Categorie: Ciocăzanu

  • Ziua în care Iohannis a stopat barbaria

    Ziua în care Iohannis a stopat barbaria

    N-am scăpat definitiv. Dar e o MARE victorie de etapă. A noastră, a României europene şi personal a preşedintelui.

    Descinderea sa intempestivă la Palatul Victoria a curmat o grozăvie. Era iminentă emiterea ordonanţei care distruge practic economia României chiar din momentul zero.

    Ieri, bursa de la Bucureşti s-a prăbuşit dramatic. Investitorii au simţit pericolul şi au început să-şi scoată banii din România.

    Un prieten din America, jucător cu ştate vechi pe Wall Street, mi-a spus că niciodată nu a primit atâtea mesaje în privat din România, de la investitori care îi cereau să-i ajute să mute banii pe alte burse.

    A fost doar un semnal grav, nu cel mai grav. Celelalte consecinţe urmau, dacă Dăncilă emitea azi ordonanţa aşa-ziei „taxe pe lăcomie”. Iar Dăncilă anunţase acum câteva ore că ea „crede” în ideile ordonanţei. Sigur, ea crede în ce crede Liviu Dragnea, nu are creier personal, minte nici atât. Este doar extensia fizică şi mentală a stăpânului de facto.

    Iohannis a înţeles, într-un târziu, că nu se mai poate. Că nu mai ţine nici măcar cu declaraţii dure de tipul „infractorul Dragnea”. Căci infractorul n-are mamă, n-are tată şi vrea un singur lucru: să îngroape România, pentru salvarea lui de puşcărie şi a celor care vor să nu dea socoteală pe veci pentru jaful din bani publici. Sunt mulţi şi puternici, au bani, parlament, guvern, jandarmi şi televiziuni de ştiri.

    Klaus Iohannis le-a dat azi o lovitură de moarte. A venit la guvern şi le-a spus pe şleau cine-i şeful. Preşedintele are dreptul, prin Constituţie, să conducă şedinţele de guvern, mai ales când soarta ţării este în pericol. Şi e! România nu-şi permite riscul să aprobe anularea justiţiei, prin aventuri gen amnistie şi graţiere, şi nici să declanşeze un atac criminal la economie, prin sugrumarea marilor investitori.

    Azi, ne-a trecut glonţul pe la ureche, dar am supravieţuit. Şi am câştigat un preşedinte. Nu suntem salvaţi definitiv. Dar rezistăm.

  • Români, pregătiţi-vă buzunarele! Vom plăti pentru lăcomia lui Dragnea şi Tăriceanu

    Români, pregătiţi-vă buzunarele! Vom plăti pentru lăcomia lui Dragnea şi Tăriceanu

    Liviu Dragnea nu glumeşte. A lansat atacul la lumea vestică, în discursul său de la Consiliul Naţional de duminică, convins că reintrarea României sub influenţa estului îi va salva pe el, Vâlcov, Tăriceanu, Carmen Dan, Oprişan, şefii Jandarmeriei&co.. La două zile numai, ministrul de Finanţe Eugen Teodorovici (care a făcut între timp o escală la Moscova) a anunţat lovitura: ordonanţă pentru instaurarea „taxei pe lăcomie”. Vezi-Doamne, lăcomia băncilor, a companiilor de electricitate, a multinaţionalelor.

    În realitate, e lăcomia lor, a politicienilor care vor să fie lăsaţi să jefuiască România fără să dea socoteală. Şi pentru că UE nu le poate garanta imunitate, atunci au ales să rupă România de UE. Cum? În multe feluri. Cel mai simplu: atac la companiile din vest care au fost chemate tot de PSD (Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta) să investească în România. Atunci au fost bune, acum nu mai sunt.

    Fanaticii Ciumei PSD-ALDE joacă pe cartea totul sau nimic. Ce-i poate opri? Atâta vreme cât derbedeii din majoritatea parlamentară execută mâlc tot ce le cere sultanul, Dragnea şi Tăriceanu fac exact ce pot, pentru că POT. Pentru că nu au opoziţie în interiorul partidelor lor. Pentru că nu au cum să aibă. Pentru că parlamentarii Ciumei sunt, după caz, nişte simpli sinecurişti, incompetenţi, hoţi, laşi, corupţi, dobitoci, trădători. Nu vor altceva decât SĂ LI SE DEA. Lor, familiilor, amantelor, rudelor şi cercurilor lor intim.

    Dragnea a înţeles asta, şi le dă! Iar ei nu mişcă-n front. Poate face implozie ţara din cauza sabotajului lor, îi doare la bască. Iar sultanul Teleormaniei profită. Acum are nevoie de slugile de lux din parlament pentru a executa companiile din Occident prin invenţia de la Scroviştea numită „taxa pe lăcomie”. Chipurile, haiducul Daddy ia de la bogaţii vestului, ca să dea la săracii estului.

