Svetlana are curajul ce a lipsit unui popor întreg, timp de 25 de ani. Acela de a fi liberă. Ea răscumpără ruşinea generaţiei de sclavi ce o precede. Între milioane de bărbaţi, Svetlana e singurul bărbat din Belarus.
După 25 de ani în fruntea Belarusului, drumul spre nemurire al preşedintelui Aleksandr Lukaşenko părea garantat. Nimeni şi nimic nu mai putea opri sau tăgădui încremenirea veşnică în mit a ultimului dictator absolut din Europa. Tronul său era deja pregătit pentru ascensiunea unuia dintre fii. Cu siguranţă, la auzul veştii că o anume femeie îi vrea locul, Lukaşenko nu a zâmbit măcar, căci mintea zeilor, chiar dacă atotcuprinzătoare, nu poate imagina absurdul. Şi totuşi.
Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Belarusului (sursa foto: Google)
Nu divizii de tancuri, alături de sute de mii de soldaţi. Nu armata americană, expresia lumii capitaliste decăzute, ce mişeleşte vrea înrobirea oamenilor muncii, din ogoare şi fabrici. Nimic din toate astea nu a clătinat jilţul autocratului din Belarus, stăpânul suprem al pământului şi cerului. Ca şi în calea lui Goliat, unde apărea David, în drumul său spre panteonul zeilor, preşedintele Lukaşenko a întâlnit-o pe Svetlana, o femeie casnică, la 37 de ani. Aşa a început sfârşitul.
Svetlana Tihanovschi, adversara preşedintelui Lukaşenko în alegeri (sursa foto: Google)
Svetlana este cel mai negru coşmar al preşedintelui Lukaşenko, ultimul dictator din Europa. Svetlana Tihanovschi luptă pentru libertate în Belarus, ţara în care serviciile secrete şi-au păstrat denumirea de KGB. Nu împotriva „dictaturii medicale”, care te obligă la masca de pânză, e lupta ei, ci a dictaturii reale, care obligă la masca fricii şi laşităţii.
Svetlana are curajul ce a lipsit unui popor întreg timp de 25 de ani. Acela de a fi liberă. De a spune ce gândeşte şi a face ce spune. Ea răscumpără ruşinea generaţiei de sclavi ce o precede. Între milioane de bărbaţi, Svetlana e singurul bărbat din Belarus. Nu are frici, pentru că iubeşte. Soţul, familia, poporul. Toţi încap în inima ei mare, de femeie plăpândă. De fapt, asta a aruncat-o în luptă.
Arestarea soţului, care a îndrăznit să fie liber, nu a speriat-o, ci i-a dat curaj. Ea a spus: „Tot ce fac, fac pentru el, (soţul n.r.) pentru libertatea lui. Îl iubesc, pe el, pe copiii mei, pe toţi bielorușii care vor să fie liberi, să poată vorbi despre orice doresc, fără teamă. O libertate pe care nimeni n-a cunoscut-o.”
Aşa a început sfârşitul lui Lukaşenko. Cu o femeie casnică, ce ştie că trăieşte o singură dată. Acum, Svetlana Tihanovschi este în Lituania. A fugit acolo, având pe urmele sale KGB-ul. Cu siguranţă, se va întoarce, victorioasă. Un popor o aşteaptă, ca pe cea care a dovedit că eşti mic şi fricos doar dacă alegi să fii.
„Hai, vecine, bate cuiu’ / C-am pus la frigare Puiu!”. Regizorul Puiu s-a fript însă mai tare decât „Puiu’” din melodia Rodicăi Mitran.
Nu mai suportă nici masca. E atât de încins, un veritabil cuptor cu microunde, încât și-a transmis radiațiile către toată lumea, inclusiv către autoritățile din țară, despre care spune că ne tratează „ca pe niște vite”.
Adică, ne-a băgat pe gât propria sa emanație fără să ne ceară acordul. Imediat după ’90, asemenea concepții erau lansate de „Măi, animalule!” – Ion Iliescu, pe care Puiu l-a votat în 2000, neavând de ales între el și Vadim Tudor.
„Vita” i-o fi rămas întipărită din comunism, când, bănuiesc, a stat cel puțin o dată la coadă la alimentară pentru a-și procura niște sticle cu lapte. De alea sigilate cu staniol. Lapte produs de vitele la care face referire regizorul de azi. Lapte pe care l-a băut cu mare poftă, că doar nu era să se hrănească numai cu pâine semi și cu borcane cu mazăre recalibrată.
Acum, vine Puiu și ne reduce la stadiul de vite în regia lui, premiată la Cannes. Omite că, de fapt, și datorită vitelor a ajuns unde este: nu știu dacă a fost cu ele la păscut, dar e exclus să nu se fi hrănit cu laptele lor.
