Adrian Mlădinoiu a fost ofiţer SPP, dar şi şofer şi gardă de corp pentru Liviu Dragnea, ex-liderul PSD. El a fost numit acum în funcţia de preşedinte executiv al PSD Cluj.
PSD Cluj tocmai şi-a numit noul preşedinte executiv. Este vorba despre Adrian Mlădinoiu, om de încredere, şofer şi bodyguard al lui Liviu Dragnea. Mlădinoiu a fost numit în funcţie de către Liviu Alexa, proaspătul şef al partidului şi patronul publicaţiei Ziarul de Cluj.
„Adrian Mladinoiu este un om pe care mă pot baza oricând să reprezinte corect Clujul în fața liderilor PSD, să sprijine Clujul pe partea de organizare, să pună umărul la reclădirea organizației alături de mine”, a spus Liviu Alexa.
Ascensiunea fulminantă a lui Adrian Mlădinoiu a început brusc, în clipa când s-a transformat în omul de încredere a lui Liviu Dragnea. Fost ofiţer al SPP, Mlădinoiu a fost şoferul şi bodyguard-ul ex-liderului PSD, în vremea căruia a fost numit în funcţii importante ale aparatului de stat.
Adrian Mlădinoiu, ţinându-i haina lui Liviu Dragnea, fostul preşedinte al PSD (sursa foto: Google)
Anul 2017 îl găsea pe Adrian Mlădinoiu secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului, cu un salariu de 72.820 de lei pe an. În acelaşi timp, acesta era membru în Consiliul de Administraţie al CNAIR, cu o indemnizaţie de 31.505 lei pe an, şi, de asemenea, membru în Consiliul de Îndrumare al Autorităţii pentru Administrarea Arhivelor Statului, cu 31.505 lei anual. În total, Mlădinoiu câştiga 135.830 de lei pe an.
Apartenenţa lui Adrian Mlădinoiu la Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere devine o ipostază cel puţin ciudată, în condiţiile în care compania Tel Drum a beneficiat de zeci de milioane de euro din fondurile pentru construirea drumurilor naţionale.
De-a lungul anilor, Adrian Mlădinoiu a fost partener de afaceri cu Ştefan Valentin Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea. Aceştia au fost asociaţi la firma Pantofi de Lux Ştefan, unde Mlădinoiu deţinea o parte din acţiuni, dar şi la Ferma Salcia, fermă de porci, în acţionariatul căreia a fost şi fiul fostului lider PSD.
Adrian Mlădinoiu, în urma lui Liviu Dragnea, ex-liderul PSD (sursa foto: Google)
Deşi de formare militară, nimic din CV-ul său nerecomandându-l posturii de intelectual, filozof, Adrian Mlădinoiu a fost admis la cursurile Şcolii Doctorale din cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, cu nota 10. Conducătorul de doctorat al lui Mlădinoiu urma să fie chiar decanul Facultăţii, Romulus Brâncoveanu, născut în judeţul Teleorman.
Ulterior, în urma presiunilor mediatice, conducerea Universităţii Bucureşti a decis excluderea lui Mlădinoiu din cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Filozofie, din cauza faptului că acesta nu s-a prezentat la facultate şi nu a respectat termenele pentru demararea lucrării de doctorat.
În prezent, Adrian Mlădinoiu este secretar de stat în cadrul Secretariatul General al Guvernului României.
După patru mandate ca primar PSD la cârma localităţii Prunişor din judeţul Mehedinţi, Nandi Covlea i-a încurajat pe săteni să voteze, spunându-le: „Ca să putem ajunge şi noi la bani, de la dumneavoastră nu cerem decât voturi!”. Apoi edilul le-a dăruit oamenilor plăpumi!
În Căminul Cultural al localităţii Prunişor, din judeţul Mehedinţi, a fost organizat un eveniment menit să-i serbeze pe cei care au împlinit 50 de ani de căsnicie. Cuplurile sărbătorite au fost premiate cu diplome de onoare şi cu plăpumi. De la momentul festiv nu a lipsit taraful de lăutari, adus de primar.
Printre altele, Nandi Covlea, primarul PSD al comunei, i-a îndemnat pe sărbătoriţi: „Dumneavoastră nu vă cere nimeni nimic, decât voturi. Ca să putem şi noi ajunge la bani, de la dumneavoastră cerem voturi, nimic altceva, decât voturi!”
VIDEO: Nandi Covlea, primar PSD, cere oamenilor voturi, pentru a putea ajunge la bani!
Cine este Nandi Covlea
Nandi Covlea este primarul PSD al comunei Prunişor din judeţul Mehedinţi, aflat la cel de-al patrulea mandat în funcţia de edil. De asemenea, el este vicepreşedinte al PSD Mehedinţi.
