Curg valurile indignării pe conștiințele neprihănite. Afterhills şi Untold, aceste festivaluri țâșnite din iad, aceste demonice expresii ale necredinței plăsmuită între coarnele lui Sarsailă, răpesc sufletele tinerilor neamului românesc, cuminte și credincios, îmbrăcat în ia înflorată, a străbunilor.
Atitudini vecine cu fanatismul ISIS au izbucnit după ce la Cluj a avut loc Untold, iar recent, la Iaşi, Afterhills, festivaluri de muzică și artă. În paralel, tot la Iași, a fost ITOM, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova. Toate bune, până ce au început comparațiile. „Ei, acolo, la Afterhills, adică la zbânțuială, iar noi, aici, la rugăciune și credință.” Ei, cu dracu’, noi, cu Domnul!
Desigur, sunt lăudabile acţiunile ce strâng la un loc tineri, însă cu o condiţie. Aceste demersuri trebuie să construiască punţi între tinerii Bisericii şi lumea de afară, nu să le dărâme. Lumea nu este duşmanul care stă mereu la pândă, gata să sară la gâtul celor care lasă garda jos, într-un moment de neatenţie.
Cea mai nocivă atitudine e cea care împarte oamenii în tabere. Aşa iau naştere zidurile, dincolo de care ochii nu se mai văd, iar inimile nu se mai simt. Aşa au început războaiele, genocidul şi tot ce e mai rău pe lume.
Lipsa de iubire, sentimentul de trib exclusivist care are bilet spre Rai, la clasa I, pornirea certăreață asupra celor care nu-L văd pe Dumnezeu cum o facem noi, asta e otrava, care sapă la temelia neamului românesc.
Când cei care au mers acum la Untold şi Afterhills vor simți iubirea lui Dumnezeu, prin Biserică, pacea și bucuria revărsate asupra lor, vor veni și nu vor mai pleca niciodată.
Abia în clipa când îi vom trata pe toți oamenii ca pe egalii noștri, și nu ca pe niște biete ființe cu handicap, ce nu s-au învrednicit de revelațiile noastre spirituale, abia atunci împlinim voia lui Dumnezeu.
Cei care au fost dincolo, la muzică şi dans, şi nu la vreo pioasă îmbrobodire de baticuri, nu s-au lepădat de Dumnezeu, nu au iscălit, eventual cu sânge, vreun pact cu diavolul, devenind antihriști. Îmi aduc aminte de celebrul Sataniștii din Colectiv.
De fapt, dacă e să fim sinceri, nu știm care „tabără” are mai multă credință în Dumnezeu. Încă nu a venit prigoana, care să o testeze, ca în cazul familiei Brâncoveanu. S-ar putea să avem surprize.
Nu avem monopol pe Dumnezeu. El nu e o găină neputincioasă, pe care o mânăm de la spate, cu bățul, spre ograda noastră. El este atotputernic, în tot Universul.
Hristos e prezent și la Afterhills şi la Untold, cum e și la ITOM, dar şi în Africa, în preajma copiilor muribunzi, și oriunde sunt oameni, creația Sa, pe care o iubește. Noi, ce-i drept, nu prea ne iubim, decât cu termeni și condiții, precum garanția la mașina de spălat.