Nu înseamnă că, dacă ești mare colecționar de premii în industria filmului, trebuie să fii priceput și la epidemiologie. Ai dreptul să emiți bazaconii, dar ar fi bine să nu le lansezi în public. Nu de alta, dar te faci de râs – vorba aia, ditamai regizoru’…
Ce uită regizorul Puiu? Că e doar regizor, nu și medic. N-am auzit să fi absolvit vreo facultate de medicină și să se specializeze în boli infecțioase.
De altfel, în urmă cu 11 ani, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, Puiu – cel care astăzi se simte tratat ca o vită – spunea că-l deranjează foarte tare chibițarea. „A devenit cumva un sport național. Oamenii stau pe margine și comentează, comentează, comentează, cât e ziulica de lungă! Și mă deranjează lipsa de responsabilitate. Atenție, sunt lucruri pe care mi le imput și mie. Tentația asta a chibițării e prezentă”.
Am înțeles un lucru: regizorul Puiu recunoaște că e un chibiț și că e deranjat de propria chibițare. De ăștia ca el sunt destui. Și celebrul Ilie Năstase se pretindea atotcunoscător. Era convins că poate jongla în toate domeniile la fel cum a făcut-o cu racheta pe terenul de tenis. Numai că viața i-a dat o palmă serioasă: în politică a eșuat lamentabil – și din postura de candidat la Primăria Capitalei în 1996, și din cea de candidat la europarlamentarele de anul trecut. Mai mult, a ajuns să fie și condamnat la 9 luni și 10 zile de închisoare, dar cu amânarea executării pedepsei.
P. S. Și uite-așa se mărește formația de „trompetiști” care alunecă pe ritmurile propagandei ruse: Cataramă, Chitic, Capsali, Ciolacu, Garcea, Volguța („coronavirusul e invenția lui Iohannis”), Puric, Puiu etc. Un ansamblu de „folcloriști” cu recitaluri descalificante.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Duminică, pe 9 august, sunt alegeri prezidențiale în Belarus. Lukașenko, actualul președinte, se pare că nu mai este pe placul Moscovei. Asta, după ce câțiva membri ai unei grupări rusești au fost arestați. Principala sa contracandidată, o doamnă de care nu a auzit nimeni până acum, are șanse mari.
Eu nu știu dacă Lukașenko va pleca prin vot sau ca urmare a unor proteste. Mă tem însă că Lukașenko, care conduce Belarusul din 1994, nu va ceda puterea. E posibil ca Rusia să încerce să destabilizeze situația.
Dacă Lukașenko va pierde puterea în Belarus, următorul pe listă este Igor Dodon. Asta pentru că Putin s-a săturat de el. Dovadă că la ultima vizită nici măcar nu l-a primit. S-a întâlnit doar cu Kozak. Situația din Belarus seamănă cu situația dintre Igor Dodon și Maia Sandu.
Aceasta, Maia Sandu, nu vorbește nimic rău despre Rusia. E posibil să se fi înțeles. În această logică ar intra și vizitele făcute la Ambasada Rusiei. Ea însăși a afirmat că nu este împotriva Rusiei.
Ceaa ce trebuie să fie clar pentru noi, cei din România, este că, indiferent cine iese dintre aceștia doi, nu va fi în favoarea României.
În mod sigur, Maia Sandu nu va fi împotriva României cum este Igor Dodon, dar nici prea bună prietenă nu va fi. Trebuie să ne învățăm minte și să nu ne mai spunem speranța în politicienii de la Chișinău. Una spun la București, când vin să ceară bani, și alta fac la Chișinău.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Citeam azi ceva despre Republica de la Ploiești (mișcarea antimonarhică, înființată cu scopul de a-l înlătura pe regele Carol I). Știți ce striga lumea din piață, acum 150 de ani? ”Ura! Am scăpat de neamț!”.
Vă sună cunoscut? Mie, da. S-a schimbat ceva de atunci ? Absolut nimic! Românii sunt un popor care nu vrea să fie modernizat. Nouă ne place să mergem cu căruța. Bancul acela cu românii în iad este o oglindă perfectă a poporului român. Cum scoate unul capul, cum îl tragem în jos.
Apoi, întotdeauna avem dușmani. Cei mai noi dușmani externi sunt Oculta Mondială și Bill Gates. Ungurii sunt dușmanii de serviciu. Orice se întâmplă rău în România, ungurii sunt de vină.
Nu este vina Ungariei, indiferent de cine se află la guvernare, că noi nu suntem în stare. Nu este vina Ungariei că noi nu știm să jucăm la nivel regional. Nici măcar în relațiile cu Chișinăul, unde teoretic ar trebui să fim experți, noi nu suntem în stare.
Nu mai spun de românii din Ucraina și Serbia. Știți că Radio Novi Sad 2 emite doar în limba maghiară? Programele în limba română sunt puse pe Radio Novi Sad 3, la un loc cu alte minorități. V-am dat acest exemplu ca să înțelegeți diferența.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Am trăit o săptămână tare ciudată în politica moldovenească. O săptămână în care unii lideri și-au arătat fața adevărată.