    În realitate, ecuaţia adevărată e taman pe dos: PSD şi ALDE vor să pedepsească Occidentul pentru că nu-i lasă să fure. Dar vor şi să facă rost de bani, pentru că România nu mai are nici pentru ziua de mâine, darămite poimâine.

    Dragnea şi Tăriceanu au impus taxa pe propria lor lăcomie. Lăcomia de bani, de putere, de neveste, de tinere pesediste. Plata o vor face multinaţionalele din Occident: bănci, companii din energie etc.. Acestea vor de avea de ales: fie îşi fac bagajele şi pleacă, fie îşi recuperează taxa pe care le-o bagă pe gât mafia politică, prin facturi. Evident, vor alege a doua variantă. Iar omul de rând va plăti dobânzi, apă, curent, gaz mai scump, pentru lăcomia lui Dragnea şi Tăriceanu.

  • Moartea lui Iliescu, moartea lui Dragnea

    Moartea lui Iliescu, moartea lui Dragnea

    Ce e o crimă? Să nu căutăm în DEX, ci în sufletele noastre! E atunci când iei viaţa cuiva cu bună-ştiinţă. Crima poate ucide o fiinţă sau o entitate; o naţiune, de pildă. Este Ion Iliescu criminalul soţilor Ceauşescu? Evident. El i-a trimis în faţa plutonului de execuţie. Este Iliescu vinovat pentru cei peste 1.000 de morţi apăruţi după 22 decembrie 1989? Noi toţi ştim că da, la fel şi procurorii care au făcut Dosarul Revoluţiei. Mai rămâne ca judecătorii să pună parafa pe sentinţă.

    Dar va mai veni o astfel de sentinţă? Da, cu siguranţă, dacă România va deveni democraţie autentică, nu „originală”. Acesta din urmă e termenul inventat de Ion Iliescu şi e valabil şi azi, în vremea lui Liviu Dragnea. La fel, alt monstru iliescian e „capitalismul de cumetrie”. Ilici l-a creat, Dragnea l-a aplicat.

    În democraţia reală, jandarmii apără populaţia paşnică de persoane violente (vezi acţiunea forţelor de ordine franceze în protestul „vestelor galbene”). În democraţia originală, forţele de ordine militare (jandarmii) şi paramilitare (minerii, muncitorii) nu îi protejează pe manifestanţii paşnici, dimpotrivă, îi măcelăresc (mineriadele din anii 90, represiunea din 10 august 2018 – Piaţa Victoriei).

    În democraţie (reală), hoţii (şi criminalii) stau la puşcărie. În cea originală, şi unii, şi alţii fac legea.

    Iată de ce a negat Ion Iliescu declaraţiile anti-Dragnea din „Le Figaro”! S-a temut să nu-l supere pe cel creat de el însuşi odată cu toţi baronii „capitalismului de cumetrie”.

    Dragnea este produsul lui Ion Iliescu. Sub conducerea bătrânului bolşevic au apărut toate bolile României de azi: baronii, corupţia, vânzarea şi falimentarea companiilor de stat, a agriculturii, auto-sabotajul intern, siluirea justiţiei etc.. NIMIC n-a făcut Iliescu pentru a le curma. Dar cum putea face asta unul acuzat că a curmat vieţi?

    Dragnea nu omoară cu glonţul, ci lent. Cu legea şi cu votul din parlament. Ucide democraţia autentică, pentru a o repune în drepturi pe cea originală, creată de mentorul său „sărac şi cinstit”.

    Dragnea omoară ţara, prin sufocarea libertăţii, a justiţiei, a presei curate, a opoziţiei. Prin emigrare. România moare pe zi ce trece, din cauza exodului peste graniţe al celor care vor să trăiască într-o lume cinstită, dar nu pot. Dragnea omoară prin corupţia din Sănătate, prin tâlharii lui Tudorel Toader eliberaţi la ordin, prin fuga investiţiilor, prin îngroparea viitorului economic sănătos, prin îndatorarea ţării peste orice limită.

    Moartea provocată de Liviu Dragnea nu e directă, ci indirectă. Crima lui Ion Iliescu a fost directă (Ceauşescu, „teroriştii”). Amândoi au ceva de apărat. Libertatea lor. Şi a celor ca ei. Sunt aliaţi. În rău. Iată de ce Iliescu nu poate recunoaşte declaraţiile că „PSD e în cea mai gravă criză a sa, din cauza problemelor penale ale lui Liviu Dragnea”.

