Jurnaliștii de la Recorder.ro au pornit pe urmele firmei Romwine&Cofee, care a obținut de la Guvernul României, prin Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate, un contract de 56 de milioane de lei (12 milioane de euro) pentru achiziționarea de măști de protecție.
Societatea comercială Romwine&Cofee a fost înființată în urmă cu un an și are ca obiect principal de activitate „comerț cu produse alimentare, băuturi și produse din tutun, efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe”. Firma este deținută în acte de o anume Maria Cristian și are sediul în satul Uzunu, comuna Călugăreni (județul Giurgiu).
În satul Uzunu, la adresa firmei, se află o curte banală, cu o casă bătrânească și o alta construită recent. Reporterii Recorder.ro nu au găsit pe nimeni acasă, dar au aflat lucruri interesante de la vecini.
Maria Cristian „nu e om de afaceri, ea lucrează ca bucătăreasă la han, la Călugăreni. Acum hanul s-a închis și lucrează cu ziua, împreună cu mai multe fete de aici, de la noi, la o firmă de lângă han”. Înainte să ajungă bucătăreasă, Maria Cristian a lucrat la o fermă de pui din Călugăreni, care s-a închis între timp.
VIDEO: Reportajul-anchetă publicat de Recorder.ro
De la 8 la 26 de lei, pe varianta Turcia
Contactată telefonic, Maria Cristian a jucat alba-neagra cu reporterii. A spus că e ea, apoi că nu e ea. I-a trimis pe ziariști „la emisiunea domnului Mănăstire, de aseară, că acolo s-a lămurit”.
La B1 TV, miercuri seara, s-a lămurit în felul următor: a intrat în direct omul de afaceri Cătălin Hideg, patronul firmei Sanimed International, care a admis că firma sa se află, de fapt, în spatele Romwine&Cofee. Sanimed nu putea obține contractul pentru aducerea măștilor, întrucât nu are certificat fiscal, pentru că are datorii mari la stat, nu și-a plătit TVA-ul. Și atunci a apelat la o firmă-paravan: cea cu sediul la Uzunu.
Inclusiv prețul măștilor de protecție e dubios. Statul român și Romwine&Cofee au bătut palma pentru livrarea unui număr de 1.750.000 de măști FFP2 sau FFP3, la prețul de 26 de lei, respectiv 38 de lei bucata. Prin comparație, preţul la care compania UNIFARM cumpără măştile de tip FFP2 coboară chiar și la 1,8 dolari (8 lei) bucata.
Așadar, de la 8 la 26 de lei – de 3,25 ori mai scump!
UNIFARM este o companie de stat gestionată de Ministerul Sănătății, care face achiziţii de echipamente direct de la producători și le livrează către instituții sanitare.
Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), instituția care a cumpărat măștile de la Romwine&Cofee, se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și face achiziții pentru stocurile de rezervă necesare situațiilor de urgență.
Președinte ONAC este Cornelia Nagy, numită în octombrie 2018 de prim-ministrul Viorica Dăncilă. Decizia de numire a fost contrasemnată de secretarul general al Guvernului, Toni Greblă.
Orban îi cere lui Cîțu să trimită Corpul de Control la ONAC
Premierul Ludovic Orban a vorbit vineri despre acest contract, într-o conferință de presă.
* „A apărut un material că în procedura de achiziţie derulată de Oficiul Naţional de Achiziţii Centralizate (ONAC) s-a semnat un contract-cadru cu o firmă din judeţul Giurgiu. I-am cerut ministrului Finanţelor să dispună o anchetă a Corpului de Control la ONAC. Aştept rezultatele acestei anchete.”
* „Mi se pare ciudat ca o firmă care nu prea are istoric şi nu are experinţă în zona medicală să poată să obţină un asemenea contract.”
* „Dacă contractul nu a fost derulat în condiţii legale, va fi reziliat, iar persoanele care au fost implicate în semnarea acelui contract, fără respectarea condiţiilor legale, vor răspunde pentru această decizie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
După ce săptămâna trecută a închis un site care răspândea știri false în contextul pandemiei de coronavirus (Stiridemoment.ro), Ministerul de Interne a decis eliminarea unui articol diversionist de pe un alt site specializat în fake-news (BPNews.ro), patronat de fostul deputat Ninel Peia.
Grupul de Comunicare Strategică i-a propus ministrului de Interne propunerea de eliminare la sursă a unui articol apărut pe site-ul BPNews.ro, care promova o teorie conspiraționistă despre coronavirus.
Site-ul BPNews.ro este asociat cu Ninel Peia, fost deputat PSD în mandatul 2012-2016. Acesta a fost exclus din partid în 2016 pentru că susținea – fals – că vaccinurile ar fi îmbolnăvit bebeluși din Argeș cu e-coli; în realitate, vinovate erau alimentele infestate.
Potrivit registrului de domenii, RoTLD, domeniul BPNews.ro este cumpărat de o persoană fizică, iar numele acesteia nu e public. Pe Ninel Peia îl dau de gol, însă, serverele care găzduiesc site-ul: ns1.ninelpeia.ro și ns2.ninelpeia.ro.
Pe 20 februarie 2020, jurnalista Codruța Simina dezvăluia, într-un articol pe PressOne, că Ninel Peia era cel care plătea pentru toate materialele sponsorizate de pagina de Facebook asociată site-ului BPNews.
Decizia de interzicere a accesului la articolul de pe BPNews.ro a fost luată pentru că reprezentanții site-ului au fost contactați de Grupul de Comunicare Strategică (GCS) și au refuzat să corecteze informațiile false, potrivit unui comunicat al GCS.
Site-ul abundă în articole care preiau temele propagandei ruse anti-occidentale și conspiraționiste. Mai mult, BPNews.ro re-publică articolele originale din Sputnik.md, site-ul oficial al propagandei ruse de stat.
Ninel Peia a candidat și la alegerile prezidențiale de anul trecut. El a obținut 30.884 de voturi (0,34%), clasându-se pe locul 12 din 14 candidați. Și ca deputat, și în campania prezidențială a promovat teorii ale conspiraţiei. De altfel, în plină campanie electorală, el a pus pe jar autoritățile când a dispărut fără urmă dintr-un hotel din Cluj-Napoca. A fost găsit câteva zile mai târziu, la Mănăstirea Putna. Încercase să sugereze o răpire, pentru a capta atenția publicului.
Grupul de Comunicare Strategică a cerut și suspendarea unui site – Breackingnews.xyz – creat pe o platformă rusească și specializat în promovarea știrilor false.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Virgil Păunescu, directorul Institutului Oncogen din Timișoara, declară, pentru Ziaristii.com, că principalii autori ai acestei hoții revoltătoare sunt Ambasada Chinei de la București și Universitatea din Guangzhou.
La finele anului trecut, cercetătorii din Banat au descoperit o formulă originală de vaccin împotriva noii tulpini de coronavirus. S-a întâmplat cu mult timp înainte ca temutul virus să ajungă la noi în țară. În acea perioadă, COVID-19 începea să facă ravagii în orașul Wuhan, provincia Hubei – focarul central, de unde avea să izbucnească pandemia.
Cercetătorii de la Oncogen, în frunte cu profesorul universitar Virgil Păunescu, au publicat articolul pe site-ul instituției. Au fost apoi apelați de Ambasada Chinei la București, care le-a cerut sprijinul. Dar, după escaladarea epidemiei, asiaticii au renunțat la colaborare.
Ai noștri au scris un articol într-o revistă străină, în care au furnizat toate datele vaccinului. La scurtă vreme, s-au trezit că acest vaccin, care urmează să fie testat într-o lună de zile în România, a fost însușit de Universitatea din Guangzhou. „Un articol identic publicat de un colectiv din China ,de la Universitatea din Guangzhou, destul de prestigioasă, cu deosebirea că noi am scris că informația noastră este la liber, că nu este protejată de nimic”, spune Virgil Păunescu.
„M-am trezit cu un e-mail de la Ambasada Chinei. Un secretar de-acolo, care răspunde de cercetare, era disperat: «Domnule, situația în China e tragică. Am văzut articolul dvs. Vreau să știu dacă sunteți de acord să colaborați cu cercetătorii chinezi pentru dezvoltarea unui vaccin, fiindcă suntem disperați».”
Reporter: Vă salut, domnule profesor. Cum e povestea cu furtul vaccinului de la Institutul Oncogen din Timișoara? V-au „lucrat” comuniștii chinezi?
Virgil Păunescu: Ha, ha, ha! Așa sunt ăștia. Haideți să vă spun cum a fost treaba. Noi am dezbătut problema asta pentru prima oară prin luna decembrie a anului trecut, când a izbucnit la ei nebunia cu tulpina nouă de coronavirus. Am hotărât să aplicăm o tehnologie de identificare a unui potențial vaccin, derivată din cercetările pentru cancer. Ele sunt diferite de cele din vaccinurile clasice. În ultimii 3 sau 4 ani, au apărut tehnologii de dezvoltare în cancer total diferite de vaccinurile împotriva virușilor sau a microbilor. Și-atunci ne-am hotărât – trei oameni, câți suntem aici – să abordăm cu noile mijloace acest virus și să punem într-o parte capsula virusului, publicată de chinezi pe internet, adică structura proteică, și partea cealaltă – specificul imun al populației României, care este și specificul imun al populației Europei.
– Au venit special din China să realizeze cercetările?
– Nu. La mijlocul lunii ianuarie a acestui an, am pus pe site-ul Oncogen toate datele în limba română. Noi, singuri-singurei. Le-am pus online pentru a ne marca teritoriul în țară, dar n-am avut ce marca, fiindcă nu interesează pe nimeni. M-am trezit apoi, în 4 februarie, cu un e-mail de la Ambasada Chinei. Un secretar de-acolo, care răspunde de cercetare, era disperat: «Domnule, situația în China e tragică. Am văzut articolul dumneavoastră. Vreau să știu dacă sunteți de acord să colaborați cu cercetătorii chinezi pentru dezvoltarea unui vaccin, fiindcă suntem disperați». I-am spus că suntem de acord.
„Ei, chinezii, după ce au copiat informația de la noi, spun că toate drepturile le revin lor. Își asumă dreptul de proprietate pe ceea ce copiaseră de la noi. Era evident. Te uiți pe articole și vezi cine a publicat primul.”
– V-au propus ceva concret pe tema asta?