Am văzut cum Igor Dodon l-a numit ”președinte” pe liderul de la Tiraspol. Asta înseană că el a recunoscut Transnistria. Adevărul este că nici Igor Dodon nu este președinte în adevăratul sens al cuvântului.
Ambii nu sunt altceva decât niște servitori ai intereselor Federaiei Ruse în regiune. Igor Dodon, de foarte multe ori, se comportă ca un ambasador al Rusiei. Eu cred că Rusia, cu un așa președinte în Republica Moldova, nici nu mai are nevoie de ambasadă. Poate să o desființeze.
Ciudată rămâne însă misterioasa vizită a Maiei Sandu la Ambasada Federației Ruse. Vă spun sincer că nu mă așteptam la așa ceva. Aceasta dă semne că vrea să se pună bine cu Rusia, pentru că urmează alegerile.
Maia Sandu declară public că ea nu este împotriva Rusiei, ci împotriva corupției. Această afirmație, ținând cont de faptul că alegerile din Republica Moldova au fost întotdeauna geopolitice, este oarecum ciudată.
Oare ce vor spune aliații de la București? Mă refer la PNL. Sper ca actuala guvernare din România să nu facă aceleași greșeli pe care le-a făcut guvernarea PSD în materie de politică externă.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Eșecul moțiunii de cenzură la Chișinău a fost unul la care mă așteptam. Guvernul Chicu a rămas. Lupta, însă, va fi una foarte dură. Dodon a ieșit întărit din această bătălie.
Vinovați sunt și cei doi principali lideri ai Opoziției, Maia Sandu și Andrei Năstase, pentru că nu prea mai reușesc să se înțeleagă.
Igor Dodon va fi foarte greu de învins. Electoratul de stânga este unit. Singura souție ar fi să candideze Renato Usatîi, iar comuniștii să vină cu un candidat puternic. Aceștia ar putea rupe voturi de la Dodon.
Mai periculos e faptul că Dodon încearcă să-l copieze în toate pe Vladimir Putin. A și anunțat că va modifica Constituția Republicii Moldova pe modelul celei a Federației Ruse. Dacă Putin se visează țar și Erdogan se visează sultan, Dodon se visează domnitor al Moldovei.
Aplicarea „Planului Kozak”, prin modificarea Constituției, va deveni realitate. Așa riscăm să ne trezim, prin intermediari, cu Transnistria pe Prut.
Știu că sună ciudat, dar așa ceva chiar se poate întâmpla.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
De-o bună bucată de vreme, tot apari în Piața Victoriei sau în studiourile unor televiziuni de casă. Vorbești despre același lucru: drepturile și libertățile cetățenilor pe vreme de pandemie de Covid-19. Bun. Vrei ca toți infectații cu virusul mortal să zburde prin țară.
Curtea de Covid a României (CCR), în frunte cu președintele ei Valer Dorneanu, ți-a făcut pe plac. Oamenii atinși de boală zboară acum peste tot, chiar mai des decât fluturii. O premieră mondială: prin asta s-au remarcat amicii tăi din PSD.
Dar ești în continuare nemulțumit. Vrei să nu fie nicio restricție, să mâncăm Covid pe pâine la orice oră a zilei: să nu ne mai punem măști, să tușim și să strănutăm unii în fața altora. Că așa funcționează democrația în mintea ta invadată de „ciuma roșie” de la Răsărit.
Cataramă, Cataramă! Dar de drepturile și libertățile majorității nu spui nimic? De drepturile a milioane și milioane de români care respectă regulile impuse de autorități, care sunt conștienți că nu-i de glumit cu acest virus ucigaș. Pe ei cine-i apără de toți infectații externați la cerere din spitale?
Nu-i apără masca? Nu-i apără distanțarea socială? Doar nu te transformi deodată într-un zeu al sănătății ca să-i asiguri de imunitate împotriva teribilei maladii. Mă tem că, dacă s-ar fi organizat un referendum, doar ăia 100 din Piața Victoriei și, poate, câteva din cunoștințele lor ar fi votat pentru eliminarea restricțiilor și eliberarea bolnavilor din spitale. Pentru că sunt de-ai tăi. Tot tu i-ai adus acolo pe modelul mitingului organizat de Liviu Dragnea înainte să intre la pușcărie.
Cataramă, Cataramă! Ai pozat într-un mare patriot cu steagul în mână, ai stat și-n ploaie ca un soldat la datorie, dar acoperit de umbrelă. Sub ea se ascunde însă adevăratul tău chip. Ai uitat de unde-ai plecat? Unde-s drepturile și libertățile celor pe care i-ai turnat la Securitate în perioada comunistă? Sau acei cetățeni n-aveau niciun drept?