    Are nevoie ca Dragnea să dea lovitura la statul de drept. Ca să fie sigur că nu va sfârşi în puşcărie, ca Ficior-torţionarul comunist de la Periprava. Dragnea are şi el nevoie de un Iliescu-aliat, ca să nu-i pună partidul în cap. Şi să n-ajungă la Jilava. Să poată număra liniştit, în palatul său din Teleorman, lingourile lui Vâlcov. Şi să poată călători liber în Brazilia, la o samba de control.

    Ambii au interes să continue crima începută exact acum 29 de ani, la Timişoara. Pe amândoi îi leagă moartea. Moartea unor oameni împuşcaţi în decembrie 89, moartea unei ţări intrate pe drumul democraţiei. Moartea lui Iliescu, moartea lui Dragnea.

  • Adio, Liviu Dragnea! Eşti mort. Azi, ţi-ai pus crucea singur, iar PSD ţi-a înfipt-o în coşciugul politic

    Adio, Liviu Dragnea! Eşti mort. Azi, ţi-ai pus crucea singur, iar PSD ţi-a înfipt-o în coşciugul politic

    „Vreţi ca România să capituleze? Voi vreţi să cedaţi?” La întrebarea asta, Liviu Dragnea aştepta aceeaşi reacţie ca la Congresul PSD. Atunci, a pus întrebarea: „Vreţi să mai fiu preşedintele vostru? Sunteţi pregătiţi pentru bătăliile care ne aşteaptă?”. Iar sala, mai din entuziasm, mai din slugărnicie sau pur şi simplu la comandă, a răspuns în cor: „DAAAA”!”. Indiferent de cum s-a creat acel „DAAAA”, a fost unul puternic sonorizat.

    Care a fost răspunsul sălii, azi, la şedinţa Consiliului Naţional al PSD, după un discurs delirant anti-oricine şi orice? Slab, foarte slab. Ceea ce trebuia să fie un „NUUUUU” categoric şi ferm, a fost un „nu” moale, strigat probabil doar de câţiva apropiaţi ai săi din Teleorman.

    A fost semnul foarte CLAR al unui deces anunţat. Cel al politicianului Liviu Dragnea. Izolat de România (10% încredere, în sondajele prietene), de UE, de SUA, de restul lumii, părăsit de tot mai mulţi PSD-işti (vezi ultima demisie a deputatului Octavian Petric, care a spus că preferă să fie trădătorul PSD decât trădătorul României), Liviu Dragnea a pozat azi într-un om înfrânt. Făcea pe miştocarul, pe niznaiul, pe durul chiar, dar nu era el. Era fantoma lui.

    Dragnea a fost înfrânt nu de statul paralel, nici de SISTEM, ci de el însuşi. De slăbiciunile lăcomiei sale şi ale găştii sale de securişti reşapaţi, de boala puterii, de aroganţă. De corupţie, de fapt.

    S-a crezut Dumnezeu. Şi-a imaginat că poate copia modelul Teleorman, Belina, TelDrum la nivel naţional. Să fie baronul-baronilor. A zis că, odată ajuns la putere prin fraudă (minciună), va putea face orice. Inclusiv să anuleze democraţia, justiţia (prin ordonanţe), să predea ţara mafiei estice, să alunge din România toată fribra ei sănătoasă.

    A încercat să dea lovitura de stat de drept. Ceea ce orice om cu minte puţină, dar cu mai mult bun-simţ, n-ar fi făcut. Năstase putea şi el să facă exact aceeaşi grozăvie, avea şi mai multă putere decât Daddy, başcă faptul că nu eram în UE. Dar a ales puşcăria. Ştia că alternativa e tot puşcăria, dar cu o ţară îngropată. Avea vreun sens? Nu, evident. Năstase era hoţ, şacal, lacom, dar nu „flauşat”. A înţeles să plătească preţul, cu un glonţ eşuat.

    Dragnea şi toţi cei ce l-au susţinut (ei trebuie cunoscuţi cu poză, şi cei de azi, şi cei de la Congresul oilor PSD, şi cei din parlamentul actual – sunt mai vinovaţi decât Livache şi trebuie să-i cunoaştem!) au aruncat România în haos. TOŢI cei care i-au permis, în parlament şi în partid, să distrugă VALOAREA imensă construită de România în ultimii 11 ani: reintrarea în lumea occidentală.

    Cu ajutorul lor, Dragnea încercat să dea ţara peste cap, să distrugă tot, pentru a se salva pe el, pe Vâlcov, pe Tăriceanu, Olguţa, Vosganian, Plumb, Shaidehh&co., pe toţi cei care s-au îmbogăţit din hoţie politică. O nebunie!