La 6 iunie 2014, ziarul Obiectiv Mehedințean scria că primarul din Prunișor are o vilă cu 11 camere, două piscine şi chiar o capelă de rugăciuni.
Biografia lui Nandi Covlea aduce la lumină caracterul unui om descurcăreţ. Acesta, înainte de anul 1989, a fost ospătar la restaurantul Marinarul, din Drobeta Turnu Severin, ca apoi, după anul 1990, să devină el însuşi proprietarul restaurantului Perla Dunării, în portul Turnu Severin. Ulterior, Căpitănia Zonală Drobeta Turnu Severin a cumpărat restaurantul Perla Dunării, contra unei sume foarte mari. Imobilul a devenit sediul acestei instituţii de stat.
Actualmente, Nandi Covlea deţine un motel pe Dealul Balota.
La Referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, în anul 2012, Nandi Covlea a intrat Secţia de Votare numărul 244 din satul Cerveniţa, a luat 25 de buletine de vot, pe care le-a ştampilat şi le-a introdus în urnă, după care a semnat în listele elctorale. Preşedintele Biroului Electoral Judeţean, Ovidiu Giorgescu, a anulat buletinele de vot fraudate de către primar şi a raportat infracţiunea comisă.
Primarul Nandi Covlea a fost arestat de către DIICOT Mehedinţi la 3 iunie 2014, pentru a fi audiat într-un dosar de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de două milioane de euro.
În cadrul unui experiment, Facebook ascunde numărul de like-uri ale postărilor reţelei de socializare. Pentru început, acest test se desfăşoară în Australia, dar s-ar putea extinde la nivel mondial.
Pentru cei peste un miliard de utilizatori ai reţelei de socializare Facebook, numărul like-urilor primite din partea celorlalţi satisfac nevoia de interacţiune şi reflectă nivelul de popularitate la care au ajuns.
Totuşi, experimental, Facebook va face imposibilă vederea like-urilor pe care le-au dobândit cei aflaţi în lista de prieteni virtuali, păstrând la vedere doar reacţiile celorlalţi la propriile postări ale contului personal. Aşadar, vom putea vedea modul în care suntem apreciaţi, dar nu şi cât de populari sunt cei aflaţi în lista noastră de prieteni.
Deocamdată, cei care experimentează sunt australienii, aşa cum a declarat Mia Garlick, directorul pentru probleme de comunicare al Facebook Australia:
„Credem că Australia este o ţară extraordinară, în care putem obţine un feedback cu adevărat important dacă aceasta este o experienţă valoroasă sau nu pentru persoanele care folosesc serviciile noastre”.
Motivul pentru care Facebook s-a gândit la o astfel de măsură pe platforma sa de socializare este deprecierea calităţii postărilor în favoarea ideii de popularitate. Goana şi neliniştea celor care urmăresc un număr cât mai mare de like-uri pe reţelele de socializare a fost catalogată de către specialişti drept tulburare psihică:
„Este vorba despre scoaterea numărului din ecuaţie, astfel încât oamenii să se poată concentra asupra calităţii interacţiunilor şi a conţinutului, mai degrabă decât asupra numărului de like-uri sau de reacţii”, a declarat Mia Garlick.
Butoanele prin care utilizatorii Facebook pot reacţiona la postări s-au înmulţit în decursul vremii. Dacă în anul 2009 Facebook avea un singur buton, cel de Like, acum există mai multe, printre care, Sad (trist) şi Angry (furios), care au fost adăugate în anul 2016.
La nivel global, peste un miliard de oameni folosesc Facebook, dintre care 16 milioane trăiesc în Australia.
Baza militară aeriană de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată, la standarde NATO. Aici vor putea fi găzduiţi până la 10.000 de soldaţi americani, dar şi avioanele F-35 ale Alianţei.
În contextul vecinătăţii cu o Rusie tot mai ameninţătoare faţă de ţările vecine, care dă semne de sporire a propriei capacităţi militare, România va cheltui 2.5 miliarde de euro pentru modernizarea şi aducerea la standard NATO a baze militare de la Mihail Kogălniceanu, situată la malul Mării Negre, în judeţul Constanţa.
În urma procesului de modernizare, această bază aeriană militară va putea găzdui până la 10.000 de soldaţi NATO, împreună cu o consistentă flotă de avioane F-35. La Kogălniceanu vor apărea facilităţi necesare avioanelor de luptă şi elicopterelor, o secţiune de stocare a combustibilului, dar şi o pistă nouă pentru avioane, exclusiv militară. Baza va dispune de propriile unităţi de pază, de Poliţie Militară şi apărare antiaeriană.