– Sincer, ne-au întrebat dacă vrem bani. Le-am zis că e devreme să discutăm despre bani. Pe noi ne-ar interesa o colaborare cu cercetătorii chinezi, dar mai întâi să identificăm colectivul. Nouă ne lipseau niște aparate, poate chinezii le aveau, așa că nu avea rost să avansăm sume. Nu ne-au propus o anumită sumă. Nu așa se lucrează în cercetare. Vezi ce dotări ai tu, ce dotări au ei. Poate ai nevoie de mulți bani.
– Ce v-au cerut cei de la Ambasada Chinei?
– Să identificăm noi, că ne este mai simplu, cine este compatibil din tot ce are China. Ne-am uitat în Shanghai, Beijing și alte orașe, apoi le-am indicat câteva laboratoare care erau compatibile cu ceea ce făceam noi. După ce le-am oferit aceste laboratoare, ne-au transmis un e-mail, la interval de două săptămâni, în care spuneau că la nivelul central al Administrației de la Beijing s-a luat hotărârea că se va merge pe altă direcție. Nu ne-au precizat despre ce e vorba. În principiu, au renunțat la colaborarea cu noi.
– Ce-ați făcut pe urmă?
– Cum n-am reușit să discutăm cu vreun cercetător chinez, am publicat un articol într-o revistă străină pe tema vaccinului realizat de noi. Ne-am văzut apoi de treabă. Am comandat reactivii din Germania, fiindcă ne lipsesc niște aparate și nu-i putem fabrica în momentul acesta. Ce ne-a uimit a fost faptul că ne-au contactat autoritățile chineze, dar nimeni din România. Ne-au întrebat de câți bani avem nevoie ca să terminăm cercetarea, până la urmă nu s-a terminat povestea din cauza că în China situația o luase razna, iar partea română nu ne întreabă măcar de sănătate.
– Dar cu chinezii cum a rămas?
– După ce am publicat articolul în 8 februarie, alaltăieri – sâmbătă, 21 martie – le-am trimis și colegilor din Germania, ca să mai facă o verificare pe proteinele cu care vrem să lucrăm. Ei ne-am transmis într-o oră o chestie pe care noi n-am văzut-o, n-am auzit-o: un articol identic publicat de un colectiv din China, de la Universitatea din Guangzhou, destul de prestigioasă, cu deosebirea că noi am scris că informația noastră este la liber, că nu este protejată de nimic. Ei, după ce au copiat informația de la noi, spun că toate drepturile le revin lor. Își asumă dreptul de proprietate pe ceea ce copiaseră de la noi. Era evident. Te uiți pe articole și vezi cine a publicat primul.
„Vaccinul trebuie trecut pe voluntari”
– Ce ați făcut? Ce e de făcut?
– Am publicat pe site-ul nostru un articol, în care am arătat nesimțirea chinezilor, că ne-au furat patentul. Voi trimite Ambasadei Chinei o scrisoare. Vom cere lămuriri de bun-simț. Noi ne-am gândit să nu protejăm informațiile. Până la urmă, oricine poate copia un articol, dar măcar să-i indice sursa. Nu ne-a picat bine povestea asta, dar mergem înainte cu cercetarea.
– I-a ajutat acel articol, publicat de Institutul Oncogen, în stârpirea coronavirusului?
– Există multe metode de a prepara un vaccin și multe soluții. Noi de aceea am ieșit repede și am dat-o la liber. Pentru că nimeni nu vrea să spună la ce lucrează din motive de patente și de făcut bani de pe urma acestei suferințe. Am zis că e prea groasă treaba ca să alergăm după patente. Ar însemna să te blochezi luni de zile până la rezolvarea problemei. Vaccinurile care vor apărea pe piață nu au legătură cu ceea ce facem noi. În cazul vaccinului nostru, se va trece la teste.
– Deci vaccinul realizat în Timișoara va fi testat?
– Da, da. Urmează să fie testat într-o lună de zile. Vom avea rezultate preliminare.
– Pe cine va fi testat? Pe persoane infectate cu coronavirus?
– Este o metodologie la care trebuie să ne mai gândim. În mod normal, testarea unor vaccinuri, așa cum le-au prezentat americanii și nemții (fantome de virus, acizii nucleici din virus), pot fi exersate pe animale. Așa cum arată vaccinul nostru, el nu are echivalent pe animal. Va trebui să ne consultăm cu Agenția Medicamentului, cu organismele de reglementare, ca să vedem procedurile. Trebuie trecut pe voluntari.
„Se dezvoltă și imunitate celulară, dar și cu anticorpi”
– Din ce e făcut acest vaccin?
– Vaccinul nostru este conceput în felul următor: avem pe internet structura capsulei proteice a virusului, care are peste 1.000 de aminoacizi, și avem specificul populației din România, din Europa. Puse față în față, există programe de calculator care îți spun ce bucată din structura aia foarte mare, de câte 10 aminoacizi din cele peste 1.000, se potrivește cel mai bine cu un răspuns imun pentru populația României.
– Prin ce mijloace atacă acest vaccin noua tulpină de coronavirus?
– Se dezvoltă și imunitate celulară, dar și cu anticorpi.
– Cât de periculos e acest coronavirus?
– E ca și SARS-ul. A trecut de la animale la om.
– Dar acesta e mai contagios, așa se spune.
– Nu e chiar așa. Populația tânără îl are și habar n-are. Nu l-ați văzut pe primarul din Deva? A spus că a stat două săptămâni la Timișoara și nici măcar n-a strănutat o dată, n-a avut nimic. E și pe haine, suprafețe, dar riscul e pentru pacienții în vârstă de peste 65 de ani, care dezvoltă pneumonie.
– Totuși, un tânăr din Italia, de 29 ani, a ajuns la terapie intensivă, spunând că înainte de asta era sănătos, fără boli asociate. Cum vă explicați?
– Sunt foarte rare cazurile de acest gen. Putea să aibă o boală de care nici nu știa, un sistem imunologic scăzut. Serbia a luat hotărâri mai bune decât noi. A interzis populației de peste 65 de ani să mai iasă din casă. Tinerii n-au interdicție. Unul din 10 face manifestări. Ceilalți circulă pe stradă și nici nu știu că sunt purtători.
„Presupunând că acest vaccin va merge, și am încredere în proporție de aproape 100% că va merge bine, vor trebui aplicate cantități mari de peptide pentru a vaccina toată populația.”
– Ce nevoi aveți la Oncogen?
– Am comandat totul în Germania. Chiar dacă ni s-ar da acum, ar trece prea mult timp ca să le punem în funcțiune.
– Ce ați comandat din Germania?
– Chiar vaccinul, peptidele. Am făcut designul. Le-am spus cum trebuie să arate și le-am trimis pentru sinteză. Așteptăm să le primim.
– Cu ce ar trebui să ajute statul român Institutul Oncogen, ca să avem rapid un vaccin?
– Cu aparatura care ne lipsește. Presupunând că acest vaccin va merge, și am încredere în proporție de aproape 100% că va merge bine, vor trebui aplicate cantități mari de peptide pentru a vaccina toată populația. Atunci, ai nevoie de aparatele astea, care se numesc sintetizatoare de peptide. Ce primim din Germania e echivalentul a 100 de vaccinuri. Ca să oprești o epidemie, trebuie să vaccinezi 80% din populație.
– Ați fost ajutați pe plan financiar de statul român până în prezent?
– Nu. A trebuit să improvizăm tot timpul, să apelăm la sponsori.
„Cea mai bună perioadă a fost pe vremea guvernării Boc și un pic din cea a lui Ponta. Apoi, când au venit din nou PSD-iștii, cu Dragnea și echipa, trei ani a fost pustiu.”
– A fost guvernarea PSD din 2012 până în 2019. În șapte ani, nimic?
– Nu au deschis proiecte de cercetare europeană care să ne fie de folos. Cea mai bună perioadă a fost pe vremea guvernării Boc și un pic din cea a lui Ponta. Apoi, când au venit din nou PSD-iștii, cu Dragnea și echipa, trei ani a fost pustiu.
– Există dovezi că ultimul premier PSD, Viorica Dăncilă, știa de faptul că sistemul medical nu e pregătit deloc pentru o eventuală epidemie. Cu toate astea, n-a alocat bani pentru întărirea lui.
– Până să-i aloce de la buget, ei au cheltuit mai mulți decât trebuiau să o facă. Pe creștere economică strângi banii, nu faci datorii. România a rămas fără rezerve de bani. Actualul guvern e prea proaspăt instalat. Nu are nicio vină în acest sens.
– Dar trebuie să se miște rapid!
– Cei care conduc acum învățământul au făcut o teleconferință în urmă cu o săptămână și ne-au întrebat ce vrem. Le-am trimis în scris, ei trebuie să trimită la rândul lor la Ministerul Sănătății. Vine vara până se termină birocrația, și trece și coronavirusul. Apropo, mă uitam la televizor și m-am îngrozit: directorul Institutului Cantacuzino este un ortoped. Ce caută, frate, un ortoped, care e cu oasele, peste vaccinuri?
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a recunoscut sâmbătă, printr-un comunicat, că vineri i-a delegat viceprimarului Aurelian Bădulescu o serie de sarcini, „până la încetarea mandatului”. Firea s-a asigurat că nu va deconta nenorociri precum epidemia de coronavirus.
Delegarea se produce în plină epidemie de coronavirus. Practic, Firea fuge din fața unei calamități, aruncând întreaga răspundere în cârca viceprimarului Bădulescu. Este un incredibil act de lașitate, însoțit de explicații mincinoase.
Așa a procedat și la precedenta delegare majoră: înainte de „marea gazare” din 10 august 2018!
Actul de delegare semnat vineri de Gabriela Firea precizează clar la Art. 1:
„Începând cu data de 20.03.2020 se deleagă domnului viceprimar general Bădulescu Aurelian toate atribuțiile prevăzute de lege privind situațiile de urgență (incendiu, cutremur, îmbolnăviri în masă, precum și alte riscuri asimilate sau evenimente de calamitate) la nivelul municipiului București, până la încetarea mandatului primarului general al municipiului București, doamna Gabriela Firea”.