    Era clar că-i mai bine să stai niţel la puşcărie. Ca Năstase. Pe care nu l-a omorât nimeni, ba chiar a scăpat ieftin, la ce hoţii a girat. Dar chiar şi-aşa, tot a fost bine pentru România; a ieşit din peisaj, a lăsat ţara să progreseze, şi-a văzut de Cornul abundenţei sale, pa şi pusi! Dar Dragnea, nu! A vrut să-şi arate muşchii. Cu ce preţ?

    Cu o ţară distrusă, după doi ani de atacuri la cei ce ne-au scos din foame (UE, NATO) şi împrumuturi care ne vor costa enorm.

    Azi, omul politic Dragnea a murit. Dar nu şi clonele lui. România e încă plină de milioane de mici şi anonimi „Liviu Dragnea”. Ei sunt cei care nasc monştri precum cel răpus azi de forţa României curate, de aliaţii ei, dar şi de aliaţii lui Dragnea care şi-au dat seama că nu pot fi atât de proşti încât să mai călărească un cal mort. Şi l-au lăsat să piară pe limba lui.

  • Cioloş e deja pe PLUS! Viitorul preşedinte?

    Cioloş e deja pe PLUS! Viitorul preşedinte?

    Iată ce am scris acum câteva minute, pe Facebook, când revenit în casă după emisiunea Irinei Petraru de pe B1 TV am promovat articolul despre înfiinţarea Partidul Libertății, Unității și Solidarității  PLUS – noul partid al lui Dacian Cioloş:

    „Tare! Mişcarea asta e genială. Dacă Dacian Cioloş a reuşit să pună în practică acest plan magistral cu PLUS, lăsându-i pe duşmani să se lupte pentru blocarea partidului ” România Împreună”, e strateg! Nu doar că vorbeşte normal, că are CV beton, că e onest şi că ţine la tăvăleală, dar arată că ştie să gestioneze situaţiii delicate precum un mare general de armată.”

    Greşesc? Eu însumi am rămas mut. Probabil ca mine, foarte mulţi români. Cine ştia de PLUS? Nici măcar susţinătorii Mişcării România Împreună. Sau RO+. Sau cei ai Platformei România 100. Vedeţi câte nume? Deja prea multe. Adică, mesaj confuz. Este ce i-am reproşat eu însumi: că nu alege odată un brand clar. Iată că l-a ales! Dar nu înainte de a-şi trimite duşmanii după fentă.

    Era clar că înfiinţarea unui partid cu Dacian Cioloş la timonă e sursă de sabotaj. L-au contestat la tribunal de nu ştiu câte ori, pe motive clar inventate. De ce? Pentru că se tem de el. Cu toate atacurile lor în presa de partid şi controlată de mafie, cu încercarea de a demoniza „guvernul tehnocrat”, Cioloş a rămas cu un mare capital de imagine după ce şi-a încheiat misiunea la Palatul Victoria.

    Bine a făcut că nu s-a înscris în PNL! Sau în USR. Sigur, lumea ştie că îmi doresc o alianţă între cei trei jucători din opoziţie, pentru că e singura şansă de a scăpa de Ciuma PSD-ALDE-UDMR. Dar de ce să fie privit ca un intrus şi să nu-şi ridice propria casă politică? Are tot ce-i trebuie să nu se „combine” cu alţii: imagine de lider, experienţă politică, experienţă europeană, echipă de profesionişti, o mulţime de tineri voluntari, votanţi.

    Iar azi, prin anunţul privind naşterea legală a noului său partid PLUS, Dacian Cioloş a demonstrat că ştie să facă politică. Să joace. La nivel mare. Pe drumul ăsta, are toate şansele de a fi viitorul preşedinte. Nu ştiu dacă de anul viitor, dar sigur din 2024.

  • De ce cred eu că vor da Ordonanţa, „cu fentă”

    De ce cred eu că vor da Ordonanţa, „cu fentă”

    Dragnea şi Vâlcov au mutat parşiv atenţia opiniei publice de la amnistie şi graţiere la „ordonanţa privind modificarea codurilor penale”. Lumea nu mai vorbeşte acum de marele pericol al anulării justiţiei prin amnistie şi graţiere, ci de „necesitatea adoptării modificărilor la codurilor penale”, chipurile la presiunile UE şi „pentru punerea în acord cu deciziile CCR”.

    În primul rând, Tudorel Toader a minţit din nou ca o drujbă bolşevică. UE nicidecum nu te sancţionează „pentru infringement”, dimpotrivă, îţi cere să laşi dracului ordonanţele alea în pace când vrei să modifici legislaţia din justiţie! În democraţie, nu doar că hoţii stau la puşcărie, dar şi legile se fac în parlament, nu la guvern prin ordonanţă de urgenţă. Care urgenţă nici nu există.