În jurul bazei se va ridica un adevărat oraş, cu spitale, grădiniţe, şcoli, supermarket şi săli de sport, toate pentru personalul militar şi civil. Ei vor folosi o reţea de străzi şi drumuri perimetrale, inclusiv un drum de centură. Oraşul va fi alimentat cu energie electrică de la un parc fotovoltaic propriu şi va avea un sistem autonom de furnizare a apei.
De asemenea, vor fi construite pavilioane administrative pentru diversele unităţi care vor opera în bază, un poligon de trageri, o zonă de primire şi echipare a rezerviştilor şi un simulator de zbor.
Situată la malul Mării Negre, baza militară Mihail Kogalniceanu este un centru important al operaţiunilor intensificate ale Alianţei Nord-Atlantice, în contextul în care Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina, în anul 2014, şi şi-a întărit prezenţa navală militară prin baza de la Sevastopol.
O sporire a prezenţei militare americane la Marea Neagră este cu atât mai necesară cu cât Rusia, în mai multe rânduri, a perturbat navigaţia în apele Mării Negre, prin presiuni militare. Ultimul incident de acest fel a avut loc în luna noiembrie, anul trecut, când marina militară rusă a confiscat trei nave de război ucrainiene în strâmtoarea Kerci, iar echipajele navelor au fost arestate.
Imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, România şi-a îndreptat privirea către NATO, iniţiind relaţii diplomatice chiar în anul 1990. În anul 1993 autorităţile române transmiteau oficial Secretariatului general al Alianţei Nord-Atlantice dorinţa României de a adera. Finalmente, România a devenit membru NATO în anul 2004, după o tentativă eşuată în anul 1997.
Primii americani debarcau la Mihail Kogălniceanu în februarie 2003, când 3.500 de militari şi angajaţi civili se instalau în bază. În anul 2014, prin baza de la Kogălniceanu se retrăgeau 52.000 de soldaţi americani, ce luptaseră în Afganistan împotriva talibanilor.
Din anul 2003 şi până acum, SUA au investit în baza militară de la Mihail Kogălniceanu peste 200 de milioane de dolari. Aceşti bani au fost folosiţi pentru modernizarea infrastructurii bazei, dar şi pentru construirea unui terminal feroviar şi clădiri noi. Acest demers al Armatei Americane pe pământ românesc a creat locuri de muncă, inclusiv pentru firme de construcţii locale şi muncitori români.
NATO este o alianţă militară, fondată în anul 1949, formată acum din 29 de ţări membre. Cel mai important punct din Acordul încheiat între părţi este articolul 5 din Tratatul Alianţei Nord-Atlantice:
„Părtile convin că un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, fiecare dintre ele va da asistentă părţii sau părţilor atacate, prin luarea acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forţei armate, pentru a restaura şi a menţine securitatea zonei Nord-Atlantice.”
În prezent, la baza militară românească de la Mihail Kogălniceanu se află 600 de militari americani, cu blindate grele și elicoptere de transport, care au ca misiune întărirea flancului estic al NATO.
Viorica Dăncilă şi delegaţia guvernamentală s-au cazat, timp de şase nopţi, la hotelul newyorkez Pierre, unul dintre cele mai luxoase şi scumpe din New York. Cazarea costă între 1.000 şi 15.000 de dolari pe noapte. Doar serviciul wi-fi este taxat, de hotel, cu 34 de dolari pe zi.
Conform programului oficial al vizitei pe care o efectuează în Statele Unite ale Americii, premierul Viorica Dăncilă va fi cazată la hotelul newyorkez Pierre, timp de şase nopţi. Un apartament la acest hotel costă între 1.000 şi 15.000 de dolari pe noapte, în funcţie de evenimentele ce au loc în oraş.
Cheltuielile deplasării pe care premierul Viorica Dăncilă o efectuează în SUA sunt sporite de transportul şi cazarea celorlalţi miniştri care o însoţesc. Prim-ministrul şi delegaţia sa călătoresc cu avioane de linie, la clasa Business.
Din delegaţie fac parte şi Ramona Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor, Gabriel Leș, ministrul Apărării, Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii, și Alexandru Petrescu, ministrul Comunicaţiilor.
Hotelul Pierre din New York este unul dintre cele mai luxoase şi scumpe hoteluri din oraş. Camerele şi apartamentele sale sunt râvnite de şefi de state, regi, şeici, dar şi de către vedete de talie mondială.
Preţul cazărilor explodează în perioada sesiunii anuale a ONU, când oraşul este gazdă a peste o sută de şefi de state. Costul unui aprtament poate să depăşească atunci suma de 15.000 de dolari pentru o singură noapte.