Ia uite ce spun cei de la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS): „În dosarul I542786 (cota CNSAS), titular VRHP, s-au identificat documente în care i-a fost atribuit de către ofițerii de Securitate numele conspirativ «Viorel», cât și documente olografe, semnate de către domnul Cataramă Viorel atât cu numele real, cât și cu numele conspirative «W» și «Voicu»”.
Și-acum, dacă ai pierderi de memorie, uite și un exemplu de turnătorie pe care ai făcut-o înainte de 1990. N-o zic eu, ci experții de la CNSAS: „Subsemnatul Cataramă Viorel, economist la Serviciul 430, referitor la derularea contractului extern cu firma Belco – Belgia, vă aduc la cunoștință urmatoarele: de la preluarea de către mine a acestei firme (aprilie 1985), am observat că patronul firmei, domnul HVR, deține – privitor la mobila executată și livrată de CPL Oradea – informații pe care Tehnoforest nu le deține. Întrucât firma folosește aceste informații fără știrea noastră, sub semnătura tov. Dir. s-a expediat la CPL un telex (nr.34830/21.05.1985) pe care îl anexez la prezenta notă”.
Așadar, tu, marele turnător de mobilă, tu, cel care îi dădeai în gât pe cei din preajma ta, vii să ne predai acum cu imensă obrăznicie lecții despre drepturile și libertățile cetățenilor? Nu ți-e rușine, tovarășe Viorel, tovarășe W, tovarășe Voicu?
P. S. Din Piața Victoriei nu puteau lipsi „jucători” de Covid de teapa ta: alt turnător, Mihăescu (alias Leana lu’ Costel), șpăgarul pușcăriaș Severin, dar și „actorul” lui Putin, Stanoevici – ăla care, în calitate de ministru-delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din partea PSD, i-a luat peste picior în 2014 pe românii din străinătate care au stat la cozi infernale pentru a-și exprima opțiunea la vot. Împreună, ați furat drepturile și libertățile cetățenilor români. Și-acum, aflându-vă în culmea nesimțirii, ați ajuns să militați pentru ele?! Farsorilor! Fariseilor! Figuranților!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Chiar acum, la ora la care scriu aceste rânduri, în București se desfășoară un protest al celor care, în mod sigur, nu cred în existența coronavirusului. Acesta este efectul propagandei rusești în România.
Agenții de presă precum Sputnik promovează acest protest. Rusia dorește să se aplice și în România scenariul din Serbia.
Cu ajutorul rețelelor de socializare, dar și al unor site-uri ortodoxe de la Chișinău, Rusia a reușit să deruteze o foarte bună parte din lume. A umplut spațiul online cu teoriile conspirației. Rezultatul îl vedem acum.
Bineînțeles că nu Rusia va plăti spitalizarea celor care se vor îmbolnăvi de coronavirus după protestul de la București. Nici măcar PSD-ul, care se face vinovat pentru că azi suntem izolați în Europa, nu va plăti spitalizarea. Noi, cu toții, o să plătim și o să suferim de pe urma acestui protest.
Vom vedea rezultatul peste câteva zile.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Vineri, 10 iulie 2020, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, anunța comunitatea mondială, printr-un tweet, că „s-a decis ca Sfânta Sofia să fie plasată sub administrarea Diyanet” (Autoritatea pentru Afaceri Religioase) şi că „va fi redeschisă rugăciunilor”.
În aceeași zi, președintele Turciei a semnat decretul care stabilește noul statut religios al fostei biserici creștine „Hagia Sofia” („Ayasofya”, în limba turcă) din Istanbul – fostul Constantinopol -, care redevine moschee.
Decretul semnat de Președintele Erdogan
Consiliul de Stat al Turciei aprobase, în prealabil, o cerere înaintată de mai multe asociaţii prin care se solicita reconsacrarea celei mai importante bazilici creștine din Orient ca moschee. Conform hotărârii acestei autorități a statului turc, „Hagia Sofia” nu va mai fi folosită în alt scop, decât acela de lăcaș de cult musulman.
Reînceperea, după aproximativ 86 de ani, a rugăciunilor specifice cultului musulman în incinta a ceea ce de acum vom numi Moscheea Ayasofya reprezintă o mutare în forță a politicianului Erdogan pe „tabla de șah” a geopoliticii de la granița orientală a Uniunii Europene, dar și o mare victorie a musulmanului Erdogan, loial credinței islamice și dornic să dobândească faima de ocrotitor al musulmanilor, urmând exemplul sultanilor care au condus, cu secole în urmă, temutul Imperiu Otoman.
Ultima bătălie pentru bazilica creștină „Hagia Sophia”
Fosta bazilică creștină „Hagia Sophia” a fost supusă unui puternic asediu, asemănător celui în urma căruia mărețul Constantinopol a căzut în stăpânirea sultanului Mehmed al II-lea „Fatîh”. Diferența este că nu s-au folosit nici regimente de ieniceri, nici tunul lui Orban și nici mașini de asediu, ci instrumentele democratice conferite de sistemul juridic al Republicii Turcia.