Documentul conține două elemente-cheie:
1. Firea îi deleagă lui Bădulescu „toate atribuțiile prevăzute de lege privind situațiile de urgență”, cu menționarea explicită a trei dintre acestea: „incendiu, cutremur, îmbolnăviri în masă” (ultima – coronavirusul!), „precum și alte riscuri asimilate sau evenimente de calamitate” (ca să nu scape nimic neprevăzut). Așadar, primărița Firea n-a mai păstrat nicio atribuție pentru ea în aceste domenii, i-a pasat totul viceprimarului Bădulescu.
2. Delegarea are loc „până la încetarea mandatului primarului general”, adică – foarte probabil – până la toamnă, dat fiind că alegerile locale nu prea mai au cum să fie organizate în iunie, la termen. Așadar, primărița se spală pe mâini de răspundere, pentru mari nenorociri precum pandemia de coronavirus, cel puțin pentru 6 luni!
În ciuda acestor evidențe, Gabriela Firea susține, într-un comunicat mincinos, că „nu fuge de responsabilități”, dar și-a dorit ca „și viceprimarul Bădulescu să poată lua decizii oficiale rapid, în timp real”. Firea descrie și rețeta: „ne completăm și putem participa amândoi, prin rotație, la ședințele Comitetului municipal pentru situații speciale de urgență, la comandamentele de la spitale sau direcții sociale, la preluarea persoanelor în carantină etc.”. Fals! Din momentul acestei delegări, Firea nu mai are atribuții în domeniile definite, i le-a dat lui Bădulescu.
Comunicatul Primăriei Generale a Capitalei
„Având în vedere faptul că, în această perioadă, reprezentanții Primăriei Capitalei trebuie să participe simultan la mai multe comandamente de urgență sau ședințe operative și pentru că, potrivit legislației în vigoare, decidenții trebuie să aibă calitatea oficială să ia anumite hotărâri în timp scurt, Primarul General, Gabriela Firea, a delegat o serie de sarcini viceprimarului Aurelian Bădulescu, astfel încât toate măsurile să poată fi luate în timp real, legal și eficient.
Primarul General, Gabriela Firea: «Nu cred că este momentul să facem acuzații nefondate, să interpretăm informații auzite fără să verificăm sau să tragem concluzii greșite! Așa cum s-a putut constata, de la declanșarea acestei crize sanitare am fost prezentă în fiecare zi la serviciu și în spațiul public, astfel încât să facem tot ce ne stă în putință pentru a ieși din aceasta situație! NU fug și nu am fugit niciodată de responsabilități, am semnat acest document de delegare astfel încât și viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, să poată lua decizii oficiale rapid, în timp real. Astfel, având în vedere multitudinea de probleme de rezolvat, ne completăm și putem participa amândoi, prin rotație, la ședințele Comitetului municipal pentru situații speciale de urgență, la comandamentele de la spitale sau direcții sociale, la preluarea persoanelor în carantină etc.
Resping ferm aceste acuzații și consider că nu este momentul speculațiilor și atacurilor fără sens. Multa sănătate vă doresc tuturor!»”
Precedentul 10 august
Este a doua oară când Gabriela Firea își deleagă atribuțiile în situații de criză. Și tot viceprimarului Aurelian Bădulescu. Prima dată a făcut-o înainte de 10 august 2018, când l-a delegat pe Bădulescu drept principal responsabil pentru supravegherea „mitingului diasporei” (marele protest îndreptat împotriva PSD, partidul tandemului Firea – Bădulescu).
Și atunci, Firea a mințit flagrant. Deși delegarea a fost făcută strict pentru evenimentul din 10 august, primărița susținea că „atribuțiile în cauză nu sunt delegate exclusiv pentru mitingul din data de 10 august, așa cum eronat s-a afirmat în spațiul public, ci pentru a asigura desfășurarea în cele mai bune condiții a tuturor evenimentelor din Capitală”. Incredibil!
Ana Birchall îi dă cu minciuna-n cap
Ana Birchall, fost ministru al Justiției și fostă colegă de partid cu Gabriela Firea, arată clar, într-o postare pe Facebook, în ce constă minciuna primăriței Capitalei.
„Interesant cum afirmă că și-a delegat TOATE atribuțiile domnului viceprimar «pentru a putea participa amândoi, prin rotație, la ședințele Comitetului municipal pentru situații speciale de urgență, la comandamentele de la spitale sau direcții sociale, la preluarea persoanelor în carantină etc. Nu înseamnă că eu mă derobez, ci că ne completăm, având în vedere multitudinea de probleme de rezolvat».
În realitate, legea este foarte clară: odată ce aceste atribuții sunt delegate, pentru a putea participa la «ședințele Comitetului municipal pentru situații speciale de urgență, la comandamentele de la spitale sau direcții sociale, la preluarea persoanelor în carantină etc.» și pentru a semna și asuma decizii, doamna primar general trebuie să emită o nouă dispoziție, prin care atribuțiile delegate revin în competența primarului general.
Altfel, care mai este logica pentru care, conform prevederilor dispoziției nr. 590 din 20.03.2020, i se deleagă viceprimarului Aurelian Bădulescu «toate atribuțiile prevăzute de lege privind situațiile de urgență (incendiu, cutremur, îmbolnăviri în masă, precum și alte riscuri asimilate sau evenimente de calamitate) la nivelul Municipiului București, până la încetarea mandatului Primarului General al municipiului București, doamna Gabriela Firea»?
Legea spune clar: ori ești delegat, ori nu ești delegat. Tertium non datur. Iar cei care nu respectă legea sunt de legat!
P. S. Mă aștept ca în urma acestei postări să se înmulțească atacurile la adresa mea… dar mi-am asumat. Trebuie spus adevărul!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pandemia care zguduie temeliile confortului căldicel în care se rătăcise civilizația euro-atlantică are toate șanse să fie cea mai importantă lecție de morală primită de umanitate de la căderea comunismului încoace.
O pandemie care nu este rezultatul vreunui experiment făcut într-un laborator militar secret și nici vreo lovitură de „război biologic” aplicată de o putere mondială împotriva alteia, așa cum ne intoxică adepții teoriilor conspiraționiste.
Adevărul este cu mult mai puțin spectaculos și accesibil oricărui om care își asumă să fie rațional și mai ales, sincer în relația cu Dumnezeu și lumea în care trăiește.
SARS-CoV-2
Coronavirusul SARS-CoV-2 este rezultatul modului imoral în care s-a construit sistemul economic și politic global contemporan și, prin acesta, s-a obținut progresul economic și științific din ultimele două decenii. Acest coronavirus este răspunsul pe care-l primim de la o planetă violată, jefuită și batjocorită de către cea mai înaltă spiritual ființă dintre toate ființele pe care le găzduiește: Homo Sapiens.
Altfel spus, SARS-CoV-2 este chipul hidos al fiecăruia dintre noi, chip pe care-l putem vedea, dacă ne privim pe noi înșine în oglinda acestei lumi distruse.
Consumul de carne provenită din animale exotice – o cauză secundară a pandemiilor
Ebola
În ianuarie 1996, în satul Mayibout 2, aflat pe malul de sud al râului Ivindo, în pădurea Minkebe din nordul Gabonului, câteva zeci de locuitori se îmbolnăveau de o boală misterioasă, care a fost identificată ultarior ca fiind Ebola. Satul lor face parte dintr-un vast ținut forestier numit Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe) care se întinde pe teritoriul a trei țări africane: Camerun, Gabon și Congo. Sursa infectării cu Ebola a fost o maimuță pe care sătenii o vânaseră în pădure și apoi o consumaseră ca hrană pentru familiile lor.
Ebola a fost identificată pentru prima oară în anul 1976, în orașul Yambuku (Republica Democratică Congo – fostul Zair), situat pe malul râului Ebola (de unde și denumirea virusului). La sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, părea că epidemia a fost învinsă. Ebola reapare însă în 1994, într-o tabără de mineri de lângă minele de aur din Makokou (Gabon), iar după doi ani, în satul Mayibout 2.
SARS
În noiembrie 2002, un bărbat în vârstă de 46 de ani din provincia chineză de coastă Guangdong s-a îmbolnăvit de o formă foarte severă de gripă: febră foarte mare și dificultăți severe la respirație. Bărbatul respectiv era un oficial al administrației locale. În dosarul medical se precizează că, imediat înainte de apariția bolii, el își ajutase soția să pregătească o cină în meniul căreia se aflau preparate din carne de pisică civet și șarpe.
Se presupune că acest bărbat a fost „Pacientul Zero” de la care s-a declanșat SARS-CoV-1, coronavirusul „frate mai mare” al celui care ne bântuie în prezent. Experții au ajuns la concluzia că SARS-CoV-1 își are originea în lilieci și a ajuns la oameni fie direct de la lilieci – prin contact sau consum alimentar –, fie indirect, prin intermediul pisicii civet, considerată o delicatesă în bucătăria tradițională orientală.
Liliacul „Câinele zburător”
MERS
În 2012, în Arabia Saudită se raporta apariția unor cazuri de gripă severă. Această boală s-a dovedit a fi tot un coronavirus și a fost denumită MERS (Middle East Respiratory Syndrome). Virusul MERS provine tot de la lilieci și a ajuns la oameni prin intermediul cămilelor.
Despre virusul SARS-CoV-2, apărut la sfârșitul anului 2019, știm deja că provine dintr-o piață de animale vii din Wuhan, de la unul dintre animalele exotice (lilieci sau pisici civet) comercializate acolo pentru consum alimentar.
Consumul de carne provenită de la animale exotice ar părea să fie una din cauzele principale ale apariției unor molime devastatoare ca Ebola sau ca cele trei tipuri de coronavirus: SARS-CoV-1, MERS și SARS-CoV-2.
Totuși, istoria ne arată că popoarele din Orient și din Africa consumă de peste 1.000 de ani carnea animalelor exotice. Până în secolele XX și XXI nu s-au înregistrat epidemii cauzate de acest fel de hrană.
Rezultă că problema se află în altă parte.
Dezastrul ecologic și nedreptatea socială – cauzele principale ale pandemiilor
Dacă studiem contextul mai larg al celor trei zone geografice (Africa, Orientul Mijlociu și China) unde au apărut Ebola, MERS și SARS, vom descoperi realitatea impactului devastator pe care îl au urbanizarea irațională și exploatările industriale nesustenabile asupra ecosistemului. Un ecosistem pe care omul, în lăcomia și goana lui după profit și confort, l-a dezechilibrat, confecționând astfel un mediu propice apariției unor viruși noi și extrem de mortali.