Chiria pentru unul dintre luxoasele apartamente prezidenţiale ale hotelului newyorkez Pierre, cu încăperi mobilate în clasicul stil Manhattan, costă 500.000 de dolari pe lună.
Ultima vizită pe care prim-ministrul Viorica Dăncilă a făcut-o în Statele Unite ale Americii a avut loc în luna martie a acestui an. În legătură cu acea deplasare, Claudiu Năsui, deputat USR, a cerut, oficial, informaţii cu privire la costurile deplasării. Termenul legal până la care oficialii guvernamentali români erau obligaţi să răspundă era 13 mai. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum.
Premierul Viorica Dăncilă şi delegaţia care o însoţeşte acum în Statele Unite ale Americii se vor întâlni cu oficiali guvernamentali americani, dintre care cea mai importantă întâlnire este cea cu vicepreşedintele american Mike Pence.
De asemenea, prim-ministrul român va avea întâniri cu reprezentanţi ai mediului de afaceri din SUA, ai Comunităţilor evreieşti americane şi jurnalişti de la New York Times şi Wall Street Journal.
În faţa fostei închisori politice de la Piteşti, acum Memorial, au fost afişate steaguri comuniste. Ele au fost fluturate de tineri, care susţin că fac parte din Uniunea Tineretului Comunist din România. Mesajul lor este şocant: „Locul unde jegurile anticomuniste au primit pedeapsa meritată!”.
La 30 de ani după căderea regimului comunist din România, nu doar unii dintre cei bătrâni poartă nostalgia vremurilor trecute, ci şi unii dintre cei tineri, care, cu siguranţă, încă nu erau născuţi în epoca la care fac referire.
Miercuri, 18 septembrie 2019, un grup de tineri, ce revendică o identitate politică de tristă amintire, a poposit în faţa fostei închisori politice comuniste de la Piteşti. Acum Memorial, aici erau încarceraţi cei care se opuneau ideologiei criminale a regimului comunist.
Mesajul celor care îşi spun Uniunea Tineretului Comunist din România este unul jignitor, inuman, scandalos, de-a dreptul scârbos. „Ieri, o delegaţie PCdR a sfidat cu mult curaj mizeria fascistă numită «Memorialul închisorii Piteşti», unde jegurile anticomuniste au primit pedeapsa meritată în timpul tovarăşului Gheorghiu-Dej. Glorie eternă tovarăşului Gheorghiu-Dej! Glorie eternă Armatei Sovietice eliberatoare”, au scris aceştia, pe pagina de Facebook a organizaţiei.
O privire pe pagina de Facebook a celor care îşi spun Uniunea Tineretului Comunist din România dezvăluie că atitudinea de la Piteşti nu este una singulară, ci un adevărat fenomen, la care aderă surprinzător de multe persoane, în spaţiul online.
Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte al României comuniste, glorificat pe pagina de Facebook a Uniunii Tinerilor Comunişti din România (sursa: Facebook)
9 Mai – „ziua victoriei împotriva fascismului”, 23 august 1944 – „ziua când armata sovietică a eliberat poporul român”, citate din Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceuşescu, steaguri americane care ard, îndemnuri de recrutare în Partidul Comunist din România, mesaje de susţinere a preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro, toate sunt prezente pe pagina de Facebook a tinerilor comunişti români.
Gestul de frondă al tinerilor cu steag roşu, seceră şi ciocan şochează profund. Atrocităţile petrecute la Piteşti i-au îngrozit până şi pe sovietici, care nu înţelegeau cum a fost posibilă inventarea Experimentului Piteşti, în care deţinuţii erau obligaţi să devină ei înşişi călăii semenilor lor. Singura cale prin care deţinutul putea să scape de tortură era să devină el însuşi torţionar.
Celebrul scriitor rus Alexandr Soljeniţîn, laureat cu premiul Nobel pentru Literatură şi autor al Arhipelagului Gulag, el însuşi victimă a Gulagului rusesc, spunea depre Experimentul Piteşti că „a fost cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”.
Torturile din puşcăriile comuniste. Ilustraţie (sursa: Google)
Timp de doi ani, între 1949 şi 1951, închisoarea de la Piteşti a însemnat cea mai elaborată şi agresivă metodă de spălare a creierului, prin tortură, din blocul ţărilor comuniste din estul Europei. Aici a acţionat, printre alţii, odiosul torţionar Eugen Ţurcanu. Numărul celor care au suferit este încă neclar, dar poate fi estimat la 5.000 de victime.
Acum, fosta închisoare politică din era comunistă a devenit Memorial, deschis publicului în anul 2014. Cei care vizitează sinistra clădire au parte de proiecte educaţionale şi expoziţii tematice, despre detenţia politică anticomunistă.