    Să revenim la „fentă”. După ultimul CEx al PSD, toţi au vorbit de ordonanţă pentru modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Iar ministrul Justiţiei, cu nesimţirea de care dă dovadă de când s-a văzut ministru, a avut grijă să fabrice el motive pentru care chiar ar fi nevoie de o „ordonanţă pe codurile penale” (am explicat mai sus că sunt minciuni ordinare, specifice unui interlop, nicidecum unuia care pretinde că e „şcolit” în Drept).

    Şmecheria a mers mai departe. Dăncilă a vorbit şi ea de această nouă „ordonanţă pe codurile penale”, în stil de pace mondială (vorba lui Iohannis), încercând să influenţeze opinia publică în sensul unei acceptabilităţi mai mari în comparaţie cu cea privind amnistia şi graţierea. Apoi, toată lumea s-a prins în hora asta. Azi, o delegaţia a USR a intrat în Palatul Victoria pentru a o convinge pe Dăncilă „să nu dea ordonanţă pe codurile penale”, altfel un demers salutar în astfel de momente de criză.

    Dar dacă totul nu e decât o mare manevră? Ca-n fotbal, când faci fentă stânga, trimiţi adversarul după dans în timp ce-l driblezi cu mingea în partea opusă. L-ai făcut! Dacă fenta lor e taman asta? Pregătesc „ordonanţa pentru codurile penale”, în care vor strecura, desigur, modificări la codurile penale, dar şi altcevaaaa! Ce? Niscaiva amnistie şi graţiere cu dedicaţie!

    Ce garanţie avem că nu poate fi aşa? Niciuna. Nicio lege (dacă ar mai conta) nu-i obligă să pună pe hârtie ce spun lumii „pe gură”. Zic „ordonanţă pe codurile penale” şi bagă modificări ale legilor justiţiei cu dedicaţie. Care să amnistieze faptele penale ale unor Dragnea, Carmen Dan, Vâlcov, Tăriceanu, Vosganian, Rovana Plumb, Car&co. şi să-i graţieze pe alde Udrea, Bica, Ghiţă, Nicuşor Constantinescu, Mazăre şi alţi condamnaţi?

    Avem încredere în Tudorel Toader? Sau în Dăncilă? Ori în Carmen Dan, care trebuie să le fi promis şefilor Jandarmeriei că-i va salva, cu condiţia să-şi ţină gura legat de 10 august? Ori în Tăriceanu, care face pe nizanaiul şi pe fata mare, când abia aşteaptă să dea „Liviu” lovitura? Sau că se gândesc la consecinţele unui asemenea gest criminal, din motiv că România preia preşedinţia rotativă a UE de la 1 ianuarie 2019? Li se rupe. Poate porni şi Apocalipsa din cauza lor, îi doare exact în şosetele flauşate sau în papionul cel potent.

    Sigur că dacă CHIAR vor să facă asta, n-ai cum să-i opreşti tehnic. Doar ei au cheia de la Monitorul Oficial. Îl au pe Avocatul Poporului. L-au adus pe Greblă la secretariatul general al guvernului şi pentru aşa ceva, sunt convins. A fost judecător la CCR, ştie să umble cu hârtiile ca să scoată bine legile, a avut dosar penal, e omul potrivit la locul potrivit.

    Deci, dacă Dăncilă îşi va pune semnătura pe o ordonanţă „cu fentă” pe codurile penale şi cu mantă pentru amnistie şi graţiere, nimeni n-o poate opri. E liberă ca pasărea cerului să dea foc la ţară.

    Eu nu am încredere în ce spune ea. Am „încredere”, în sensul că-i cred în stare, pe ceilalţi: Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader, Olguţa Vasilescu, Carmen Dan, Codrin, Mitralieră, Nicolicea, Nicolae, Iordache, Daniel Suciu&co.. Ei impun ritmul, mai ales după ce PSD a rămas doar o adunătură infectă de penali şi infractori. Ceilalţi, gen Andronescu, ministra Sănătăţii şi toată şleahta de anonimi fără putere servesc tot primilor, ca decor mai „spălat”. Dar ei, practic, nu există, nu contează. Nu trăiesc viaţa lor, ci a celorlalţi. Destinul lor e stabilit de ceilalţi. Ca şi al nostru. Doar că al lor nu va fi atât de rău.

  • Tudorele, mama cu ce ţi-a greşit? – Ziariștii

    Tudorele, mama cu ce ţi-a greşit? – Ziariștii

    Tudorel Toader încasează 27.000 de lei pe lună pensie specială. Pe româneşte spus, pensie nesimţită. Pleaşca asta i „se trage” de la fostul job de judecător al Curţii Constituţionale a României (CCR). Plus că mai bagă la teşcherea minimum 10.000 de lei leafă de ministru. În total, e om de aproape 7.000 de euro pe lună. Başca alte venituri (profesor, seminarii, conferinţe etc).