Situația din Africa – locul de origine al virusului Ebola
În Africa, continentul unde apare Ebola, ofensiva industrială asupra ecosistemului a făcut deja istorie. Primele acțiuni nocive împotriva ecosistemului african se înregistrează din perioada colonială, când marile puteri colonialiste (Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania, Belgia, Portugalia) și-au împărțit teritoriile și resursele Africii. Exploatarea resurselor naturale a fost făcută fără niciun scrupul, cu efecte dezastruoase asupra populației și ecosistemului continentului african.
Această situație a continuat și după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a accentuat după căderea comunismului. Distrugerea ecosistemului a favorizat atât transmiterea unor viruși, până atunci necunoscuți, de la animale la oameni, cât și apariția unor viruși mutanți.
De exemplu, zonele unde a apărut Ebola sunt afectate de defrișări masive și de exploatarea irațională a minereurilor feroase și aurifere. În Makokou (Gabon) și în Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe), unde reapare Ebola, la mijlocul anilor ’90, există două surse de poluare și distrugere a ecosistemului: exploatările miniere și defrișările masive operate pentru a permite dezvoltarea infrastructurii industriale și urbane aferente acestora.
Virusul Ebola
În țările africane bogate în minereuri, se practică mineritul intensiv, atât de către marile corporații internaționale, cât și de către localnici, aceștia din urmă prin practicarea, de cele mai multe ori ilegală, a ceea ce se numește mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM).
Alături de corporațiile din spațiul euro-atlantic (Europa de Vest, SUA), care au o prezență veche pe piața exploatărilor miniere din Africa, la începutul anilor ’90 au apărut numeroase companii miniere aparținând elitelor politice și financiare ale statelor africane. La începutul anilor 2000, pe continentul african și-au făcut simțită prezența și investitorii din Federația Rusă și Republica Populară Chineză. Agresivitatea și indolența companiilor miniere africane – europene, americane, ruse și chineze – par a fi de neoprit.
Toate aceste corporații au un set comun de caracteristici: încălcarea sistematică a Drepturilor Omului prin comiterea de abuzuri asupra minerilor și locuitorilor comunităților din vecinătatea exploatărilor miniere pe care le dețin, coruperea politicienilor locali pentru a obține condiții extrem de profitabile pentru exploatarea resurselor în detrimentul statelor gazdă și pentru a eluda respectarea legislației muncii și de protecție a mediului, disprețul absolut față de patrimoniul natural al continentului african. Să oferim câteva exemple.
Corporația Glencore (cu sediul în Elveția) este cunoscută atât pentru acțiunile de corupere a guvernelor țărilor unde are concesiuni în domeniul mineritului, cât și pentru nerespectarea normelor de protecție a mediului. Corporația a fost acuzată și de utilizarea muncii copiilor africani în minele pe care le exploatează. Sunt cunoscute abuzurile comise de Glencore în exploatările miniere de cobalt pe care le deține în Republica Democratică Congo, unde a provocat atât drame sociale (tratându-i pe muncitori ca pe niște sclavi, ignorând norme elementare de protecția muncii etc.), cât și calamități ecologice. O anchetă a BBC dezvăluia în 2012 că, în RD Congo, corporația Glencore arunca în râuri acidul rezultat în urma procesului de exploatare minieră și folosea copii în vârstă de 10 ani în mina din Tilwezembe.
Într-un raport din 2019, intitulat „Știm că viețile noastre sunt în pericol”, Centrul pentru Drepturile asupra Mediului (organizație neguvernamentală sud-africană cu sediul la Cape Town) descrie situația gravă a comunităților din Republica Sud-Africană afectate de exploatările miniere din vecinătatea lor. Încălcarea periodică a normelor de mediu de către corporațiile internaționale care exploatează resursele miniere din această țară provoacă periodic atât dezastre ecologice, cât și degradarea sănătății locuitorilor. Aceeași organizație avertiza, într-un raport emis în 2016, că majoritatea companiilor miniere care operează în Africa de Sud nu respectă integral legislația de mediu și sunt lipsite de transparență în problemele de mediu.
Barrick Gold Corporation (cu sediul în Canada) operează mina de aur din Mara de Nord (Tanzania). În 2019, organizații ecologiste și de apărare a Drepturilor Omului au denunțat situația gravă din Mara de Nord, provocată de compania canadiană prin abuzurile comise asupra locuitorilor și minerilor din zonă și nerespectarea normelor de protecție a mediului. În seria abuzurilor comise de reprezentanții Barrick Gold Corporation, în complicitate cu politicieni corupți din Tanzania, se regăsesc violențe asupra minerilor care au protestat împotriva condițiilor grele de muncă și a lipsei unor măsuri minimale de protecție a muncii, utilizarea de mercenari ca forțe de poliție privată pentru intimidarea minerilor și a familiilor acestora, incendierea caselor minerilor protestatari, deversarea de deșeuri extrem de toxice în vecinătatea exploatării miniere etc.
Corporația Beny Steinmetz Group Resources (controlată de Beny Steinmetz, care a manevrat o vreme și în România) este un alt jucător agresiv din domeniul minier pe continentul african. BSG Resources a comis abuzuri grave în exploatarea minieră (diamante) pe care o deținea în districtul Kono din Sierra Leone (Africa de Vest): coruperea politicienilor locali, utilizarea de forțe polițienești pentru intimidarea prin violență a minerilor protestatari, afectarea iremediabilă a ecosistemului etc. În 2019, BSG Resources a fost chemată în instanță de locuitorii regiunii, afectați de aceste abuzuri.
O altă corporație minieră – AngloGold Ashanti (cu capital majoritar anglo-american) – este cunoscută ca o prezență extrem de periculoasă pe continentul african. În anul 2011, în cadrul evenimentului „Public Eye Awards” organizat de Greenpeace la Davos, AngloGold Ashanti a primit titlul de „Most Irresponsible Company” pentru abuzurile grave comise în exploatarea minei de aur de la Obuasi (Ghana): infestarea râurilor și a terenurilor agricole prin deversarea ilegală de substanțe toxice, violențe comise de agenții de pază ai minei asupra minerilor și familiilor acestora, organizarea unei închisori private ilegale pentru detenția și torturarea minerilor care protestau împotriva condițiilor grele de muncă etc. În februarie 2018, compania a început negocieri cu guvernul din Ghana pentru a redeschide mina, în cadrul unui proces de așa-zisă modernizare.
Rusia
Federația Rusă își concentrează investițiile în statele africane cunoscute prin corupția endemică de la nivelul guvernului și prin autoritatea extrem de scăzută a autorităților în teritoriul propriilor state. În aceste state, legislația privind protecția mediului este precară și, în general, neaplicată, situație care permite companiilor rusești să exploateze la maxim resursele concesionate, fără să țină cont de impactul asupra mediului. Totodată, agenții Rusiei se implică în viața politică a țărilor respective, în susținerea guvernelor care au oferit concesiuni în condiții foarte avantajoase pentru corporațiile rusești.
Concesiunile și activitățile Rusiei în Africa
Astfel, în Sudan (unde Rusia deține în concesiune mine de aur și terenuri petrolifere), experți ruși în domeniul militar au consiliat Consiliul Militar de Tranziție (junta militară care controlează țara) să înăbușe protestele civililor.
În Mozambic (unde Rusia deține concesiuni în exploatarea gazului natural), Wagner Group – organizație paramilitară rusească – a susținut guvernul în lupta cu milițiile islamiste.
În Zimbabwe (unde Rusia deține exploatări de platină și diamante), guvernul de la Moscova a implementat un acord cu această țară pentru organizarea de exerciții militare comune și pentru fabricarea de armament. Gigantul energetic rusesc Lukoil dezvoltă parteneriate cu state africane, precum Camerun, Ghana, Nigeria și Congo, folosindu-se de influența pe care o are asupra guvernelor țărilor respective pentru a obține acces la exploatarea resurselor de petrol și gaze naturale
Acțiunile oficiale și neoficiale inițiate de Rusia în Africa au ca obiective principale semnarea unor contracte de concesiune la prețuri preferențiale și îngăduința autorităților locale pentru încălcarea normelor de protecția a mediului de către companiile rusești.
China
Republica Populară Chineză este un alt jucător extrem de agresiv pe piața resurselor miniere din Africa. Gigantul asiatic a manifestat un interes permanent pentru dezvoltarea de investiții în ce mai mare centură minieră a Africii australe, formată din Zambia, Tanzania și Mozambic, o zonă foarte bogată în minereuri de cupru, fier, aur, mangan și alte metale de bază. Companiile chinezești sunt prezente cu investiții masive în exploatări miniere din Republica Democratică Congo, Guineea, Liberia și Niger.
În numeroase situații, minerii africani de la companiile deținute de China au denunțat nerespectarea de către patronii chinezi a normelor de sănătate, protecția muncii și siguranță în minele controlate de aceștia. Totodată, s-au semnalat numeroase abuzuri comise de managerii chinezi asupra minerilor – amenințări cu concedierea în cazul în care aceștia au protestat împotriva condițiilor de muncă ori au vrut să sesizeze autoritățile.
La toate acestea se adaugă impactul extrem de negativ asupra ecosistemului natural din locațiile unde se află exploatările miniere africane deținute de China. Două exemple:
În Republica Central-Africană, în 2019, companiile miniere chinezești au provocat dezastrul ecologic de la Bozoum, prin încălcarea normelor de protecție a mediului în exploatarea minelor de aur din regiune.
Amnesty International denunța că, în 2015, în Mozambic, compania minieră chinezească Haiyu a provocat, prin practici ilegale de minerit, distrugerea prin inundare a localității Nagonha, lăsând fără case 290 de locuitori.
Proiecte majore de infrastructură în Africa legate de China prin finanțare, construcție sau investiții.
Totodată, guvernul comunist de la Beijing încearcă să obțină acordul unor state africane pentru a muta pe teritoriul acestora unele industrii polunate din China, așa cum sunt, de exemplu, oțelăriile.
Toate aceste informații demonstrează că Africa este supusă unui asediu extrem de dur din partea corporațiilor internaționale care, prin practicile lor ilegale și abuzive, distrug sistematic ecosistemul continentului.