Incidentul de miercuri, săptămâna aceasta, din faţa Memorialului de la Piteşti, consternează cu atât mai mult, cu cât scopul acestui spaţiu este tocmai cinstirea memoriei celor care au suferit sau au murit în închisorile comuniste din România.
Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar
Iulian Bulai este unul dintre politicienii tineri ai României. Absolvent de Seminar Teologic Romano-Catolic, la Roman. Acesta studiat şi călătorit, timp de 10 ani, în Norvegia, China, Portugalia, Italia, Germania şi Republica Capului Verde. Acum, la 32 de ani, Iulian este deputat şi vicepreşedinte al USR. Ascultaţi dialogul pe care l-am purtat împreună, la Palatul Parlamentului.
VIDEO-INTERVIU CU IULIAN BULAI, DEPUTAT ŞI VICEPREŞEDINTE AL USR
Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar
Armin Gyarfas are 11 ani, este elev şi provine dintr-o familie săracă. Părinţii săi susţin că acesta e agresat la şcoala din Viişoara, judeţul Bihor, de ani de zile, iar profesorii nu ridică un deget.
Un nou scandal a izbucnit în peisajul şcolar românesc. Părinţii unui copil de 11 ani, elev în clasa a V-a, la Şcoala Gimnazială nr. 1 din Viişoara, judeţul Bihor, susţin că fiul lor este victima violenţei colegilor săi, dar şi a nepăsării profesorilor şi conducerii şcolii. Totul s-ar întâmpla de ani de zile, fără ca vinovaţii să fie pedepsiţi.
Joia trecută, Armin Gyarfas a ajuns acasă cu muşcături pe corp şi mâna ruptă. Din relatările copilului și ale familiei, înainte de ora de matematică, unul dintre colegi l-a împins, iar altul i-a pus piedică. Astfel, elevul a căzut și și-a rupt mâna.
Din cauza traumei emoţionale suferite, Armin are coşmaruri noaptea, trezindu-se speriat din somn, plângând. El refuză să mai meargă la şcoală, de frică, spune tatăl său.
Tatăl elevului agresat, Iuliu Gyarfas, spune că, nu o dată, a semnalat învăţătoarei şi dirigintei că fiul său este hărţuit şi umilit. De asemenea, acesta a scris şi o sesizare, adresată directorului unităţii şcolare, Hover Gabor Zoltan, la 28 noiembrie 2018.
„Subsemnatul Gyarfas Iuliu, tatăl elevului Gyarfas Armin, elev în clasa a IV-a la Școala dumneavoastră, vă aduc la cunoștință următoarele abuzuri care s-au făcut și se fac împotriva copilului meu de către ceilalți colegi de clasă, fără să se ia nicio măsură, nici din partea doamnei învățătoare (căreia ne-am adresat verbal și căreia i-am spus problemele care sunt în clasă) și nici din partea direcțiunii. În următoarele rânduri vă relatez umilința, hărțuirea și agresiunile la care este supus copilul meu. În zilele de 7, 8, 9 – XI – 2018 a fost umilit de către Peter Matya, acesta înjurându-l, lovindu-l și adresându-i copilului meu tot felul de cuvinte jignitoare (ba că este pe invers, că maică-sa are probleme mentale și alte lucruri umilitoare).
În data de 20 – XI – 2018 a fost bătut de către acest copil, instigându-i și pe ceilalți copii împotriva lui.
Aceste lucruri se întâmplă aproape zilnic, copilul meu în ultimul timp refuză efectiv să mai meargă la școală. Mă roagă să nu-l mai duc la școală. Noaptea se trezește plângând, visând că este bătut de acest băiat, dar și de colegii care «îl ajută». Drept pentru care vă rog să luați măsuri disciplinare sau orice măsuri pe care le considerați dumneavoastră de cuviință ca lucrurile să se îndrepte, pentru ca ceea ce se întâmplă cu copilul meu să nu se mai întâmple, nici cu el, nici cu alți copii. Sper ca aceste măsuri să fie luate în cel mai scurt timp, iar aceste probleme vor fi eliminate din această școală”.Din păcate, scrisoarea nu a primit răspuns din partea conducerii şcolii.
Contactat telefonic de către jurnalişti, directorul şcolii s-a mulţumit să spună: „Nu vreau să declar nimic. Cunosc familia și copilul. Trebuie să verific, nu declar nimic până nu vorbesc cu cadrele didactice.” Cam atât!
