ziaristii.com

Categorie: Opinii

  • Atacul la Nicușor Dan și rânjetul mafiei roșii

    Atacul la Nicușor Dan și rânjetul mafiei roșii

    x

    Se știa de mult de ”înregistrările” cu Nicușor Dan. Circula de ceva vreme vorba prin târgul Bucureștilor că vor apărea ”dezvăluiri” care îl vor demola pe candidatul PNL&USRPLUS la Primăria Capitalei.

    Și au apărut. Un fâs total. Bașca sursa aruncării lor pe piață: Dana Budeanu, o vedetă tabloidă din familia Pandele&PSD, care s-a dat în stambă de atâtea ori încât i s-ar face greață oricărui român cu bun-simț și educația celor 7 ani de-acasă.

    Dar Firea, Budeanca, Aurelian Bădulescu au făcut ”carieră” tocmai prin opusul stării de respect: mahalagismul, scandalul, țipetele, ura, balivernele, șueta deșănțată.

    Lor li s-a adăugat cumva inexplicabil Cristian Tudor Popescu, zis CTP, care a simți nevoia ”să ia distanță” de candidatul Dreptei. Să arate că el e ”integru”, ”echilibrat”, că nu se ferește să sară la beregata unui fost olimpic internațional de matematică devenit cunoscut pentru că n-a făcut altceva decât – pe timpul, energia, nervii și banii lui – să lupte cu mafia imobiliar-politică din Capitală.

    Nicușor Dan față cu restaurația

    De fapt, reacția lui CTP nu e o mare surpriză: oricât ar încerca el să se lepede de figura de gazetar FSN-isto PSD-ist, nu poate. A rămas ceva acolo în gena lui de comunist ”racolat” de presa neocomunistă încât orice manevră de imagine nu-l ajută.

    Disperarea lui CTP după bani și imagine l-a transformat într-un isteric perpetuu, care a ajuns acum – ce jalnic! – să fie folosit ca o cârpă ceaușistă de noii îmbogățiți ai capitalismului de cumetrie amintiți mai sus.Imaginea sa de proletar al presei șofând la volanul unei Dacii prăfuite ține doar pentru cei slabi de înger și ușor de aburit, de tipul celor manipulați acum de Radu Moraru – specialistul numărul 1 în stors bani din prostie.

    Ce diferență e între grobianul Aurelian Bădulescu, viceprimarul lui Firea care s-a repezit la gâtul lui Nicușor Dan, și Cristian Tudor Popescu – autorul arogant un text menit să credibilizeze atacul lansat prin vocea Danei Budeanu?

    Aurelian Bădulescu, un campion al mahalagismului în politică, produs al clanului Voluntari

    Una singură: că primul, măcar, nu joacă dublu. Bădulescu nu are pretenți de analist al nației, de opinator credibil, de imparțial. Omul urlă din născare împotriva oricui poate strica mașinăria de bani și de propagandă a unui clan politic super-bogat din care și el face parte, fără să aibă pretenții de ambasador al civilizației inter-umane.

    Apoi, credeți că l-a deranjat pe CTP faptul că ”dezvăluirea” cu înregistrările anti-Nicușor Dan a fost promovată intens de Sputnik, organul oficial de propagandă al Kremlinului?

    Nu, evident. De ce? Probabil că nu pentru bani; greu de crezut că  are un contract de PR cu familia Pandele, mediat de vuzuzeaua lor consacrată public prin nenumărate poze de canapea.

    Captură din Sputnik: autoarea atacului la Nicușor Dan, ridicată în slăvi de propaganda rusă

    Însă ce știm e că a făcut deja un mare rău. A credibilizat-o pe baroana de Voluntari, care a făcut praf banii și viața bucureștenilor, și l-a decredibilizat pe unul dintre foarte puținii săi adversari care, indiferent câte înregistrări ar apărea cu el, este infinit mai onest și mai priceput decât adversara lui. Asta vede orice om normal la cap, fără aere de savant al judecății publice.Că folosește Sputnik sau The Washington Post, CTP e fericit că producția sa mentală are ”trecere la public”. Atât. Foamea morbidă după popularitate, drogul fatal pentru imagine cu orice preț și nimic altceva. Că pot veni și banii după, în funcție de rezultate, asta nu-i de exclus. Dar deocamdată să nu-l bănuim de atâta ”pragmatism” feroce.

    Aici e crima mediatică pe care a comis-o CTP. Că, din vanitatea lui fără limite de a apărea la TV sau pe ”rețele”, a girat o mare mizerie de presă, în detrimentul votanților curați din Capitală și al viitorului unui București eliberat de clanurile obsedate de bugete și clăbuci la gură.

