Grigore, Popescu, Lazăr și Mrzljak se simt bine. În schimb, Fara și Răuță acuză frisoane și o stare generală proastă. A fost chemată Salvarea.
Potrivit site-ului doardinamo.ro, începând de miercuri seară, starea celor doi jucători care au simptome s-a înrăutățit de la oră la oră, iar stafful medical a început să-și facă probleme serioase.
5 dintre cei 6 infectați fac parte din nucleul de bază al lotului
Joi a fost chemată Salvarea, pentru a-i duce la spital pe Fara și Răuță, să fie internați.
Sursa citată afirmă că și ceilalți 4 jucători depistați cu coronavirus urmează să fie duși la spital, unde li se va face un al doilea rând de analize. Dacă rezultatele primului test vor fi pozitive, urmează să fie internați, chiar dacă sunt asimptomatici.
Chiar dacă restul jucătorilor vor ieși negativ și la al doilea rând de teste, pentru Dinamo apare o problemă serioasă de lot. Dintre cei 6 jucători, 3 au fost titulari la ultimul meci (Popescu, Mrzljak și Răuță), iar un al patrulea a intrat pe parcursul jocului (Lazăr). Potențial titular este și Grigore.
Așadar, chiar dacă LPF va decide că Dinamo poate continua competiția, soluțiile avute la îndemână de antrenorii Gigi Mulțescu și Cornel Țălnar vor fi mult reduse.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Aflat în campanie de racolări politice, partidul-caricatură al lui Dan Voiculescu l-a înregimentat și pe deputatul Eugen Durbacă, care a intrat în Parlament pe lista ALDE, dar s-a adăpostit oleacă și la Pro România. Fost primar al orașului Galați, Durbacă bifează al 11-lea partid din penibila sa carieră politică.
Partidul Puterii Umaniste – Social-Liberal (PPU-SL) anunță cu mândrie înrolarea deputatului Eugen Durbacă. De-acum deține un recordmen: cel mai mare traseist din România.
Eugen Durbacă a trecut prin 11 partide: PSM, PDSR (actualul PSD), PDAR, ApR, PD, UNPR, PLR, PC, ALDE, Pro România, PPU-SL.
Este o revenire a lui Durbacă în cocina politică a Varanului, dat fiind că, prin 2015, el s-a mai adăpostit oleacă și în Partidul Conservator (PC), partidul prin care Dan Voiculescu a făcut trecerea revoluționară de la PUR la PPU-SL, adică de la Partidul Umanisr Tomân la Partidul Puterii Umaniste!
Bucurie la Galați, fericire în Turcia, entuziasm în Zambia
Într-un comunicat difuzat de partidulețul lui Dan Voiculescu, Durbacă susține că aduce în PPU-SL și 2.000 de membri de la Pro România, partidul lui Ponta.
„Odată cu noul lider umanist, organizația județeană PPU-SL Galați se consolidează cu 2.000 de noi membri. Totodată, Eugen Durbacă a anunțat, în cadrul unei conferințe de presă, că 14 organizații Pro România din județul Galați urmează să se alăture PPU-SL.
«Din 51 de zone în municipiul Galați, alături de noi au venit 39 de zone, respectiv aproximativ 2.000 de membri (din Pro România – n. red.). În judet, până în prezent, și-au manifestat dorința de a fi alături de noi 14 organizații, urmând să discutăm și cu ceilalți. Sunt convins că o bună parte vor trece la Partidul Puterii Umaniste – Social-Liberal. Sperăm că PPU (social-liberal), prin calitatea oamenilor, va avea un cuvânt greu de spus și la alegerile locale, și la alegerile parlamentare», a precizat deputatul Eugen Durbacă”.
Trecerea lui Durbacă la PPU-SL le-a provocat o mare bucurie și negustorilor din bazarul de la Istanbul, și vânătorilor din triburile africane, dat fiind că deputatul traseist este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Turcia și Republica Zambia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
După 13 luni, a vorbit din nou Liviu Dragnea. Ce oroare! Ce senzație de întoarcere în coșmarul de care abia scăpasem!
Am fost curios să văd ce spune după un an și ceva de meditație. S-o fi schimbat vreun pic? O avea vreun regret pentru ce a făcut? O fi măcinat de sentimentul vinovăției? L-o străbate vreun fior de bună-credință?
Da’ de unde?! Am văzut aceeași canalie infectă, același mafiot fără scrupule, aceeași carne stricată.
Minciunile scârboase au țâșnit din gura lui exact ca pe vremuri, când în aceeași gură storcea roșia patrioată, la televizor, ca să nu fie otrăvit de Europa cu chimicalele sale.
A spus, Dragnea porcul, că-l suna Kovesi pe Coldea și-i spunea că-l bagă la pușcărie pe Dragnea – porcul – pentru că a îndrăznit să meargă la Gâdea și să ia apărarea Antenei 3. Cică i-a spus Coldea lui, porcului. Nimeni nu confirmă, e suficient că gârluie porcul. Sau coicăie, cum se zice la noi, la olteni.
L-am regăsit intact pe Dragnea derbedeul în lamentarea ironic-ticăloasă: „În dosaru’ ăsta, cu Teldrumu’, eu nu prea știu de ce sunt acuzat. E vorba de două drumuri… Am înțeles că ar fi rămas doar un drum în dosar, dar o să văd mâine… Drumurile există! Deci, practic, eu sunt acuzat că în timpul mandatului meu s-au făcut două drumuri”.
L-am regăsit plenar pe Dragnea mitomanul, în afirmația voluntară, nici măcar provocată: „Ceea ce am promis în 2016 s-a îndeplinit. Ceea ce am trecut în programul de guvernare s-a îndeplinit”. Sută la sută, nimic lăsat nerezolvat! Zero spitale regionale, din 8 promise, înseamnă exact 100%. Autostrăzile – 100%. Școlile, creșele, grădinițele – 100%. Investițiile – 100%. Voi înțelegeți că nimic nu e sub sută la sută?!
În realitate, doar hoția a atins – și pe alocuri a depășit – 100%. Și salariile camarilei PSD au fost mărite peste 100%. Programul de guvernare a fost îndeplinit!
Apoi apare Dragnea mafiotul, cel care amenință, intimidează, recurge la șantaj. O mostră de gangsterism, în acest dialog:
Anca Alexandrescu: „Am văzut că Vasile Dâncu va fi adus cu mandat într-un dosar legat de dvs., cu Teldrum. Poate că-l vor aduce să dea declarații, să se delimiteze de dvs.?
Liviu Dragnea: Eu sper să nu! Dar chiar nu am de unde să știu nici ce gânduri are, nici ce obiective are… În schimb, eu… indiferent ce a spus el, eu nu mă dezic de el.
Cu Dragnea ticălosul ne întâlnim în fiecare minut din „interviu”. Mai ales când el încearcă să-l acopere pe Dragnea hoțul. Iată cum explică el faptul că va fi inculpat în dosarul Teldrum, în care au fost prăduite peste 20 de milioane de euro din fonduri europene: „Între timp, stând aicea, probabil că am făcut ceva prostii pe la garaj și trebuie să fiu inculpat”. La garajul Penitenciarului Rahova se referă, unde… „mai o mașină de reparat, mai o sudură, mai de făcut o scară, o poartă…”
În șueta dintre Liviu Dragnea și fosta lui consilieră, care nu i-a pus nicio întrebare esențială, l-am revăzut pe dracul. Era neschimbat, doar că avea căști la urechi. Dracul în persoană, dracul drac.
Du-te dracu’, dracule!
————————————
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Adina Mara Mihai, patroana unei firme care gestionează deșeuri medicale, a fost arestată preventiv, miercuri, de Judecătoria Cornetu, într-un dosar privind deșeurile medicale periculoase, arată o decizie publicată pe Portalul justiției și citată de G4Media.ro.
Adina Mara Mihai este parteneră de afaceri cu Cătălin Hideg, o „primadonă” a afacerilor dubioase cu măști de protecție. De asemenea, Adina Mara Mihai a fost directoare într-una dintre firmele lui Hideg.
Abonat la contractele cu statul, Cătălin Hideg controlează norocoasa firmă Romwine&Cofee, al cărei obiect de activitate este distribuirea băuturilor alcoolice și a produselor alimentare. Firma a fost înființată în 2019, în satul Uzunu, comuna Călugăreni, județul Giurgiu, iar în martie 2020 a obținut un contract pentru a furniza statului român 1,7 milioane de măști de protecție. Contractul i-a fost dat de Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), din subordinea Ministerului Finanțelor.
Procurorii Parchetului de le lângă Judecătoria Cornetu au făcut miercuri percheziții. Ei au cerut judecătorilor arestarea Adinei Mara Mihai, acuzată de două infracțiuni în dosarul deșeurilor medicale periculoase.
Pe site-ul firmei Sanimed, controlată de Cătălin Hideg, apare un director-surpriză: Adina Mara Mihai!
În aprilie 2020, publicația Buletin de București a scris că Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, condus de dr. Adrian Streinu-Cercel, a încheiat un contract de peste două milioane de lei pentru servicii de colectare, transport și eliminare deșeuri periculoase și chimice. Câștigătoarele contractului sunt firmele Mediline Exim și Stericycle Romania.
Firma Mediline Exim este condusă de Adina Mara Mihai, patroana arestată miercuri! Cu ea a făcut afaceri Adrian Streinu-Cercel, un mai vechi client al organelor de anchetă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Istoria vieţii lui Cosmin Zaharia este una de film cu trecere la Hollywood. Dacă şi-ar fi regizat-o el însuşi, ar fi fost cu siguranţă un succes la fel de mare cum se anunţă şi pelicula pe care a produs-o el însuşi, despre care vom vorbi în continuare.
Am aflat întâmplător de tânărul regizor şi actor român stabilit în capitala Marii Britanii, dar trebuie să recunosc că m-a fascinat proiectul lui de pământean: a ales să investească toată viaţa lui de până acum, în orice formă exista ea (timp, energie, bani) pentru a produce pe speze proprii un film de lung metraj. Şi a reuşit.
„Dacă mi-ar fi spus cineva că o să fac pe banii mei un lung-metraj, i-aş fi zis că e nebun”, developează el acum filmul experienţei sale unice, care i-a permis totuşi să-şi împlinească visul vieţii sale: acela de a produce singur, pe puterile proprii, o peliculă în care să se vadă tot ce poate oferi el mai mai bun acestei lumi.
„The Music Island” – căci aşa se numeşte producţia cinematografică – va apărea în curând pe piaţă. Dar până atunci, vă propun să-l cunoaştem mai bine pe cel care a creat-o cu tot ce-a putut să pună el la bătaie. Nu este încă o vedetă, în sensul clasic al cuvântului. Dar cu siguranţă merită să fie vedeta acestor clipe atât de complicate ale lumii noastre, în care puţini mai sunt dispuşi să rişte totul pentru un ideal.
Dacă admir ceva la acest tânăr pasionat şi credincios cauzei creaţiei, este că a pariat totul pe o carte. Că a renunţat la multe pentru a-şi vedea împlinit proiectul de suflet. Când cineva ca el, la început de carieră şi fără resurse, alege să-şi cheltuiască toată zestrea personală pentru un act de cultură, cum să nu-ţi scoţi pălăria în faţa lui?
Ascultaţi-l cu atenţie pe Cosmin Zaharia, cu respectul cuvenit celui care a pariat totul pe o singură carte! Sau pe un singur film. Poate să fie filmul vieţii sale…
De ce un film? Care e povestea lui sau cea din spatele lui?
„Filmul acesta este un vis pe care l-am avut din totdeauna și care acuma devine realitate. Iar pentru a-ți atinge un vis, nu prea e loc de compromisuri. La ce mă refer? Fiindcă, dacă stai, evident, toate speranțele tale pe parcursul vieții se tot acumulează, acumulează, acumulează și în momentul când ești pus în fața faptul de a realiza produsul acela și de a-ți realiza visul, vrei să-l vezi acolo finalizat cu orice preț. Deci, nu există nimic care să te poată opri! Cel puțin așa a funcționat la mine. Am pus absolut tot ce am avut: timp, energie, bani plus experiența mea de viață și experiența mea profesională.”
Despre povestea din „The Music Island”
„Subiectul filmului este libertatea omului de zi cu zi. Dar această libertate se schimbă în funcție de mediul în care trăiești. De aceea numele filmului se numește The Music Island. Lumea care aude de numele filmului se întreabă dacă este un musical. Nu este un musical. De ce însă acest nume? Fiindcă acțiunea pornește din Ibiza. Iar Ibiza este recunoscută pentru muzica electronică la nivel mondial datorită DJ-ilor care merg acolo și țin spectacole fenomenale. Și atunci, de aici vine originea titlului, dar, de fapt, această denumire este un concept pe care îl inventează personajul principal – Alex, pe care l-am jucat eu – și care își compară libertatea lui și o transfigurează în acest nume de musical. Cam asta este tema filmului.”
Totul a început în paradisul din Ibiza
„Povestea filmului nu este povestea vieții mele. Singura chestie din realitate pe care am preluat-o a fost, de fapt, momentul în care am plecat în Ibiza și m-am apucat de scris scenariul. Inițial, în 2017, am plecat acolo pentru a avea o vacanță de câteva luni și mi-a plăcut foarte mult sentimentul pe care mi l-a dat insula respectivă, Ibiza. Energia oamenilor, pozitivitatea, frumusețea insulei… Şi aşa m-am apucat să scriu un scenariu. L-am filmat în Ibiza, l-am filmat în Londra, l-am filmat în Cluj și în București și l-am filmat în Kavarna – Bulgaria.
Chiar dacă a fost o producție independentă, nu am făcut compromisuri când a fost vorba să-l finalizez exact așa cum am vrut eu. Am scris scenariul și pe urmă m-am apucat să-l pun în realitate. Echipa de producție călătoarea dintr-o țară în alta. Și actorii călătoreau dintr-o țară în alta. Una dintre rețetele succesului prin care am reușit să-l finalizez a fost faptul că lumea a avut încredere în mine și în pasiunea mea. Și întotdeauna le-am zis: acest film este un «low budget movie, but is not a low budget mind». Și chiar dacă nu sunt banii investiți ca într-un blockbuster, dar ideea și concepția lui și modul de a fi realizat… Am vrut să-l aduc cam la aceleași standarde.”
Cum a selectat singur actorii
„Am făcut personal casting pentru a găsi actorii potriviţi, un castingul internațional. Din America de Sud, Anglia, Luxemburg, Grecia, Belgia de pe tot globul. Selecția a fost făcută de mine. Există grupuri speciale pentru actori și platforme specializate pentru castinguri. Am pus anunțuri, apoi actorii mi-au trimis CV-urile, m-am uitat pe ele, mi-am făcut o idee, am ales pe câțiva pe care i-am și chemat la casting. După un prim casting am selectat câțiva, după care am făcut un al doilea casting pentru cei finali.
În film costă totul. Toată lumea știe că timpul costă bani. Dar dacă vrei să știi un mediu în care timpul costă bani cu adevărat, acela este filmul. Fiindcă, să zicem, în cinci ore tu trebuie să plătești autorizație, cateringul, actorii, mașini, echipă absolut orice. Și nu poți să dai greș. Adică, poți să-ți permiți să dai greși atâta timp cât ai un buget enorm, dar dacă ai un buget mic și trebuie restrâns, trebuie totul calculat foarte, foarte, foarte, foarte strict și foarte bine încât încerci să diminuezi șansele eșecului cât mai puțin.”
Scenă din filmul „The Music Island”. Nu întotdeauna un regizor, fie el şi la început de carieră, e mulţumit de cum merge filmare
Dacă cineva îmi spunea că voi face un film de lung-metraj, la început, îi spuneam că e nebun, din start. A doua chestie pe care aș putea să o spun este că, după experiența asta, chiar și dacă e vorba de cel mai prost film făcut pe planeta asta – pe producătorul acelui film eu îl respect, fiindcă știu acum ce înseamnă să faci un film. Îți mănâncă toată viața, mai ales la nivelul la care l-am făcut eu, adică eu să produc, să regizez și să și joc în el. Trei ani de zile nu am făcut absolut nimic altceva.
Evident, am avut și un alt job pe lângă, pentru că Londra nu-ți permite nimeni să stai să te uiți la cer și aștepți să-ți pice bani în mână, de aceea am mai avut și un al doilea job, uneori lucram și 40-50 de ore pe săptămână.”
Cum a muncit din greu pentru a face bani pentru film
Alex, eroul principal, este un motociclist înrăit
„Dar bani pentru film nu i-am obținut din job-ul ăsta. Banii pentru film i-am obținut din economii și de asemenea din economii pe care le-am făcut cu mulți ani în urmă, plus banii pe care am putut să-i obțin în Ibiza. Eu zic că secretul pentru care s-a întâmplat acest film a fost încrederea oamenilor în mine. Probabil am avut spiritul ăla și, cum să zic eu, farmecul de a putea să-mi vând filmul și ideea.
Fiindcă, așa cum spuneam mai devreme, le spuneam actorilor – este un film cu buget redus, dar cu mintea deschisă, la standarde înalte, nu este echivalent banilor. De aceea consider că oamenii i-am atras prin pasiunea mea, i-am atras prin ideea filmului, prin dedicarea mea și prin absolut toată energia pe care am investit-o, fiindcă eu nu cred în noroc. Norocul ți-l creezi, tu-ți creezi șansa. Adică, dacă eu nu mă apucam de el, eu nu încercam să-l scriu, pe urmă mă duc în Ibiza în 2018, să mă apuc de filmat, să îmi iau un job pe lângă, să mă apuc de repetat cu actorii, să filmez, după care îmi iau o pauză, ce noroc aveam?
Cam ce înseamnă să filmezi o scenă
„Am o scenă pe care consider că este una dintre cele mai bune din film și care este cea mai dificilă din film la nivel actoricesc. E o scenă pe care am repetat-o cinci luni, cu o actriță din Polonia – Natașa. Cinci luni de zile am repetat pe scena respectivă! De fapt, cele mai dificile scene din film am vrut să fie filmate într-un singur take. Adică, fără cut-uri, nu am folosit prim-plan, nu am folosit nimic. Camera vine și urmărește personajul, iar personajele trebuie să curgă exact ca la teatru.
Este exact ca și în realitate, este o situație reală, dar care este surprinsă în același moment și de cameră. Camera devine un al treilea personaj, care vine și se infiltrează în peisaj. Scena asta a fost foarte greu de jucat, pentru că la un moment dat are și ceva violență, este o scenă foarte, foarte intensă a trebuit foarte mult repetat pe ea, dar pot să spun că este, hai să spun, una din diamantele filmului. Cinci luni am repetat cu Nataşa pe skype, a venit o dată și în Londra de am pus o parte din coregrafie, după care am continuat să repetăm și înainte cu două săptămâni de filmări ne-am întâlnit și am repetat mult, mult pe scena respectivă.”
De unde a făcut rost de camere video, dotare etc.?
„Aparatura a fost închiriată. Cameramanul deține camera respectivă, camera cea mai bună la nivel mondial, tipul ăsta de cameră e folosit şi la blockbuster-uri. Nu mi-am permis să filmez cu trei camere deodată, asta înseamnă un buget enorm.
Unde este minusul aici: timpul, tu nu poți salva timp aici, și pot să apară erori mai ales la continuitate, fiindcă trăgând de atâtea ori aceeași scenă pot să apară mici erori. De exemplu, o mână e deplasată sau altceva. E mai greu la montaj. Evident, ai o persoană care se ocupă de continuitate dar, oricum, erorile pot apărea.”
Filmul meu The Music Island va apărea la Festivaluri la sfârșitul acestei luni, voi avea varianta 5.1 de sonorizare și pe urmă voi aplica la câteva Festivaluri Internaționale, dar voi alege mult Festivalurile Independente de Film, fiindcă consider că așa va fi vizionat. La Festivalurile mari mai sunt și alte obligații, pentru că ele colaborează între ele. Vreau să-mi fie vizionat filmul. Spre toamnă filmul va apărea pe piaţă.”
După 16 ani de hegemonie, Ecaterina Andronescu pierde controlul total al Universității Politehnica București (UPB). Ea a fost învinsă la scor zdrobitor de Tudor Prisecaru, în alegerile de joi, pentru funcția de președinte al Senatului UPB: 77-31.
Prorector în perioada 2016-2020, Tudor Prisecaru (62 de ani) este noul președinte al Senatului UPB, funcție care părea rezervată pe viață „patroanei Politehnicii”, Ecaterina Andronescu (72 de ani).
Rezultatul scrutinului de joi a fost spectaculos: Tudor Prisecaru – 77 de voturi, Ecaterina Andronescu – 31 de voturi.
Mandatul lui Prisecaru este de patru ani (2020-2024). Acesta va coabita cu rectorul UPB, Mihnea Costoiu (48 de ani).
Vicepreședintele Senatului UPB este în continuare Anton Hadăr, iar cancelarul Senatului este Ionuț Mircea Petrescu.
„Abramburica” – pensionată de creația creației sale!
Ecaterina Andronescu (72 de ani) iese din joc în mod neașteptat, fiind învinsă de propriile creații. Ea a fost rector al UPB timp de 8 ani (2004-2012) și președinte al Senatului UPB alți 8 ani (2012-2020).
În 2012, ajunsă la maxima ei influență politică (era și ministru al Educației în Guvernul Ponta), a fost nevoită să renunțe la scaunul de rector, pentru că legea nu permite mai mult de două mandate în această funcție. Atunci și-a desemnat un succesor, în persoana unui mediocru fidel: Mihnea Costoiu. „Abramburica” a aranjat lucrurile în așa fel încât să controleze total Politehnica bucureșteană, în formula Andronescu – Costoiu.
Ulterior, Mihnea Costoiu a dezvoltat o relație de încredere cu Tudor Prisecaru, pe care l-a cooptat în echipa sa atât ca prorector la UPB, cât și ca secretar de stat pentru Cercetare în perioada în care Costoiu era ministru delegat pentru Cercetare (impus de Andronescu!).
Așadar, Tudor Prisecaru („creația lui Costoiu”) a detronat-o acum, cu un scor umilitor, pe Ecaterina Andronescu („creatoarea lui Costoiu”), scoțând-o practic la pensie!
Cine este Tudor Prisecaru
Tudor Prisecaru (62 de ani) a absolvit Facultatea de Inginerie Mecanică a Institutului Politehnic București (actuala UPB) în 1982.
A lucrat ca șef de echipă reparații la Combinatul Siderurgic Călărași, apoi inginer stagiar la Combinatul Siderurgic Galați.
În 1990 a obținut titlul de doctor în științe inginerești, cu specializarea Cazane de abur și Teoria arderii. A devenit asistent universitar în același an, iar 6 ani mai târziu era șef de lucrări la Catedra Echipament Termomecanic Clasic și Nuclear.
Din 2008 este profesor invitat la École de Mines de Nantes, în Franța.
În perioada 2008-2012 a fost decan al Facultății de Inginerie Mecanică și Mecatronică.
În 2012-2015 a fost secretar de stat responsabil cu Cercetarea, în Guvernul Ponta (ministru Mihnea Costoiu).
Din februarie 2017 este membru în Consiliul Directorilor la Institutul Internațional de Cercetări „Theodore von Karman” (Belgia).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În ultima vreme, PPU – partidulețul lui Dan Voiculescu – a înregimentat mai multe cunoscute de pe scena politică, toate controversate sau compromise: Teodor Meleșcanu (senator), Cătălin Harnagea, Dorel Căprar (deputat), Corneliu Dobrițoiu. În partidul-garsonieră îi așteptau deja Maria Grapini (europarlamentar) și Grațiela Leocadia Gavrilescu (deputat).
Generalul în rezervă Corneliu Dobrițoiu, fost ministru al Apărării, s-a înscris în acest weekend în Partidul Puterii Umaniste (social-liberal), a anunțat formațiunea politică patronată de Dan Voiculescu.
Dobrițoiu a fost ministru al Apărării din partea PNL în 2012, pe vremea când partidul era condus de Crin Antonescu și făcea parte din sinistra USL (alături de PSD și de PC, cum se numea atunci jucăria politică a infractorului Dan Voiculescu).
Corneliu Dobrițoiu a fost și senator PNL în legislatura 2012-2016. La trecerea în rezervă, în 2006, el avea gradul de general-locotenent.
Personaj compromis total, Dobrițoiu a declarat cațavencian, duminică, într-un comunicat: „România are nevoie acum mai mult ca oricând de oameni cu viziune, de patrioți, de oameni care să ia deciziile cele mai bune pentru țara lor și pentru români. Proiectele politice și dorința reală de a construi m-au determinat să mă alătur PPU (social-liberal). Am credința și convingerea că împreună vom reuși să ducem la bun-sfârșit multe dintre aceste proiecte”.
Dobrițoiu va conduce Departamentul de Apărare și Ordine Publică din cadrul „garsonierei politice” PPU.
Pe 24 mai 2016, Corneliu Dobrițoiu a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice și participație improprie la fals intelectual. În plus, generalul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către MApN în valoare de 15.846 de lei.
Dobrițoiu a avut un termen de încercare de 3 ani, care a expirat anul trecut.
Dobrițoiu a făcut parte dintr-un grup de generali și ofițeri care în perioada 1999-2005 au pus la cale un șmen: și-au atribuit locuințe de serviciu în mod ilegal (unele luate de la RAAPPS), apoi le-au cumpărat la preț subvenționat de MApN, devenind proprietari contra unor sume derizorii.
Captura securistului pușcăriaș: doi șefi ai spionilor + doi penali
În ultima săptămână, PPU (fost PUR, fost PC) a înregimentat mai multe personaje compromise:
Teodor Meleșcanu – senator, fost șef al Serviciului de Informații Externe (SIE), fost ministru la Externe, Apărare și Justiție
Cătălin Harnagea – fost șef al SIE
Dorel Căprar – deputat exclus din PSD, fost șef al Comisiei de apărare din Camera Deputaților, cercetat penal în dosarul șpăgilor de la vămile din vestul României
Corneliu Dobrițoiu – fost senator, fost ministru al Apărării, condamnat penal (un an de închisoare cu suspendare).
Securistul & pușcăriașul Dan Voiculescu și-a adus lângă el, așadar, doi foști șefi ai spionajului românesc (Meleșcanu și Harnagea) și doi penali (Dobrițoiu și Căprar). Iar campania de achiziții nu s-a încheiat!
Doi dintre cei patru (Meleșcanu și Dobrițoiu) au condus Ministerul Apărării Naționale (MApN), iar unul (Căprar) a fost șeful Comisiei de apărare din Camera Deputaților.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vă spun sincer că este prima greșeală, în materie de politică externă, pe care o face Guvernul Ludovic Orban.
Guvernul României va trimite ajutoare, pentru lupta împotriva coronavirusului, în Ucraina. Eu nu spun că nu trebuie să ne ajutăm vecinii în lupta împotriva acestui virus, ba din contră, însă în cazul Ucrainei, ca și în cazul Republicii Moldova, aceste ajutoare trebuie strict condiționate.
Pentru că ceea ce face Ucraina cu etnicii români de acolo este o barbarie. Am fost acolo și tot ceea ce vă spun am trăit pe propria piele. Cea mai mare durere a lor este aceea că țara-mamă i-a uitat.
Ucraina duce o luptă acerbă de distrugere a tot ceea ce este românesc. Școli, biserică (deși acest subiect merită un articol separat), presă.
Cernăuți este un oraș în care limba română nu prea se mai aude. Ucrainenii nici măcar în engleză nu îți răspund. Asta am pățit la un supermarket în istorica urbe bucovineană.
Herța, Bănceni și Mahala exprimă durerea românilor de acolo. Cine vrea să cunoască suferința românilor bucovineni, să meargă la Mahala. Doamna primar Elena Nandriș este una dintre cele mai puternice voci ale românilor din nordul Bucovinei.
Să nu uităm faptul că președintele actual al Ucrainei a declarat că România a ocupat Ucraina. Deci, pe cine vrea Guvernul României să ajute?
Părerea mea este că Guvernul de la București ar trebui să înființeze un post de secretar de stat care să se ocupă de relațiile cu comunitățile românești din Ucraina. La fel cum este postul pe care acum îl ocupă doamna Ana Guțu, în legătură cu Republica Moldova.
Iar această funcție s-o ocupe cineva care este o voce puternică în zonă (momentan, îmi vin în minte numele domnilor Marin Gherman și Iurie Levcic).
Iar în privința ajutoarelor, acestea ar trebui distribuite preponderent în zonele în care trăiesc comunitățile românești. Asta, ca să dea un semn că România nu i-a uitat.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Revista culturală „Dilema Veche” primește sprijin pentru a-și continua apariția atât în formă tipărită, cât și online. Fundația SuperBet, finanțată de compania omonimă de pariuri sportive, a plătit 500 de abonamente până la sfârșitul anului. „Prețuim ideile valoroase”, punctează fundația chiar pe prima pagină a revistei.
„Am aflat din presă că cea mai importantă revistă culturală românească ar putea muri. Cultura menține sănătatea minții, la fel de necesară ca și cea a corpului. Așa cum am ajutat medicii și pacienții în ultimele trei luni, vrem acum să ajutăm și cultura”, spune Augusta Dragic, fondator și președinte al Fundației SuperBet.
„«Dilema Veche» a strâns în cele 843 de apariții săptămânale dilemele noastre, ale tuturor, în ultimele trei decenii. Este radiografie României, ceva ce nu putem lăsa să se piardă”, explică Augusta Dragic.
Prin Alexandra Dragicc, Fundația SuperBet spune că este posibil ca ajutorul să fie reînnoit pentru întregul an 2021, cu abonament pe 12 luni.
Luna trecută, Andrei Pleșu anunța închiderea revistei
În urmă cu o lună, când apariția revistei era suspendată din cauza carantinei, Andrei Pleșu vorbea de posibilitatea închiderii revistei. Pe 7 mai, filosoful publica un editorial cu titlul: „O dilemă mai puțin în presa noastră…”
„În contextul de acum, nu e cuviincios să ne plângem. Mor oameni, moare piața muncii, mor ramuri întregi ale vieții economice și financiare. Mor certitudini care păreau definitive, mor deprinderi private și comunitare «tradiționale», mor speranțe și instituții al căror temei părea de neuzurpat. Așa stând lucrurile, nu putem pretinde ca un săptămânal de cultură să supraviețuiască nestingherit. Da, «Dilema» (veche) se confruntă cu o iminentă dispariție. Condițiile de existență pe care ni le propune Holdingul Adevărul sunt, în fapt, un mod de a sugera retragerea…”, trăgea clopotele Andrei Pleșu.
Ulterior, Adevărul Holding – editorul revistei – a anunțat că „Dilema Veche” nu va închisă, găsind o formulă (fragilă) de a continua apariția ei. Sprijinul financiar venit acum, prin cele 500 de abonamente, este o gură de oxigen care elimină riscul ca publicația să sucombe până la sfârșitul anului 2020.
De la 1.000 la 1.500 de abonamente
„Dilema Veche”, revistă cu apariție săptămânală, vinde circa 4.000 de exemplare, din fiecare număr, prin rețeaua de difuzare a presei (chioșcuri, tarabe, mall-uri, hipermarket-uri, benzinării etc.).
La aceste cifre se adaugă în jur de 1.000 de exemplare care ajung la cititori prin abonament (atât arată ultimele date, cele pentru perioada octombrie – decembrie 2019, conform Paginademedia.ro).
Brusc, numărul de abonamente crește cu 50%, de la 1.000 la 1.500. Cele 500 suplimentare au fost contractate, de la începutul lunii iunie până la sfârșitul anului, de Fundația SuperBet, care este finanțată de compania de pariuri sportive cu același nume.
Începând din această săptămână, pe prima pagină din „Dilema Veche”, în colțul din dreapta sus, este tipărit un „timbru” cu mesajul: „Prețuim ideile valoroase – Fundația Superbet”.
Grupul SuperBet nu se află la prima implicare în mass-media. El finanțează apariția unei reviste economice de excelentă calitate, „New Money”, care apare o dată la două săptămâni.
Cel puțin 12.000 de euro în 7 luni
Datele financiare ale susținerii financiare a revistei de către Fundațis SuperBet sunt confidențiale. Se poate face, totuși, o estimare pornind de la costul oficial al abonamentelor la „Dilema Veche”.
Prețul de tarabă al revistei „Dilema Veche” este de 7 lei. Un abonament pe 6 luni costă 98 de lei (cu discount de 37%), ceea face ca pe 7 luni să se ridice la 115 lei.
Un calcul simplu spune că, pentru cele 500 de abonamente, Fundațis SuperBet plătește până la sfârșitul anului cel puțin 57.500 de lei (circa 12.000 de euro).
Abonamentele vor fi distribuite, probabil, angajaților și partenerilor grupului SuperBet, interesați de o publicistică de calitate.
A donat un milion de lei spitalelor anti-covid
Fundația SuperBet este finanțată de compania de pariuri sportive SuperBet, deținută, printre alții, de Sacha Dragic (soțul Augustei Dragic) și de fondul de investiții Blackstone.
Fundația a făcut donații în valoare de un milion de lei în timpul pandemiei de coronavirus, către spitale din București și din alte orașe ale țării.
Sacha Dragic este acționarul principal al grupului SuperBet, cu operațiuni în mai multe țări și cu o cifră de afaceri de 250 de milioane de euro în 2012.
Ca investitor, Dragic operează prin două vehicule:
fondul de private equity Mozaik Investments (alături de Roland Haas și Vlad Bușilă), prin care cei trei au achiziționat anul trecut 35% din lanțul de cafenele „5 to Go”;
fondul cu capital de risc DMoonshots, care finanțează start-up-uri și unde este partener cu Ștefan Dragic (fiul) și Branka Paicu. În portofoliul DMoonshot se află investiția de jumătate de milion de euro în Medicai, o platformă care permite colaborarea multidisciplinară între medici şi pacienţi.
Dezastru de proporții în Siberia: 20.000 de tone de combustibil și lubrifianți au ajuns în fluviul Ambarnaya, care alimentează cu apă potabilă orașul Norilsk. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a decretat starea de urgență.
Combustibilul a ajuns în apă după ce o cisternă-depozit, aparținând colosului metalifer Norilsk Nickel, s-a prăbușit. Incidentul a avut loc în data de 29 mai, la o centrală electrică din apropierea orașului Norilsk, aflat dincolo de Cercul polar arctic.
Conform cotidianului italian La Repubblica, este al doilea cel mai grav accident de mediu din istoria Rusiei moderne, după volumul de substanțe toxice pierdute în natură. Pe primul loc se situează scurgerea de petrol care a durat mai multe luni în anul 1994, în regiunea Komi.
Într-o teleconferință, Putin l-a certat pe directorul companiei Norilsk Nickel – care controlează centrala Ntek, unde a avut loc accidentul – pentru că nu au anunțat imediat despre cele întâmplate. „Trebuie să aud despre asta de pe rețelele sociale?”, s-a înfuriat liderul de la Kremlin.
Răspunzând apelului lansat de ministrul care se ocupă cu situațiile de urgență, Evgheni Zinicev, în timpul unei întâlniri dedicate eliminării substanțelor revărsate în fluviu în regiunea siberiană Krasnoiarsk, Putin a anunțat: „Accept propunerea dumneavoastră de decretare a stării de urgență la nivel federal”.
Pozând în salvator al națiunii, „părinte grijuliu al poporului rus”, liderul de la Kremlin a cerut „să se ia imediat inițiative pentru recuperarea substanțelor petrolifere care poluează mediul înconjurător”.
Ministrul Zinicev a anunțat că se va deschide o anchetă pentru a descoperi cauzele producerii accidentului și a promis că vinovații vor plăti pentru acest dezastru ecologic de proporții. Un angajat al centralei electrice din Siberia a fost deja arestat, iar cercetările continuă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Am o scenă pe care consider că este una dintre cele mai bune din film și care este cea mai dificilă din film la nivel actoricesc. E o scenă pe care am repetat-o cinci luni, cu o actriță din Polonia – Natașa. Cinci luni de zile am repetat pe scena respectivă! De fapt, cele mai dificile scene din film am vrut să fie filmate într-un singur take. Adică, fără cut-uri, nu am folosit prim-plan, nu am folosit nimic. Camera vine și urmărește personajul, iar personajele trebuie să curgă exact ca la teatru.