A doua zi, după incidentul ruperii mâinii, Brigitta Gyarfas, sora elevului agresat, de 21 de ani, a stat de vorbă cu diriginta fratelui ei. Aceasta descrie un episod halucinant:
„Diriginta mi-a râs în față și mi-a spus că dacă nu și-a rupt ea mâna, nu e o problemă. Cum am făcut sesizări scrise și verbale, și nu am mai primit niciun răspuns, iar situația a rămas aceeași, cui să ne mai adresăm?! Până acum a fost lovit, înjosit, umilit. Acum este cu mâna ruptă. Ce va mai urma!? Să așteptăm să-l omoare, sau ce?”
De asemenea, sora lui Armin, ea însăşi absolventă a Şcolii din Viişoara, spune că violenţa între elevi este un adevărat fenomen în această instituţie de învăţământ. Mai grav, chiar profesorii ar avea o atitudine agresivă faţă de elevii bătuţi de colegii lor. Fata mărturiseşte că şi ea, când era elevă, a avut parte de acelaşi tratament violent şi inuman, din partea colegilor şi cadrelor didactice.
Problema ar fi starea materială precară a familiei Gyarfas. „Pe dascălii şcolii îi interesează doar al cui eşti şi în ce domeniu lucrează părinţii tăi. Noi nu am avut norocul să ne naştem într-o familie înstărită”, a spus tânăra.
În urma examinării medicului legist, s-a constatat că elevul minor Armin Gyarfas are leziuni post-traumatice, din data de 12 septembrie 2019, în urma unei muşcături de om şi izbirii de suprafeţe dure. Copilului i s-au recomandat 9 zile de îngrijiri medicale.
În legătură cu acest caz, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor susţine că nu a fost sesizată, dar că va demara propria anchetă internă.
„Vom trimite o echipă de control la această școală, pentru a vedea care este situația. Nu ne putem antepronunța. Vom vedea ce este acolo. Noi promovăm proiecte anti-violență, facem campanii anti-bullying. Nu tolerăm agresivitatea și abuzurile, în nicio formă de manifestare a lor. Îi încurajăm pe toți cei care se confruntă cu astfel de atitudini să ia atitudine și să se adreseze conducerii școlilor ori Inspectoratului Școlar Bihor”, a spus Alin Iuhas, şeful insitituţiei.
Părinţii elevului agresat la şcoala din Viişoara sunt hotărâţi să nu renunţe, până ce copilului lor i se va face dreptate, iar cei vinovaţi vor fi pedepsiţi. Dacă Inspectoratul Şcolar nu va rezolva problema, aceştia susţin că vor merge în instanţă.
Din păcate, violenţa în şcolile din România este un edevărat fenomen, întreţinut de elevii cu probleme comportamentale, dar şi de către un sistem de învăţământ ce nu acordă atenţia necesară sănătăţii emoţionale a celor care trec pragul şcolilor româneşti.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii plasează ţara noastră pe locul 3 la nivel european privind violenţa în şcoli. Anual, 400.000 de elevi sunt ameninţaţi cu bătaia, dintre care 220.000 sunt agresaţi fizic. Acelaşi raport ne spune că gradul de violenţă al elevilor creşte odată cu vârsta, cea mai mare rată a agresiunilor fiind observată după vârsta de 15 ani.
Dacă autorităţile române nu vor lua măsuri rapide şi consistente, şcolile României vor deveni laboratoare de distrugere a sănătăţii mintale şi demnităţii umane, încă de la vârste fragede. Societatea românească are nevoie de adulţi sănătoşi fizic şi psihic, iar această stare depinde mult de mediul școlar.
Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar
Gabi Preda salvează animale de la moarte, le recuperează medical şi le dă spre adopţie. Acum locuieşte cu 60 de câini şi 20 de pisici, fără curent electric, la o margine de Bucureşti. L-am adus pe Gabi la microfonul ziaristii.com, încercând să-l descoperim şi să-l înţelegem.
VIDEO: INTERVIU CU GABI PREDA
Gabi Preda e un obişnuit al Pieţei Unirii din Bucureşti. Stă cuminte, alături de câinii şi pisicile sale. De obicei, îl însoţesc 10 câini şi vreo două pisici. Staţi liniştiţi, mai are acasă: 50 de câini şi 20 de pisici.
Gabi Preda şi animalele sale, pe străzile Bucureştiului
Prezenţa sa pe străzi e un spectacol pentru trecători şi un pretext de amenzi pentru Poliţia Locală. Nici el şi nici ei nu mai ştiu câte amenzi s-au scris. De plătit, nu le plăteşte nimeni. Gabi spune că e pe spaţiul public, deci are voie, ei, că tulbură liniştea trecătorilor.
