Europarlamentarul Traian Băsescu (PMP) trage un semnal de alarmă în privința pericolului ca PSD să câștige alegerile locale, ajutat de lipsa unei alianțe electorale a Dreptei.
„Se pare că orgoliile şi lipsa de viziune vor face din dreapta românească o victimă sigură a alegerilor locale, dând PSD ocazia să-şi marcheze revenirea printr-o victorie”, scrie Traian Băsescu într-u apel pe Facebook.
Fostul președinte al României recurge la un limbaj dur: „Liderilor partidelor de dreapta nu le lipsesc soluţiile legale şi politice pentru a câştiga alegerile locale, ci le lipsesc voinţa şi mintea. Este al 12-lea ceas. Orban, Barna, Cioloş, Tomac, faceţi ceva!”.
Mesajul lui Traian Băsescu
„Dreapta se pregăteşte pentru eşec!
Alegerile locale se apropie vertiginos şi nimeni nu are iniţiativa realizării unor alianţe pentru a contracara efectul favorabil pentru PSD al alegerilor într-un singur tur.
PNL urmează să-şi valideze zilele acestea candidaţii la funcţiile de primar, USR a început să-şi anunţe candidaţii la sectoarele Bucureştiului, iar PMP încearcă inutil să găsească formule prin care să-i convingă pe liberali că alianţa trebuie să funcţioneze şi dincolo de alegerea lui Nicuşor Dan.
Se pare însă că orgoliile şi lipsa de viziune vor face din dreapta românească o victimă sigură a alegerilor locale, dând PSD ocazia să-şi marcheze revenirea printr-o victorie.
Incapabili să pună interesele dreptei în ansamblul ei deasupra propriilor orgolii şi interese, Orban, Cioloş şi Barna par hotărâţi să sacrifice şansa candidaţilor comuni în favoarea unor liste de candidaţi cenuşii, lipsiţi de valoare şi, cu mici excepţii, fără nici o şansă de a câştiga primăriile pentru care candidează.
Câştigarea de către PSD a alegerilor locale îi va crea o excelentă platformă pentru legislative.
Liderilor partidelor de dreapta nu le lipsesc soluţiile legale şi politice pentru a câştiga alegerile locale, ci le lipsesc voinţa şi mintea.
Este al 12-lea ceas. Orban, Barna, Cioloş, Tomac, faceţi ceva!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
De o vreme, PNL racolează primari PSD, acolo unde nu are șanse clare de a-i învinge cu propriii candidați. Joi, în județul Călărași, s-a întâmplat însă exact invers: PSD a dat iama în aleșii locali ai PNL.
Preşedintele PSD Călăraşi, Iulian Iacomi, a declarat că 10 primari din județ, ca și preşedintele Consiliului Județean Călăraşi, Vasile Iliuță – toți de la PNL -, au trecut la PSD.
Iulian Iacomi a mai afirmat, pentru Mediafax, că pe lângă cei 11, PSD mai este în discuții cu alți 4 primari PNL, pentru același tip de transfer.
„Au venit 11, dar mai avem negocieri cu încă 4 primari de la PNL care să vină către noi. Ei au apreciat foarte mult că au fost ajutaţi de Guvernul PSD pe Programul PNDL”, a spus preşedintele PSD Călăraşi.
Potrivit lui Iulian Iacomi, în Călărași au fost stabiliți candidații pentru alegeri, în cadrul unei ședințe la care au participat, de la centru, Marcel Ciolacu și Paul Stănescu.
Fugărit de polițiști prin oraș. Bănuit că-și conducea mașina beat
În octombrie 2017, Vasile Iliuță, președintele CJ Călărași, a dat bir cu fugiții, după ce un echipaj de Poliție l-a oprit în trafic.
Polițiștii i-au cerut lui Vasile Iliuță să prezinte documentele la control. A fost rugat să rămână în mașină şi urma să fie testat cu aparatul alcooltest, în schimb el a apăsat pedala de accelerație și a fugit până la domiciliul său de pe Strada București din Călărași.
Polițiștii s-au urcat în mașini și l-au urmărit pe Vasile Iliuță până acasă, unde au vorbit cu el prin gard. Baronul local (pe atunci, membru PNL) a refuzat să fie testat, dar şi să fie dus să i se preleveze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Vasile Iliuță a rămas fără permis pentru o lună și trebuie să plătească o amendă de 580 de lei, pentru că „nu a respectat indicațiile polițiștilor de a rămâne la autovehicul”.
Potrivit subinspectorului Florentina Dobre de la IPJ Călărași, lui Vasile Iliuță nu i s-au recoltat probe biologice, așadar „este neclar dacă acesta s-a urcat băut la volan”.
Mare moșier de Bărăgan
Vasile Iliuţă a fost primar al comunei Vâlcelele, județul Călărași, timp de 12 ani (2000-2012), apoi a avut un mandat de deputat în Parlamentul României (2012-2016). De aproape 4 ani este președintele Consiliului Județean Călărași.
Iliuță este unul dintre cei mai înstăriţi politicieni din judeţul Călăraşi. El este acţionar la multe companii şi are în proprietate 450 de hectare de teren agricol. În total, Iliuță exploatează o suprafaţă de 3.000 de hectare.
Iliuță deține și peste 10.000 de metri pătraţi de teren intravilan, cumpăraţi în perioada 1991-2014.
„Astăzi, 5 martie 2020, în prezența președintelui interimar al PSD, domnul Marcel Ciolacu, și în prezența secretarului general al partidului, domnul Paul Stănescu, am anunțat venirea primăverii politice la Călărași.
Înscrierea președintelui liberal al Consiliului Județean Călărași, domnul Vasile Iliuță, în cadrul PSD Călărași face ca în acest moment organizația noastră să aibă cel mai bine poziționat candidat pentru funcția de președinte al Consiliului Județean pentru alegerile locale de anul acesta.
Motivația gestului său politic a fost dorința de a pune în practică acele proiecte pe care le-a gândit pentru călărășeni, proiecte care nu ar fi continuate sau duse la bun sfârșit într-o administrație liberală. Mai mult, întrucât gestul său politic a fost urmat de 10 primari din cadrul PNL, aceștia anunțându-și adeziunea la organizația noastră, putem spune că PSD Călărași a devenit o echipă mult mai puternică și mai pregătită pentru alegerile locale și parlamentare.
Așa cum spunea și domnul Vasile Iliuță, președintele CJ Călărași, administrația locală nu are culoare politică. Acolo unde cetățenii apreciază ceea ce fac edilii pentru ei, acolo nu contează culoarea politică a edilului respectiv.
Interesele cetățenilor trebuie să primeze în fața intereselor personale, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât acolo unde primează social-democrația: politica socială în interesul celor mulți. PSD Călărași are ușa politică deschisă tuturor celor care au curajul de a îmbrățișa principiile social-democrate în cadrul unei formațiuni care a pus mereu pe primul plan oamenii și nu interesele personale sau de grup.
Puterea echipei noastre constă în unitatea și în forța de a face front comun în fața tuturor provocărilor politice. Am convingerea că vom gestiona acest succes politic la fel cum am știut să gestionăm și să închegăm echipa PSD Călărași și până acum.