În anul 2005, Asociația Fundațiilor Perpetue pentru Slujirea Artefactelor și Siturilor Istorice (o organizație neguvernamentală turcă, orientată aproape exclusiv spre revalorificarea bazilcii „Hagia Sofia” ca edificiu religios musulman) a deschis o acțiune juridică la nivelul Consiliul de Stat (cea mai înaltă instanță administrativă din Turcia), solicitând anularea decretului emis de Guvernul turc în anul 1934, prin care fosta bazilică creștină era transformată din moschee în muzeu. După trei ani de confruntări juridice, în 2008, instanța a decis că folosirea „Hagia Sofia” ca muzeu nu încalcă legislația turcă și a respins acțiunea.
Liderii asociației nu au renunțat și au atacat la Curtea Administrativă Supremă (Curtea Constituțională) a Republicii Turcia, invocând că folosirea „Hagia Sofia” ca muzeu încalcă libertatea religioasă a membrilor săi, cetățeni turci de religie musulmană. Acțiunea a fost respinsă de Curte în anul 2018.
În paralel cu procesul declanșat la Curtea Administrativă Supremă (Curtea Constituțională), asociația respectivă a deschis un recurs la nivelul Consiliului de Stat și a reușit să obțină, în urmă cu câteva zile, o decizie în Camera a 10-a a Consiliului de Stat prin care s-a anulat decizia Consiliului de Miniștri din 24 noiembrie 1934 privind transformarea „Hagia Sofia” din moschee în muzeu. Aceeași autoritate a decis ca „Hagia Sofia” să fie folosită exclusiv ca moschee, așa cum a fost consacrată de autoritățile imperiale otomane, după cucerirea Constantinopolului, în 29 mai 1453.
În cazul „Hagia Sofia”, Kerkoporta – poarta uitată deschisă – a fost întruchipată de legislația turcă interpretată într-o cheie islamistă de către autoritățile juridice și administrative, probabil sub presiunea factorului politic. „Sultanul” Erdogan și-a impus viziunea islamistă asupra Republicii Turce și a obținut o mare victorie, care i-a consolidat susținerea și simpatia, atât din partea fundamentaliștilor turci, cât și a comunității islamice internaționale.
Ocrotitorii „Hagia Sofia”/”Ayasofya”: sultanul Mehmed al II-lea „Fatîh” și președintele francmason Kemal Atatürk
În istoria de după căderea Constantinopolului sub ocupație otomană, bazilica „Hagia Sofia” – actuala moschee „Ayasofya” – a avut doi mari ocrotitori.
Primul dintre ei a fost sultanul Mehmed al II-lea „Fatîh” (Cuceritorul). Acesta, puternic impresionat de frumusețea bazilicii „Hagia Sofia”, pe care a vizitat-o imediat după căderea Constantinopolului, a proclamat intrarea sub protecția sa a edificiilor publice din fosta capitală bizantină.
Intrarea Sultanului Mehmed II „Fatih” în Constantinopol (1876 – pictură de Jean-Joseph Benjamin-Constant)
Deși a transformat-o în moschee, cuceritorul Bizanțului nu a schimbat numele fostei bazilici creștine, ci doar a folosit denumirea din limba turcă, „Ayasofya”, manifestând astfel un anumit respect față de moștenirea bizantină. Totodată, a ajutat la restabilirea Patriarhiei Ortodoxe, căreia i-a oferit protecție, resursele financiare pentru funcționare, precum și anumite drepturi juridice asupra cetățenilor de credință creștină din Imperiu.
În „Ayasofya”, sultanul Mehmed „Fatîh” a îngăduit chiar și păstrarea unor icoane realizate în mozaic, înfățișând pe Fecioara Maria, Maica Domnului și pe Serafimi, aceste entități îngerești fiind considerate de sultan ca păzitori dumnezeiești ai noii capitale a Imperiului Otoman.
După câteva secole de funcționare ca moschee, „Hagia Sofia” este secularizată ca muzeu, pierzând orice semnificație religioasă, prin decizia lui Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Republicii Turcia și fondatorul Turciei moderne. Secularizarea fostei bazilici creștine, transformată în moschee de otomani, a fost un act politic bine calculat și care nu a ținut cont de sentimentele religioase ale creștinilor și musulmanilor. Obiectivul principal al agnosticului și francmasonului Kemal Atatürk era să se folosească de secularizarea „Hagiei Sofia” în implementarea reformelor sale de occidentalizare a Turciei.
Mustafa Kemal Ataturk – primul președinte al Republicii Turcia și fondatorul Turciei moderne
Kemal Atatürk a decis închiderea medreselor islamice (medresa = școală religioasă organizată pe lângă moschee), învățământul devenind laic și public, transferat în grija statului. A interzis hijabul (vălul islamic care acoperă aproape toată fața unei femei musulmane), a desființat ordinele religioase islamice și a oferit femeilor dreptul la vot.