Trecătorii nu par să aibă o problemă. Mulţi se opresc, întreabă şi chiar ajută. Gabi le povesteşte. Nu le cere nimic, decât un zâmbet şi o mângâiere pe creştetele animalelor. Unii, impresionaţi de istorisirile triste, scot un ban şi-i dau omului cu câini, pentru mâncarea şi culcuşul patrupedelor.
Mulţi bucureşteni devin părtaşi la efortul lui Gabi Preda, de a salva de la moarte animale pe care nimeni nu le mai vrea. El e cel care intră în canalizări, ape murdare şi chiar tuneluri de metrou pentru a smulge din ghearele morţii inocenţii cu blană şi cozi. Odată, era să cadă de pe un bloc, salvând un pescăruş. Ăsta-i omul, n-ai ce-i face!
Gabi Preda, într-o acţiune de salvare a unui animal
Gabi Preda recunoaşte că dragostea pentru animale i s-a transformat în obsesie. Viaţa sa e una greu de închipuit, chiar şi pentru cei mai cazoni dintre noi. Locuieşte lângă Bucureşti, într-un sat, fără curent electric, alături de zeci de animale, într-un fel de grajd din paie, cum singur spune.
Cândva, femeia iubită l-a părăsit, simţind cum dragostea lui Gabi nu mai ajungea la ea, ci se oprea, toată, la câini, pisici şi alte creaturi. Acum, Gabi Preda împarte viaţa, din nou, cu un om. E femeia care-i împărteşte dragostea pentru animale şi spune că are iubitul şi viaţa pe care şi le doreşte.
Gabi Preda şi femeia din viaţa sa
În urmă cu o săptămână, am stat de vorbă cu Gabi, în faţa microfonului ziaristii.com. A fost o jumătate de oră în care am încercat să înţeleg un om care intrigă, dar şi impresionează prin dragostea sa faţă de animale, dusă la extreme rar întâlnite. Ascultaţi interviul nostru. Merită!
Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pentru a-şi pune în practică viziunea hidoasă, regimurile totalitare au nevoie de braţe tari, gata oricând să-şi păteze mâinile cu sângele inocenţilor. Dacă pentru regimul comunist Securitatea întreţinea teroarea, pentru dictatura PSD-istă câinele de pază se numeşte Jandarmeria Română!
România ultimilor trei ani a cunoscut un profund regres al democraţiei şi statului de drept. Încă din primele zile, guvernarea PSD a debutat cu dorinţa vădită de a transforma legea în fărădelege şi adevărul în minciună. Prima grijă a noii puteri nu a fost fericirea plebei, ci scăparea de puşcărie a lui Liviu Dragnea, care folosise banul public în interesul partidului. Mesajul era clar: liber la furat!
600.000 de oameni au înfruntat gerul aprig de februarie 2017, simţind în nări pericolul, precum căprioara haita lupilor ce se apropie să sfâşie. O Românie întreagă încremenise, scandalizată de teatrul legislativ grotesc, în regia lui Liviu Dragnea. Actorul principal era Florin Iordache, un impostor analfabet, ajuns, nici el nu ştie cum, ministru al Justiţiei. Sala de spectacol era mare, cât o ţară, iar spectatori, un popor întreg.
Ordonanţa lui Iordache, supranumit Ciordache sau Altă întrebare, nu purta doar un număr cu presupus ghinion, 13, ci şi otrava infracţională a unei găşti mafiote, ce confiscase Parlamentul şi Guvernul. Statul român era prizonier, capturat de uriaşa caracatiţă a corupţiei. Puterea PSD-istă dădea semne că se transformă în regim, cu apucături totalitare.
Neamul românesc nu a dus vreodată lipsă de trădători. Istoria autohtonă confirmă tradiţia duplicităţii şi complicităţii. Şi de data aceasta, lacheul de serviciu sau sluga păcătoasă a mai marilor zilei nu a întârziat să apară. Încă din zorii revoltei populare, s-a făcut remarcat excesul de zel al Jandarmeriei Române, care s-a făcut preş în faţa faraonului din Teleorman.
Reprimarea libertăţii de exprimare a celor care îndrăzneau să conteste abuzul de putere al guvernanţilor, ridicarea de pe spaţiul public şi amendarea protestatarilor paşnici, privirile pline de ură ale jandarmilor înarmaţi ca pentru război, toate acestea s-au transformat din amintiri post-decembriste în realitate actuală.
Toţi cei care nu şi-au găsit locul în noua ordine PSD-istă, şi-au găsit un loc în dubele Jandarmeriei Române. La Bucureşti, Iaşi, Cluj, Topoloveni, Constanţa, dar şi alte locuri din ţară, recolta Jandarmeriei realiza depăşirea planului la hectarul de demonstranţi, stimabili, dar umflaţi pe sus, ca-n Caragiale. Democraţia devenea o amintire, iar dictatura o certitudine.