    N-am toate datele, dar cred că omul bate spre 10.000 de euro pe lună. Într-o ţară cu jumătate din angajaţi având 400 de euro „în mână”, şi cu doar 16% din totalul lor câştigând peste 700 de euro lunar, aşa ceva e blasfemie. NICĂIERI în lumea civilizată nu există prăpastia asta între un cetăţean obişnuit şi altul, să-i spunem „special”.

    De fapt, în Occident nu există „speciali” pe banii statului. Nici ca salariu, nici ca pensie. Nu am în faţă cifre, nu am timp să verific, dar pun pariu că, în Germania, cea mai mare pensie de la stat nu sare de 5.000 de euro. Maximum dublu faţă de un salariu obişnuit. E şi logic, şi de bun-simţ. Şi geniile, şi gunoierii contează pentru o lume în armonie.

    În România, ce-a făcut acest PSD cu pensiile e teroare! Sigur, şi alţii, dar pesediştii au fost cei mai iresponsabili şi lacomi gestionari ai banului public. Dezmăţ total. Şi prin pensii speciale, au jefuit statul. De fapt, l-au jefuit pe pensionarul comun, care a muncit o viaţă şi care are azi de 10 ori mai puţin ca Tudorel Toader.

    Care Toader, başca, nici măcar nu face ceva bun pentru ţară; să zici, haide bre, că este salvatorul naţiunii, merită o excepţie! Aiurea. E cioclul României. Practic, îl îmbogăţim lunar, ca el să ne distrugă. Infiltrarea lui în gaşca politică penală a PSD-ALDE, care dă lovitura la statul de drept, ar fi un bun motiv să-i tai banii, nu să-i dai.

    Ce vină are mama, care a îngrijit copii toată viaţa şi ia 150 de euro pe lună? A făcut ea ceva atât de rău pe lumea asta, şi Toader ceva atât de bun, încât ţara să-i separe în halul ăsta la pensie? Şi mulţi alţii sunt ca mama.

    Ca să nu mai vorbim de comparaţia cu Ciorbea, Avocatul Poporului Penal (alt îmbuibat cu pensie de nabab aliat cu Toader&co. în operaţiunea de sabotaj anti-democratic românesc), om de vreo 36.000 de lei pe lună!

    Ce ţară e asta! Cum de-am ajuns aici? Sigur, nu prin voia pensionarilor ca mama. Şi nici prin acordul a 4 milioane de români buni de muncă, alungaţi din ţară şi din cauza pensiilor nesimţite, de jaful general cu banii statului. Nu.

    Politicienii şi toţi cei care au ajutat la apariţia unor astfel de legi criminale sunt NEOAMENI. Le-a păsat doar de ei. Să ia de la săraci, ca să dea la bogaţi. Ca să-şi dea. Lacomi şi nesătui. Lor să le fie bine, ca multora să le fie rău. Sunt aceşti oameni români? Dacă da, prefer să nu mai fiu român.

  • Firea, dezmăţul şi boii consecvenţi din PSD

    Firea, dezmăţul şi boii consecvenţi din PSD

    Primăriţa Capitalei e campioană la mahalageală. Părea că s-a mai potolit, de când cu Dragnea, Dăncilă şi Carmendan – noile vedete ale circului de prost gust. Dar şi-a „revenit” imediat, în paralel cu dezastrul oraşului. Atât vedem la ea. În rest, dezmăţ total. Haos administrativ, jaf cu banii publici, isterie şi scandal. Apocalipsa urbană. Cum să nu saluţi Alianţa Vestului, într-un astfel de peisaj de junglă autodistructivă.

    Şi nu doar madam Pandele dă tonul bulibăşelii, ci şi slugile sale. Sau „principalii colaboratori”, ca să lovim urechea internă cu limbajul lor lemnos.

    Aţi auzit de un nemernic de viceprimar al Capitalei? Nu merită să-i dăm numele, vorba senatorului USR Mihai Goţiu. Dar merită să pomenim de faptele lui incalificabile. Omul e mâna dreaptă a primăriţei Capitalei din Voluntari. Vorbeşte ca un descreierat adunat de pe drumuri. L-am văzut odată într-o emisiune TV cum scuipa vorbe de barbugiu nespălat spre Ciprian Ciucu, consilier din opoziţie la Bucureşti.

    Iar acum aflu că şi-a permis mizeria ordinară de a o înjura de mamă pe consiliera USR de la Capitală Ana Ciceală, o tânără de bun-simţ. În scris, nu „pe gură”. Şi nu pe colţul mesei de interlopi, ci într-o instituţie publică a României!

