Ieri a fost marcată în Polonia începerea celui de-al Doilea Război Mondial. În urmă cu 80 de ani, Hitler a invadat această ţară şi a desfiinţat-o ca enitate statală, în goana sa după spaţiu de locuit pentru poporul german.
La ceremoniile de ieri au fost prezenţi preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, şi vicepreşedintele SUA, Mike Pence. În discursurile oficiale, polonezii au fost descrişi ca fiind o naţie de eroi, care, prin curajul lor, au apărat întreg continentul european de pericolul nazist.
Preşedintele german a cerut iertare, în numele Germaniei, tuturor familiilor de polonezi care au avut de suferit de pe urma ocupaţiei hitleriste. Polonezii, „naţiune de eroi” şi „luptători pentru libertate”, au fost idei prezente şi în discursul lui Mike Pence, vicepreşedintele SUA.
Despre evrei, care au plătit cel mai mare preţ în timpul ocupaţiei naziste, nu s-a spus mare lucru. Drama evreiască a fost absentă din discursuri, ceremonii şi marşurile organizate de către oficialii polonezi. E adevărat, preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a menţionat o singură dată închiderea evreilor în ghetoul din Varşovia, apoi deportarea lor în lagăre. Atât!
Curajul are culoare etnică în Polonia. Nu s-a menţionat măcar o dată eroismul evreilor din ghetoul Varşoviei, care au luptat cu arma în mână împotriva armatei germane. Se pare că există curaj de primă mână, al polonezilor bravi, şi curaj second-hand, evreiesc, bun şi el, dar nu de scos în faţă.
Deşi evreii din toate ţările ocupate de către armata germană au devenit ţinta deportărilor în lagăre, Polonia a plătit cel mai odios tribut. Din cele 6 milioane de evrei ucişi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 3 milioane au fost „selectaţi” din Polonia şi duşi în lagărele de exterminare.
Este halucinant cum istoria poate fi ignorată, mai ales la un asemenea nivel, de către cei care ar trebui să ţină vie memoria colectivă a umanităţii.
Din păcate, antisemitismul a revenit la lumină în Polonia. Anul trecut, ambasadorul Poloniei în Germania, Andrzej Przylebski, a spus că Holocaustului i se acordă o prea mare atenţie: „Ai crede că Hitler şi-a ocupat timpul exclusiv cu uciderea evreilor”.
La începutul acestui an, ziarul de extremă dreaptă Doar Polonia publica pe prima pagină un articol antisemit, cu titlul „Cum să recunoşti un evreu”. Autorii acordau asistenţă celor care, pentru a-şi păstra puritatea, doresc să stea departe de o eventuală contaminare cu microbul evreiesc.
Partidele de extremă dreaptă sunt tot mai prezente în spaţiul public polonez şi cresc în preferinţele de vot ale cetăţenilor. Iluzia pe care o vând aceste formaţiuni politice este promisiunea unei Polonii puternice, exclusiv pentru polonezi.
La 11 noiembrie 2017, mişcările de extremă dreaptă din Polonia au organizat un marş la care au participat 60.000 de oameni, pe străzile din Varşovia, marcând Ziua Independenţei. Tema oficială a fost „Îl vrem pe Dumnezeu”. O parte dintre participanţi purtau pancarte cu mesajul „Vrem o Europă Albă” şi „Migranţii, afară din Polonia”.
În declaraţii oficiale, Statul polonez s-a autoexonerat de vina criminală a colaborării cu regimul hitlerist şi a trimiterii la moarte a milioane de evrei. Polonia neagă orice participare la drama Holocaustului, aducând argumentul că era ţară ocupată, vinovată pentru Holocaust fiind exclusiv armata germană, de ocupaţie.
De fapt, chiar dacă Polonia nu a participat sistemic la exterminarea evreilor, statul polonez fiind practic desfiinţat, totuşi numeroşi cetăţeni polonezi au contribuit la genocid, prin colaborare cu armata germană nazistă, de ocupaţie. Chiar guvernul polonez din exil îşi avertiza cetăţenii rămaşi în ţară să nu comită astfel de acte, ameninţându-i cu pedepese.
Polonia a pornit pe un drum bătătorit, cu destinaţie necunoscută doar pentru cei care ignoră istoria recentă a umanităţii. Cine alege să păşească pe această cale va scoate tot ce e mai rău din oameni, dezlănţuind crima, genocidul şi dezumanizarea.
Secolul al XX-lea este traversat, ca de un fir roşu, de drama genocidului. Calvarul celor peste un milion de armeni, ucişi de către statul turc la început de secol, drama celor 6 milioane de evrei, aruncaţi în flăcările cuptoarelor naziste, şi genocidul stalinist, cu peste 30 de milioane de morţi, sunt dovezi că istoria se răzbună pe cei care nu o învaţă.
P.S. Am ascultat cu atenţie discursurile celor trei preşedinţi, integral. Preşedintele Poloniei, aşa cum am completat ulterior, a făcut o scurtă referire la drama evreilor. Vicepreşedintele SUA, la fel, o foarte scurtă precizare. Cel al Germaniei, nu. Titlul articolului este „Polonia ignoră…”, nu „Polonia neagă…” E o nuanţă importantă!