Totul a culminat la 10 august 2018, la Mitingul Diasporei, când Jandarmeria Română a dovedit că nu şi-a uitat originea de trupă de bătăuşi a Securităţii ceauşiste. Voinicii cu minte mică au transformat Piaţa Victoriei din Bucureşti într-un Tiananmen contemporan, lăsând Occidentul cu gura căscată.
Peste 300.000 de demonstranţi paşnici au fost bătuţi, fugăriţi de tunul cu apă, călcaţi de copitele cailor şi gazaţi cu butelia, de la centimetri distanţă. Mame cu copii în braţe, tineri şi bătrâni, jurnalişti români şi străini, turişti israelieni şi nu doar, deveneau victime. Liviu Dragnea şi camarila PSD-istă îşi răstigneau propriul popor, cu ajutorul Jandarmeriei Române, pusă în slujba hoţiei şi imposturii. Cinic, la 1 Decembrie, aceeaşi Jandarmerie Română defila pe sub Arcul de Triumf, cu mănuşi albe.
După 30 de ani de la căderea comunismului, România trăia, din nou, teroarea represiunii unei dictaturi. Bilanţul era tragic: 440 de răniţi, dintre care 65 au fost duşi de urgenţă la spital. Fundamental, cel mai grav, o ţară întreagă era în stare de şoc. Piaţa Victoriei devenise a înfrângerii, loc în care democraţia primise după ceafă scatoalca dictaturii de Teleorman.
A trecut un an de la episodul Pieţei Victoriei. Mai marii Jandarmeriei Române, care au dat ordine directe trupelor din Piaţă, nu privesc soarele printre gratiile Rahovei, ci din limuzine scumpe, plătite din bani publici. În loc să fie judecaţi şi condamnaţi pentru tentativă de genocid, au fost mutaţi, strategic, în alte funcţii, bine plătite.
Un exemplu, Fantoma Albă, colonelul Cătălin Paraschiv, ce smulgea telefoanele din mâinile jurnaliştilor şi ordona jandarmilor să bată civili inofensivi, nu doar că nu e condamnat la ani grei de temniţă, ci a primit o nouă misiune: va păzi Centrala de la Cernavodă. Aşadar,regimul are mereu grijă de uneltele sale fidele!
În continuare, Jandarmeria Română rămâne dulăul de pază al PSD-ului, aşezat la piciorul stăpânului, aşteptând să-şi primească osul cuvenit în schimbul prestaţiei prompte, sălbatice şi odioase împotriva oricui încearcă să scape din ţarcul dictaturii PSD-iste.
Recent, la Constanţa, o mână de protestatari paşnici au îndrăznit să fluture pancarte cu mesaje împotriva PSD-ului şi a Vioricăi Dăncilă. Imediat au fost înconjuraţi de 40 de jandarmi, ostracizaţi şi amendaţi. Concluzia e că s-a schimbat doar stăpânul. Nu e Dragnea, e Dăncilă. Câinele de pază e acelaşi: Jandarmeria Română!
Se impune, dacă nu desfiinţarea, măcar reformarea din temelii a acestei instituţii, care, prin agresivitate faţă de cetăţeni şi slugărnicie faţă de putere, aduce aminte de fosta Securitate a lui Nicolae Ceauşescu. Românii şi siguranţa lor merită mai mult decât o bandă de tâlhari în uniforme, ce bat şi gazează oameni paşnici la drumul mare, în serviciul borfaşilor ajunşi la cârmă.
La 30 de ani după căderea regimului comunist din România, PSD demonstrează că a păstrat toate reflexele PCR-ului. Democraţia şi libertatea de exprimare, garantate de Constituţie, reprezintă pentru PSD-işti noţiuni abstracte, pe care aceştia le calcă sub copite de fiecare dată când au prilejul, prin unealta lor, Jandarmeria Română.
Politica pumnului în gură şi băgarea sub preş a gunoiului, dar şi furtul din banul public, sunt adevăratele vocaţii şi talente ale PSD-iştilor, singurele criterii după care aceştia îşi reglează busola, într-o Românie tot mai debusolată.
Ce trebuie să nu uite mai marii şi mai micii Jandarmeriei Române este că dictaturile trec şi vine ziua judecăţii, când faptele netrebnice se plătesc. Ce nu trebuie să uităm noi e că democraţia e ca floarea din glastră, ce trebuie udată zilnic, altfel moare sugrumată de mâna borfaşilor şi a slugilor lor!
Vă mulțumim că, printr-o donație AICI, susțineți ZIARISTII.COM!