    Ar putea face asta dacă nu s-ar simţi încurajat de Firea? Aţi auzit-o vreodată de Firea certându-l fie şi amical? Never. Face pentru că poate. Pentru că pot. Spre ruşinea tuturor.

    Este „oferta” lor politică pentru România. Pentru viitor. Asta lasă moştenire copiilor. Fie de la tribuna Capitalei României, fie din parlament.

    L-am auzit ieri pe un alt pesedist cu limbaj de ocnă. „În politică, numai boii sunt consecvenţi”. Citatul „celebru” extras din seva prostiei cu ştaif îi aparţine unui sclav al penalilor pe nume Daniel Suciu, şeful „Ciumei” PSD-iste din Camera Deputaţilor, şi era adresat „colegilor” săi din opoziţie.

    Mai pot adăuga aici degetul mijlociu ale celui botezat genial „Ciordache” sau invectivele de abuzat sexual ale lui Şerban Nicolae, zis şi „sexanal”. Iar lista o puteţi completa voi cu destule alte exemple de „bună-creştere” social-democrată.

    Asta ştiu, atâta pot. Dacă tot ne fură, ne scot din lumea bună, ne distrug naţia şi ne alungă fraţii peste graniţe, te-ai aştepta s-o facă pe alt ton. Aş! Or fi ei plini de bani, de avuţie publică, de conace şi de beline, dar n-au deloc avere pe tărâmul omeniei. Nu sunt de-ai noştri. Ci din alt neam. Neam-prost.

  • Cât de javră poţi să fii… – Ziariștii

    Cât de javră poţi să fii… – Ziariștii

    …să iei bani de la copii??! E strigătul Pieţei vii, sătule de hoţia criminală a acestei găşti politice expirate. Nu le mai ajunge! Nu le-au fost de-ajuns 29 de ani de furăciune galopantă. De la distrugerea ARO, ROMAN, CÂMPIA TURZII şi alte „n” companii de stat ce puteau fi şi azi în viaţă de business până la TelDrum-uri şi alte căpuşe, reţeaua asta securisto-fesenistă nu se mai satură nici în ziua de azi.

    Ce să-i pese lui Daddy de banii copiilor din Teleorman? I-a supt cu partidul, ca orice baron stăpân pe moşia statului ca pe-a lui personală. „Cât de javră poţi să fii, să furi bani de la copii?!!”, strigă în stradă România curată. Dar ei sunt surzi.

    Şi-au dat pensii nesimţite, ca nicăieri în lume. Faptul că România a permis existenţa acestor monstruozităţi crescute pe trupul bugetului, în timp ce nicăieri în lume politicienii nu primesc privilegii pe spinarea poporului, arată ce ţară slabă suntem.

    Pensiile speciale de tot felul au fost creaţia unui grup de interese, care şi-a traficat influenţa pe lângă liderii politici şi a obţinut o lege prin care unii români să fie mai „speciali” decât alţii. De fapt, o lege prin care unii (puţini şi şmecheri) i-au fura pe alţii (mulţi şi fraieriţi). Cu ajutorul parlamentului complice. A fost reţetă clară de corupţie tacită la vârful statului. În mod normal, dacă dă Domnul să scăpăm de reţeaua sovietică, acest stat trebuie pur şi simplu desfiinţat şi reînfiinţat. Trebuie rase toate avantajele pe care şi le-au dat, indiferent de domeniu!

    Dar credeţi că le e suficient? Nu, de ce le-ar fi? Când ţara nu te poate opri, o calci pe gât cum vrei. Aşa ajung unii să moară, ca tu să trăieşti în puf. Mai grav e acest atentat la siguranţa naţională produs pe legi speciale date de ei pentru ei. Vedem de doi ani legi anti-justiţie, cu Tudorel Toader aliat pe faţă al clanurilor penale. Dar mai vedem şi legi pentru pensii de parlamentar şi fost parlamentar! Bani în plus, pe care cei ajunşi în parlament prin votul pensionarilor fără bani de papa îi primesc pe lângă pensia lor ocupaţională. Un mandat, două, trei sau mai multe? Bagi în traistă şi până la 120 de milioane de lei vechi. Başca pensia ta „de pălmaş”. Trai pe vătrai.

    Dar tot nu-i „aranjează”. Cei trei „crai” ai atacului la UE, via sabotarea statului de drept, vor acum pensii speciale indexate. Iordache, Nicolicea, Nicolae cer peste 20% bani în plus la pensia de parlamentar, care oricum e mult în plus faţă de pensia normală.