Într-un discurs adresat cetățenilor tinerei Republici Turce, Kemal Atatürk avertiza: „Dragi conaționali, trebuie să vă dați seama că Republica Turcă nu poate fi țara șeicilor sau a dervișilor. Dacă vrem să fim bărbați, atunci trebuie să îndeplinim dictatele civilizației. Ne tragem forța din civilizație, din școală, din știința modernă și suntem ghidați de toate acestea. Nu acceptăm altceva”.
Prin transformarea „Hagia Sofia” în muzeu, președintele Atatürk considera că oferă acces liber întregii lumi la acest edificiu istoric: „Hagia Sofia trebuie să fie un monument pentru toată civilizația”.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” complică situația politică internă a Turciei
Președintele Erdogan a renunțat la moștenirea lui Kemal Atatürk. În renașterea, relansarea vieții religioase musulmane în Turcia, Erdogan vede atât o armă politică împotriva adversarilor săi din interiorul și exteriorul țării, cât și o forță pentru reformarea statului turc într-o „cheie” imperială și deopotrivă islamică.
Fost primar al Istanbulului, fost prim-ministru și, în prezent, președintele Republicii Turcia, politicianul Recep Tayyip Erdoğan a urmărit cu tenacitate împlinirea marelui său țel religios și politic: transformarea „Hagia Sofia” în moschee.
La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Erdoğan afirma vehement că „Ayasofya trebuie să fie deschisă rugăciunilor musulmane”. În timpul exercitării funcției de prim-ministru, a lăsat impresia că va proteja statutul de muzeu al fostei bazilici creștine, dar se pare că această atitudine a fost doar o stratagemă în demersul lui Erdoğan de a obține pentru Turcia calitatea de țară membră a Uniunii Europene.
Pe măsură ce negocierile cu Uniunea Europeană s-au împotmolit, precum și pe fondul escaladării conflictelor militare de la granița Turciei cu Siria și Irak, președintele Erdoğan a început să apeleze tot mai des la discursul islamist și cu nuanțe imperiale.
Eșecul loviturii de stat din 2016 – organizată de o grupare secularistă și naționalistă a generalilor Armatei Turce, garantul tradițional al caracterului laic al statului turc – i-a permis lui Erdoğan să-și construiască un regim politic autoritarist, cu ajutorul căruia speră să redobândească pentru Turcia rolul de putere regională imperială, urmând moștenirea lăsată de Imperiul Otoman.
Totuși, este foarte probabil ca acțiunea politică și religioasă prin care reconsacră „Hagia Sofia” ca moschee a cultului musulman să complice mult situația regimului Erdoğan.
Deși tabăra seculariștilor naționaliști loiali moștenirii lui Kemal Atatürk este mult slăbită, după arestările masive pe care regimul Erdoğan le-a operat în rândul opozanților, începând cu 2016 (în prezent, în închisorile din Turcia sunt închiși aproximativ 50.000 de deținuți politici!), idealurile seculare și dorința de a trăi într-o Turcie modernă, europeană, sunt încă foarte puternice în rândul majorității cetățenilor turci.
Principalul instrument al regimului Erdoğan în acțiunea de islamizare a Turciei este Diyanet (Autoritatea pentru Afaceri Religioase), organism aflat în subordinea Președinției Turce (deci, sub controlul direct al lui Erdoğan), format din musulmani sunniți. Erdoğan operează periodic epurări în componența Diyanet-ului, înlăturând imami care sunt potrivnici regimului său politic.
Dr. Ali Erbaș, Președintele Diyanet și Mehmet Nuri Ersoy, ministrul Culturii și Turismului din Turcia inspectând pregătirile pentru prima ceremonie religioasă musulmană care va avea loc în Moscheea „Ayasofya”, în ziua de 24 iulie 2020 (sursa: diyanet.gov)
Diyanet-ul administrează fonduri publice imense, din care asigură salariile pentru aproximativ 110.000 de membri ai personalului sunnit (de pe lângă moschei și din diferite alte organizații religioase musulmane), întreține cele 88.681 de moscheei de pe cuprinsul Turciei (în 2019) etc. Celelalte culte religioase din Turcia nu sunt finanțate de Diyanet.
Discursul islamist și imperialist al „sultanului” Erdoğan și apelul la instrumentele politice și administrative, ca Diyanet-ul, nu au reușit să favorizeze în rândul cetățenilor turci răspândirea unei viziuni islamiste despre stat și societate. Dimpotrivă, aderența lor la practica religioasă musulmană pare a fi în scădere.