Felicitările pe care ni le-a adresat domnul președinte Marcel Ciolacu, cel care a apreciat că anvergura organizației noastre seamănă cu ceea ce s-a realizat la nivel județean în cadrul USL, ne obligă să reușim să îndeplinim scopul acestui demers: câștigarea alegerilor locale și generale la Călărași și schimbarea culorii politice a județului nostru, în beneficiul călărășenilor.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Anunțul PNL privind susținerea lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei a provocat o reacție isterică până la imbecilitate a Gabrielei Firea. Aceasta a avut un discurs halucinant la Primăria Capitalei.
„Ce pot să vă spun? Ştiţi cum e: ţara arde şi bătrâneii se piaptănă – că nu erau nişte doamne care se pieptănau, erau nişte bătrânei simpatici (…) am văzut şi eu aşa, ca nuca în perete şi colac peste pupăză, acest anunţ. E ca un «no comment» pur şi simplu. Deci, este noaptea minţii”, a delirat Gabriela Firea, răspunzând unei întrebări din partea presei.
VIDEO: Delirul imbeciloid al Gabrielei Firea
„Le urez succes cu mult fair-play tuturor candidaţilor de la toate primăriile din ţară, pentru că am văzut că toată campania s-a concentrat doar pe Bucureşti. Să ştiţi că mai sunt primării şi în ţară. Multe, multe. Dar se vorbeşte doar despre Bucureşti. Oare de ce?!”, a mai băgat Firea un fitil, încercând o jalnică autovictimizare.
Apoi, Gabriela Firea l-a îndemnat pe premierul interimar, Ludovic Orban, să nu-i mai transmită prin intermediari mesaje soţului său, Florentin Pandele, primar al oraşului Voluntari, ci să discute cu acesta în mod direct.
„L-am văzut pe domnul premier, care a fost demis de către Parlament, că îi transmite bezele soţului meu. Eu îi voi transmite – că am numărul lui de telefon – telefonul soţului. Nu ar fi mai bine să vorbească ei direct? De ce mă folosesc pe mine ca şi translator sau curea de transmisie? Au fost colegi la PNL în anii ’90. Cine ştie ce or avea ei de împărţit şi îi încurcăm… Au fost prieteni, mergeau la mese împreună. Ştiu anumite lucruri unul despre celălalt. Mai ales unul, mai apropiat de mine, despre celălalt. Eu zic să le facilităm un acces direct. Să nu mai transmită prin mine şi prin televiziuni. Cam atât. Pur şi simplu de ne-comentat”, a conchis vorbit Firea cu accente interlope, de genul „Vezi ce faci, că știm multe despre tine…”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Fostul preşedinte Traian Băsescu îl atacă grosolan pe fostul jurnalist Moise Guran, recent intrat în Alianţa USR-PLUS. „Va fi un rateu în politică”, „are un mare deficit de caracter”, s-a dezlănțuit Băsescu la Adevărul Live.
Întrebat dacă vede o fuziune USR-PLUS condusă de Dacian Cioloş, fostul președinte Traian Băsescu a spus că „altcineva n-ar avea cine”.
Chestionat despre varianta Vlad Voiculescu sau Moise Guran la șefia partid rezultat din fuziune, Băsescu a răspuns: „Nu, nu, nu. Moise Guran e o panaramă”.
La intervenția reporterului, care l-a rugat să nu jignească, Băsescu a spus: „Scuzaţi-mă! E o întoarcere de complimente, ha-ha (râde – n. red.), între mine şi Moise Guran. Va fi un rateu în politică, pentru că Moise Guran are un mare deficit. Nu de inteligenţă, ci de caracter. Vorbesc de atitudini publice. Şi el a constatat la mine, din atitudini publice a tras concluzii, aşa că nu am nicio reţinere să-l caracterizez după atitudinile publice”.
Traian Băsescu a mai afirmat la Adevărul Live că nu se poate ajunge la anticipate fără un blat între PSD şi PNL şi că liberalii au greşit când au preluat guvernarea, în condiţiile în care tot PSD are majoritate în Parlament. El a mai susţinut că Viorica Dăncilă mai trebuia lăsată încă un an la putere, astfel încât să pulverizeze PSD.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Un scandal absurd, pornit din nimic, a prins-o la mijloc pe cântăreața Irina Rimes (28 de ani). Originară din Republica Moldova, artista a fost desemnată de Ministerul Culturii drept ambasador onorific pentru Ziua Naţională „Constantin Brâncuşi”. Câteva afirmații ale ei despre Constantin Brâncuși, scoase din context și interpretate cu rea-credință, au pornit tăvălugul.
După valul de ironii la adresa sa, Irina Rimes a reacționat printr-un mesaj pe Facebook. Postarea a fost făcută în zorii zilei de vineri, 14 februarie, în jurul orei 5.00.
„Nu mai citiţi toate articolele care circulă pe net cu titluri din cuvinte scoase din context. Mâine, după ce trece febra, vom vorbi şi noi despre lucruri relevante, cum ar fi evenimentul de pe 19 februarie la Muzeul National de Artă. Noapte bună”, a scris Irina Rimes. Pagina ei de Facebook e urmărită de peste 197.000 de utilizatori.
Totul a pornit de la conferinţa de presă susţinută joi de artistă împreună cu ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu. Desemnată ambasador onorific pentru Ziua Naţională „Constantin Brâncuşi” (zi sărbătorită în fiecare an pe 19 februarie, data la care s-a născut titanul din Hobița), Irina Rimes a vorbit despre marele sculptor, despre opera sa și, în general, despre valorile româneşti.
O singură afirmație jenantă a făcut, dar pe aceea nu i-a taxat-o nimeni! Este vorba despre o frază patriotardă în care străinătatea e prezentată ca o hoardă cotropitoare: „Dacă ne pot lua Roşia Montană, petrolul, aurul, bogăţiile terestre, lemnul, pădurile, atunci cultura nu ne-o pot lua. Nu şi-o vor putea atribui niciodată”.
În rest, afirmațiile despre Brâncuși au fost corecte și pertinente, deci inatacabile.
Irina Rimes în conferința de presă de joi
„Ştiu un lucru sigur: noi, românii, avem o cultură cu care ne putem mândri. Pentru că ceea ce avem noi e ceva ce se cam pierde în Vest, dacă nu s-a pierdut de tot. Ţara noastră a fost pusă pe harta culturală a Europei de nişte personalităţi, genii despre care se vorbeşte de secole, între care şi Constantin Brâncuşi. Personalităţile astea au crescut cu aceleaşi valori cu care creştem şi noi”.
„Imaginaţi-vă că eu am 28 de ani şi mama încă îmi trimite genţi cu mâncare. Eu mă duc de Crăciun acasă şi cânt colinde. Mergem să colindăm. Cântăm colinde vechi şi noi, cântece despre dor, despre dragoste, despre mamă şi ţară. Cântece care ne amintesc cine suntem şi de unde venim. Dorul nu are traducere mot-à-mot în altă limbă. E doar al nostru şi nu ni-l poate lua nimeni. Dacă ne pot lua Roşia Montană, petrolul, aurul, bogăţiile terestre, lemnul, pădurile, atunci cultura nu ne-o pot lua. Nu şi-o vor putea atribui niciodată.”
„M-au fascinat-o lucrările lui Brâncuşi pentru că nu reprezentau neapărat cum se numesc.”
(Despre lucrarea preferată din opera lui Brâncuși) „Eu sunt mai mainstream, aşa. Când am văzut prima dată Coloana Infinitului, am avut impresia că mă întâlnesc cu ceva care nu era din lumea mea, dar mereu a fost în lumea mea.”
VIDEO: Dedicație pentru criticii Irinei Rimes: o melodie care a ajuns la peste 38,5 milioane de vizualizări pe YouTube!
Marius Manole o apără pe Irina
Actorul Marius Manole i-a luat apărarea Irinei Rimes. Într-o postare pe Facebook, el a punctat: „Văd că toată lumea face glume pe seama Irinei Rimes. Mie mi se pare foarte drăguță și e un om de bun-simț. S-a ajuns la Irina și pentru că mulți artiști au refuzat… unii din lipsă de timp, alții pentru că acțiunea trebuie făcută benevol .. :))) … eu am refuzat din lipsă de timp. Oricum, nici eu nu eram mai potrivit decât Irina. Dacă e cineva de acuzat, poate Ministerul Culturii. Dați în ei, lăsați-o pe biata fată, că n-are nicio vină și mai recită și frumos”.
Irina Rimes – un fenomen muzical
Irina Rimes (născută Irina Rîmeș, pe 22 august 1991, la Izvoare, raionul Florești) este o cântăreață și compozitoare din Republica Moldova, care în prezent activează și locuiește în București.
Irina Rimes a devenit cunoscută în Republica Moldova în 2012, când a participat la concursul Fabrica de staruri, unde a ajuns până în finală.
Ulterior, ea s-a mutat în România, unde a încercat să se afirme sub pseudonimul Irra, însă acest proiect nu a avut succes.
În 2016 și-a relansat cariera cu piesa „Visele”, care a ocupat locul 1 în clasamentele radio din România. Aceasta a fost urmată de alte hituri, precum „Ce s-a întâmplat cu noi”, „Bolnavi amândoi”, „Nu știi tu să fii bărbat” sau „POEM”, ce au transformat-o pe Irina Rimes într-una dintre cele mai de succes cântărețe din România, cu peste 250 de milioane de vizualizări pe YouTube.
Ea a lansat două albume de studio în calitate de cântăreață: Despre el (2017) și Cosmos (2018).
Irina Rimes a și compus numeroase cântece pentru alte artiste, printre care Andra, Inna, Alina Eremia, Raluka sau Antonia.
Începând cu 2018, Irina Rimes este unul dintre cei patru antrenori ai emisiunii Vocea României de la Pro TV.
În 2019, revista Forbes România a inclus-o în topul celor mai de succes tineri din generația „sub 30 de ani”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Război total pentru controlul organizației județene PSD Arad, pe care și-o dispută deputatul Dorel Căprar (actualul președinte al filialei, urmărit penal pentru luare de mită și abuz în serviciu) senatorul Mihai Fifor (fost ministru de Interne). Cei doi își aduc acuzații foarte grave, definindu-se reciproc ca fiind mafioți.
De o săptămână, războiul dintre Căprar și Fifor se derulează pe Facebook. Primul a atacat Fifor, dar Căprar a lovit mai dur, „la oase”.
Ședința de alegeri la PSD Arad e organizată de penalul Dorel Căprar vineri, de la ora 17.00, sfidând conducerea centrală a partidului, care boicotează scrutinul, considerat nestatutar. În schimb, își bagă coada Cozmin Gușă, care-l susține pe Căprar.
Acuzațiile lansate reciproc de Căprar și Fifor descriu un partid complet mafiotizat.
Mihai Fifor, 31 ianuarie: „Facem schimbarea!”
„8 februarie 2020, Conferința Extraordinară de Alegeri a PSD Arad. Împreună suntem puternici, împreună facem schimbarea!”
Mihai Fifor, 1 februarie: „Deturnare”, „tulburări”, „manevre nestatutare”
„Comitetul Executiv Național a revenit aseară și a stabilit data Conferinței Extraordinare de alegeri a PSD Arad, pentru ziua de 7 februarie 2020, ora 17. S-a decis să fie 7 și nu 8 februarie, așa cum se comunicase anterior, datorită agendei extrem de încărcate cu alte Conferințe județene de săptămâna viitoare.
În ciuda încercărilor repetate ale unora de a interpreta Statutul după bunul plac, tot CEX-ul de ieri a stabilit clar că la Conferința de la Arad vor participa doar cei prevăzuți în mod expres și limitativ de statut, după cum urmează: Comitetul Executiv Județean, primarii, viceprimarii, parlamentarii, consilierii județeni, președinții de organizații locale care nu se regăsesc deja în CEX, precum și cele două Comisii deja menționate în Statut.
Orice încercare de a forța trimiterea de delegați din partea organizațiilor locale la această Conferință Extraordinară este în afara cadrului statutar, lucru subliniat de conducerea partidului și în CEX-ul de ieri.
Iată de ce, le cer cu fermitate celor care încearcă să deturneze lucrările Conferinței Extraordinare în folos propriu, cu încălcarea flagrantă a Statutului, să dea dovadă de responsabilitate și să înceteze să tulbure organizația cu tot soiul de manevre nestatutare.”
Dorel Căprar (3 februarie): Tratat despre minciună
Dorel Căprar (4 februarie): „Metode securiste și un tupeu oltenesc needucat”
„Chiar dacă unii colegi cu drept de vot sunt amenințați cu metode securiste și cu un tupeu oltenesc needucat, în ciuda tentativelor disperate de a prelua conducerea partidului, deși arădenii nu-i apreciază pe cei veniți de «afară» ca să facă legea după bunul lor plac, vineri, pe 7 februarie, la PSD Arad, continuăm să luptăm pentru oameni și drepturile lor. Avem maturitate, înțelepciune, onestitate, caracter, curaj și încredere. Dar NU avem șiretenie, tupeu, NU suntem meschini. NOI SUNTEM ARĂDENI!”
Mihai Fifor (4 februarie): „Presiuni inimaginabile”, „încălcare grosolană a Statutului”
„În ciuda tuturor presiunilor inimaginabile la care sunt supuși colegii noștri cu drept de vot, în ciuda tentativelor disperate de încălcare grosolană a Statutului partidului, vineri, pe 7 februarie, la Conferință, dăm o nouă șansă organizației noastre și facem schimbarea. (…) Facem o schimbare imperios necesară pentru reconstruirea PSD Arad, pe principii, valori și norme corecte, moderne, europene.”
Mihai Fifor (5 februarie): „Cea mai sinistră tentativă de manipulare”
„Asistăm, astăzi, la cea mai sinistră tentativă de manipulare, de acaparare și de subordonare unor interese de grup a organizației PSD Arad.
Proiectele personale clădite pe dorința obsesivă de putere, jocurile sulfuroase de culise cu gașca lui Falcă, menite a elimina orice posibilitate de a avea un candidat credibil și cu șanse la Primăria Arad, rețeaua de interese economice obscure și neprincipale clădită cu migală în ani de lidership la limita existenței politice, toate arată cât de urgentă este nevoia unei schimbări radicale, de profunzime, la nivelul organizației noastre.
Să plasezi filiala în afara partidului, prin instigarea la încălcarea grosolană a statutului și a prevederilor imperative enunțate într-un document oficial emis de conducerea legitimă a partidului, în numele «autonomiei» organizației, dovedește iresponsabilitate și un dispreț profund față de tot ce înseamnă normă și disciplină de partid.
(…) Nu pot accepta transformarea filialei Arad într-o «afacere» a unui grup de interese, care nu are nicio legătură cu ceea ce înseamnă viața de partid, valorile social-democrate și, mai ales, obligațiile pe care ni le-am asumat față de arădeni.
A continua în această formulă de lidershipcondamnă, fără echivoc, orice șansă de resetare reală și sănătoasă a organizației noastre și, implicit, orice șansă de a redeveni credibili și ofertanți în viața politică arădeană.”
Dorel Căprar (6 februarie): „Îi mulțumesc lui Cozmin Gușă, care mă susține”
„Astăzi am avut deosebita plăcere sa-l primim pe prietenul și colegul nostru, Cozmin Gușă, la o discuție constructivă, împreună cu o parte din echipa PSD Arad.
Am apreciat întotdeauna deschiderea lui și faptul că sustine dialogul pentru a eficientiza viitorul partidului nostru și al României.
Îi mulțumesc, de asemenea, pentru sprijinul consistent și calificat pe care îl asigură echipei PSD Arad, precum și pentru susținerea candidaturii mele pentru funcția de președinte al Organizației Județene PSD Arad.”
Frăția Gușă-Căprar, clădită pe bază de judo
„În această după amiază mi-am exprimat regretul, printr-o adresă transmisă președintelui interimar Marcel Ciolacu și secretarului general interimar Paul Stănescu, pentru faptul că nu vor putea participa la Conferința Extraordinară de alegeri a PSD Arad, programată pentru data de 7 februarie.
Este nestatutar să amânăm organizarea alegerilor, încălcând astfel decizii ale forurilor de conducere la nivel naţional și la nivel județean.
Așadar, vineri, 7 februarie 2020, ora 17.00, la salon Helen, va avea loc Conferința Extraordinară Județeană a PSD Arad.”
Dorel Căprar (7 februarie): „Vor să pună mâna pe filiala PSD Arad”
„Știți că mă număr printre aceia care respectă cu sfințenie social-democrația, statutul partidului, doctrina și lupt pentru mai binele oamenilor simpli, oamenii care într-adevăr au nevoie de sprijin. Pot să înțeleg multe lucruri, nu pot să accept interesele unei mâini de oameni care, cu forța, vor să pună mâna pe filiala PSD Arad. (…) Democrația să aibă ultimul cuvânt, și nu intimidarea, forța, dezechilibrul!
LE SPUN ARĂDENILOR MEI, PSD-IȘTILOR CU CARE AM PURTAT ATÂTEA LUPTE ELECTORALE, SĂ NU LE FIE FRICĂ. Să nu lase pe nimeni să intre cu BOCANCII în ORGANIZAȚIA PSD ARAD!
Absolut totul este organizat STATUTAR. Prin dorința de tergiversare îmi dă impresia că nu se dorește să avem ALEGERI STATUTARE. Ba chiar că am putea să ne temem de FRAUDĂ! Lucru pe care nu îl pot accepta în organizația în care am trudit atâția ani de zile.
Doi-trei colegi, care până mai ieri erau lipiți de mine ca timbrul de scrisoare, s-au apucat să trimită invitații în paralel, nestatutar, la o altă dată a conferinței de AZI. Total pentru a induce în eroare colegii de partid! Cred cu tărie că PSD-iștii arădeni pot fi reprezentați cu cinste și demnitate de unul de-al lor. Sunt ARĂDEAN, prin venele mele curge SOCIAL-DEMOCRAȚIA, lupt pentru arădeni și interesele lor.
PSD-iști, astăzi este ziua cea mare, VĂ PROVOC SĂ AVEM ALEGERI LIBERE LA PSD ARAD, SĂ MERGEM MAI DEPARTE ÎMPREUNĂ, SĂ AVEȚI LA CÂRMA ORGANIZAȚIEI UNUL DE-AL VOSTRU!”
***
„În urma dezinformărilor apărute în spațiul public, vreau să fac câteva precizări: 1. Domnul Fifor vorbește despre un blat cu tabăra Falcă, motiv pentru care nu mai dorește să candideze. Vreau să anunț atât membrii de partid, cât și arădenii în general, că domnul Mihai Fifor a fost desemnat candidat la Primăria Aradului din partea PSD, la ultima ședință a Adunării Generale a organizației municipale PSD, de săptămâna trecută. Dacă a-l nominaliza pe Mihai Fifor ca și candidat înseamnă blat cu Falcă, atunci ne recunoaștem vinovați.
2. Așa cum am mai spus, Conferința Extraordinară de alegeri din cadrul organizației PSD Arad se desfășoară în spiritul și litera statutului PSD, fiind stabilită de către Comitetul Executiv Național și cel Județean al PSD Arad, cu votul unei majorități covârșitoare, de necontestat.
3. În cadrul acestei conferințe județene perfect statutare, vom alege nu doar președintele, ci și echipa de conducere și echipa de campanie, iar împreună începem lupta pentru a câștiga cât mai multe primării, inclusiv cea a Aradului, cât mai multe consilii locale și, bineînțeles, consiliul județean.”
Mihai Fifor (7 februarie): „Impune cu brutalitate votul nestatutar”
„Eu nu mă retrag niciodată, cum încearcă unii să împrăștie în oraș, ca fake news. Ar vrea poate unii, dar nu vor avea această satisfacție!
Greu, frate, greu… Greu să faci diferența între «a te retrage» dintr-o competiție și «a refuza» să participi la o competiție viciată în profunzimea ei. Treabă de semantică… și de principii pe care refuz să le încalc.
Eu refuz să girez o «competiție» organizată de unul dintre candidați după bunul plac, fără transparență, consultare și cu încălcarea grosolană a Statutului și a oricărei discipline de partid.
Dacă se voia competiție, președintele nu mai era «președinte» care să impună cu brutalitate votul nestatutar, ci devenea «candidat», care să respecte regulile jocului, ca toata lumea, așa cum le prevede clar statutul. Iar organizator era, în mod firesc, cel desemnat tot de statut, adică secretarul executiv.
În fine… greu să înțelegi ce înseamnă să ai principii, dacă nu le-ai avut toată viața.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Efectele sosirii lui Moise Guran în tabăra USR-PLUS se simt deja. La insistența acestuia, Birourile Naționale ale USR și PLUS au decis luni, 27 ianuarie, în ședință comună a alianței, să solicite organizațiilor locale un mandat pentru organizarea unui congres de fuziune în luna iulie.
Decizia organizării Congresului va fi luată în Comitetul Politic al USR și în Consiliul Național al PLUS, care vor avea loc pe 8 februarie, la București. În cursul lunii februarie, filialele USR și PLUS sunt încurajate să-și desemneze candidați comuni, în numele Alianței, pentru alegerile locale.
Surse din USR susțin că un rol decisiv în adoptarea deciziei de astăzi l-a avut noua achiziție Moise Guran. Aceasta a fost o condiție pusă de fostul jurnalist pentru a face pasul spre politică: fuziunea cât mai rapidă dintre USR și PLUS, pentru a rezulta un partid mai puternic. A primit promisiuni, din ambele tabere, că acest lucru se va întâmpla, iar astăzi a fost doar o confirmare și s-au stabilit detalii, inclusiv un calendar al fuziunii.
Înainte de implicarea lui Moise Guran în USR-PLUS, liderii celor două partide vorbeau despre o fuziune care să aibă loc în prima parte a anului 2021, după alegerile parlamentare (varianta la termen), pentru a nu fi perturbat calendarul electoral.
Conform deciziei de astăzi, USR și PLUS vor deveni un singur partid mult mai repede, începând din iulie 2020. Cel mai bine plasați pentru a conduce noul partid sunt Dacian Cioloș, Dan Barna și Moise Guran.
Moise Guran face parte din conducerea Alianței USR-PLUS
În cadrul ședinței de luni a fost completată și echipa executivă a Alianței USR-PLUS. Astfel, membrii Comisiei comune a Alianței sunt:
Coordonare – Dragoș Tudorache (PLUS)
Comunicare – Ionuț Moșteanu (USR)
Juridic – Silviu Dehelean (USR)
Finanțare – Dragoș Neacșu (PLUS)
Politici publice – Oana Țoiu (PLUS)
Campanii – Moise Guran (USR)
Săptămâna trecută, Cioloș și Barna vedeau fuziunea „după alegerile parlamentare”
Preşedintele PLUS, Dacian Cioloş, a declarat pe 21 ianuarie, într-o intervenție telefonică la TVR 1, că fuziunea cu USR este „în lucru” şi s-a convenit să fie realizată după alegerile parlamentare din acest an. Alegeri care pot avea loc în decembrie (la termen) sau în iunie-iulie (anticipate).
Dacian Cioloș la TVR (21 ianuarie 2020):„Aceste partide deja lucrează împreună de la alegerile europarlamentare, apoi la prezidenţiale, continuăm acum cu o alianţă politică ce începe să-şi structureze şi organe executive de lucru comune. Avem acel Comitet Executiv comun, format din 6 oameni, avem o comisie de integritate comună, lucrăm într-o comisie de politici publice comună. Deci, practic, apropierea asta, fuziunea e în lucru, doar că nu e consfinţită juridic. Am agreat cu colegii de la USR că o s-o facem după alegerile parlamentare, pentru că acum trebuie să ne concentrăm pe campanii”.
Dan Barna la TVR 1 (21 ianuarie 2020):„E un calendar foarte realist, pentru că anul acesta, 2020, e anul confirmării şi pentru USR şi PLUS,şi pentru Alianţa USR-PLUS. Anul acesta e anul în care Alianţa USR-PLUS va confirma şi se va consolida ca forţă relevantă. De fapt, de asta am şi candidat la preşedinţia USR, să transform acel partid, şi acum, această alianţă să o transformăm, cu Dacian Cioloş, într-un partid care să conteze pe termen lung în România”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Universul.net publică în serial fragmente din volumul „În fine, acasă” (apărut la Editura Univers), care însumează notele zilnice ale lui Ion Rațiu din perioada decembrie 1989 – decembrie 1990.
Episodul 28-29 ianuarie 1990, cu primul mare miting al partidelor istorice și contramanifestația violentă a hoardelor FSN, inclusiv asedierea sediului PNȚCD, scoate la lumină și întâlnirea tensionată a liderilor Opoziției cu Ion Iliescu și echipa moscovită a acestuia, la Palatul Victoria, așa cum a văzut-o Ion Rațiu.
Fragmente din Jurnalul lui Ion Rațiu
„Duminică, 28 Ianuarie 1990. Cluj-București.
Ziua marii manifestații
Sosim cu trenul de noapte. N-am niciun moment de răgaz, căci sunt asaltat de presă. Mergem cu toții până la sediul PNȚ. Pornim de acolo pe la 12.00. Încet, încet, ajungem în capul coloanei. Coposu, eu, Petrina și alți câțiva.
La Palatul prezidențial, fostul Minister de Externe, mulțime enormă. Demonstrația noastră pașnică e contracarată de un mic grup FSN, dar înfipt în fața Palatului. Mare îmbulzeală, cordon de soldați. În fine, după lungi negocieri, o delegație suntem acceptați în sala lungă. Așteptăm aproape o oră. În cele din urmă, 12 reprezentanți PNȚ, PNL și PSD intrăm într-o sală cu o mare masă rotundă. Stau între Coposu și Petrina.
Discuția s-a învârtit în jurul «trădării» din partea manifestanților, adică a partidelor tradiționale. Abil, Iliescu, asistat de Roman, a pus vina pe Coposu, mai ales. Cu o zi înainte s-a căzut de acord să se negocieze. Acum, sub presiunea masei de demonstranți, guvernul nu acceptă să negocieze. Acuzații și contraacuzații. Am intervenit și eu o singură dată. Am zis: «Am venit în țară ca să aduc obolul meu la crearea democrației. Prin anunțul că Frontul Salvării Naționale s-a transformat în Partid și contestă alegerile, s-a ajuns la o situație imposibilă. Nu poți să fii arbitru și, în același timp, jucător. În accepțiunea occidentală a cuvântului, un „front” este un concept totalitar. E de la extrema stângă, la extrema dreaptă. E un evantai politic complet. În cazul nostru nu e nici corect și nici înțelept. Frontul Salvării Naționale nu include pe toți românii care vor să salveze națiunea. Dacă-mi permiteți să vă sugerez, ar fi bine ca Frontul să se transforme în Partid și să-și ia un nume oare-care. Dar să nu candideze la alegeri ca „Front”. Și, în tot cazul, nu poți să fii și arbitru, și jucător».
Iliescu a argumentat imediat. «Nu avem nevoie de sfaturi din străinătate»… «Și în Occident se intră în alegeri sub diferite nomenclaturi» etc. La rândul meu, l-am întrerupt ca să zic că eu sunt român, că întotdeauna am fost român… A explicat, Iliescu, că se referea nu la mine ca străin, ci la exemplul instituțiilor din Occident.
Ne-am dus pe balcon. Mare vacarm. Au vorbit cu toții. Iliescu, Coposu, Petrina, Roman. «Așteptați liniștiți», a zis Coposu. Extraordinar…! Vacarm în mulțime, confuzie pe balcon. La un moment dat, Iliescu și Roman s-au dus în cealaltă parte a balconului, ca să se adreseze «trupelor» FSN.
28 ianuarie 1990. La balcon: Corneliu Coposu (PNȚCD), Ion Iliescu (FSN), Dinu Patriciu (PNL)
Înapoi în clădire. De data asta, în sala cu o foarte lungă masă. Ore întregi, discuții. Nenumărați au luat cuvântul în numele unor partide-fantomă: Liberal Socialist, Grupul Democraților și Noua Democrație, Partidul Ecologic și fel de fel de altele. Toate, însă, susținătoare ale Frontului.
Nu s-a ajuns la o soluție. Iliescu n-a cedat. Singura concesie: să se reînceapă negocierile joia viitoare, la orele 10.00 a.m.
Luni, 29 Ianuarie 1990
Demonstrații continue. Grupuri, grupuri. Toate contra noastră. Toate, FSN, venite din fabrici și provincie. Lozinci șablon. Printre ele: «Coposu la azil», «Nu ne vindem țara», «Noi suntem muncitori și nu vrem s-avem patroni».
Sediul PNL a fost invadat. Sediul PNȚ – încercuit de oameni înarmați cu răngi și târnăcoape.
Telefonez la Președinție la ora 11,15 a.m. Fusese convenit ca Iliescu să mă primească la 12.00 a.m. Vreau reconfirmare. Mi se promite un răspuns. Cum n-am auzit nimic până la 11.55 a.m., dau un nou telefon. «De ce nu veniți? Dl. Președinte vă așteaptă». Au pretins că mi-au lăsat mesaj cu Petrina, la sediul PNȚ. La ce bun? A fost imposibil pentru mine să intru în legătură cu sediul încercuit al PNȚ-ului. Legătura telefonică, evident, a fost tăiată.
La cererea mea, m-au dus la întrevedere cu o mașină militară, însoțit de doi soldați cu pușcă mitralieră și de un ofițer. Sandu și François, fotograful, ne urmează într-un taxi. Pe ei nu-i lasă să intre pe ușa laterală pe care am fost introdus.
Discuția cu Iliescu, bună. I-am mulțumit că a recunoscut UMRL-ul. Cum să ieșim din impas? Asta a fost tema principală. Am apelat la el să facă concesiile necesare ca să se evite vărsare de sânge, poate chiar un război civil. I-am vorbit de momentul istoric, de răspunderea ce are. «Puteți să rămâneți un om mare în istoria neamului, dacă dați posibilitate poporului român să-și exprime liber voința». Și, cu emfază, să nu lase România să lâncezească în obscurantismul din Răsărit. Să o lase să reintre în Europa unde i-e locul. Celelalte țări, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, toate se îndreaptă spre Occident. Noi riscăm să rămânem sub dominația Moscovei. Forțe mari militează chiar pentru dezmembrarea României. Transilvania să fie desprinsă etc. Și am conchis: să nu provocăm Sovietele, dar să ne asigurăm un viitor în cadrul Europei civilizate…
M-a ascultat cu atenție. El, probabil, e un pion al Moscovei, dar am ținut să-i prezint alternativele. Mi-a explicat cum vede el separarea de puteri. Consiliul FSN să înglobeze reprezentanții partidelor. Guvern de tehnocrați. FSN să fie partid cu totul aparte. «De ce așa mulți comuniști?» «Roman e om inteligent, bărbat frumos». «Nimic împotriva lui, dar ar fi bine să fie înlocuit de un necomunist».
Am vorbit și de obținerea unei case și de banii ce mi-au fost confiscați în Dec. 1987 (Radu Ferdinand, Ion Puiu, Florin Rusu). I-am propus tipografie modernă, post de Radio și de TV. N-a acceptat nimic, dar va studia problema.
Seara, dau mare conferință de presă. Camera de la hotel (Intercontinental) arhiplină. Explic situația.”
.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dincolo de festivitățile și cuvintele pompoase care însoțesc anual aniversarea Unirii din 1859, e bine să știm adevărul despre un asemenea eveniment. Fără adevăr, istoria nu mai e istorie, ci legendă sau propagandă.
Jurnalistul Matei Udrea s-a documentat temeinic și a scris un articol lămuritor despre evenimentele complexe și pe alocuri confuze din 1859, care au avut ca finalitate „Mica Unire”. Preluăm integral acest text remarcabil, pe care-l puteți citi și pe blogul personal al lui Matei Udrea, cu titlul „Marile secrete ale Micii Uniri”.
Marile secrete ale Micii Uniri
Masonerie, interese străine, eroi naţionali, bandiţi, puciuri, complotişti, spioni, trădări şi oportunism. Evenimentele care au însoţit Unirea Moldovei cu Ţara Românească la 5-24 ianuarie 1859 sunt cel mai bun scenariu de film poliţist care s-ar putea scrie vreodată.
Din diverse motive, „Unirea Mică” de la 5-24 ianuarie 1859 n-a fost reflectată, cel puţin în ultimele şapte decenii, conform adevărului istoric. Realitatea acestui eveniment de o importanţă decisivă în istoria ţării noastre cuprinde fapte eroice şi gesturi măreţe, dar şi adevăruri prozaice, dedesubturi neplăcute, acte puţin glorioase, jocuri duble, interese personale, conspiraţii şi sabotaje venite – se putea altfel? – şi din interior.
„Partida unioniştilor” n-a cuprins idealişti naivi, ci oameni pragmatici, care pentru a săvârşi acest act epocal au recurs la toate metodele, inclusiv lucruri ilegale, pentru a contrabalansa imensul pericol reprezentat de forţele ostile de pe plan intern, aliate cu cele trei imperii din vecinătate: Rusia, Turcia şi Austria.
„Hai sictir, farsorule!” Aşa se spune că a sunat răspunsul lui Alexandru Ioan Cuza lui Costache Negruzzi în seara zilei de 3 ianuarie 1859, atunci când acesta din urmă a dat buzna în sala unde comandantul armatei moldovene juca biliard, pentru a-l înştiinţa că va fi ales domnitor al celor două principate române.
Este, poate, doar mitologie, dar această replică a lui Cuza arată modul pripit şi aproape disperat în care partida unionistă a acţionat în ianuarie 1859, reuşind unirea Moldovei cu Ţara Românească efectiv pe muchie de cuţit.
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873)
Mercenari polonezi, bancheri evrei, spioni ruşi, complici români
Momentul-cheie al evenimentelor de acum 161 de ani s-a derulat în preajma datei de 5 ianuarie 1859, când partida unionistă, recurgând la propulsarea disperată a comandantului armatei pe tronul Moldovei, a dejucat în ultima clipă o lovitură de stat plănuită de prinţul Grigore Sturdza şi de puternice forţe externe.
Aşa cum avea să se dovedească ulterior, Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor Mihail Sturdza, sprijinit financiar de bancherii evrei Şmul Rabinovici şi Leiba Kan, dar şi de Rusia, a fost aproape de a reuşi o lovitură de stat.
Spre sfârşitul deceniului 6 al secolului al XIX-lea, slăbirea temporară a puterii Imperiului Ţarist, după înfrângerea suferită în Războiul Crimeei (contra Turciei, Franţei şi Angliei), a creat şansa unirii pentru ţările române. Constrânsă de statutul de învinsă, Rusia n-a putut interveni direct şi brutal, cum făcea de obicei, dar nici n-a acceptat ideea de a scăpa Principatele din mână, aşa că a uneltit şi a finanţat spioni. Interesele Rusiei au găsit aliaţi puternici în Moldova, în tabăra bogatei familii Sturdza, unde „beizade Grigore” era obsedat de ideea urcării pe tron.
Cel mai tare film de spionaj
Istoria reală a Micii Uniri are toate ingredientele unui film de spionaj cu suspans şi acţiune cât cuprinde. Personalităţile celor două ţări româneşti, patrioţi şi intelectuali de marcă educaţi în Occident, în majoritate afiliaţi la masoneria franceză, au gândit, plănuit şi, până la urmă, înfăptuit proiectul Unirii.
În acelaşi timp, există însă şi suficiente dovezi că unii dintre ei au jucat la două capete, ţinând legătura cu tabăra lui Sturdza şi a ruşilor până-n ultima clipă. Alţii au oscilat între o unire paşnică şi una pe calea armelor. Foarte mulţi n-au avut viziunea măreţului ideal, preferând să tragă sforile pentru a fi aleşi ei înşişi sau rude de-ale lor.
Lupta masonilor
Grigore Sturdza (1821-1901)
Povestea începe pe frontul Crimeei, acolo unde Grigore Sturdza, ofiţer al armatei otomane, îl cunoaşte pe contele Nieczuka Wierzbicki, mercenar polonez aflat şi el în slujba turcilor, cunoscut sub numele de Murad bei.
După sfârşitul războiului, Wierzbicki e contactat de bancherul evreu Şmul Rabinovici, care îl plăteşte ca să-l sprijine pe Sturdza. Polonezul vine în Moldova şi devine mâna dreaptă a prinţului. Recrutează o armată de mercenari polonezi, pe care-i înarmează şi-i plasează în ţară.
Planul e simplu: dacă Sturdza nu reuşeşte să se aleagă domn paşnic, prin coruperea deputaţilor, intervine contingentul polonez, care-l impune cu forţa. Apoi, strategia prevede concentrarea către Focşani a trupelor, trecerea graniţei şi marşul spre Bucureşti.
Sturdza aduce în Iaşi, în preajma datei de 5 ianuarie 1859, 450 de mercenari polonezi. Conform istoricului Gheorghe Duzinchevici („Beizade Grigore Sturdza şi polonii”), numărul lor în toată Moldova ajunge la 1.200.
„Vei ave şi d-ta o bucată de pâine”
Conspiratorii sunt siguri de victorie, mai ales că unii dintre liderii unionişti, printre care Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu şi Manolache Epureanu, fac joc dublu, asigurându-l pe Sturdza că-l susţin.
Atât de sigură este înscăunarea prinţului, încât William Sollioms, agent francmason plătit de Rusia, îi scrie în decembrie polonezului Tokarski, de asemenea membru al complotului: „Grigori Sturdza s-au ales Domn, prin urmare fii sigur că vei ave şi d-ta o bucată de pâine”.
Toţi străinii implicaţi primesc, de altfel, promisiunea că vor fi răsplătiţi regeşte cu bani şi funcţii. Acelaşi Sollioms, care ţine legătura cu comandantul polonez Wierzbicki, spune că acesta face lobby pentru Sturdza: „prin agiutoriul prinţului, el are a face cu noblesa, aceasta poţi înţălege, de aceia am încă bună nădejde”.
Tratativele cu partida unionistă eşuează însă. Acelaşi Sollioms devine disperat într-o altă scrisoare: „Dar nu vreu să mor în Moldova, ci să fug din ţara aceasta şi pe gios de ar fi, fiindcă văd că aristocraţii de acolo erau să mă piardă şi văzând că îi încurcă treaba aciasta, vreu să-mi scăp viaţa”.
Lucrurile sunt lămurite de istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat în România”: „Putem trage concluzia că intervenţia unei grupări masonice în favoarea lui Sturdza a eşuat, în faţa unei alte grupări care a reuşit să reunească unionişti şi moderaţi în votul de la 5 ianuarie. Subliniez aici că în această perioadă funcţionau mai multe loji francmasonice şi asociaţii secrete de sorginte masonică şi că între ele existau rivalităţi, determinate şi de obedienţa pe care o acceptau şi de influenţa politică pe care o primeau de la o Mare Putere sau alta”.
Implicarea totală a Rusiei în puci
În joc apare şi Rusia cea învinsă în Războiul Crimeei. Sollioms e plătit de Ministerul de Externe al Rusiei, prin consulul său la Iaşi, cu 100 de galbeni pentru treaba pe care o face în Moldova. Din scrisorile sale capturate de anchetatori, dar şi din declaraţiile date ulterior, britanicul se dovedeşte un spion important şi cu vechime. El scrie, pe 11 decembrie 1858, că „Murad bei (polonezul Wierzbicki – n. red.) au venit şi el la Eşi (Iaşi – n. red.) cu Şmulic (Şmul Rabinovici – n. red.)”.
Pe 19 ianuarie, la interogatoriu, englezul susţine că „aştept de la împărăţia Rosiei resplătirea slujbei ci-am făcut dizvălind un complot asupra vieţii împăratului”.
Membrii partidei unioniste află cumva de pericolul grozav care-i pândeşte şi, după o dezbatere-maraton în seara de 3 ianuarie, hotărăsc să-l propulseze pe Cuza, comandantul Armatei, ca domn. Şedinţa decisivă, cu caracter aproape conspirativ, are loc în casa unuia dintre deputaţi.
Deşi e invitat, Cuza nu se duce la acea întrunire decisivă şi pleacă la teatru. Soţia viitorului domnitor, Elena, află totul de la fratele său, care năvăleşte în casa lui Cuza la miezul nopţii: „Atunci, Costache Rosetti povesti surorei sale despre toate câte se petrecuse în casa lui Costache Rolla, cum se certase pentru numirea unui candidat, cum din pricina neînţelegerilor dintre ei, Mihail Kogălniceanu părăsise supărat adunarea, cum Lascăr Rosetti se opintise să nu-l lase să plece până nu se vor fi hotărât cu totul şi cum Pisoschi aruncase ca o bombă în mijlocul lor numele lui Alexandru Cuza, care fu îndată primit de toţi care erau de faţă” (Lucia Borș – „Doamna Elena Cuza”).
Pisoschi, un alt unionist, aleargă şi-l aduce pe Cuza în faţa adunării. Acesta e pus să jure că va abdica dacă proiectul Unirii eşuează.
Kogălniceanu și Cuza trebuie să moară!
Pe 5 ianuarie, în sala unde urmează să aibă loc votul oficial, Sturdza infiltrează agenţi polonezi cu scopul de a bloca eventualele proteste, dacă va fi ales el. Numai că autorităţile îi resping candidatura, iar Cuza, pus în gardă, aduce trupe în jurul clădirii. Planul lui Sturdza eşuează. Este o tensiune aproape insuportabilă. Se aşteaptă cu înfrigurare răspunsul puterilor străine (încuviinţarea Franţei devine nepreţuită).
Între timp, mercenarii lui Sturdza scapă de sub control. Comandanţii polonezi se reunesc furioşi pe 5 ianuarie la hanul Baba-Rada şi decid asasinarea liderilor unionişti, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, considerat, probabil, trădător.
Sturdza stabileşte data de 13 ianuarie pentru lovitura de stat. Are loc însă o trădare: Alecu von Onciul şi Iacob Antosz îi dezvăluie totul lui Cuza pe 10 ianuarie şi complotul e lichidat în ultima clipă. Apoi apar mărturiile.
„Me-au spus bărbată-mio că care să va găsi ca să împuşti pe boierii Epureanu, Kogălniceanul şi Panul, capătă 1000 galbini şi cea dintâi slujbă”, declară Marghioala Grochowscki, soţia unuia dintre mercenarii polonezi.
Alecu von Onciul scrie că „nu se ştie decât de atacarea Iaşilor şi de hotărârea complotiştilor de a ucide pe Domn şi pe deputaţi”.
E arestat apoi însuşi Wierzbicki. Pe 16 aprilie e întrebat pe cine cunoaşte la Bucureşti, iar polonezul îi numeşte pe Ion şi Alexandru Ghica şi pe Constantin Cantacuzino. Acesta adaugă că „eram în corespondenţă cu o soţietate slavă” care „se află în toate locurile” şi „are ca scop unirea tuturor slavilor”. Totul devine clar.
Kogălniceanu a mers „la două capete”
Mihail Kogălniceanu (1817-1891)
Că unii au făcut joc dublu, o confirmă şi Constantin Hurmuzachi, în acel moment magistrat în Moldova: „Au n-aţi auzit şi voi că apostolii Unirei, clerici şi laici, aceiaşi bărbaţi care în anul trecut au lucrat cu atâta căldură, curaj şi patriotism pentru această sfântă şi mare cauză, au venit la mine – la mine, domnilor! – să-mi rostească cea mai vie a lor bucurie şi mulţămire pentru că m-am declarat pentru candidatura prinţului Grigorie Sturdza? Şi dumneavoastră aveţi convicţia că beizade Grigorie merită preferinţa în toate privinţele. Avem marturi foarte respectabili şi demni de credinţă, care sunt gata de a spune domnului Kogălniceanu în faţă că şi dumnealui a mărturisit acest mare adevăr”.
Cuza îl cunoscuse şi el pe polonezul Wierzbicki şi, apoi, a intervenit pentru ca Grigore Sturdza să fie eliberat.
Armele erau ascunse într-o pădure
Prin concizia stilului şi credibilitatea sursei, raportul secret întocmit de consulul englez la Iaşi, Henry A. Churchill, lămureşte multe lucruri: „Acest evreu (Şmul Rabinovici – n. red.), care, între ceilalţi, a fost arestat ca implicat în conspiraţia despre care este vorba, mărturiseşte că fusese prezent la o conversaţie care a avut loc între Murad bei (Wierzbicki – n. red.) şi ambasadorul rus la Constantinopole, unde s-a făcut aluzie la planul prezentului complot. Murad bei, venind din Principate, a primit scrisori din partea abasadorului, recomandându-l cu insistenţă domnului Popov (consulul rus la Iaşi – n. red.), pentru a-l sprijini”.
Raportul lui Churchill cuprinde nume, sume, locuri, fapte: „Acelaşi evreu adaugă că Murad bei a cheltuit 3.000 de ducaţi pentru cumpărarea de arme şi muniţii, că planul era de a declara Unirea la Focşani şi de a-l proclama pe Grigore Sturdza principe al celor două provincii, că armele şi muniţia stau în momentul de faţă ascunse într-o pădure. Această informaţie este coroborată cu ceea ce am auzit din diferite surse, că sigiliul lui Grigore Sturdza şi unele comunicări cifrate de la acesta din urmă au fost găsite în posesia lui Murad bei. În afară de aceasta, Constantin Moruzzi, ofiţer rus care a comandat voluntarii greci de la Sevastopol, şi Pop Costa, un preot rus, au făcut tot ce le-a stat în putere, în ultimele două luni, să incite poporul împotriva celei mai liniştite şi de valoare părţi a societăţii din această provincie” („Românii la 1859 – Unirea Principatelor Române în conştiinţa europeană, Documente externe”, vol I).
„E interesul Austrii ca să poată năvăli aice oştirile străine”
Nu numai ruşilor le-a stat în gât Unirea. Imperiul Austriac trimisese agenţi în Principate, pentru a provoca dezordine şi a justifica astfel o intervenţie armată externă şi ruperea Unirii.
Pe 11 mai 1859, Ignatz Ferdinand Kek declara în faţa tribunalului: „Nu ştiu nimică despre complot aice în Moldova, decât când eram în Austriea în partea Ungarii, la târgul Miscolţi, acolo au venit doi emisari, care să nume: Eduard Engelhart şi Andraie Tetin. Ca să viu cu ei în Moldova şi în Valahiea. Că ei au să facă revoluţie şi vor fi plătiţi bine de Austriea. (…) În convorbirea me cu acei doi emisari, Engelhart me-au zis că scopul revoluţiei este interesul Austrii ca să poată năvăli aice oştirile străine, ca să nu să poată alege domn. Iară Tetin me-au adaos că şi Rosiea tot la interesul de a nu să poată alegi domn. Căci interesul ginăral ar fi ca Austriea să poată căpăta Moldova şi Valahiea, fie măcar cu preţul Galiţii, căci între aceste două puteri nu urma vreo revalitate pe care politica o înfăţoşază” (Gheorghe Duzinchevici – „Beizade Grigore Sturdza şi polonii”).
Epilog
Unirea s-a înfăptuit, aşa cum bine se ştie, în 1859 prin alegerea lui Cuza pe 5 ianuarie la Iaşi şi pe 24 ianuarie la Bucureşti. Toţi cei implicaţi în complotul din Moldova, inclusiv polonezii, au fost judecaţi de Curtea Criminală sub acuzaţia de „tentativă de dezordine publică” şi de „pregătire a unei răscoale”. Au primit, drept pedeapsă, o bătaie zdravănă (câte 20 de lovituri) şi, pentru că majoritatea erau cetăţeni străini, au fost predaţi reprezentanţilor Franţei şi Austriei, cu interdicţia de a mai intra în România.
Forţele care au încercat să împiedice Unirea nu s-au resemnat însă. Pe 1 februarie 1859, la Bucureşti, Alexandru Ioan Cuza scăpa dintr-un atentat cu bombă. Nu se ştie nici azi cine l-a pus la cale…
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Andrei Mărgeloiu are 22 de ani și s-a născut la Târgu-Jiu, județul Gorj. Anul acesta a terminat Facultatea de Informatică a University College London și a fost admis la master, la Universitatea Cambridge. În primul an de facultate a fost declarat cel mai bun student.
Andrei Mărgeloiu se specializează acum pe inteligență artificială, alături de cei mai buni studenți din lume. Asta după ce, în timpul liceului, pe care l-a făcut la Colegiul Național Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu, a câștigat trei medalii de aur la Olimpiada națională de informatică.
În 2016 a început cursurile University College London, unde, după primul an, a fost declarat cel mai bun student. A terminat facultatea cu distincția First Class Honours și a avut a doua medie generală din promoția sa.
Și în Anglia, Andrei a continuat să participe la concursuri de specialitate, fiind desemnat să conducă echipa facultății sale. „Am continuat și cu concursurile de programare și am condus echipa facultății, care s-a calificat la Google HashCode, cel mai mare concurs de programare organizat de Google la nivel mondial. Primele 2% din echipe s-au calificat, noi am fost printre acestea”, povestește Andrei Mărgeloiu.
După terminarea masterului început la Universitatea Cambridge, Andrei își dorește să facă și un doctorat, tot în inteligență artificială. Despre planurile sale de viitor a vorbit pe larg pentru Mediafax.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