    Cum să califici aşa ceva? Când iei 10.000 de euro pe lună ca parlamentar, când ţi-ai băgat toate rudele şi clientela pe funcţii la stat, când ai alungat prin asta români din ţară, când iei şi pensie nesimţită, tu o vrei acum super-nesimţită? Ce ţară e asta? Una condusă de fiare. De javre. Una în care nu-ţi rămâne decât să strigi „Cât de javră poţi să fii, să furi bani de la copii?!” Pentru pensii de orgii…

  • Carmen-Gaz loveşte din nou. Mai vrea un 10 august

    Carmen-Gaz loveşte din nou. Mai vrea un 10 august

    Pentru masacrul din 10 august, există deja condamnaţi. Sentinţele sunt date deja. Noi nu le-am aflat încă. Pentru că filmul istoriei rulează cu încetinitorul. Dar lumea noastră, aşa imperfectă cum o privim mulţi dintre noi, are o justiţie infailibilă.

    Ea nu se traduce musai în cât de repede şi de clar ajung la închisoare vinovaţii. Unii chiar nu ajung, pe lumea asta. Cred ei că astfel fentează viaţa şi rigorile ei pământene. Ion Iliescu e doar un exemplu care ar putea să nu-şi ispăşească pedeapsa la Jilava, Rahova sau Poarta Albă. Dar „dincolo” plăteşte şi mai dihai, dacă „aici” nu plăteşte. Nu-mi cereţi dovezi, că nu am. CRED însă în justiţie de orice fel. În 100% dreptate. Aici sau dincolo. Plăteşte preţul şi poţi merge mai departe! Asta e legea vieţii. Nu plăteşti aici? Vei plăti dincolo şi mai dihai. Nici nu ştii cum e mai bine; nimeni n-a adus „probe” de dincolo pentru a-i convinge pe oameni că mai bine plăteşti preţul aici.

    Ştiţi deja cazul lui Ion Ficior, torţionarul de la Periprava, care a fugit toată viaţa de adevăr. Mai avea puţin până să moară, credea să pleacă dincolo cu secretul victimelor sale, dar n-a fost să fie. A plătit aici, la bătrâneţe, cu 20 de ani de închisoare – condamnare. A murit după gratii, în septembrie anul acesta, la 90 de ani. A plătit cumva un preţ pentru cei 103 morţi din închisoarea comunistă. Poate dincolo va suporta mai uşor ce-ar fi suportat dacă de-aici pleca nepedepsit. Şi Ion Iliescu a ales calea lui. Poate va plăti dincolo mai dureros pentru mia şi ceva de morţi din decembrie 89…

    Dar Carmen Dan, zisă şi Carmen-Gaz? Dar cei care i s-au supus orbeşte, la vârful Ministerului de Interne şi al Jandarmeriei, plus cei care au executat ordinele criminale din Piaţa Victoriei, plus agitatorii media şi agenţii lor de influenţă, aceştia vor plăti tot ca Ficior? Sau timpul curge mai repede în aste vremuri?

    Nu ştim. Ieri, Carmen-Gaz a demonstrat o dată în plus că merge până la moarte pe mâna lui Dadday al ei şi a agenţilor Ciumei Roşii, care au asigurat-o că soluţia e „dă-i înainte cu orice preţ”. A incitat din nou la violenţă şi ură socială, exact ca înainte de 10 august, folosind discursul „cu mantă” pentru proşti. Ceva de genul „hoţul strigă hoţii”. L-a ştampilat pe Iohannis incitator şi a zis că va aplica legea. Aşa cum a „aplicat-o” şi în Piaţa Victoriei. Violând-o. Gazând copii, femei, bătrâni. Punând în pericol vieţile celor ce-i plătesc leafa, care vroiau şi ei să strige „NU FURAŢI!”. La fel, toţi cei care, conştient sau nu, au produs UNICUL act de represiune faţă de populaţia civilă paşnică din Europa.

    Mi se pare chiar funny că niciunii dintre ei nu au puterea să se elibereze de povara funcţiei, a salariului, a secretelor murdare. Trăiesc o mare dramă interioară, care îi va măcina şi îi va distruge. Dar cu toate astea, aleg viaţa în minciună. E alegerea lor. Există nenumărate cazuri care au arătat că greşeala recunoscută e pe jumătate iertată. Şi că oricât ai ascunde gunoi sub preş, la final nu mai încape şi dă pe-afară. Doar adevărul te salvează, chiar dacă uneori vine la pachet cu nişte costuri. Însă nu-i obligă nimeni să ia de bune poveţe biblice cu eficacitate 100% dovedită. Nu, ei preferă varianta Ficior. Sau Ion Iliescu. Iar eu le spun doar atât: citiţi atent ce scrie mai sus şi recitiţi peste nişte ani!