    Ca șef al Clubului Român de Presă, CTP a fost marioneta mogulilor tip Hrebenciuc, de care s-a dezis repede la plecare, cu formula ”șobolanul rozaliu”

    Nimic nu s-a schimbat, din acest punct de vedere, față de perioada când, ca jurnalist la ”Adevărul” FSN-ului, CTP conviețuia baronial cu atacuri la Piața Universității, la Regele Mihai, la NATO sau chiar la colegii săi mai tineri jurnaliști, obligați să suporte aranjamentele Clubului Român de Presă cu alte clanuri, la acea vreme controlate pe axa Ion Iliescu-Virgil Măgureanu-Adrian Năstase. Absolut nimic. Nici măcar rânjetul fals al autorului emițător de fake news anti-românesc.

    CTP nu și-a spus o secundă problema cui folosesc înregistrările ZERO barat cu Nicușor Dan. Nu! L-a durut la basca lui de proletar vopsit în democrat că ele sunt pregătite în laboratoarele mafiei tocmai pentru a menține mafia la butoane și la bani.

    Mai ales că a văzut atâtea și atâtea campanii electorale și știe bine că o dezvăluire fabricată cu puțin timp înainte de alegeri trebuie privită cu maximă reținere, pentru că dacă ar fi fost cu adevărat ceva important ar fi apărut deja, nu ar fi așteptat ”momentul potrivit” pentru a fi înfiptă în inima poporului.

    De aceea, dezvăluirile din campaniile electorale nu sunt, de fapt, dezvăluiri. Ele sunt doar muniție folosită de un competitor împotriva altuia, care are nevoie de pușca unui intermediar pentru a lovi victima. De data asta, intermediarii au fost Dana Budeanu și CTP, mâine vor fi alții, dar la final nu contează decât în soarta alegerilor, nu și în viața oamenilor care votează. În cel mai bun caz, o strică, o distrug, o ucid sau o parazitează pentru cel puțin un ciclu electoral.

    CTP nu s-a dezis niciodată de atacul colegilor săi din ziarul „Adevărul” (aici: Sergiu Andon) la Regele Mihai

    Asta e istoria cu politicienii și ziariștii. Una scrisă încă din anii 90, când unii dintre noi stăteam în Piața Universității să ne luăm pulane-n cap, iar alții salutau din Casa Scînteii ”faptele patriotice” ale minerilor lui Miron Cozma.

    Așa s-a scris democrația din România de atunci încoace. Cu multă hoție girată de condeie pretențioase, din care au avut de câștigat și unii și alții, iar de pierdut au pierdut majoritatea românilor.

    Asta a supt nația de resurse, de adevăr și democrație reală și a creat clanurile politico-mediatice care nici azi nu se dau duse de la busola și banii României, fie ea la Kilometrul zero al țării sau în ultimul cătun departe de Capitală.

    Pe 27 septembrie vom ști dacă această caracatiță pe axa Firea-Budeanu-Bădulescu-CTP este încă puternică și greu de răpus sau dacă istoria a făcut și-n acest caz dreptate. Dar parcă 30 de ani este totuși destul. Prea mult.

    Iar CTP însuși are nevoie de victoria lui Nicușor Dan, nu a tovarășelor și tovarășilor pe care i-a ajutat acum prin atacul la candidatul PNL&USRPLUS.

    Întreţinerea mumiei lui Lenin costă anual statul rus 173.000 de euro

    Căci altfel, cu trecerea anilor și cimentarea clanurilor la putere, nici moartea nu-l va scăpa de rușine. Iar Dumnezeu, care pentru fostul șef al Clubului Român de Presă nu există (el declarându-se ateu precum se lăuda odinioară Ion Iliescu-liber cugetător), nici EL nu-l va putea ajuta de vreme ce nu s-a spovedit never pentru păcatele lui și nici nu s-a angajat că nu va mai face prostii.

    Caz în care, urmașii lui Firea, Pandele, Aurelian Bădulescu sau Dana Budeanu nu vor avea altceva de făcut decât să-l facă mumie, precum Lenin, pe ziaristul cu venin. Îl vor depune apoi la păstrare în muzeul presei de cumetrie, iar famiglia din Pipera îi va plimba moaștele cu autocarele votanților credincioși corupției, așa cum procedează azi șoțul primăriței Capitalei cu alegătorii săi din Voluntari.

    La final, îl vor aduce înapoi în locul tainelor murdare de presă: la Casa Scînteii, mausoleul răului organic, al trufiei amestecate cu interese malefice, de care nu s-a lepădat practic niciodată. Amin!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Delir conspiraționist la Antena 3. “Virusul este un plan. E o ordine bine stabilită a butoanelor. Copiii sunt ținta!“

    * O nouă escrocherie marca Radu Moraru: 300 de candidați-fantomă! „Nașul” vinde funcții publice de 200.000 de euro, instituind oficial „taxa de protecție” în politică

  • Gerard Depardieu a trecut la Ortodoxie – Ziariștii

    Aştept ca harul Duhului Sfânt, primit la botez, să nască un alt Gerard, pe care să-l vedem şi noi. Totuşi, Dumnezeu nu rodeşte în om cu forţa. Mai trebuie să-ţi şi doreşti.