Într-un studiu realizat în anul 2018, de KONDA Research and Consultancy Inc., având ca temă religiozitatea cetățenilor turci, se constată că, în ultimul deceniu, ponderea celor care se identifică a fi religioși a scăzut de la 55% la 51%, iar ponderea celor care se consideră a fi extrem de religioși a scăzut de la 13% la 10%. Totodată, procentul cetățenilor turci care respectă regula postului în Ramadan a scăzut de la 77% la 65%, iar procentul ateilor în Turcia a crescut la peste 3%.
Conform aceluiași studiu, nici tradițiile musulmane nu mai sunt foarte agreate de turci. Astfel, procentul turcilor care consideră că femeile trebuie obligate să obțină consimțământul soților lor pentru a lucra la un loc de muncă a scăzut, în deceniul 2008-2018, de la 69% la 55%, iar ponderea căsătoriilor aranjate între familiile viitorilor miri, conform cu normele religiei musulmane, a scăzut cu aproximativ 10%.
Rezultă că măsurile islamiste adoptate de Erdoğan nu dau rezultatele așteptate și, implicit, nu ajută la consolidarea regimului său autoritarist.
Totodată, în Turcia de astăzi se constată și existența unor tensiuni tot mai mari între turcii seculariști naționaliști și turcii islamiști fundamentaliști.
Pentru seculariștii naționaliști, secularizarea „Hagia Sofia”, prin transformarea în muzeu, reprezintă transformarea acesteia într-un puternic simbol al laicității Republicii Turce și o reafirmare a moștenirii politice și culturale lăsată de reformele inițiate de Atatürk.
Pe de altă parte, pentru islamiștii fundamentaliști, transformarea „Hagia Sofia” în Moscheea „Ayasofya” reprezintă expresia palpabilă a promisiunii că Islamul va triumfa definitiv asupra Creștinismului.
Erdoğan a căutat permanent să obțină sprijinul islamiștilor turci, dar s-a ferit, cel puțin până acum, să-i favorizeze fățiș, în detrimentul seculariștilor, încercând să ascundă politica guvernamentală de islamizare a Turciei sub masca unor necesare măsuri reparatorii față de comunitatea musulmană turcă. Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” deschide însă „cutia Pandorei” și în curând va determina cele două tabere – care au dovedit în ultimii ani că sunt incapabile să susțină un dialog civilizat și constructiv – să treacă la acțiuni mult mai energice, dacă nu chiar violente.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” poate să reprezinte atât începutul sfârșitului pentru democrație în Turcia, cât și o sămânță otrăvită din care poate să răsară un lung șir de conflicte sângeroase între seculariștii naționaliștii și islamiștii fundamentaliști turci, care ar arunca Turcia și toată regiunea în haos.
Reacții internaționale și câteva concluzii
Lumea liberă a reacționat la aflarea deciziei „sultanului” Erdoğan de a reconsacra Moscheea „Ayasofya”.
Oficialii UNESCO („Hagia Sofia” a fost sit al Patrimoniului Internațional UNESCO) și-au exprimat regretul că „decizia turcă nu a fost subiectul dialogului și al unei notificări prealabile”. Ei au invitat Guvernul turc să accepte urgent începerea unui dialog, „pentru a evita degradarea de la statutul de valoare universală a acestui patrimoniu excepțional”.
Statele Unite ale Americii au reacționat prin Departamentul de Stat, care, prin purtătorul de cuvânt Morgan Ortagus, a transims următorul mesaj: „Suntem dezamăgiți de decizia Guvernului Turciei de a schimba statutul «Hagiei Sofia». Înțelegem că Guvernul turc rămâne angajat să mențină accesul la «Hagia Sofia» pentru toți vizitatorii și așteptăm cu nerăbdare să auzim planurile sale de administrare a edificiului pentru a se asigura că acesta rămâne accesibil tuturor, fără nicio restricție”.
Coordonatorul politicii externe a Uniunii Europene, Josep Borrell, a declarat că „hotărârea Consiliului de Stat turc de a anula una dintre deciziile istorice adoptate de Turcia modernă și decizia președintelui Erdoğan de a plasa monumentul sub coordonarea Diyanet-ului sunt regretabile”.
Rusia, Grecia și Cipru au condamnat decizia lui Erdoğan, la fel ca și majoritatea Bisericilor Ortodoxe din lume, printre care și Biserica Ortodoxă Română.
Observăm că, deocamdată, reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” a provocat doar o reacție diplomatică din partea țărilor creștine. Nici nu era de așteptat o altfel de reacție.
Lumea liberă – cu liderii săi principali SUA, UE și UK – se confruntă cu „revoluția” Antifa, care reevaluează trecutul într-o „cheie” ideologică, contestă prezentul democratic și capitalist, neagă valorile creștine și dorește să confecționeze un „viitor luminos” de inspirație neo-marxistă. Lumea liberă se dovedește a fi incapabilă să-și apere propria moștenire iudeo-creștină. Cum să crezi că ar mai avea puterea să salveze „Hagia Sofia” din mâinile dibace ale „sultanului” Erdoğan?
