Iliescu, fiindcă am realiza o teză de doctorat cu pagini mai multe și mai însemnate decât cele plagiate de politrucul „dottore” Ponta.

    Un lucru e cert. PSD n-a dat României autostrăzi, căi ferate, trenuri de mare viteză, locuri de muncă bine plătite, prosperitate, ci numai hoți, penali, derbedei de top. Arestați de DNA, trimiși după gratii de judecători, alții pitiți după imunitate. Primari, miniștri, afaceriști aserviți, în frunte cu cireașa de pe tortul corupției, Adrian Năstase, și cu zeama sa mediatică, Dan Voiculescu.

    Și-acum, după ce și-au croit veacul prin închisori și au „scris” cărți plagiate ca să scape mai repede de cătușe, vin să ne vorbească despre adevăr, dreptate, democrație. Absolut penibil! Îi macină gândul că nu vor mai vedea niciodată culoarea roșie întinzându-se precum o caracatiță peste județele patriei.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Transnistria – o bucată de pământ rămasă în era sovietică

    Transnistria este un fenomen foarte ciudat. Zona aceea pare că a rămas în perioada URSS.

    Urmăresc, pe  YouTube, știrile în ”limba moldovenească” ale televiziunii transnistrene. Acolo, totul este bine și frumos. ”Țara” lor se dezvoltă.

    Singurii dușmani sunt ”separatiștii” de la Chișinău. În realitate, tocmai ei sunt separatiștii. Transnistria se proclamă ca fiind adevărata continuatoare a RSS Moldovenești. Pe principiul sovietic cu care a fost creată RASSM.

    Am avut ocazia personal, acum câțiva ani, să mă întâlnesc cu o persoană de acolo. Din motive de securitate, nu-i voi da numele. Mi-a arătat pașaportul sovietic cu care trece Nistrul.

    Dureros e faptul că Igor Dodon cedează totul în fața lor. Ba mai afirmă și că Moldova e vinovată că a început războiul pe Nistru și ar trebui să-și ceară scuze.

    Dacă Dodon va mai continua așa, chiar și cu cedări teritoriale, să nu ne mirăm dacă o să ne trezim cu Transnistria pe Prut.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    Tiraspol, „capitala” Transnistriei

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • OPINIE. Ucraina – o mare greșeală a politicii externe românești

    Ucraina dorește relații pragmatice cu Belarus și Republica Moldova. Nimic însă despre România. Încă o mare greșeală a României în politica externă.

    Eu continui să afirm că Guvernul României ar trebui să aibă un secretar de stat în privința legăturii cu Ucraina. O persoană care să fie din cadrul minorității românești din Ucraina.

    România trebuie, în mod clar, să schimbe tactica în privința legăturilor cu Kievul. Prioritatea noastră trebuie să fie comunitățile românești.

    Am avut ocazia să merg în Ucraina și să simt durerea acestor oameni. Durerea lor este aceea că sunt părăsiți de România. Ei se simt ca niște copii abandonați de părinți.

    Ce vor românii de acolo? Școală, biserică și media în limba română. Atât! Ei sunt cetățeni loiali Ucrainei. Atâta doar: să le fie respectate drepturile.

    România trebuie să investească în crearea de publicații românești în Ucraina. România trebuie să investească în posturi radio și TV.

    Problema comunitățlor românești din Ucraina ar trebui să fie a doua, după Republica Moldova, în topul priorităților de politică externă ale României.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR: