ziaristii.com

Autor: Paul Palencsar

  • Fetiţa cu steag şi cerul ei senin – Ziariștii

    Există clipe-hotar, când totul se schimbă. Nimic nu te poate pregăti pentru ce urmează, cu atât mai puţin banalul cu care începe.

    O zi senină de august, un tramvai care-mi legăna gândurile, pierdute în ultima carte citită, şi blocurile gri ce străjuiau bulevardul. Un Bucureşti topit, ecuatorial. „Şi până la Victoriei mai e!”, îmi spun.

    Soţia mea mă face atent la o doamnă, trecută bine peste 60 de ani, care ţine în mână un steag, iar în piept o insignă #Rezist. Ridic privirea. Femeia e îmbrăcată cu stil, veselă şi sporovăind de zor cu un tânăr. „Pe vremea mea…”, îi spune, „nu aveai voie să deschizi gura, că te arestau. Am fost şi la Revoluţie, la Mineriadă şi acum la toate protestele”, zice.

    Brusc, m-am trezit din toropeală. Acum vedeam. De fapt, tot tramvaiul era plin de steaguri, pancarte şi insigne. Imaginea asta suprarealistă n-am s-o uit niciodată. Blugi rupţi şi haine elegante, i-pad-uri şi telefoane demodate, cu butoane, pensionari şi adolescenţi, muncitori şi corporatişti erau laolaltă. Vorbeau, râdeau şi se încurajau. Toţi mergeau la Victoriei. O mică Românie, esenţială, se legăna pe şine strâmbe, într-un tramvai numit dorinţă…

    Deodată, aproape de Piaţă, apare un şir nesfârşit de maşini ale Jandarmeriei. Nu suntem lăsaţi să înaintăm. Tramvaiul se opreşte, iar noi luăm la picior cele două staţii rămase.

    Am ajuns. Suntem în Piaţa Victoriei, la ora 17.30. Ne-am aşezat mai în spate, pe partea cu Muzeul Antipa. Lumea continuă să vină, de parcă e ultimul loc de pe pământ. Sute, mii de steaguri flutură steme şi culori de pretutindeni. Canada, Spania, SUA, Brazilia, Australia, Germania, Norvegia… Au fost punctuali. Sute de mii de români din toată lumea şi-au dat întâlnire acasă, în Piaţa Victoriei, la Guvern, pe 10 August. Iată-i!

    Le aud conversaţiile, fără să vreau. Mulţi revin aici după 10 ori 15 ani de pribegie. Sunt şi români veniţi din toate colţurile ţării. Plâng, îşi povestesc ofurile şi se îmbrăţişează. Nu se cunoşteau cu două ore în urmă, dar suferinţa, dorul şi dragostea de România dizolvă orice neîncredere. Vorba lui Pascal: „Toată filozofia lumii nu valorează cât o oră de suferinţă.”

    În jurul meu, copiii desenează cu cretă pe asfalt ori suflă în trompete, cocoţaţi pe umerii taţilor, să vadă mai bine. Mulţi, foarte mulţi copii. Asta mi-a rămas pe retină. O fetiţă întinde steagul României pe jos şi-l priponeşte cu pietricele, apoi se culcă pe el, cu ochii spre cer. Mă vede că o privesc şi-mi surâde, ştrengăreşte. E fericită! Atmosfera e relaxată, ca la un picnic de duminică. Oameni cu câini, cu biciclete, cu trotinete, tineri îndrăgostiţi care se sărută des şi pasional. Se scandează „PSD, ciuma roşie”, de fapt, singura dovadă că e miting de protest.

    Brusc, se aud bubuituri şi un murmur colectiv. Iniţial, am crezut că cineva lansează artificii. Absurd, căci era încă zi. Nu trec cinci minute şi ochii încep să-mi lăcrimeze. O stare de usturime, de arsură îmi inundă faţa şi nările. Nu mai puteam respira. „Artificiile” îşi făceau efectul. Am intrat în panică şi nu eram singurul. Părinţii, disperaţi, căutau să-i protejeze pe cei mici. Din faţă veneau oameni plângând, cu chipurile schimonosite de durere şi teamă, căutând aer. „Trag jandarmii cu gaze lacrimogene. Mulţi oameni au luat bătaie la gard, în faţă”, îmi spune cineva.

    Jandarmeria continua să tragă. Lângă noi, pe margine, apar sute de jandarmi, agitaţi şi cu priviri ostile. E prima clipă când instinctul îmi spunea să plec. N-am plecat, deşi simţeam că urmează ceva rău. Trecuse de ora 22.00. Piaţa Victoriei era arhiplină, aşa cum am văzut-o doar la protestul cel mare, din 5 februarie 2017. Mi-am scos telefonul şi am încremenit. Digi 24 nota pe burtieră numărul protestatarilor din Victoriei: 60.000. Încă o televiziune devenea captivă minciunii. Singură, Realitatea Tv se apropia de numărul real. Cunosc Piaţa Victoriei şi ştiu că eram cel puţin 250.000 de oameni.

    Tensiunea creştea. Oamenii scandau nervoşi lozinci anti-PSD, agitau steagurile şi pancartele. Dar nimeni nu devenise violent. Se trăgea în contiunare, asurzitor. Norul de gaz era acum pretutindeni. Părinţii cu copii plecaseră, iar cei rămaşi îşi găseau refugiul în batiste umede. Soţiei mele i se făcuse rău şi am plecat, spre metrou. Am ieşit cu sufletul greu, căci voiam să rămân. Simţeam că acolo trebuie să fiu. Era ora 22.30.

    În metrou, scot din nou telefonul şi privesc. Piaţa Victoriei nu semăna deloc cu cea pe care o părăsisem cu jumătate de oră înainte. Devenise un iad. Mii de jandarmi înarmaţi băteau protestatari paşnici, cu mâinile goale. Oamenii erau goniţi cu tunul de apă şi gaze, iar Jandarmeria călare trecea cu caii peste mame cu copii în braţe. Sute de mii de oameni au fost goniţi într-un timp ireal de scurt, cu mijloace staliniste. Priveam şi mi se făcea rău fizic.

    Acesta este 10 August-ul meu, ziua în care Piaţa Victoriei a devenit simbol al victoriei pumnului în gura inocenţilor. Mă gândesc la fetiţa cu steagul şi cerul ei senin, întunecat de gazele dictaturii PSDragniste. Atunci şi acolo, binele trebuia să triumfe, de dragul ei…

    *Acest text a fost publicat în cartea „10 August”, semnată de Grigore Cartianu şi Laurenţiu Ciocăzanu

    Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar

  • Încă un eșec al Ciumei Roșii! „Omul lui Voiculescu” n-a reușit să pună mâna pe Universitatea București. Noul rector este respectabilul Marian Preda

    Profesorul Marian Preda este noul rector al Universității din București. În cel de-al doilea tur de scrutin, acesta a obținut 637 de voturi din cele 1.103 exprimate (57,75%). Contracandidatul său, profesorul Laurențiu Vlad, a avut 433 de voturi. Alte 33 de voturi au fost anulate.

    Universitatea București a anunțat, printr-un comunicat, că profesorul Marian Preda a fost ales rector pentru următorii patru ani (mandatul 2019-2023), cu 637 de voturi, reprezentând 57,75% din numărul votanților.

    Prezența la vot, în cel de-al doilea tur de scrutin, a fost una record: 84,2%. S-au prezentat la vot 1.103 de profesori și studenți, dintr-un total de 1.310 de oameni cu drept de vot.

    În primul tur de scrutin câștigase Laurențiu Vlad, cu 488 de voturi, față de cele 477 ale lui Marian Preda. Cel de-al treilea candidat, lect. univ. dr. Florin Achim, a avut 42 de voturi, iar 20 de voturi au fost nule.

    Aceste alegeri au divizat cele 19 facultăți ale Universității din București. Facultățile umaniste – precum Filosofia, Sociologia, Psihologia – l-au susținut masiv pe Marian Preda, în timp ce facultățiile de științe – precum Fizica, Biologia, Chimia – au fost de partea lui Laurențiu Vlad. Au existat și facultăți în care balanța voturilor a fost destul de echilibrată. Dintre cei 119 de studenți desemnați să voteze, majoritatea au fost de partea lui Marian Preda.

    Victoria lui Marian Preda poate fi explicată prin atitudinea acestuia pro-democrație, pro-justiție și pro-Europa, manifestată în arena universitară, dar și în spațiul public. În schimb, Laurențiu Vlad a plătit pentru asocierea cu Dan Voiculescu și cu tabăra anti-justiție, ca semnatar al unei scrisori adresate instituțiilor europene de intelectuali cu viziuni USL-iste, la suspendarea președintelui Traian Băsescu, în 2012.

    Din punct de vedere strategic, Marian Preda a beneficiat de sprijinul rectorului de până acum, Mircea Dumitru. Acesta a mizat multă vreme pe Laurențiu Vlad, dar în ultima vreme relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar Mircea Dumitru s-a aliat cu Marian Preda.

    Marian Preda – vocea democrației universitare

    • A fost președintele Senatului și decanul Facultăţii de Sociologie, ambele din cadrul Universității București.
    • A făcut parte din Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) care a decis, în 2012, că Victor Ponta a plagiat.
    • A fost preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice în perioada 2009-2010, în mandatul lui Traian Băsescu. A coordonat o echipă de experți în vederea elaborării a două raporte pentru fundamentarea politicilor sociale și demografice ale României.
    • A fost președinte al Fundației „Mișcarea Populară” până în 2014, când și-a dat demisia, dezamăgit, convins că nu este posibilă o schimbare din interior a clasei politice.

    Laurențiu Vlad – vocea lui Dan Voiculescu

    • Este unul dintre cei 7 prorectori al Universității București, în cele două mandate ale rectorului Mircea Dumitru.
    • A fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice în perioada 2010-2016, după ce fusese șeful Catedrei de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul aceleiași facultăți (2000-2010).
    • A fost secretar de stat în Ministerul Educației pe vremea ministeriatului lui Mircea Dumitru, în Guvernul Cioloș (iulie 2016 – ianuarie 2017).
    • Este contestat de mulți profesori din Universitate pentru că a fost președintele Institutului de Studii Conservatoare al lui Dan Voiculescu.
    • În 2012, Laurențiu Vlad s-a numărat printre „intelectualii USL” care au semnat penibila scrisoare de susținere a Guvernului Ponta. Scrisoarea a fost trimisă către Uniunea Europeană, cu scopul de a-i convinge pe cei de la Bruxelles că nu este nimic antidemocratic în ofensiva tembelă a USL împotriva instituțiilor statului. „Suntem profund preocupați de recentele acuzații care pretind că Parlamentul și Guvernul României ar fi subminat statul de drept și independența justiției în încercarea de a-l demite pe președintele Traian Băsescu”, se arăta în scrisoarea către UE. Să semnezi o asemenea mizerie este descalificant pentru un intelectual serios.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Doi ani fără Regele Mihai al României – Ziariștii

    Regele Mihai a plecat aşa cum a trăit, discret, dar demn, cu o decenţă din care pământul mioritic a gustat rar şi în porţii extrem de mici.

    În urmă cu exact doi ani regele Mihai I al României murea, în exil, la reşedinţa sa din Elveţia. Eram în Parcul Tineretului, la Bucureşti, topind în palme primii fulgi de zăpadă ai lui 2017. Un articol de ziar, citit pe telefon, mi-a adus vestea morţii regelui. Se sfârşea, odată cu un mare om, o epocă pestriţă, în care nimic nu a fost ceea ce părea, iar răul a luat miliarde de forme hidoase şi letale. M-am simţit, dintr-o dată, abandonat unei lumi pentru care nu eram pregătit şi în care nu ştiu să trăiesc fără pilde vii, aşa cum a fost Mihai I, regele României…

    Portretul Regelui Mihai I al României, aşezat la intrarea în Palatul Regal din Bucureşti, la înmormântarea sa.

    Cât de sfânt trebuie să fii ca să ştii că întâlneşti un sfânt? Se mai “fac” sfinţi în nemernicia zilelor noastre ori au rămas ferecaţi în calendare? Pe Mihai I, regele, l-am cunoscut din cărţi, din fotografii şi din spusele altora, care trăiseră clipa solară a întâlnirii cu monarhul pribeag.

     

    Gardul Palatului Regal din Bucureşti, la înmormântarea Regelui Mihai I, decembrie 2017

    Blândeţea cu care ierta greşiţilor, mulţi şi diabolici, m-a cucerit şi umilit deopotrivă, redându-mi puterea să cred că omul poate fi şi altceva decât fiară. Nu faptul că era rege m-a răscolit, ci felul în care era rege. Demn şi modest, plutea deasupra urii şi minciunii cu un meşteşug pe care l-am întâlnit doar la părinţii Patericului, din pustia Egiptului. Cu adevărat, cuvintele lui Isus, “Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii!”, le-am găsit întrupate în Mihai I al României.

    Români, privind portretul Regelui Mihai I, la Palatul Regal din Bucureşti, decembrie 2017

    Țeava mitralierei sau brutalitatea regimului Iliescu nu l-au făcut să devină gălăgios şi obraznic, cerând, cu bună dreptate, ceea ce era al său. Tronul României nu putea fi recucerit cu japca, deşi aşa i-a fost smuls când, cu pistolul pe masă, ruşii bolşevici au pecetluit soarta neamului românesc. Un rege îşi iubeşte poporul şi, mai ales, ţine seama de voinţa celor mulţi. Asta a aşteptat regele Mihai, un popor care să spună, “Majestate, nu pleca, asta este ţara ta!”. Şi-ar fi rămas, cu ardoarea omului care, timp de 45 de ani, a trăit doar pentru clipa în care va fi acasă, din nou…

    Gardul Palatului Regal din Bucureşti, decembrie 2017

    Din dragoste pentru România el, regele, a crescut găini şi a vândut ouă, a pilotat avioane, a fost broker la bursa de pe Wall Street… Această iubire fără margini era bucuros să o reverse asupra unei naţiuni ieşită din tenebrele iadului totalitar, pentru care singura vindecare era tocmai iubirea… De unde atâta putere? De unde asemenea resurse de speranţă şi iertare pentru un popor ingrat? Atitudinea cristică a regelui Mihai e lumina din întunericul celor 30 de ani ai României post-decembriste. Înţelept, el a ştiut că binele este etern, iar răul se autodistruge prin însăşi răutatea sa. Cine ar mai fi ştiut azi despre Pilat din Pont dacă nu era un Isus care să-l înveşnicească în istorie?

    Bucureştean, în reculegere la Gardul Palatului Regal din Bucureşti, decembrie 2017

    Deşi conştient că nu va mai urca pe Tron, regele Mihai I a făcut tot ce i-a stat în putere ca România să nu mai fie niciodată în bătaia uraganului rusesc. A militat, luptat, activat pentru ca NATO şi Uniunea Europenă să fie locul în care românii să se bucure de libertate şi prosperitate, într-o lume a decenţei şi meritocraţiei. Sfinţii lasă în urma lor mirosul dragostei şi al firescului. Roadele trecerii regelui Mihai prin istoria României recente le culegem cu toţii, chiar dacă nu ştim sau, mai grav, nu le recunoaştem. Ponegrit, mai puţin iubit, ironizat şi, după caz, batjocorit, regele Mihai a plecat aşa cum a trăit, discret, dar demn, cu o decenţă din care pământul mioritic a gustat rar şi în porţii extrem de mici.

    Portret funebru al Regelui Mihai I, la Palatul Regal din Bucureşti, decembrie 2017

  • Bravo, Viorico! Ai ajuns la coșul de gunoi al istoriei

    Ce era de anticipat, fără dubii, s-a și produs. Bravo, Viorico! Ai eradicat „ciuma” din PSD, ai desființat partidul, căci, de-acum înainte, el nu va mai conta în eșichierul politic decât pe post de latrină publică. I-ai măcelărit, prin procentajul tău, pe toți șobolanii, pe toți ciumații, pe toți baronii împânziți prin cotloanele patriei.

    Bravo, Viorico, încă o dată! Și-a tăiat Herr Klaus kaizerul Pi cei trei trandafiri roșii ai tăi și ai PSD. I-a ofilit atât de tare, încât au ajuns, împreună cu tine, la coșul de gunoi al istoriei. La groapa de la Glina. Acolo v-ați săpat mormântul. De azi înainte, Vasilico, românii își vor aminti de tine ca după lecturarea savuroaselor povești ale lui Ion Creangă sau Anton Pann. De la Păcală și Tândală până la Povestea Prostului.

    Știi cum s-ar defini candidatura și prăbușirea ta bruscă? Exact ca un portret creionat de Pann despre omul prost. Prost din punct de vedere al mentalității, al profesiei, al cunoștințelor generale, al scrierii și pronunțiilor. Ar suna așa: „Iar tu de prostia-ți nu aveai păs mare / O lăsai în voia-i fără vreo mustrare!”. Uite-așa, Viorico, te-ai împodobit și de una singură, dar și cu sprijinul altor neaveniți ca tine, cu aburii unui succes imaginar.

    Iată de ce-ai pierdut la scor! Iată de ce-ai pus capac PSD-ului: și ca procentaj, și ca viziune, și ca pregătire profesională.

    1. Ai fost singurul candidat la prezidențiale din PSD care n-a reușit să treacă cele două trepte de liceu. Din acest punct de vedere, i-au umilit pe marii tăi înaintași Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta.
    2. În doi ani, ai gafat cât toți premierii și candidații PSD la președinție la un loc. Nici să fie beți criță, un Năstase sau Geoană n-ar fi reușit să debiteze din cap atâtea inepții ca tine: „să reducem democrația”, „am devastat Franța și germania” sau „scopul PSD e acela să câștige alegerile de anul trecut”.
    3. Proverbul acela, „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, îți vine ca o mănușă. Ți-ai ieșit din pepeni în fața presei, spunând că ai dat meditații la matematică în trecut. Când ai fost întrebată de un jurnalist cum se calculează aria cercului, ai comis-o din nou: raza la pătrat. Pi dracu, Viorico! N-ai știut Pi unde te afli?!
    4. Ai făcut parte dintr-un guvern înscăunat de Liviu Dragnea, trimis la pușcărie pentru că și-a însușit bani nemunciți prin angajări fictive la Protecția Copilului Teleorman.
    5. I-ai gazat pe protestatari în Piața Victoriei, chiar că ai redus drastic democrația la acea vreme. Imaginile au făcut înconjurul lumii. O asemenea atitudine o mai adoptă comuniștii chinezi în Hong Kong.
    6. Ai încercat să modifici legile justiției împreună cu partidul tău de vagabonzi, de infractori. Ei să scape de pușcărie, să fure în continuare, iar oamenii cinstiți să cotizeze la buget pentru a le alimenta potlogăriile.
    7. În 7 ani, partidul tău, PSD, n-a finalizat nicio autostradă, nicio cale ferată, n-a achiziționat nicio locomotivă, nici un vagon. Spui că suntem în UE? Viorico, Viorico! Ai văzut cum circulă francezii? Te-ai urcat vreodată într-un TGV? Sau urci doar în elicopterul plătit din banii statului pentru a ajunge dintr-un loc în altul?
    8. Ți-ai petrecut degeaba 9 ani în Parlamentul European. N-ai deprins nimic bun și folositor în materie de politică europeană.
    9. Te aflai la Podgorica, dar ziceai că ești la Priștina.
    10. Ți-ai dat singură pumni în cap. Nu te-a forțat nimeni. Faptul că n-ai conștientizat că o funcție de președinte e prea mare pentru tine denotă că nu știi pe ce lume te afli. Un sfat: ia-o de la zero! Începi cu scrisul, să nu mai comiți agramatisme, să scapi de topica deficitară, să nu mai folosești cuvinte anapoda, și închei cu tabla înmulțirii și cu alte lecții avansate de matematică. O să ajungi și la aria cercului.

    Pi altă dată, Vasi-Viorico!

  • Victoria lui Klaus Iohannis – necesară, dar nu suficientă. Cancerul PSD încă poate fi mortal pentru România!

    România de aici și de pretutindeni a dat o lovitură cruntă fantomei neo-comunismului post-decembrist. „Proasta lu’ Manda”, cum a fost poreclită candidata PSD în rețelele de socializare, pierde lupta pentru funcția de Președinte al Republicii cu un scor devastator pentru PSD.

    Partidul pe care Ion Iliescu l-a adus cu forcepsul pe scena politică postdecembristă, șiroind de sângele celor uciși în Decembrie 1989, intră în cea mai cruntă criză din existența lui de până acum.

    Românii care își iubesc țara, ca pe un loc deopotrivă al românilor și al valorilor europene, au motive să se bucure. Dintre aceștia, românii din diaspora pot începe să spere că măcar copiii lor vor avea șansa ca peste vreo 5-10 ani să se întoarcă într-o Românie vindecată de cancerul comunismului perpetuat vreme de 30 de ani de FSN-FDSN-PDSR-PSD și complicii săi din societate și din alte partide.

    Până atunci, însă, este nevoie să risipim rapid aburii victoriei. Acest cancer al comunismului, întruchipat acum de PSD și de complicii săi, încă poate fi mortal pentru România!

    PSD controlează o mare parte din administrația publică locală și astfel are acces la resurse financiare și umane imense. Liderii PSD nu vor ezita să folosească aceste resurse pentru a-și asigura contraofensiva în alegerile locale și parlamentare din 2020.

    PSD poate redobândi controlul asupra Parlamentului României. Mesajul dubios transmis de liderul UDMR în seara victoriei lui Klaus Iohannis avertizează asupra pericolului refacerii unei alianțe pro-PSD majoritare în Parlament. O astfel de alianță va împiedica Guvernul PNL să aplice măsurile necesare pentru începerea procesului de vindecare a statului român de „ciuma roșie” care l-a infestat.

    PSD încă are capacitatea să-și revină rapid din crizele interne, chiar și dintr-o criză de o anvergură fără precedent, așa cum este cea în care se află acum. Să nu uităm că probabil jumătate din înfrângerea Vioricăi Dăncilă se datorează complotului teribil de cinic, la graniță cu demonismul, pus la cale de soții Claudiu Manda – Olguța Vasilescu, din dorința lor de a o compromite definitiv pe Dăncilă și de a obține astfel cât mai rapid controlul asupra PSD. Armata de activiști ai partidului și de plebei angajați de PSD în instituțiile publice ale administrației locale nu a luptat la capacitate maximă, fapt care reprezintă un alt semnal de alarmă.

    PSD încă este un partid de tip mafiot suficient de puternic încât să-și permită comiterea de abuzuri și sfidarea normelor elementare ale jocului politic democratic. PSD are agenți de influență în interiorul altor partide și mai ales în interiorul PNL. În teritoriu există numeroase alianțe tacite între PSD și lideri și consilieri locali ai PNL, aceștia din urmă dependenți de salariile nesimțite pe care le primesc ca angajați în instituții publice controlate de PSD sau de afaceri ascunse întreținute din banii publici controlați de PSD.

    PSD controlează indirect mulți dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, principalul cult religios al țării. Tăcerea conducerii BOR față de abia încheiata luptă electorală pentru funcția de Președinte al Republicii este suspectă și nu trebuie să ne înșele. Să ne reamintim că ierarhia BOR a oferit un puternic sprijin electoral unor lideri politici precum Traian Băsescu și Victor Ponta, deci are abilitățile necesare pentru a influența mecanismele politice. Totodată, mulți dintre ierarhii BOR au beneficiat de numeroase „donații” financiare generoase din partea guvernării PSD, atât din bugetul statului român, cât și din fondurile europene. Prin urmare, alianța tacită dintre PSD și BOR este o realitate toxică de necontestat a societății noastre. O alianță care poate face mult rău democrației românești, precum și României, ca stat membru al Uniunii Europene.

    PSD încă este un partid ai cărui lideri locali au impertinența să târască în instanța de judecată jurnaliști și membri ai societății civile care au avut îndrăzneala să le dea în vileag impostura și indolența cu care tratează obligativitatea transparenței în administrarea banilor publici în instituțiile pe care le conduc. Liderii PSD își vor recăpăta pe deplin aroganța și tupeul, dacă li se va acorda timpul necesar.

    În concluzie, PSD rămâne un cancer deosebit de agresiv și mortal pentru democrația românească și pentru destinul european al țării noastre.

    Beți repede șampania, risipiți aburii victoriei și continuați lupta! Ați câștigat o bătălie foarte importantă, însă este doar o bătălie. Războiul pentru salvarea României continuă!

  • Mulțumim, Daddy! Până să ne calci tu pe cap, nu știam ce puternici suntem!

    Mulțumim, Daddy! Până să ne calci tu pe cap, nu știam ce puternici suntem!

    Măi, Dragnea, tu ai făcut mult bine României! Ai furat-o, ai batjocorit-o, ai vrut s-o violezi, dar ai și obligat-o să se apere. Că doar n-o sta ca proasta (dăncila), să-ți faci tu mendrele cu ea!

    Dragneo, fii atent ce-ți spun: bă, noi votarăm ieri, și votarăm în draci! Tu nu votași, că ți-ai făcut norma data trecută, când ai dus și morții să dea cu ștampila. Gata, îți ajunge, stai cumințel la Rahova și îți spunem noi rezultatul.

    Măi, Daddy, îți făcurăm praf năroada! Adevărul e că și noi – măgari: stătu femeia două ore jumate în picioare (în picioare!), pe tocuri (pe tocuri!), fără pauză ca dictatoru’ (fără pauză!, huo dictatoru’!), fără să bea un pahar cu apă (niciun strop!), răspunse la toți mitocanii care-o întrebară de case și de ceas și de limba engleză și de aria cercului (bă, da’ ce mai răspunse!), în vreme ce dictatoru’ ședea tolănit la o șuetă, cu pauze și cu apă și fără tocuri, și tot pe el îl votară românii! Știu, nu e drept, dar asta-i viața, Dedișor, atât de crudă și nedreaptă…

    Și zici că nu votași, ai? Te opriră ăia – încă un abuz! Numa’ abuzuri, patriotule. Da’ am și eu o întrebare: de ce voiai să votezi? Sau altfel: pe cine voiai să votezi? De Vasilica ziceai că ți s-a luat, că nu știu ce, că te-a trădat… Mă, tu voiai să-l votezi pe dictator! Banditule, cu de-astea-mi umbli… Las’ că știm noi: te-ai dat cu democrația! Te pomenești că ești și tu un #Rezist… Că și Viorica, de o vreme, zicea la fel: #Rezist, #Rezist, Adevăratul-Haștag-Rezist. Mă rog, zicea Gâdea, da’ și ei îi plăcea, că #rezistase, nene, pe tocuri două ore și jumătate, nepauzată și nebăută.

    Lasă, Daddy, nu fi supărat, că votarăm noi și pentru tine! Și văzuși că votarăm bine. Păi, ori suntem #Rezist, ori nu mai suntem!

    Ce ne făceam noi fără tine, Dedișorule? Cine ne scotea pe noi în stradă, să haștag-rezistăm în gerurile ale din februarie? Cine ne punea pe noi să învățăm Constituția pe de rost, iar Codul Penal articol cu articol? Bine, cu Codul Penal am avut ceva pribleme, că nici noi nu puteam ține pasul cu schimbările voastre. Nici nu băgam în cap un articol – abuzul în serviciu, de exemplu -, că-l și abroga Ciordache sau Nipulicea sau Șobolan Niciolaie!

    Da’ uite că ne-am descurcat. Cum, necum, am scos-o la capăt. iar acu’ merserăm la vot, conașule. Și ce mai votarăm! Cine ne scotea pe noi la vot chiar așa, cu mic cu mare, dacă nu erai ‘mneata, boierule? Cine ne făcea să fredonăm și în sufragerie „Justiție, nu corupție!”? Doar dumneata ai reușit asta, de aceea îți mulțumim!

    Ne-ai învățat ce e statul de drept, cum poate fi el dărâmat de niște borfași, cum se destabilizează o țară, cum îți tragi o inflație dolofană și-un deficit baban, cum ne rupem încet-încet de Europa și ne-apropiem de Erdogan…

    Ne-ai ajutat să descoperim cât de puternici suntem, Daddy. Și cât de altruiști. Și cât de solidari. Și cât de curajoși în fața „țestoaselor” voastre. Ai scos tot ce aveam mai bun în noi, Tată-al-Națiunii! Ne-ai obligat să ne organizăm. Să scandăm, să mărșăluim, să #rezistăm. Ne-ai transformat într-o forță civică devastatoare. Până să ne calci tu pe cap, habar n-aveam că putem face toate astea.

    De toate ne-ai învățat, măi, Daddy. De aceea, îți aducem prinos de recunoștință. Ție și supprefectei tale, duoamna Carmencita – această pildă vie a curajului de-a elibera Piața Victoriei cu gaze, tulumbe și pulane. Că tare ne-ați gazat, măi, Daddy, și ne-ați trimis direct la vot! Așa suntem noi, mai delăsători: dacă nu ne dai câteva rafale de gaze-n nas ori nu ne arată Ciordache deștu’ mijlociu, zău dacă ne urnim spre secție! Mă rog, de ăștia din diaspora se ocupă Veorica, așa e ea, mai grijulie…

    Îți promitem că mergem la vot și data viitoare, Daddy! Stai fără grijă, de-acum ne ocupăm noi de toate, că abia am prins gustul. Slavă ție că ne-ai învățat cât de important e votul! Votul ăla simplu, cu care o să vă belim noi pe voi!

    Slavă ție, Faraoane!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    EDITORIALE DE GRIGORE CARTIANU:

    * Nu e vierme, e limbric

    * Alexandra trăiește. Sorinei i-a fost luat un rinichi. O lume paralelă, clădită de ticăloși pentru proști

    * Votați PSD! Votați monstrul din Caracal!

    * Adio, Radu Moraru! Să fii iubit… de medici, că ai mare nevoie! Gânduri la despărțirea de Nașul TV

  • Raza la cap pătrat – Ziariștii

    Raza la cap pătrat – Ziariștii

    „Raza la pătrat”, a gângurit Vio-Vasilica, pierdută, când o reporteriță a întrebat-o cum se caculează aria cercului.

    În acele clipe, pe fața ei se citea prostia bubuitoare. Ți se făcea milă de ea, dar nu, aici nu e loc de milă, pentru că nici ea n-a avut milă să ne gazeze, ea cu guvernul ei, și nici să ne hingherească pe străzi, după miezul nopții…

    Și nici să facă țara praf n-a avut milă, aruncând în aer echilibre și bugete și deficite și inflații…

    N-a avut milă nici de fetele violate și nici de bătrânii tâlhăriți de recidiviștii pe care madam Raza-la-Pătrat i-a scos din pușcării anticipat și i-a le-a dat drumul pe străzi, să facă noi crime, violuri și tâlhării…

    Când năprasnica întrebare a jurnalistei i-a aterizat pe luciul cerebral, Vasi-Viorica a redevenit eleva proastă, cu privire tâmpă, care a picat ambele trepte la liceu.

    A redevenit toanta din banca a doua, care se înspăimânta la apropierea tezei și înlemnea pur și simplu când vreun profesor îi striga numele, ca s-o asculte.

    Marți seară, la Parlament (ce blasfemie!), Vio-Vasilica a luat poziția proastei tocilare, nu a proastei indolente. Nu, ea a învățat formula pe de rost, uite, aseară a repetat-o cu voce tare de zeci de ori – pi er pătrat, pi er pătrat, pi ori raza la pătrat... -, s-a culcat cu ea în gând, nu are cum să n-o știe, dar când întâlnește privirea bănuitoare a dascălului se pierde, uită tot, iar după o sforțare titanică își amintește vag o frântură de formulă, pe care se grăbește s-o rostească, altfel – Doamne ferește – o uită din nou: raza la pătrat! Acel pi, grecescul π, s-a pierdut undeva în ceața memoriei…

    „Ați spus că ați dat meditații la matematică, fără a lua bani pentru aceste meditații. Ne puteți spune cum se calculează aria cercului?”, a întrebat profesoara-reporteriță.

    „Raza la pătrat”, a glăsuit Vasi-Viorica închizând ochii și creispându-se la gândul că iar a spus o prostie. Și da, inevitabilul s-a produs, n-avea cum să fie altfel: a spus p prostie. Atunci o speria râsul în cor al clasei, răutățile colegilor ei, acum o tertorizează gândul că o vede o țară întreagă…

    Și, inevitabil, o vede. Și, inevitabil, râde de ea. Căci orice om cu minimă mobilitate în cutia craniană ar fi știut să evite penibilul, să-i răspundă ziaristei printr-o fentă – vai, dar e atât de simplu… v-aș sugera să-i puneți această întrebare domnului Iohannis, s-ar putea să aveți surprize… Sau: vă mulțumesc pentru întrebare, dar nu voi comite aroganța de a-mi etala cunoștințele acumulate în cei 17 ani de școală, inclusiv facultatea…

    Dar Vio-Vasilica n-a găsit ieșirea, pentru că Vio-Vasilica e tocilara proastă a clasei. Ar fost ceva să fie proasta-descurcăreață a clasei, dar ea e proasta-proastă a țării.

    Raza la cap pătrat.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    EDITORIALE DE GRIGORE CARTIANU:

    * Nu e vierme, e limbric

    * Alexandra trăiește. Sorinei i-a fost luat un rinichi. O lume paralelă, clădită de ticăloși pentru proști

    * Votați PSD! Votați monstrul din Caracal!

    * Adio, Radu Moraru! Să fii iubit… de medici, că ai mare nevoie! Gânduri la despărțirea de Nașul TV

  • Seara în care Viorica Dăncilă a pierdut definitiv alegerile prezidențiale. Mulțumim, Olguța – Manda!

    Istoria vieții politice mioritice va consemna dramoleta de teatru absurd de marți seară, de la ședința CEx al PSD, ca fiind cea mai imbecilă „asasinare” politică a propriului candidat comisă vreodată de un partid din România.

    Orgoliile cu iz de parvenitism ale lui Claudiu Manda și ale nevestei sale, Lia Olguța Vasilescu, supărarea lor că nu reușesc să pună mâna mai repede pe șefia PSD, au provocat un scandal care a compromis total orice șansă a Vioricăi Dăncilă în turul 2 al alegerilor prezidențiale.

    Cearta de mahala, cu țipete, jigniri și lacrimi, ironii ieftine și imensă ipocrizie în care s-a transformat ședința CEx al PSD, ne dezvăluie echipa de conducere națională a PSD în „pielea goală”, așa cum este în realitate, nefardată de declarațiile politice și de publicitatea politică plătită prin mass-media.

    Doi parveniți cu merite incontestabile în distrugerea PSD

    Ce (mai) este grupul de lideri ai PSD? Nimic altceva decât o gașcă formată din indivizi care par a fi evadați din lupanare, care se ceartă isteric într-un limbaj de cea mai joasă speță și care lovesc cu cuțitul pe la spate, după obiceiul vagabonzilor de mahala, atunci când dușmanul nu e atent. Acesta este adevăratul chip al actualei conduceri naționale a PSD, chip pe care probabil dracu’ ni l-a dezvăluit marți seară, batjocorindu-și epigonii, spre amuzamentul lui și al nostru.

    De ce au provocat cele două „genii” nefaste ale PSD acest scandal?

    Probabil pentru că au cedat nervos. În scandalul provocat de soții Claudiu Manda și Lia Olguța Vasilescu nu există nicio minimă logică de marketing politic sau măcar de cutumă de clan mafiot. Să-ți pierzi cumpătul atât de necesar unui om politic și să-ți compromiți propriul candidat la prezidențiale într-un mod atât de toxic, încât odată cu candidatul îți mutilezi și partidul a cărui conducere vrei să o cucerești, asta înseamnă nu că ai patru biluțe-n pantaloni, ci doar că ești un cretin notoriu și fără speranță de vindecare.

    Olguța și Olguțul

    Probabil că asupra celor doi se exercită presiuni fantastice. Nu știm ce forțe îi grăbesc pe cei doi să comită greșeli șocante, așa cum a fost declanșarea acestui scandal imens și fatal pentru PSD și pentru candidata Viorica Dăncilă. Poate că sunt grupări oculte care au investit masiv în cei doi și nu și-au primit profitul promis. Ori poate că este vorba de dosare instrumentate de DNA a căror evoluție este total nefavorabilă unuia dintre cei doi.

    Ori poate că, de fapt, este vorba doar de prostie. Prostia crasă a parvenitului ajuns în vârful copacului și căruia începe să i se vadă mizeria din fund.

    PSD-ul de după CEx-ul de marți seară nu mai este PSD-ul pe care-l știam. Adică un partid toxic pentru destinul european al României, dar care era, minimal, un partid frecventabil. Când PSD era condus de grupările baronilor locali, în organizațiile teritoriale era disciplină și pe alocuri, chiar profesionalism în propagandă și acțiune politică. La nivel național conduceau cu mână forte un Ion Iliescu sau un Adrian Năstase, iar discuțiile din CEx-ul PSD, chiar dacă pline de tensiuni, de jocuri de culise și de ipocrizie, se purtau elegant, spre salvarea aparențelor că PSD ar fi un partid modern, condus de oameni cu oarecare pretenții de intelectuali.

    PSD-ul actual, cu o echipă de conducere destructurată de jocurile oculte și totodată stupide ale celor doi epigoni ratați ai pușcăriașului Liviu Dragnea, este o stafie muribundă.

    Moștenire de la Dragnea

    Vor mai merge pe teren, cu eficiența cunoscută, primarii și activiștii PSD pentru a susține candidatura Vioricăi Dăncilă? Puțin probabil. Ținta de 50% plus 1 din voturi pentru fiecare județ este aberantă și nu va mobiliza activul de partid, așa cum s-ar fi întâmplat dacă liderii PSD ar fi transmis un mesaj de unitate. „Rechinii” din organizațiile locale ale PSD au simțit mirosul „sângelui” scurs în scandalul din CEx. Experiența lor politică îi va determina să caute rapid soluții pentru propria supraviețuire politică. Pentru „greii” PSD este evident că actuala conducere a partidului este toxică și extrem de periculoasă pentru interesele lor. Vor acționa în consecință și probabil că Viorica Dăncilă, Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda vor avea de plătit un preț politic foarte costisitor, după deja previzibilul eșec din turul 2 al alegerilor prezidențiale.

    Electoratul PSD a auzit spunându-se la cel mai înalt nivel al partidului că Viorica Dăncilă, candidat PSD la alegerile prezidențiale, este o proastă. Probabil că unii dintre votanții PSD, cei dependenți de locurile de muncă oferite pe bani publici de partid, își vor da votul „proastei noastre”, executând ordinul organizației locale de partid, dacă acest ordin va mai exista. Însă mulți dintre cei care au votat-o sau ar fi dorit să o voteze pe Viorica Dăncilă, măcar din dorința de a nu-l vedea pe Iohannis câștigător, vor renunța să mai mizeze pe candidata PSD. E greu, totuși, să votezi un candidat despre care, în propriul partid, se vorbește că e întruchiparea prostiei…

    Vasilica e la mijloc

    În concluzie, Claudiu Manda și Olguța Vasilescu au reușit marți seară, în aproximativ două ore, ceea nu ar fi reușit Klaus Iohannis, cu toată superioritatea lui intelectuală, nici în o sută de ore de dezbatere cu participarea contracandidatei sale: să compromită iremediabil șansele Vioricăi Dăncilă de a câștiga turul 2 al alegerilor prezidențiale.

    Gândind la binele țării, suntem obligați să mulțumim celor doi „călăi” ai candidatei PSD, Viorica Dăncilă. Și chiar asta vom face 🙂

    Mulțumim, Claudiu! Mulțumim, Olguța! Scandalul provocat de voi în CEx-ul PSD i-a oferit pe tavă lui Klaus Iohannis funcția de Președinte al României! Evident, să nu vi se urce la cap aceste laude, candidatul PNL ar fi câștigat oricum alegerile, însă criza fără precedent în care voi doi ați aruncat PSD-ul a risipit orice emoție în turul 2 pentru nenea Klaus! Cum spuneam, noi, românii pro-europeni, vă mulțumim!

    …iar pentru tine, Viorica, doar atât: Adio, „proasta Partidului”!

    Vasilico, spune drept…

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Regina Elena, mama Regelui Mihai, va fi adusă din Elveția și reînhumată la Curtea de Argeş, sâmbătă, 19 octombrie

    Regina Elena, mama Regelui Mihai, va fi adusă din Elveția și reînhumată la Curtea de Argeş, sâmbătă, 19 octombrie

    Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale reginei Elena, mama Regelui Mihai I, va fi adus în România în ziua de vineri, 18 octombrie 2019. Regina-mamă va fi reînhumată alături de fiul ei, în necropola regală de la Curtea de Argeş.

    Regina Elena, mama regelui Mihai I, a murit la Lausanne, în Elveția, pe 29 noiembrie 1982. Ea a fost înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud. România se afla atunci în crâncen comunism al epocii Nicolae Ceuşescu. Acum, regina Elena se întoarce în ţară, pentru a fi înmormântată în necropola regală de la Curtea de Argeş, alături de fiul ei, regele Mihai I.

    Sosirea în România va avea loc vineri, 18 octombrie 2019, ora 12, la Aeroportul Internaţional Otopeni, cu o aeronavă a Forţelor Aeriene Române, iar ceremonia de reînhumare se va ţine la Curtea de Argeş, sâmbătă, 19 octombrie 2019, la ora 12.00.

    Aspect de la aducerea în România a sicriului Regelui Mihai I, în anul 2017, la Aeroportul Otopeni (sursa foto: Google)

    La eveniment, accesul publicului va fi interzis, cei prezenţi fiind membri ai Casei Regale Române, Corpului Diplomatic, Armatei Române, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, dar şi trimişi ai altor culte şi confesiuni. Totul va fi transmis, în direct, de Televiziunea Română.

    Începând de vineri, 11 octombrie 2019, o carte de condoleanţe va fi deschisă la Palatul Elisabeta din Bucureşti. Ea va fi la dispoziţia publicului până luni, 21 octombrie. Condoleanţele pot fi transmise şi online, prin mesaje, la romaniaregala.ro.

    Începând de duminică, toţi cei care doresc să aprindă lumânări şi să depună flori, ca omagiu faţă de Regina-mamă Elena, pot să o facă în faţa Palatului Elisabeta din Bucureşti sau la Curtea de Argeş, în faţa Catedralei Arhiepiscopale şi Regale.

    Familia regală anunţă doliu pentru zilele de 18, 19 şi 20 octombrie 2019.

    Comunicatul Casei Regale a României cu privire la reînhumarea osemintelor Reginei Elena (sursa foto: Google)

    Programul funeraliilor reginei-mamă Elena, în România

    După sosirea la Aeroportul Internaţional Otopeni, cortegiul funerar se va deplasa spre Curtea de Argeş. Ruta va fi:

    • 13.00 – Chitila
    • 13.45 – Titu
    • 14.10 – Găeşti
    • 14.40 – Topoloveni
    • 15.05 – Piteşti
    • 16.00 – Curtea de Argeş.

    La ora 15.05 cortegiul va intra în municipiul Piteşti, pe care-l va traversa prin centru, apoi, la ora 16.00, va intra în orasul Curtea de Argeş, al cărui centru îl va străbate, de asemenea.

    De-a lungul localităţilor, coloana de maşini va înceti viteza, dar nu va opri.

    Siciriul cu rămăşiţele pământeşti ale reginei Elena va fi aşezat în Catedrala Episcopală şi Regală din Curtea de Argeş vineri, 18 octombrie 2019, la ora 16.45. Publicul va putea aduce omagii în faţa catafalcului începând cu ora 17.15.

    În ziua de sâmbătă, 19 octombrie 2019, cei care doresc să se reculeagă la sicriul reginei Elena o vor putea face între orele 8.00-10.00. În jurul catafalcului nu vor putea fi depuse flori. Acestea voi fi aşezate doar în faţa Catedralei.

    Necropola Regală de la Curtea de Argeş (sursa foto: Google)

    Majestatea Sa Margareta îi roagă pe cei care doresc să aducă flori, să aleagă doar flori albe, ca simbol pentru bunătatea şi seninătatea reginei Elena, bunica sa.

    Slujba de înmormântare va fi oficiată sâmbătă, la ora 12.00, în Catedrala istorică. Publicul va avea acces în parcul catedralei. La ora 12.40, sicriul, purtat pe umerii militarilor de la Brigada de Gardă Mihai Viteazul, va fi dus în Catedrala Arhiepiscopală şi Regală. La ora 13.00 va avea loc slujba de reînhumare.

    Destinul tragic al reginei Elena

    Cea care avea să rămână în istorie ca Regina Elena a României s-a născut prinţesă, la Atena, în data de 2 mai 1896. Ea provenea dintr-o dinastie ce avea strânse legături cu Casele Regale din Europa acelor vremuri.

    Prinţea Elena a Greciei (sursa foto: Google)

    Tatăl prinţesei Elena se numea Constantin şi era rege al Greciei. El a domnit între anii 1913-1917. De asemenea, regele Constantin era şi moştenitorul Caselor Regale din Danemarca şi Rusia. Mama prinţesei Elena era Sofia de Prusia, ce reprezenta latura occidentală a monarhiei greceşti, prin alianţe cu familiile regale din Marea Britanie şi Germania.

    Prinţesa Elena a Greciei devine a României în luna martie a anului 1921, prin căsătoria cu prinţul Carol, fiul regelui Ferdinand. La 25 octombrie 1921, prinţesa Elena năştea prematur un băiat. Copilul a fost botezat Mihai, ca omagiu adus domnitorului Mihai Viteazul, înfăptuitorul primei Uniri a principatelor române.

    Regele Carol al II-lea, regina Elena şi prinţul Mihai (sursa foto: Google)

    Mariajul dintre Carol şi Elena s-a deteriorat tot mai mult, astfel încât în anul 1925 Carol şi-a părăsit familia şi a plecat în străinătate, renunţând la tron. Acesta s-a stabilit în Franţa, unde a avut o relaţie amoroasă cu Elena Lupescu.

    Viitorul rege Mihai I a moştenit tronul României la moartea bunicului său, regele Ferdinand, în anul 1927. În acel moment, Mihai avea vârsta de 6 ani. Din 1930 până în 1940, Carol al II-lea se întoarce în România, unde îşi detronează propriul fiu, domnind ca rege.

    Ultimii şapte ani ai monarhiei româneşti, din 1940 până în anul 1947, cu mari frământări sociale şi politice, sunt marcaţi de domnia regelui Mihai I, care ia, din nou, locul tatălui său la cârma regatului. În decembrie 1947, regele Mihai I este alungat din România de către regimul comunist, instalat la Bucureşti cu forța tancurilor sovietice.

    Regele Mihai I, mângâiat pe obraz de mama sa, Regina Elena (sursa foto: Google)

    În exil, regele Mihai I a fost urmat de regina-mamă Elena. Aceasta s-a stins din viaţă în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne, în Elveţia, fiind înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud. În ultimele clipe, regina Elena a fost înconjurată de regele Mihai I şi regina Ana, dar şi de nepoate, rude şi alţi apropiaţi, membri ai Caselor Regale din Europa.

    Paul Palencsar este teolog, jurnalist şi realizator de film documentar
  • Victor Ciorbea şi soţia sa au fost iertaţi de ANAF. Ei aveau datorii la stat de 270.000 de lei

    Victor Ciorbea şi soţia sa au fost iertaţi de ANAF. Ei aveau datorii la stat de 270.000 de lei

    ANAF a şters datoria de 270.000 de lei pe care Victor Ciorbea şi soţia sa, Lacrima, o aveau către statul român. Sumă reprezintă 70% din impozitele restante, ce nu au mai fost plătite de familia Ciorbea din anul 2008, respectiv 2013.

    Victor Ciorbea a ajuns la cârma instituţiei Avocatului Poporului la 15 mai 2014, fiind numit în timpul guvernării lui Victor Ponta. Conform Constituţiei României, Avocatul Poporului este singura instituţie care poate ataca ordonanţele de urgenţă ale Guvernului.

    La momentul numirii în această funcţie importantă, Victor Ciorbea avea datorii uriaşe la bancă, de peste un milion de euro. Banii fuseseră folosiţi pentru amenajarea casei familiei, de lângă lacul Floreasca, cu 700 de metri pătrați şi piscină.

    În intervalul 2014-2019, în care Victor Ciorbea a condus Avocatul Poporului, datoriile familiei Ciorbea la stat au crescut. Aceştia nu mai plătiseră din 2008 asigurările de sănătate, iar din 2013 nici impozitele pe venit. Suma restantă era de 370.000 de lei.

    Victor Ciorbea a strâns la ANAF datorii de peste 165.000 de lei, din impozite pe venituri . O ordonanţă de urgenţă a Guvernului Dăncilă, din luna august a acestui an, l-a pus pe Ciorbea pe lista celor care beneficiază de ştergerea penalităţilor. Astfel, i s-au şters peste 115.000 de lei şi a plătit doar 50.000 de lei, echivalentul veniturilor familiei Ciorbea pe o lună de zile. Lacrima Ciorbea, soţia sa, avea datorii către statul român de 210.000 de lei, din care au fost şterse 150.000.

    Victor Ciorbea, alături de soţia sa, Lacrima Ciorbea (sursa foto: Google)

    În situaţia lui Victor Ciorbea se află şi Robert Negoiţă, primarul PSD al Sectorului 3 din Capitală, care acumulase datorii la bugetul de stat de 50 de milioane de lei.

    Victor Ciorbea scria în declaraţia de avere aferentă anului 2018 că, alături de soţia sa, a acumulat venituri de 600.000 de lei pe an. Victor a câştigat 150.000 de lei pe an, salariul de Avocat al Poporului, dar şi o pensie specială de 157.000 de lei anual. Soţia sa, Lacrima, a câştigat, ca avocat, 93.000 de lei pe an şi o pensie de 199.000 de lei anual. Un calcul simplu arată că familia Ciorbea a avut un venit lunar de 50.000 de lei, din salarii şi pensii speciale.

    Victor Ciorbea a fost prim-ministru din partea PNȚCD, într-un guvern de coaliţie, în anii 1997-1999.

    Fiica sa, Oana Ciorbea, este absolventă a Universităţii Harvard, fiind stabilită în Statele Unite ale Americii. Aceasta s-a căsătorit, în vara anului 2013, cu omul de afaceri american Chandler Joel Reed. Nunta celor doi a fost un eveniment fastuos şi a avut loc la New York.

    Aspect de la nunta Oanei Ciorbea cu omul de afaceri Chandler Joel Reed (sursa foto: agentiadepresamondena.com)

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Cumpănașu murdărește și 10 august! Zice că la mitingul Diasporei au venit „zbengoși, șmenari și boschetari”, trimiși de Cioloș sau de USR. Sursă sigură: i-a spus lui o curvă din Italia

    * VIDEO. Cumpănașu, mitocanul delirant cu amenințări naziste: „Iohannis, nici să rămâi în țară nu vei mai putea după ce voi fi președinte!” / „Eu sunt Corrado Cattani de România!” / „Tu câte clanuri mai ascunzi, Iohannis?” / „Ai în fața ta viitorul președinte al României! Poporul mi-a dat mie această putere, ție nu ți-a dat!”

    * Cumpănașu, delir total: „Am adus scutul de la Deveselu, am salvat laserul de la Măgurele. Și câștig doar 12-13.000 de euro pe lună!”

    * Averea colosală a escrocului Cumpănașu. Anul trecut a câștigat 30.000 de euro pe lună, dintre care 84% din bani publici. Și-a cumpărat 6 case în 4 ani!

    * Cumpănașu a făcut un șmen și cu alocațiile copiilor! A luat 300 de lei pe lună când toți copiii primeau 85 sau 200 de lei

    * Cumpănașu, escroc pe toate fronturile. Nu are facultate, dar predă la universități de stat, e masterand și își face doctoratul!

    * Crima din Piața Constituției a fost comisă de ucigași de profesie, eliberați de PSD+ALDE prin recursul compensatoriu! În loc de 15 și 17 ani, ei stat după gratii 10 și 11 ani

    * Adio, Radu Moraru! Să fii iubit… de medici, că ai mare nevoie! Gânduri la despărțirea de Nașul TV