Dezastrul provocat de marile corporații este agravat de mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM), practicat de africani fără respectarea normelor de protecție a mediului. Această activitate afectează grav ecosistemul din mai multe zone ale Africii, precum Parcul Național Minkébé (Gabon), Complexul de Arii Protejate Bili-Uele (Congo), Parcul Național Ogooué-Leketi (Congo), Okapi Faunal Reserve (Congo), Parcul Național Kahuzi-Biega (Congo) sau Parcul Național Mbam-Djerem (Camerun).
În loc de concluzie, amintim un raport dat publicității recent de Organizația Mondială a Sănătății, conform căruia virusul Ebola a provocat, începând de anul trecut, o criză umanitară gravă în Republica Democratică Congo. La data de 23 februarie 2020, în RD Congo se înregistrau 3.310 persoane infectate cu Ebola și 2.130 de decese provocate de acest virus.
Situația din Arabia Saudită – locul de origine al coronavirusului MERS
În Arabia Saudită funcționează cea mai mare companie producătoare de petrol din lume: Aramco. În octombrie 2019, mai multe organizații internaționale de mediu au avertizat băncile JP Morgan Chase, Morgan Stanley și Goldman Sachs că sprijinul financiar pe care intenționează să-l ofere companiei Aramco reprezintă o subminare a acțiunilor care vizează limitarea și scăderea emisiilor de dioxid de carbon la nivel planetar.
Compania saudită Aramco este cel mai mare poluator din lume, contribuind cu aproximativ 4,4% din totalul emisiilor de dioxid de carbon și metan înregistrate din 1965 până în prezent.
Arabia Saudită – un regim represiv și criminal, sub forma unei monarhii absolutiste, controlată de familia regală saudită – este o țară în care informațiile despre problemele de mediu sunt de cele mai multe ori inaccesibile. Puterea economică a Arabiei Saudite este generată de posesia a 22% din rezervele de petrol ale planetei. Exploatarea intensă a petrolului a generat în Arabia Saudită trei mari crize ecologice: poluarea generată de extracția petrolului, poluarea urbană și distrugerea ecosistemului natural prin defrișări și prin apariția deșertificării, generată de monoculturile agricole, care a afectat calitatea solului și pânza de apă freatică.
Rafinăria Aramco din Dhahran (Arabia Saudită)
Arabia Saudită a sabotat permanent inițiativele internaționale privind protecția mediului și reducerea emisiilor de carbon și metan în atmosferă. Familia regală saudită a dezvoltat relații politice și financiare foarte puternice cu politicieni din SUA, Uniunea Europeană sau Rusia, în încercarea de a proteja interesele Arabiei Saudite pe piața internațională a petrolului.
Regimul saudit și-a asumat abia recent unele inițiative ecologice. De exemplu, primul eveniment oficial național dedicat protejării mediului înconjurător a fost organizat de Ministerul saudit al Mediului, Apei și Agriculturii în 2019, sub denumirea de „Săptămâna Saudită a Mediului” , o acțiune mai mult propagandistică și fără implicații reale asupra problemelor ecologice grave cu care se confruntă Arabia Saudită.
Prin urmare, nu reprezintă o surpriză faptul că în această țară cu ecosistemul natural aproape distrus, a apărut coronavirusul MERS (Middle East Respiratory Syndrome), care s-a transmis de la lilieci la cămile și de la acestea la oameni.
Situația din China comunistă – locul de origine al celor două coronavirusuri SARS
Primul coronavirus SARS-CoV-1 a apărut în 2002, în provincia Guangdong, situată în sud-estul Chinei. În această provincie există câteva industrii puternic dezvoltate de guvernul comunist de la Beijing. Industria electronică este prezentă cu mari fabrici în orașele Guangzhou, Shenzhen, Dongguan, Foshan, Huizhou, Zhongshan, Zhuhai, Jiangmen și Zhaoqing. În nordul și vestul provinciei funcționează marile mine de metal de la Dabaoshan, Lechang și Fankou. Totodată, provincia Guangdong este cunoscută pentru agricultura intensivă, susținută de folosirea îngrășământelor anorganice.
Industria electronică, prin activitățile necontrolate de reciclare și dezmembrare a deșeurilor rezultate, a contribuit la poluarea cu metale grele în ecosistemul provinciei. Apa uzată, provenită de la procesul de producție, este evacuată direct în mediul înconjurător, fără a fi tratată pentru ecologizare. Din râuri, rezidurile toxice sunt preluate în terenurile agricole prin utilizarea apei infestate pentru irigarea acestora. Totodată, apa infestată afectează grav ecosistemul natural, cu efecte mortale asupra faunei și florei provinciei.
În zonele miniere ale provinciei Guangdong s-au înregistrat concentrații foarte mari de metale grele în zonele agricole, din cauza poluării produse de exploatările miniere. Recoltele de orez și legume, intens cultivate de comunitățile de fermieri din vecinătatea minelor, sunt grav afectate de această poluare. Totodată, în teritoriul de pe raza minei de la Dabaoshan s-a înregistrat o creștere a mortalității provocate de cancer, urmare a expunerii minerilor și locuitorilor din zonă la cadmiu (China este cel mai mare producător de cadmiu din lume) și la plumb (China este al doilea mare producător de plumb din lume). Evident, activitatea minelor din provincia Guangdong afectează grav ecosistemul, prin poluare masivă.
Agricultura la scară industrială, practicată în Guangdong, este susținută prin folosirea intensă a îngrășămintelor anorganice. Conform datelor oficiale ale guvernului chinez, rata anuală de aplicare a îngrășămintelor anorganice în Guangdong a fost de peste 400 kg la hectar, în perioada 2008-2012, o cantitate cu mult mai mare decât media utilizării la nivel mondial. Utilizarea irațională a acestor îngrășăminte a provocat creșterea poluării cu metale grele a terenurilor și produselor agricole din provincie.
De asemenea, în agricultura din Guangdong se utilizează cantități imense de pesticide, în special pesticidele organoclorurice, pentru a se garanta recolte record prin combaterea dăunătorilor agricoli din zonă. Unele dintre pesticidele utilizate conțin un nivel ridicat de elemente toxice metalice, acestea afectând grav, prin consumul produselor agricole infestate, sănătatea locuitorilor din provincie.
Poluare în Guangzhou – capitala provinciei Guangdong
În perioada 2000-2010, în provincia Guangdong s-au înregistrat cele mai mari suprafețe de pădure defrișată pentru uz industrial sau pentru crearea de terenuri agricole din China comunistă. Au fost defrișate 715.525 ha de pădure! Din 2011 până în 2018, provincia și-a depășit propriul „record” și au mai fost defrișate încă 834.901 ha (!) de pădure.
Această ofensivă împotriva pădurilor din provincia Guangdong a dezechilibrat grav și iremediabil ecosistemul natural.
În acest context, apariția, în 2002, a primului coronavirusl SARS-CoV-1 trebuie privită nu ca o transmitere accidentală, prin consum alimentar, a virusului de la lilieci la oameni, ci ca o consecință a mutațiilor provocate în ecosistemul natural de activitățile industriale și agricole aberante desfășurate în provincia Guangdong de guvernul comunist de la Beijing.
O situație la fel de gravă cu privire la ignorarea totală a normelor ecologice întâlnim și în orașul Wuhan (locul de origine al coronavirusului SARS-CoV-2) și provincia Hunei, a cărei capitală este Wuhan.
Orașul Wuhan este unul dintre cele mai importante centre industriale ale Chinei. În Wuhan funcționează compania chineză de automobile Dongfeng Motor Corp, care dezvoltă parteneriate cu companiile Nissan și Honda.
Tot în Wuhan întâlnim o puternică prezență a investitorilor din așa-zisa Lume Liberă. De exemplu, în oraș funcționează fabrici masive de mașini deținute de General Motors, Nissan, Honda. Tot în Wuhan operează afaceri corporații internaționale precum Renault SA, Peugeot, IBM, HSBC, Siemens, Walmart, Ericsson și altele. Compania de băuturi Anheuser-Busch InBev SA deține la Wuhan o fabrică de bere, iar corporațiile McDonald’s, Pizza Hut și KFC controlează importante lanțuri de fast-food în oraș și în provinicie.
Poluare în Wuhan – capitala provinciei Hubei
Această imensă activitate industrială produce poluare la cote extrem de grave, Wuhan fiind unul dintre cele mai poluate orașe din China și din lume.
Conform studiilor realizate de experți chinezi și internaționali, sănătatea locuitorilor din Wuhan este grav afectată de smogul care înconjoară orașul. Datele statistice arată valori extrem de ridicate ale poluării aerului și apei potabile din Wuhan. Totodată, serviciile de salubritate ale orașului nu reușesc să asigure un nivel satisfăcător al colectării și reciclării deșeurilor menajere, agravând astfel dezastrul ecologic în care se află comunitatea.
În Wuhan s-au înregistrat, în ultimii zece ani, numeroase decese provocate de pneumonie în forme grave și de afecțiuni cardio-vasculare grave, precum și nașteri premature sau de copii cu grave handicapuri fizice, toate acestea fiind cauzate de poluarea care afectează orașul.
Activiștii de mediu din Wuhan au lansat proteste masive în 2014, fapt care a determinat guvernul comunist de la Beijing să inițieze o așa-zisă campanie de ecologizare a orașului. Guvernul a promis să intensifice inspecțiile de mediu, iar marilor companii industriale din oraș li s-a cerut să monteze indicatoare publice care să informeze despre nivelul zilnic de poluanți emiși de fabrici. Toate aceste măsuri s-au dovedit însă a fi doar o stratagemă a guvernului pentru a dezamorsa tensiunile sociale apărute în oraș și, mai ales, pentru a-i izola și prigoni pe protestatari.
Înfrângerea activismului de mediu din Wuhan a avut consecințe grave pentru oraș. În prezent, Wuhan (care este și unul dintre cele mai mari porturi de-a lungul râului Yangtze) se află în plină criză ecologică. Primăria orașului găsește tot mai greu soluții pentru depozitarea și incinerarea celor peste 12.000 de tone de gunoi menajer produse zilnic de cei 11 milioane de locuitori din Wuhan. Companiile industriale de la periferiile orașului funcționează în continuare fără respectarea normelor de mediu și poluează orașul și ecosistemul natural din zonă la cote tot mai mari. Doar izbucnirea pandemiei de SARS-CoV-2 a diminuat poluarea, prin închiderea fabricilor și izolarea locuitorilor orașului, însă nu există vreo garanție că acest proces distructiv nu va fi reluat după dispariția pandemiei.