    Convertirea lui Gerard Depardieu la Ortodoxie a adus lacrimi de extaz pe faţa multora. Bucuria de a vedea în ograda noastră un greu ca Depardieu ne-a şters de pe hard şi memoria, dar şi principiile moralei creştin-ortodoxe, adică fix credinţa aia la care a aderat Gerard.

    Gerard Depardieu primeşte botezul ortodox în catedrala „Alexander Nevsky”, la Paris. 5 septembrie 2020 (sursa foto: Twitter)

    În urmă cu nişte ani, actorul francez fugea din Franţa în Rusia, ca să fenteze Fiscul, căruia trebuia să-i dea o grămadă de bani. De ce alege Depardieu Rusia? Simplu. Omul căuta o ţară în care să fie mai presus de lege. Adică, ţara în care legea e pentru toţi, mai puţin pentru el. Rusia lui Putin, oligarhică, coruptă, criminală, era alegerea perfectă. Vii cu o căruţă de bani, nu te întreabă nimeni cum i-ai făcut, dai dreptul la băieţi şi gata, eşti ok.

    Totuşi, Vladimir Putin nu doar că nu i-a cerut bani lui Depardieu, dar l-a făcut cetăţean rus, apoi a insistat să se fotografieze cu actorul în clipa în care i-a dăruit paşaportul rusesc. Cu alte cuvinte, Putin devenea binefăcătorul unui mare nume al filmului mondial, pe care, iată, Vestul capitalist l-a nedreptăţit şi alungat. Vă amintesc de Andrei Tarkovski, care a plecat din URSS de răul celor ca Putin.

    În sfârşit, acum Gerard Depardieu e ortodox. A fost botezat în catedrala ortodoxă rusă „Alexander Nevsky”, la Paris. Mă bucur că omul caută calea. În anul 1967 s-a convertit la Islam, apoi la Budism şi Hinduism. Actorul însuşi şi-a exprimat dorinţa de a trece şi prin Iudaism. Încă mai are timp. Sper ca halta „Ortodoxie” să-i ofere confortul emoţional pe care-l caută.

    Depardieu e un apropiat al preşedintelui Putin, cu care a dezvoltat o prietenie intensă. Mă întreb, cum poţi fi ortodox şi prieten cu un criminal? Cu Evanghelia într-o mână şi certificatul de botez ortodox în cealaltă, să nu-ţi întrebi amicul: „Bă, Vladi, da’ ce-ai avut, frate, cu Navalnîi? Cu Nemţov? Cu ceilalţi…”

    Să vezi că Biserica Ortodoxă Rusă înalţă catedrale cu chipul lui Stalin în ele şi proiectează secera şi ciocanul pe biserici, iar tu, ortodoxul Depardieu, să taci? Asta e dincolo de mintea mea – mică, ce-i drept.

    Gerard Depardieu (foto, stânga) şi Vladimir Putin (foto, dreapta) Sursa foto: Google

    Gerard Depardieu, un mare actor cu moralitate îndoielnică, s-a convertit la Ortodoxie. Din păcate, vedem asta zilnic, un simplu certificat de botez nu te face ortodox. Faptele, trăirea Evangheliei lui Hristos cotidian şi constant, iubirea, astea te fac creştin şi om.

    Aştept ca harul Duhului Sfânt, primit la botez, să nască un alt Gerard, pe care să-l vedem şi noi. Totuşi, Dumnezeu nu rodeşte în om cu forţa. Mai trebuie să-ţi şi doreşti.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • Ziua Limbii Române – Ziariștii

    Ieri a fost sărbătorită Ziua Limbii Române. Care este istoricul acestei sărbători? 31 August 1989, Sovietul Suprem (Parlamentul) RSS Moldovenești proclamă limba română ca fiind limba de stat și revenirea la grafia latină. Această minune a durat până în anul 1994.

    Partidul Agrar din Moldova, care atunci era majoritar în Parlamentul de la Chișinău, a introdus, la realizarea Constituției Republicii Moldova, acel cunoscut Articol 13 care prevede că limba vorbită este moldovenească, și nu română.

    Toate guvernările de atunci, mă refer în special la cele pro-europene, nu au modificat acel articol, deși există o decizie a Curții Constituționale de la Chișinău care spune clar și răspicat că Declarația de Independență prevalează Constituției.

    Asta, în timp ce veneau la București și ne turnau povești că suntem frați. Bineînțeles că pentru bani. Pe principiul: ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic”.

    Adevărata durere a acestei sărbători e faptul că am uitat de românii din Ucraina. Nu doar că am uitat, dar uneori ne mai și batem joc de ei.