Rusia lui Putin – noul țar proaspăt consacrat de pseudo-reforma constituțională recent aprobată printr-un plebicist controlat de Guvernul rus –, cu a sa Moscovă „A Treia Romă”, nu dorește, cel puțin deocamdată, o tensionare suplimentară a relațiilor cu Turcia lui Erdoğan. Până la acest moment, președintele Putin s-a folosit de intermediari pentru a transmite Turciei că reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” irită Moscova.
Astfel, Konstantin Kosacev, președintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federației Ruse (Camera superioară a Parlamentului rus), a avertizat Turcia că „va fi văzută ca un violator al echilibrului religios în ochii întregii lumi” și că „este în pericol să piardă calitatea de jucător important în regiune”.
O a doua voce auzită dinspre Moscova, care condamnă decizia lui Erdoğan, este aceea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceasta a transmis, prin Vladimir Legoida, șeful Serviciului de Presă al Patriarhiei Moscovei, următorul mesaj: „Este o adevărată rușine că îngrijorările Bisericii Ortodoxe Ruse și ale altor Biserici Ortodoxe nu au fost auzite. Această decizie, din păcate, nu are ca scop împăcarea diferențelor existente, ci dimpotrivă, va duce la divizări și mai mari”.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” este un act politic extrem de temerar. Nu este încă foarte clar dacă Erdoğan joacă „la cacealma” și dorește să se folosească de factorul religios pentru a obține un nou front de negociere cu Rusia, cu UE, cu SUA și eventual cu țările musulmane din Orient sau dacă chiar e convins că această decizie politico-religioasă îl va ajuta în consolidarea propriului regim și a influenței Turciei în regiune și în lumea musulmană.
Riscurile sunt mari, atât pentru Erdoğan, cât și pentru statele din regiune, și este destul de dificilă o estimare completă a consecințelor.
Două lucruri sunt însă foarte clare: democrația în Turcia este în pericol, iar Lumea liberă, îmbolnăvită de „Antifa” și paralizată de spaimele provocate de Covid-19, este incapabilă să o apere.
Voi, cei de la CCR, ați ajuns să fiți cei mai mari dușmani ai României și ai cetățenilor care vă achită din propriul buzunar toate lefurile nesimțite. Sunteți mai ciumați decât rușii îndoctrinați de Vladimir Putin. Nici dacă s-ar fi scremut de dimineața până seara, dictatorul de la Kremlin n-ar fi reușit să vă depășească deciziile mizerabile: de a-i lăsa pe bolnavii infectați cu temutul Covid-19 să zburde liberi pe străzi și să îmbolnăvească alți oameni.
Din Curtea Constituțională a României v-ați transformat în Curtea de Covid a României. Pe cele mai multe dintre chipurile voastre e pusă ștampila PSD, avizată de pușcăriașul Liviu Dragnea. Covizilor de la CCR, pentru ce vă plătim? Pentru ce luați mii de euro pe lună? Ca să ne băgați mortu’-n casă? Ca să nesocotiți regulile stabilite de guvernanți? Nu acesta e rostul vostru la CCR, covizi toxici ce sunteți!
V-a invadat covidul mințile. Hotărârile voastre sfidează absurdul lui Kafka. Sunteți singurii de pe această planetă care ați procedat așa: să eliberați virusul prin fiecare ungher al societății. Nici cei mai mari dictatori ai lumii n-au acționat atât de diabolic. Când vă îmbolnăviți, unde mergeți, iresponsabililor? Nu vă duceți la cei mai buni medici? Fix așa procedați. Acum, pe vreme de pandemie, de ce vă bateți joc de toate somitățile din domeniul epidemiologic: Rafila, Geza, Musta, Cercel etc.?
De ce nesocotiți sfaturile lor? De ce anulați eforturile lor și ale guvernanților în lupta cu mortalul Covid-19? Știți ce? V-ar conveni, să zicem, ca Ludovic Orban și cabinetul său de la Palatul Victoria să dea de mâine o Ordonanță de Urgență prin care voi, covizii de la CCR, să nu beneficiați de niciun tratament la spitalele de stat dacă vă pricopsiți cu Covid-19? Că și-așa nu vă pasă de ceea ce spun medicii infecționiști.
Pozați în mari eroi? Ia să vedem ce decizii veți lua dacă vă iau foc plămânii? Să vă duceți val-vârtej la „dottore” Ponta. La ăla cu teză de doctorat plagiată și cu masterat virtual obținut prin Sicilia. Să vă trateze el în studiourile fugarului Ghiță, alături de profesorul pușcăriaș Năstase, dar și de asistenții potriviți: exmatriculatul Ciolacu, penalul Tăriceanu, șpăgarul Severin și întreaga pleiadă de agramați, inculți, de la „vulpea turbată” Olguța la picata treptelor de liceu, Veo Vasilica.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