De asemenea, Provincia Hubei, a cărei capitală este Wuhan, se confruntă cu mari probleme ecologice, ecosistemul natural fiind grav afectat de activitățile industriale, de defrișări masive și de agricultura intensivă.
În Provincia Hubei există mari poluatori industriali, care au provocat, de-a alungul timpului, numeroase dezastre ecologice.
Astfel, în anul 2013, pe fondul unei secete puternice, la o fabrică a companiei Hubei Shuanghuan Science and Technology Stock (specializată în produse chimice), de pe râul Fuhe, s-a produs un accident cauzat de tehnologia precară utilizată, în urma căruia au fost deversate în apele râului cantități mari de clorură de amoniu. Satele de pescari de pe malul râului, precum și fermele care foloseau apa râului pentru irigații, au fost grav afectate. S-a estimat că va fi necesar aproximativ un deceniu pentru refacerea parțială a ecosistemului natural distrus de această deversare toxică. De altfel, fabrica companiei Shuanghuan era cunoscută ca un vector poluant în regiune.
Pești uciși de poluarea în râul Fuhe
În Provincia Hubei există și o comunitate care a dobândit tristul renume de „satul chinezesc al cancerului”. Este vorba de localitatea Liuchong, grav afectată de funcționarea, în vecinătatea sa, a unei fabrici de îngrășăminte chimice aparținând companiei Dasheng Chemical. Rata îmbolnăvirilor de cancer în rândul locuitorilor satului este foarte mare, iar ecosistemul natural din zonă este grav afectat de poluarea provocată de fabrică.
Un studiu finanțat de Uniunea Europeană, în 2015, arăta că apa potabilă din sat avea un nivel de arsenic de aproape 200 de ori mai mare decât limita maximă admisă în China, iar nivelul de fluor era de 900 de ori mai mare decât standardul național.
Petițiile trimise de locuitori la Wuhan (capitala provinciei) au rămas fără răspuns. Protestele locuitorilor au determinat compania să accepte plata unor despăgubiri către sătenii afectați de poluarea provocată de fabrică. Conducerea companiei s-a răzbunat pe doi dintre liderii comunității, Yu Dinghai și Wei Kaizu, care s-au luptat pentru apărarea drepturilor sătenilor, și i-a acuzat în instanță de șantajarea companiei, în anul 2012. Organizațiile de mediu chinezești au inițiat mai multe acțiuni în susținerea celor doi locuitori ai satului Liuchong, iar instanța de judecată a respins acuzațiile lansate de companie. Yu Dinghai și Wei Kaizu au fost eliberați după ce au suferit, nevinovați, o detenție de 300 de zile.
În Provincia Hubei funcționează și numeroase mine de cărbune, precum și centrale electrice care funcționează cu combustibil fosil. Poluarea și deteriorarea ecosistemului natural de către aceste entități industriale au înregistrat cote tot mai mari în ultimul deceniu, afectând atât viața și sănătatea locuitorilor, cât și biodiversitatea și sănătatea florei și a faunei din provincie.
Barajul celor Trei Defileuri
Cel mai puternic vector de impact negativ asupra ecosistemului natural al Provinciei Hubei este însă Barajul celor Trei Defileuri, construit pe cursul lui fluviului Yangtze, în regiunea cu același nume din provincia Hubei, între orașele Yichang și Chongqing. Barajul a intrat în folosință în anul 2006, este cel mai mare din lume, iar până în anul 2018 a produs 1,13 trilioane kWh de energie electrică.
Efectele asupra ecosistemului natural produse de construirea și funcționarea Barajului celor Trei Defileuri sunt grave. Experții au raportat că habitatul fizic al organismelor acvatice, inclusiv multe specii rare și pești cu valoare economică, a fost radical modificat de la umplerea rezervorului (lacului de acumulare) al barajului. Reducerea drastică a populațiilor de specii de pești este atribuită, în principal, pierderii zonelor de reproducere, provocată de construcția barajului. În același timp, regimul hidrologic al râului Yangtze, cu rol foarte important în structurarea diversității biotice în cadrul unui ecosistem fluvial, a fost afectat, astfel că diversitatea speciilor de pești din fluviu a scăzut drastic.
Lucrările de construire a barajului au necesitat defrișări masive și au provocat degradarea accentuată a solului malurilor râului. Calitatea apei râului s-a redus, prin blocarea sedimentelor organice de către baraj, astfel că a fost afectată producția din regiunile agricole care folosesc această apă pentru sistemele de irigații, în multe situații, recoltele fiind drastic reduse sau chiar compromise.
Muncitori chinezi curățând de deșeuri malul râului Yangtze în vecinătatea Barajului celor Trei Defileuri
Gradul de poluare a fluviului Yangtze a crescut din cauza faptului că apa, deja poluată de unitățile industriale care funcționează în amonte, staționează vreme îndelungată în lacul de acumulare, concentrarea de substanțe poluante crescând vertiginos.
Funcționarea barajului afectează existența a 6.000 de specii de plante, a peste 500 de specii de vertebrate terestre și aproximativ 160 de specii de pești din ecosistemul fluviului Yangtze și al regiunii Hubei. Dintre efectele grave provocate de baraj asupra ecosistemului natural, amintim: riscurile geologice (erodarea solului și provocarea de cutremure), infestarea apei cu alge și poluarea apei prin creșterea concetrației de deșeuri industriale, distrugerea biodiversității fluviului Yangtze, creșterea incidenței bolilor provocate de apa infestată în rândul oamenilor, animalelor domestice și faunei sălbatice din regiune, seceta severă provocată de ritmul de acumulare a apelor în rezervorul barajului, eroziunea accelerată a deltei fluviului și pătrunderea apei sărate în fluviu.
În concluzie, atât regiunea Hubei, cât și capitala sa, orașul Wuhan, sunt grav afectate de dezastre ecologice provocate de ofensiva industrială și agricolă coordonată de guvernul comunist de la Beijing, cu ajutorul marilor corporații din așa-zisa Lume Liberă democratică și capitalistă.
Izbucnirea pandemiei de coronavirus SARS-CoV-2 reprezintă, ca și în cazul celorlalte pandemii amintite, răspunsul planetei la nesimțirea criminală cu care ființa umană îi exploatează resursele.
Concluzii de etapă
Pandemia actuală va fi învinsă, mai devreme sau mai târziu și probabil cu un prețul unui număr destul de mare de vieți omenești pierdute. Statele își vor reorganiza sistemele de sănătate publică și de securitate. Corporațiile farmaceutice vor beneficia de noi finanțări guvernamentale pentru descoperirea de vaccinuri și tratamente împotriva coronavirușilor. Omul de rând își va reevalua atitudinea față de igiena personală și de modalitățile de reacție în caz de calamitate.
Vor fi multe modificări în comportamentul indivizilor și statelor lumii.
Însă adevăratele cauze care au provocat pandemia actuală nu vor fi asumate. În plină criză, observăm că niciun lider politic – din China, din Uniunea Europeană, din SUA sau din Federația Rusă – nu vorbește despre cauza principală: dezastrul ecologic provocat în China de dezvoltarea industrială și agricolă nesustenbilă inițiată de guvernul comunist, cu sprijinul marilor corporații din Lumea Liberă a statelor democatice și capitaliste. Un dezastru care a distrus ecosistemul natural și a permis, printre altele, migrația unor viruși de la animale la oameni, precum și mutații periculoase în structura și comportamentul acestor viruși.
Pandemia actuală este, probabil, un ultim avertisment mai puțin mortal pe care ni-l transmite planeta. Încă mai este timp să ne schimbăm modul de interacțiune cu mediul înconjurător și cu resursele acestei planete.
Nu știm însă dacă interesele geopolitice, economice, energetice și militare ale elitei planetare actuale vor permite adoptarea reformelor ecologice necesare. O elită absolut lipsită de empatie față de semeni, de un egoism feroce și aproape demonic, rătăcită în speranța iluzorie că ar avea vreo șansă de scăpare, datorită bogăției pe care o controlează, dacă ecosistemul natural planetar se va prăbuși.
SARS-CoV-2 este un ultim înger trimis de Dumnezeu să ne avertizeze că trebuie să ne întoarcem de pe calea aceasta a exploatării iraționale și distructive a resurselor planetei.
Dacă îi vom înțelege mesajul, vom salva civilizația noastră. Altfel, Ziua Judecății va aduce asupra noastră Apocalipsa finală…
Într-un proiect de Ordonanță de Urgență care viza exproprierea unui imobil, pe 21 martie 2018, guvernul condus de Viorica Dăncilă a făcut o analiză dură, dar realistă a sistemului public de sănătate, afirmând că el nu va face față unei „viitoare situații de criză posibile”. Documentul este semnat de premierul Viorica Dăncilă și contrasemnat de miniștrii Paul Stănescu și Eugen Orlando Teodorovici, dezvăluie Newsweek.ro.
PSD se afla la guvernare și pentru că promisese, de mai multe ori, modernizarea sistemului sanitar din România, precum și construirea a 8 spitale regionale și a unui spital metropolitan în București. Partidul condus pe atunci de Liviu Dragnea nu a făcut nimic din toate astea. Dar nimic-nimic!
Ordonanța de Urgență privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și administrarea Societății Române de Televiziune în domeniul public al municipiului București este importantă, deoarece este însoțită de o expunere de motive. Din care aflăm cât de gravă este situația infrastructurii sanitare și spitalicești la nivelul României și a Bucureștiului.
În pofida recunoașterii acestui fapt, Guvernul Dăncilă nu a făcut nimic pentru a ameliora situația, în cele 18 luni cât a mai stat la guvernare după elaborarea documentului. Această iresponsabilitate este decontată, astăzi, de populația și de personalul medical care se confruntă cu o epidemie de coronavirus.
Tot astăzi, îi vedeți pe PSD-iști – inclusiv pe semnatarii acestui document! – defilând pe la televizor și spunând cât de rău administrează „criza coronavirus” Guvernul Orban și cât de bine ar face-o ei, PSD-iștii, dacă s-ar afla la guvernare.
„Reforma asistenței medicale cu paturi presupune reevaluarea spitalelor pe niveluri de competență care să includă criterii pentru îngrijirea integrată a pacientului critic și a cazurilor complexe, cu spitale regionale cu înalt nivel de performanță, cu personal, cu infrastructură și finanțare adecvată”, se arată în documentul elaborat în 2018.
Chiar la început, proiectul de OUG, asumat de premierul Viorica Dăncilă, recunoaște ceea ce vedem în aceste zile: „Starea infrastructurii sistemului de sănătate din România este precară și necesită atenție imediată, pentru a evita viitoare situații de criză posibile”.
Când vine vorba de București, analiza guvernului PSD arată deficiențe exact în domeniul pneumologiei, foarte solicitat în aceste momente.
„Având în vedere faptul că, deși în prezent în municipiul București există un număr aparent mare de spitale, 19 administrate de Primăria Capitalei și 32 administrate de Ministerul Sănătății, serviciile medicale către populație nu sunt prestate la nivelul așteptărilor din ce în ce mai mari ale cetățenilor. Specialități medicale deficitare: terapie intensivă, mari arși, pneumologie, chirurgie toracică, hematologie, anatomie patologică”, se arată în document.
Carențe ale sistemului sanitar din București
(conform proiectului de OUG din 2018)
„Rețeaua de spitale din România este formată din mai multe tipologii de spitale (pavilionar, monobloc sau mixt), care se confruntă cu probleme importante, printre care:
– vechimea: o mare parte din spitalele din România au fost construite la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, după teorii și reguli considerate în ziua de azi depășite; majoritatea spitalelor județene sunt construite în anii 1970;
– structura pavilionară: o mare parte din spitale au structuri de tip pavilionar, ansamblul fiind format dintr-un număr ridicat de corpuri legate între ele prin alei și drumuri exterioare, uneori situate chiar la câțiva kilometri distanță unele de altele. Acest tip de structură segmentează fluxurile de lucru, crește distanța dintre secții și zonele de diagnostic sau tratamente și influențează negativ desfășurarea actului medical;
– starea clădirilor: puține din cele 366 de spitale din România au fost renovate în ultimii 50 de ani; chiar și aceste lucrări de renovare s-au făcut pe zone izolate din spital, fără o strategie pentru întregul complex. Astfel, majoritatea construcțiilor spitalicești din România se află într-o stare neadecvată.
Această stare de fapt duce la:
– riscuri pentru pacienți (act medical ineficient, reacție redusă la situații de criză, infecții nosocomiale etc.).
– riscuri pentru personalul medical;
– confort redus pentru pacienți și personalul medical;
– scăderea motivației personalului medical (medici, asistente medicale etc.);
– cheltuirea ineficientă a banului public (clădiri neizolate termic, distanțe mari între clădiri etc.).
Ținând cont de standardele europene, conform cărora se recomandă înlocuirea substanțială a unei clădiri medicale după o perioadă de 30-50 de ani de funcționare, motivele fiind multiple, printre care:
– deteriorări structurale în cazul clădirilor de spital aflate în zone seismice;
– deteriorări de rețele de instalații (media de viață a rețelelor de instalații din spitale este de 15-30 ani, în funcție de materialele folosite și de acuratețea execuției);
– deteriorări ale finisajelor interioare din cauza uzurii accentuate în astfel de spații;
– deteriorări ale echipamentelor medicale; și
– deteriorarea condițiilor epidemiologice din cadrul spitalului (infecțiile nosocomiale devin imposibil de înlăturat, iar agenții microbieni care le determină devin tot mai rezistenți la soluțiile dezinfectante)…
În România există o nevoie urgentă de spitale care pot oferi un grad ridicat de complexitate a serviciilor. Acestea sunt punctele terminale în asistența cazurilor grave, atât la adulți, cât și la copii.
Pentru a putea implementa strategia de sănătate 2014-2020, precum și acordurile internaționale pentru dezvoltarea sistemului de sănătate publică, este imperios necesară dezvoltarea unor structuri noi, planificate și echipate conform standardelor anului 2016.
Infrastructura spitalicească neadecvată atrage riscuri semnificative și reduce capacitatea de operare a sistemului public de sănătate.
Problema gradului avansat de degradare este combinată în unele cazuri cu o concentrare mare a activității, ceea ce creează un risc structural pentru sistemul de sănătate. Secțiile spitalelor sunt supraaglomerate cu paturi, iar unele analize care s-ar putea desfășura în ambulatoriu sunt de asemenea efectuate în spital.”
Deși ar fi avut timp să remedieze sau să înceapă remedierea unora dintre aceste neajunsuri, guvernul Dăncilă nu a făcut acest lucru. Criza coronavirus ne-a prins exact cu neajunsurile asumate de Dăncilă&Co, constată Newsweek.ro.
Vasilica și Orlando au semnat, că nu le-a fost greu
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Institutul „Matei Balș” din București a dezvoltat o schemă de tratament pentru comunitatea medicală din România, bazată pe 4 medicamente, care au dat rezultate în combaterea noului coronavirus. Conform unui document intern „interceptat” și publicat de Politiknews.ro, cele sunt: Tamiflu, Kaletra, Chloroquine (Plaquenil) și Remdesivir.
Aceste medicamente nu se găsesc în farmacii. Cele mai multe sunt distribuite prin programele naționale de sănătate.
Kaletra e un compus chimic utilizat în tratarea HIV. Altele sunt experimentale, cum e Remdesivir. Acesta nu se distribuie decât cu acordul companiei producătoare.
Tamiflu, cel mai cunoscut, se eliberează exclusiv cu rețetă. Este un antiviral care a fost folosit în 2013 pentru tratarea cazurilor de gripă aviară și H1N1. Este indicat să fie folosit în primele 48 de ore de la declanșarea infecției, pentru a avea mai multe rezultate.
Chloroquine (Plaquenil, Clorochină, Hidroxiclorochina) este al doilea medicament folosit în lupta împotriva coronavirusului. Chloroquine e, de fapt, utilizat în tratarea malariei.
Remdesivir este a treia soluție de tratament împotriva coronavirusului. Din păcate, acest medicament nu este omologat. A intrat în faza de testare pe oameni. A fost folosit pe scară redusă în spitalele din Wuhan (China), dar și în statul Washington (SUA).
Kaletra este un medicament folosit în tratamentul împotriva infectării cu HIV. Este compus, de fapt, din două medicamente: Lopinavir și Ritonavir. Kaletra nu se găsește în farmacii, dar este un medicament aflat pe lista programului național pentru tratarea persoanelor infectate cu HIV. O cutie cu 120 de comprimate e listată cu un preț de 1.108,13 lei, iar un flacon cu două soluții injectabile (una de Lopinavir și una de Ritonavir) costă 602,93 lei.
În declarația de presă de joi dimineața, premierul Ludovic Orban a vorbit și despre situația catastrofală în care a găsit sistemul de sănătate după guvernarea PSD.
„Am găsit Direcțiile de Sănătate Publică aproape în moarte clinică”, a spus Orban, arătând ce le lipsea acestora și ce măsuri a luat pentru întărirea lor.
„Stocurile existente prin lege, care ar fi trebuit asigurate pentru a fi pregătiți pentru combaterea unei epidemii, erau zero”, a dezvăluit premierul, referindu-se, între altele, la echipamente de protecție.
Mari restanțe erau și la decontarea concediilor medicale.
Guvernul Orban a preluat guvernarea de la Guvernul Dăncilă, în care ministru al Sănătății era Sorina Pintea.
Ludovic Orban despre „greaua moștenire” în domeniul Sănătății
* „Încă de la preluarea guvernării, am găsit o situație în care decontările concediilor medicale, care au fost plătite de angajatori, înregistrau întârzieri de până la un an de zile. Trebuie să le asigurăm angajatorilor rambursarea sumelor pe care le-au cheltuit cu concediile medicale, pentru a le asigura companiilor fluxul de capital de care au nevoie în această perioadă. Am stabilit ca la rectificarea bugetară să asigurăm creșterea bugetului alocat pentru decontarea concediilor medicale.”
* „Am solicitat ministrului Sănătății, ministrului Afacerilor Interne și celorlalți miniștri implicați o mobilizare și mai bună, întărirea capacității Direcțiilor de Sănătate Publică (DSP).”
* „Am găsit Direcțiile de Sănătate Publică aproape în moarte clinică – cu un număr foare mic de angajați, neglijate de guvernanții care au fost până la noi. Am dispus măsuri pentru întărirea capacității DSP-urilor: angajarea de personal – fie rezidenți, fie medici din rețeaua școlară, fie personal din alte entități, cum ar fi Casele Județene de Sănătate. De asemenea, eventuali medici de la spitale care nu sunt în prima linie a bătăliei cu coronavirusul.”
* „Am crescut și vom crește constant numărul de epidemiolog, care sunt implicați în anchetele de specialitate. De viteza cu care se desfășoară aceste anchete depinde răspândirea virusului în comunitate.”
* „Am solicitat Ministerului de Interne, mai ales odată cu preluarea Poliției Locale, să ia măsuri energice pentru respectarea izolării la domiciliu și a carantinei. Dacă este necesar, inclusiv prin echipe mobile de jandarmi, care să se deplaseze și să verifice la fața locului, în cât mai multe localități, modul în care se respectă izolarea la domiciliu. Acolo unde e cazul, să se ia măsuri drastice de sancționare.”
* „Suntem angajați într-un efort în care am implicat toate entitățile care au capacitatea de a putea obține necesarul de materiale de protecție, echipamente, pentru a asigura necesarul de materiale. Stocurile existente prin lege, care ar fi trebuit asigurate pentru a fi pregătiți pentru combaterea unei epidemii, erau zero.”
* „Noi, practic, a trebuit să ne descurcăm, să facem față unei situații în care a trebuit să facem niște achiziții pentru a compensa absența unor stocuri care ar fi trebuit constituite pentru a preveni și pentru a putea interveni eficient în cazul apariției unei epidemii.”
* „Avem, în momentul de față, contracte semnate. Deja au început să vină diferite categorii de produse și, încetul cu încetul, vom prelua în fabricație, de către companii românești, aceste produse care sunt extrem de căutate, pentru că a crescut enorm cererea, și toate statele și alți actori privați sunt implicați în achiziționarea acestor produse. Ca atare, folosim penuria care a existat pentru anumite produse pentru a dezvolta capacități de producție în România. Vom susține companiile care au capacitatea efectivă de a realiza aceste produse.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Profesorul de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța care a luat coronavirus de la soția senatorului Vergil Chițac este Marian Cata. Are 47 de ani și este un eminent matematician-informatician, cu două masterate.