    Acolo se petrece o tragedie despre care observ că presa din România, cu unele excepții, nu prea vorbește.

    Statul ucrainean lichidează, încetul cu încetul, tot ceea ce este românesc. Prima lor țintă este școala. Copilul român nu trebuie să-și mai cunoască limba și istoria. Apoi, prin intermediul  unei reforme administrative, sunt dezbinate raioanele în care majoritari sunt românii.

    Presă de limba română, exceptând Bucpress și alte câteva publicații, nu prea există. Statul român ar trebui să investească în crearea de posturi radio și TV de  limbă română în Ucraina. Propunere valabilă și pentru Serbia.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Eșecul moțiunii de cenzură: PSD a făcut pleosc în propria hazna

    Lipsiți de aportul inteligenței ticăloase din posesia lui „Daddy” Liviu Dragnea, care zace în pușcărie, liderii PSD s-au aruncat cu ochii închiși într-o groapă adâncă, pe care singuri și-au săpat-o și apoi și-au umplut-o cu rahat: moțiunea de cenzură împotriva Guvernului PNL.

    Oricât de intens ai medita asupra acestei aventuri politice bizare, căutând să-i înțelegi resorturile intime, nu poți ajunge la altă concluzie decât aceea că Marcel Ciolacu & Company (Lia Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Mihai Tudose, Dragoș Benea, Titus Corlățean etc.) au fost – politic vorbind – niște imbecili și niște lași.

    Dovedești o imbecilitate politică rar întâlnită, atunci când, în plină criză de pandemie, ataci cu o moțiune de cenzură un guvern minoritar – pe care oricum l-ai sabotat permanent, în Parlament, unde controlezi majoritatea, și în teritoriu, cu ajutorul sclavilor de partid pe care îi ai prin direcțiile descentralizate ale ministerelor –, asumându-ți astfel riscul de a te trezi la guvernare în cea mai neagră perioadă din istoria recentă a României. Asta chiar înainte de alegerile locale și la vreo trei luni de cele parlamentare!

    Beneficiile oculte pe termen scurt ale guvernării în timpuri de criză gravă sunt cu mult mai mici decât riscurile politice pe termen mediu și lung. Da, până la alegerile parlamentare, un guvern PSD ar mai îngrășa câțiva baroni locali, ar mai răsplăti câțiva lipitori de afișe cu sinecuri prin instituțiile publice, ar mai rupe ceva voturi cu creșteri salariale și de pensii din bani împrumutați prin credite externe cu dobânzi înrobitoare – cunoaștem „rețeta”. Însă, aceste beneficii imediate ar fi însoțite de extraordinara presiune exercitată de efectele pandemiei de Covid-19: blocajele din economie, pierderile financiare tot mai mari, efortul până în prag de colaps depus de sistemul de sănătate publică pentru a vindeca zecile de mii de români infectați etc.

    Tot de sfera imbecilității politice ține faptul că PSD nu a negociat, în prealabil, susținerea moțiunii de cenzură cu alte partide parlamentare, mai ales cu mereu oportunista formațiune politică UDMR și cu Pro România, clona PSD-istă a plagiatorului Victor Ponta. Credea echipa lui Ciolacu, aia cu „jdemii” de vicepreședinți, că moțiunea de cenzură va trece la vot doar cu ajutorul parlamentarilor PSD? Sau a fost doar imbecilitate politică faptul că nu au luat în calcul riscurile votului, inclusiv că unii parlamentari PSD nu-și doresc ca partidul să ajungă la guvernare?

    În actuala configurație – sute de primari care dezertează din partid, cu niște lideri afectați de o incompetență politică nemaiîntâlnită în istoria partidului, aproape părăsit de aliații politici tradiționali și cu o cădere abruptă în sondaje –, PSD este incapabil să guverneze. Altfel spus, un guvern format din oamenii lui Ciolacu ar însemna condamnarea României la un colaps ireversibil.

    Totodată, dacă ajunge acum la guvernare, lipsit de oameni capabili să guverneze cu profesionalism, respectând legile statului român și, mai ales, asumându-și o atitudine morală – trăsături pe care cei mai mulți dintre membrii „elitei” social-democrate nu le au –, PSD își anulează orice șansă de victorie la alegerile parlamentare. Viteza de erodare a unui guvern PSD ar fi mult mai mare decât cea care deja afectează guvernul PNL.

    Eșecul moțiunii de cenzură ne spune că mulți dintre liderii PSD s-au speriat de implicațiile preluării guvernării. Lașitatea parlamentarilor PSD – în marea lor majoritate, niște „animale politice” care au simțit la ce riscuri și-ar supune partidul și implicit interesele personale dacă pică guvernul PNL – s-a combinat cu lașitatea și imbecilitatea politică a liderilor PSD.

    O moțiune de cenzură care se dorea o „mare lovitură”, cum Marcel Ciolacu anunțase cu gura plină la recentul Congres al Partidului, s-a transformat într-un dezastru pentru PSD.

    Pe de o parte, acest eșec lamentabil ne arată, încă o dată, adevăratul chip al PSD-ului de astăzi: o structură de tip mafiot, formată din indivizi cinici, total lipsiți de loialitate față de națiunea română, mânați în politică doar de dorința îmbogățirii rapide cu orice preț, inclusiv și mai ales cel al sacrificării interesului public pe altarul interesului de gașcă de partid.

    Pe de altă parte, acest dezastru politic reprezintă o dovadă clară că PSD se scufundă într-o criză internă tot mai gravă. Politicieni mediocri ca Ciolacu, Manda sau Olguța Vasilescu nu pot „juca” pe scena politică altfel decât au făcut-o până acum: tupeu de „băiat de cartier”, țățisme, istericale, minciuni grosolane! Comportamentul de mahala funcționa în vremea lui „Daddy” Dragnea, când Partidul era controlat cu o inteligență demonică de actualul locatar al unei celule din pușcăria Rahova. Marile lovituri le programa „Daddy”, liderii de astăzi ai PSD erau doar niște marionete penibile, niște executanți.

    Starea intimă a acestor indivizi nu s-a schimbat, după preluarea controlului asupra PSD. Ciolacu, Manda, Olguța nu au devenit, peste noapte, grație funcției din Partid, niște strategi politici capabili – chiar și din adâncurile unui geniu rău, cum a fost cazul lui Dragnea – să intuiască, să analizeze pragmatic și corect o bătălie politică. Impostura lor s-a dovedit, fără drept de apel, cu ocazia penibilului eșec al moțiunii de cenzură depusă împotriva Guvernului PNL.

    Nu știm dacă PSD a vrut să facă din rahat bici, dar un lucru este limpede: PSD a făcut pleosc în propria hazna.

  • Provocare transnistreană cu câteva zile înainte de Ziua Independenței. Care independență?!

    Am  privit și eu imaginile cu acele persoane care umblau prin Chișinău cu steagul așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene. Aceasta este o provocare de cea mai joasă speță. Eu mă tem însă că sceneta face parte dintr-o serie de provocări.

    Să nu uităm de posturile de control ilegale de pe Nistru. Să nu uităm că Igor Dodon a cedat câteva localități așa-ziselor autorități de la Tiraspol.

    Acum au făcut această provocare în Chișinău. De ce? Pentru că pot. Pentru că nimeni nu-i oprește. Nici actuala, dar nici fostele guvernări nu au făcut nimic ca să-i oprească. De la Mircea Snegur încoace, nimeni nu a avut curajul să-i oprească. Asta, pentru că în spatele celor de la Tiraspol se află Moscova.

    Dacă acum au umblat cu acel steag prin Chișinău, mâine poate vor veni cu el la Prut.

    Igor Dodon, dacă va fi reales, va pune în aplicare renumitul Memorandum Kozak. Ceea ce nu a făcut Vladimir Voronin, mentorul său politic. Voronin a avut tăria de caracter să i se opună lui Putin. Igor Dodon nu e Vladimir Voronin.

    Toate acestea, în contextul în care pe 27 August se sărbătorește Ziua Independenței Republicii Moldova. Care independență?! Eu, unul, nu știu. Pentru că văd că regiunea transnistreană, din 1992, nu mai este controlată de autoritățile de la Chișinău. În partea de sud aveam Găgăuzia. Gazul vine tot de la Moscova, curentul electric vine de la Cuciurgan (din regiunea transnistreană). Regiunea transnistreană nu plătește gazul și curentul.

    Eu cred că singura independență reală e aceea că ești independent să-ți faci valiza și să emigrezi din Republica Moldova.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Dumnezeu nu e ortodox – Ziariștii

    Preşedintele Turciei, Recep Erdogan, are de gând să transforme încă o biserică ortodoxă-muzeu în moschee. Locaşul se află în Istanbul şi are o frumuseţe arhitecturală şi picturală cum rar am mai văzut.

    Biserica „Sfântul Mântuitor” din Chora, în vestul oraşului, a fost transformată în moschee la jumătate de secol după ce sultanul Mehmed al II -lea a cucerit Constantinopolul, în anul 1453. Frescele bizantine au fost acoperite cu un strat gros de var, deoarece islamul intezice reprezentarea grafică a lui Dumnezeu.

    Biserica din Chora, Istanbul (foto: Google)

    Din fericire, în anii 1950, un grup de specialişti americani a redat lumii extraordinarul tezaur iconografic al bisericii, care a devenit muzeu. Aşa începea povestea frumoasă a acestei bijuterii, pe drumul spre o Turcie civilizată, tolerantă, democrată. Acum, după mai bine de jumătate de secol, basilica din Chora va redeveni moschee.