În aceste zile, încă mai are mare trecere, la autorități (de exemplu, la Prefecturi, singurele instituții abilitate, la nivel județean, să ofere date oficiale despre tot ceea ce înseamnă evoluțiile pandemiei actuale), dar și la presă, ideea că, în cazul bolilor virale grave, ușor transmisibile, cum este cazul acestui nou coronavirus, primează regula dreptului bolnavului la anonimat.
Complet fals: cum mai putem să ne ferim de pericolele de a contracta și, mai ales, de a răspândi teribilul virus COVID-19, dacă nu știm care dintre recentele noastre contacte au fost potențial infectante?!
Aici nu vorbim despre boli precum cancerul, de exemplu, ci despre o boală virală, în cazul căreia dreptul la intimidate al bolnavului este insignifiant în raport cu dreptul societății de a se proteja de dobândirea și răspândirea virusului ucigaș.
În virtutea acestui drept, ne-am străduit să aflăm numele celui infectat de soția senatorului Vergil Chițac și prezentăm acest lucru, în exclusivitate, tocmai pentru ca persoanele care află pe această cale că au avut recente contacte cu purtătorul de COVID-19 să poată lua măsurile necesare și obligatorii.
Infectat din cauza iresponsabilității senatorului-candidat
Înainte ca senatorul constănțean Vergil Chițac să fie testat pentru coronavirus și să afle că este infectat, soția acestuia, Simona Chițac, deși aflată în concediu, a fost în sediul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanța, pentru că avea nevoie de o adeverință de la locul de muncă. Acolo a intrat în contact direct cu cel puțin 18 persoane!
Unele dintre acestea au fost și ele testate, după ce soția senatorului, împreună cu soțul, fiul lor și un consilier al fostului contraamiral au fost depistați pozitiv cu infecție de COVID-19.
Deocamdată, una singură este confirmată că a contactat boala, devenind astfel al 11-lea infectat anunțat oficial din județul Constanța.
Este vorba despre un profesor asociat al Academiei Navale, coleg de departament cu soția fostului rector (până în 2016) al instituției militare de învățământ superior, contraamiralul – acum în rezervă – Vergil Chițac.
Omul se numește Marian Cata.
Postarea de pe Facebook, de luni seară, a profesorului Marian Cata (vizibilă doar „prietenilor”)
Șeful Centrului de Tehnologii Informatice
Căpitanul-comandor constănțean Marian Cata are 47 de ani și este cadru didactic asociat la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”.
S-a născut pe 11 august 1972, la Constanța, și a absolvit (cu licență), în anul 1999, Facultatea de Matematică și Informatică a Universității „Ovidius”, din orașul de la malul mării.
În 2000 a obținut o diplomă de studii aprofundate, iar în anul 2002 a dobândit primul master, în Informatică, la „Ovidius”, urmat de un al doilea, în Management (mai exact: management, marketing, transporturi, porturi, zone-libere și burse), la Facultatea de Marină Civilă a Academiei Navale, în 2006.
Marian Cata este cadru didactic asociat (lector sau interimar de lector, predă Știința Calculatoarelor și Informatică) la trei departamente/facultăți tehnice din cadrul Academiei Navale: Inginerie Electrică și Electronică Navală, Inginerie Marină și Armament Naval, Sisteme Electromecanice Navale.
De asemenea, este șeful Centrului de Tehnologii Informatice al Academiei Navale.
Ghinionul profesorului Marian Cata a fost că este coleg, la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, cu soția fostului rector Vergil Chițac. Ales senator pe lista PNL în decembrie 2016, Chițac a devenit apoi „independent”. A revenit în PNL recent, după ce a negociat și obținut desemnarea drept candidat la postul de primar al municipiului Constanța. Dar între timp (17-19 februarie), ca senator, a condus delegația României la reuniunea NATO de la Bruxelles, unde s-a infectat cu COVID-19, de la un parlamentar francez. De acolo a pornit totul: infectarea soției, Simona Chițac, care ulterior l-a infectat pe Marian Cata.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Episodul de duminică, din comuna constănțeană Lumina, a adus în prim-plan un hoitar politic fără scrupule: Dumitru Chiru (63 de ani), fost primar al comunei timp de 8 ani (2008-2016), care va candida în acest an pentru un nou mandat.
Ca orice PSD-ist care se respectă, primarul comunei Lumina a avut multe probleme cu legea. Principalele „isprăvi”: a cheltuit aiurea banii comunei, a fost acuzat că a încercat s-o violeze pe viceprimărița sa și s-a însurat cu o subalternă din Primărie.
Dumitru Chiru a fost primar la Lumina timp de două mandate (2008-2016). Acum 4 ani a fost învins de Ioan Roman (PNL), care, la rândul lui, fusese detronat de Chiru în 2008, după ce condusese primăria un mandat (2004-2008).
Dornic să-l debarce pe actualul primar liberal încă o dată, Dumitru Chiru a cumpărat zilele trecute tot spirtul din comuna Lumina și din zonă, lăudându-se apoi pe Facebook că-l donează localnicilor, ca să se apere de coronavirus. La fel a procedat și cu sute de bucăți de săpun, care au devenit – ca și sticlele de spirt – mită electorală.
Ca să le fie clar sătenilor pe cine trebuie să voteze, PSD-istul Chiru a lipit atât pe sticlele de spirt „Mona”, cât și pe săpunuri câte o etichetă pe care scria: „Dumitru Chiru #Construim Lumina”.
PSD-iștii, spirtul și săpunul
Și-a prejudiciat primăria cu 100.440 de lei
Anul trecut, Dumitru Chiru a fost obligat, printr-o decizie definitivă a Curții de Apel Constanța, să plătească Primăriei comunei Lumina, pe care o condusese, suma de 100.440 lei. Aceasta reprezintă plăți nelegale efectuate, pe când era primar, pentru servicii de consultanță, în urma unui contract încheiat cu un expert contabil.
Acțiunea în instanță a survenit ca urmare a unui control al Curții de Conturi, care a constatat că Dumitru Chiru a prejudiciat primăria.
De asemenea, Dumitru Chiru a fost obligat de instanță să plătească și dobânzile legale aferente sumei menționate, de la data întocmirii procesului verbal de constatare (10 octombrie 2014) și până la data plății efective. Așadar, dobânzile pentru cel puțin 4 ani și jumătate.
Gigi Chiru
Instanța a constatat că plata făcută de primarul Dumitru Chiru a fost nelegală, întrucât Primăria Lumina a angajat o cheltuială suplimentară nejustificată, dat fiind că primăria „dispunea de logistică și personal specializat cu atribuții în domeniul derulării procedurilor de achiziții publice”.
Altfel spus, primarul Dumitru Chiru a cumpărat, pe banii comunei, consultanță de care nu avea nevoie, pentru că primăria avea angajați care puteau face același lucru.
PSD-istul Dumitru Chiru este fratele fostului senator PDL-ist Gigi Christian Chiru (2012-2016).
S-a însurat cu o subalternă cu 20 de ani mai tânără
În 2013, pe când era primar, Dumitru Chiru s-a însurat pentru a treia oară. El avea 56 de ani, iar noua lui mireasă – 36 de ani. Magdalena era angajată la Primăria comunei Lumina, așadar îi era subalternă. Mai mult: mirele-primar a recunoscut că, deși se înhăma la a treia căsnicie (și avea două fete dintr-o căsnicie anterioară), el întreținea o relație cu Magdalena de 20 de ani!
Că relația asta se derula în paralel cu căsniciile sale anterioare – să se pronunțe Biserica!
Dar faptul că domn’ primar avea „o relație” cu o subalternă din instituția publică – acesta este un evident conflict de interese. Cum putea el să fie obiectiv cu toți subalternii săi, când o subalternă îi era „ceva mai apropiată”?! Și ce încredere mai aveau ceilalți angajați ai primăriei în obiectivitatea primarului?!
Important: și după oficializarea relației dintre „Mitică” și Magdalena, femeia a continuat să lucreze în primăria condusă de bărbățelul ei.
VIDEO: Știrea despre a treia însurătoare a primarului Dumitru Chiru
Două subalterne tinere: cu una s-a însurat, pe alta a vrut s-o violeze!
În anul 2014, ziarul „Adevărul” a relatat despre o altă dandana a primarului Dumitru Chiru.
Deși abia ce se însurase de un an și avea nevastă cu 20 de ani mai tânără, edilul din Lumina a mai încercat o cucerire în cadrul Primăriei. De data asta, nu prin convingerea duduii, ci prin abuzarea ei.
În urma incidentului, Dumitru Chiru s-a ales cu plângere penală pentru lovire și tentativă de viol. Presupusa victimă era chiar viceprimăriţa comunei, Cornelia Dorobanţu, care-i era și colegă de partid (PSD). El avea 57 de ani, ea numai 30 – așadar, femeia era cu 27 ani mai tânără decât amorezul dezlănțuit.
Să rezumăm absurdul situației: în timp ce era proaspăt însurat cu o subalternă mai tânără decât el cu 20 de ani, Dumitru Chiru a poftit la o altă subalternă, mai tânără decât el cu 27 de ani!
Tabloul personajelor din momentul 2014: Dumitru Chiru – 57 de ani, Magdalena (soția) – 37 de ani, Cornelia (viceprimărița agresată) – 30 de ani.
Tentativă de euroviol + bătăiță de la nevastă
În 2014, viceprimăriţa s-a prezentat la poliţia rurală şi a depus o plângere pe numele şefului ei. Cornelia Dorobanţu le-a declarat poliţiştilor că în ziua precedentă (duminica), în timp ce participa la alegerile europarlamentare, primarul a vrut s-o violeze. Așadar, un euroviol!
Peste cei doi ar fi intrat în cameră soţia edilului, care i-a bătut pe amândoi. Tânăra viceprimăriţă a declarat că are un certificat medico-legal prin care poate să dovedească agresiunea.
Primarul a avut o cu totul altă variantă: „Eram nervos de la alegeri pentru că erau probleme cu organizarea. M-am certat cu doamna viceprimar într-o clădire administrativă a Primăriei şi la final am împins-o şi i-am zis să plece. La finalul scenei a asistat şi soţia mea. A fost doar un moment de nervi, nu am violat-o”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