    Recunosc, ca ortodox, prefer ca biserica să rămână muzeu, dacă nu e posibilă revitalizarea dimensiunii ei liturgice creştin-ortodoxe. Şi nu e. Din păcate, mulţi s-au grăbit să spună şi să scrie despre cum Erdogan „desacralizează” altă biserică, de parcă ar fi vorba despre un viol asupra unei tinere fecioare, pe o uliţă întunecată. Că asta a venit de la ortodocşii noştri, bigoţi de serviciu, care şi azi ar pleca cu plăcere într-o nouă Cruciadă, să crape capete păgâne, asta înţeleg. Atât ştiu, atât spun. Ce e grav este percepţia multor jurnalişti şi teologi creştini, care numesc transformarea bisericilor în moschei ca fiind „desacralizare”. Nimic mai fals.

    Interior, biserica din Chora, Istanbul, Turcia (foto: Google)

    De fapt, o biserică ce devine muzeu este forma supremă de desacralizare a spaţiului sacralizat. Muzeul este, strict religios, cel mai nesacru şi profan spaţiu cu putinţă. Acolo, printre vitrine cu obiecte, are loc divorţul de metafizic. Dumnezeu nu mai e Stăpânul, Creatorul, ci doar un exponat, sub lupă. El nu este, ci a fost. E istorie, nu prezenţă vie, lucrătoare. Hristos, Maica Domnului, îngerii devin simple numere în catalogul cu registre picturale ale bisericii-muzeu. Acolo, Dumnezeu poate fi pipăit, mirosit, disecat. În muzeu, toţi sunt Toma. Sau nici măcar.

    Turişti în biserica din Chora, Istanbul (foto: Google)

    Ironic, acum, transformarea Sfintei Sofia din muzeu în moschee este o formă de resacralizare. Spaţiul profan, muzeul, redevine sacru. Nu credeţi că Dumnezeu are umor? Eu, da. Poate vrea să ne dovedească faptul că noi, ortodocşii, nu suntem singurii Săi „agenţi de vânzări”. Mai sunt şi alţii. Că ne-ar şi mi-ar plăcea să se resacralizeze bisericile bizantine ale Turciei în sens creştin-ortodox, aşa cum au gândit ziditorii, asta e altă discuţie, inutilă.

    Trebuie să renunţăm la sacoşa cu certitudini revelate şi să acceptăm că şi islamul este o formă de sacru, de căutare şi simţire a lui Dumnezeu, care e acelaşi pentru toţi. Dacă intrăm într-o moschee la ceasul rugăciunii şi nu-l simţim pe Dumnezeu prezent, măcar puţin, înseamnă că, real, nu L-am simţit niciodată, nicăieri. A fost doar fantasmă, iluzie, delir mistic. Timp pierdut.

    Aşadar, nu islamul „desacralizează”, ci minţile mici, şi de o parte şi de alta, care cred într-un dumnezeu egoist, meschin şi împietrit. Aşa, ca ei. Nu căderea Constantinopolului sub otomani şi credinţa sinceră în Dumnezeu îi face pe mulţi să rostească „desacralizare”, ci ura lor viscerală faţă de cei care nu le împărtăşesc convingerile. O să închei cu expresia pe care părintele Andrei Scrima o rostea la sfârşitul convorbirilor telefonice, cu prietenii săi ortodocşi: Inshallah! Adică, Voia Domnului!

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • Situația din Belarus în contextul regional

    Situația din Belarus în contextul regional

    Îmi pare rău de faptul că presa din România nu prea comentează ce se întâmplă în Belarus. Ar trebui, pentru că regiunea dă semne de schimbare.

    Lukașenko seamănă foarte mult cu Ceaușescu în ultimele sale zile. Se deplasează doar cu elicopterul. Caută sprijin în cadrul muncitorilor din fabrici.

    Asta mi-a adus aminte cum Ceaușescu a căutat ajutor la combinatul de la Târgoviște. Lukașenko, exact ca și Ceaușescu în 1989, nu mai este agreat de nimeni pe plan extern. Uniunea Europeană și America nu-l doresc pentru că este un dictator de tip sovietic. Putin nu-l mai vrea pentru că nu a dus la îndeplinire crearea unui stat federativ Rusia-Belarus.

    Țara din regiune care este cea mai îngrijorată de situația din Belarus este Ucraina. Asta pentru că nu se poate ști dacă la Minsk nu va veni la putere cineva care, chiar dacă va părea mai democratic și nu va fi un dictator de tip sovietic, va fi mai apropiat de politica lui Putin. Ucraina va avea atunci probleme și mai mari.

    Este și vina Ucrainei că duce o luptă împotriva minorităților etnice, ceea ce-i crează mari probleme în plan extern.

    De ce trebuie să ne intereseze pe noi aceste lucruri? Pentru că Rusia, de secole, își dorește ieșire la gurile Dunării, zonă strategică împărțită acum de România și Ucraina.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Traseismul politic – boală lungă, moarte sigură

    L-am votat pe Klaus Iohannis. Şi prima, dar şi a doua oară. După patru ani, la al doilea mandat, i-am făcut şi campanie, cu mijloacele mediatice de care dispuneam. Omul nu era perfect, că Hristos s-a înălţat la cer demult, dar era aşa, altfel.

    Klaus Iohannis venea dintr-o lume pe care noi, proaspăt gazaţi şi bătuţi de Dragnea şi PSD, doar o visam. Era cel care ieşise alături de noi în stradă, cu geacă roşie, când PSD-iştii au turbat, ca taurul la coridă. Umăr la umăr, Klaus Iohannis ne-a fost aliat, în cei trei ani de proteste. Nu e puţin lucru să ai de partea ta un preşedinte, nu-i aşa? O afirmaţie publică a lui Iohannis valora cât o săptămână de protest a sute de mii de oameni, în Piaţa Victoriei. Vorbele sale cântăreau greu şi erau imediat auzite de marile cancelarii din Europa. La Cotroceni, conferinţele de presă înfierau dictatura pe care Liviu Dragnea o instaura în România, dar şi atitudinea antieuropeană şi rusofilă a dictatorului cu mustaţă.

    Preşedintele României părea să fi rămas singurul politician sănătos la cap din ţara asta. L-am îndrăgit când apăra democraţia şi valorile europene, dar şi când condamna traseismul politic, migraţia de la un partid la altul a politicienilor. În campanie, Klaus Iohannis a jurat că niciodată PNL-ul nu va primi traseiştii altor partide, în special ai PSD-ului, care fug precum şobolanii din corabia care ia apă. Apoi a venit Ludovic Orban, care, la investirea sa ca premier, a promis ferm că epoca traseismului politic s-a terminat în România.

    Am răsuflat uşurat. Gata, PSD-iştii, aşa cum merită, vor muri anonimi, în lumea mică şi meschină pe care şi-au creat-o în decursul a trei decenii. Iohannis şi Orban, dar şi cei care-i înconjurau, promiteau un PNL nou, tânăr, viguros, conectat la valorile europene, în care să se regăsească milioanele de români oneşti, ce au luptat împotriva imposturii şi hoţiei PSD-ului. Asta până mai ieri.

    Dintr-o dată, ca la un semnal prestabilit, sute de PSD-işti, parlamentari, primari, consilieri locali, simpli deţinători ai carnetului de partid, au năvălit în PNL, unde au fost primiţi cu braţele deschise. Chiar şi primarul PSD-ist ce-i aducea ode lui Nicolae Ceauşescu, pe Facebook, a devenit PNL-ist. Alt primar, care-l agresa fizic pe tânărul ce a avut curajul să-l înfrunte pe Liviu Dragnea, la o adunare publică, a aterizat în PNL. Aceiaşi Iohannis şi Orban tac. Acum, e linişte. Nimeni nu mai condamnă pe nimeni. Şi de ce ar face-o. Klaus e preşedinte, Ludovic premier, iar alegerile, cu noile achiziţii, par garantate pentru PNL. Victorie!

    Ieri, Klaus Iohannis s-a arătat extrem de deranjat, după ce un jurnalist l-a întrebat, cu subiect şi predicat, de ce girează traseismul politic, de ce nu condamnă acum, la fel de vehement ca înainte, şarlatania şi corupţia. Că preşedintele e temperamental ştim de la scena paltonului aruncat pe cupola maşinii de protocol, sub privirile îngheţate ale celor cărora toanele prezidenţiale pot să le fie fatale.

    Din păcate, constat cu sincer regret, că preşedintele şi prim-ministrul, dar şi Partidul Naţional Liberal au ratat încă o dată şansa de a dovedi că politica din România poate fi şi altceva decât o adunătură de paraziţi fără identitate doctrinară, a căror singur liant e banul public şi interesul de gaşcă. Era clipa, după 30 de ani de deziluzii, să simţim şi noi, cetăţenii turmentaţi, că mergem la vot pentru că avem cu cine, iar nu pentru a ne procopsi, iarăşi, cu răul cel mai mic.

    Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

  • Cine îl poate opri pe Putin? – Ziariștii

    Acum, când vă scriu aceste rânduri, situația în Belarus este una destul de neclară. Presa de la Chișinău relatează că Vladimir Putin trimite Garda Națională în Belarus. Asta înseamnă o intervenție militară mascată a Rusiei în Belarus. Un nou soi de ”omuleți verzi”.

    Mă miră faptul că presa din România nu prea comentează acest lucru, pentru că situația de la Răsărit ar trebui să ne pună în alertă. Cine sau ce îl poate împiedica pe Putin să repete scenariul la Chișinău? Nimeni și nimic nu îl poate împiedica.

    Să ne închipuim că un lider politic, nu neapărat Igor Dodon, în urma unor proteste mari la Chișinău, cere ajutorul Federației Ruse ca să calmeze zona. Ce se va întâmpla?

    ”Pacificatorii” de pe Nistru sunt la câțiva kilometri distanță. Imediat ajung la Chișinău. Credeți că se vor opri doar la Chișinău? Ei vor ajunge până la Prut. Socotiți faptul că de la Iași până la Chișinău faci cam 5 ore cu mașina…

    Desigur că nu vor trece Prutul. Putin nu este prost. În România lucrează cu mănuși. Aici folosește propaganda rusă și pe toți cei care o cred.

    Propagandă rusă, camuflată de multe ori sub forma unor site-uri creștine de la Chișinău. Mă refer la site-uri așa-zis ortodoxe. Asta, pentru că prinde la români.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Nemernicie, numele tău e PSD! – Ziariștii

    Ca și cum nu erau deajuns criza sanitară și cea economică, inconștienții și ticăloșii nației vor să dea cu moțiunea de cenzură în cap țării. De ce? Iete, de aia, „fincă” au ei a se alerga în jurul mesei pentru funcții la PSD și continuă festivalul manelelor politice: „să se dea” alocații dublate la copii, pensii mai babane și ceva creșteri de lefuri la bugetari! Și ce dacă nu-i de unde, PNL-ul e la guvernare, să plătească (politic) ei!

    Dacă trece moțiunea, ceea ce e foarte posibil ținând cont de disperarea unor personaje pe cât de toxice, pe atât vocale precum Ponta, Tăriceanu, Ciolacu etc., în septembrie vor crește pensiile cu 40%, apoi punerea lacătului pe trezoreria statului e doar o chestiune de câteva luni. În aceste câteva luni, numai bine au loc alegerile locale și parlamentare (pe care tot ei vor să le organizeze, că, deh, se pricep la furat, pardon, la numărat). Prilej cu care ăștia, care au dat foc țării de atâtea ori, vor veni ca neprihănitele din „opoziție”, arătând cu degetul spre guvernul liberal care, în majoritatea cazurilor, a fost obligat, prin legi otrăvite, să aplice ce au hotărât ei în Parlament.

    N-ar fi prima oară. A mai fost un guvern tehnocrat care le-a netezit drumul spre revenirea la guvernare și înainte de alegerile din 2016.

    „PSD va avea o alternativă și un program economic pe care îl vom explica și președintelui, și românilor”, zice Marcel Ciolacu.

    Da’ nu mai bine ne explicați dumneavoastră, domnule președinte interimar al PSD, cum v-ați dat voi jos trei guverne ca să vă scăpați pușcăriașii și pușcăriabilii?

    Sau, mai bine, ne explicați cum ați eliberat infractorii din pușcării înainte de termen, sau despre mizeria istorică din 10 august, sau despre cum ați lăsat buzunarele patriei goale-goluțe?

    Dar, la urma-urmei, de ce vă trebuie vouă un program economic? N-ați avut unul? Ce-ați făcut cu el? Ăla moșit de Dragnea, Vâlcov și Teodorovici, de-l plimbau pe la televizor ca pe sfintele moaște, căci el anunța pogorârea Raiului pe pământul românesc.

    Luați programul ăla și duceți-l la capăt, că și-așa n-ați pus o cărămidă măcar la vreunul dintre cele 8 spitale regionale promise! Dar luați-l și pe Dragnea, sau duceți-vă voi la el, la vorbitor, că numai el știe programul din scoarță-n scoarță!

    Iar pe Vâlcov păziți-l să nu treacă graniță, căci fuga lui e iminentă, dat fiind că tot ia câte 7-8 ani, dosar după dosar, în primă instanță! Și ar fi păcat să se piardă o așa eminență infracțională.

    Așadar, la ce vă mai trebuie alt program? Aveți deja unul, și e o garanție a distrugerii României, așa cum v-ați propus și în bună măsură ați reușit.

    Hoția, minciuna, impostura și nemernicia sunt specialitățile casei la ăștia care coboară din Gheorghiu-Dej și Ceaușescu.

    Ca să-și revină după toate abuzurile și mizeriile la care a fost silită, țara pe care PSD și sateliții lui, ALDE și PRO România, o urăsc explicit ar trebui să nu se mai atingă de guvernare măcar două cicluri electorale.

    CITIȚI ȘI:

    * Până și lui Codrin Ștefănescu îi e jenă de PSD! Zurbagiul dă cu pietre în troaca din care a mâncat