Klaus Iohannis este deja preşedinte în al doilea mandat, dar nici n-a apucat bine să fie ales că postacii „de bine” şi PSD-iştii mascaţi au demarat, pe internet, o campanie de demonizare a sa similară celei din 2014, imediat după ce a câştigat primul mandat la Cotroceni.
Urmare a acestui plan de intoxicare bine construit de specialiştii manipulării din 2014, doi ani mai târziu s-au văzut şi roadele: PSD şi Liviu Dragnea au câştigat alegerile parlamentare şi au pornit urgia anti-România. De ce se repetă filmul suferinţei noastre?
Actualul preşedinte a promis în campanie o „Românie normală”. Sigur, la modul general, toţi ne-o dorim, dar ce înseamnă „normală”?
Nu aşa facem România… „normală”!
Nu ştim la ce s-au gândit Iohannis şi staff-ul său, căci n-a existat, de fapt, o campanie despre „ce facem” din România. Am văzut cu toţii mai degrabă o pseudocampanie, în care nu planurile şi proiectele de ţară au fost miza, ci atacurile.
Pe undeva, … normal; când ai în faţă un adversar care numai normală n-a făcut ţara de când a pus mâna pe ea, la Revoluţie, ce să dezbaţi cu el?
Unii i-au sărit la gât lui Klaus Iohannis că n-a „dezbătut” cu Dăncilă, dar chiar n-ai ce discuta cu astfel de oameni în văzul lumii! Nu că tu n-ai avea ce spune sau că nu merită românii să afle ce ai în cap, dar NICIODATĂ într-un astfel de peisaj!
PSD s-a întărit din „dezbateri”
PSD nu e un partid, cu PSD nu aveai ce să dezbaţi niciodată nimic. Căci niciodată n-a contat, de fapt, „dezbaterea” cu urmaşii celor care au dat drumul la sânge în decembrie 1989 pentru a suge resursele naţiei. Pentru ei, democraţia a fost doar o vorbă goală, pe care sigur că au manevrat-o şmechereşte pentru a-şi atinge scopul: accesul la putere, pentru bani… şi iar putere, iar bani…
După mine, în NICIO campanie din 1990 încoace, nici măcar în cea din vremea lui Raţiu şi Câmpeanu, n-aveai ce căuta la aceeaşi masă cu „ilieştii”. La mese separate, da, ca să spui ce ai face tu din România dacă nu ar mai fi ei, da, asta da!
România a fost secătuită, golită, jefuită, făcută praf pe româneşte, şi din cauză că Opoziţia a stat la masă să „dezbată” cu PSD, fie şi doar în campanie.
PSD, nicio minune
De la astfel de mese electorale şi-a tras PSD seva de partid „democratic”, care vezi-Doamne a învăţat „regula jocului”, respectă statul, cetăţenii, „dezbate”. Cu jocul de scenă bine exersat, camarila PSD a putut să ajungă la butoanele puterii şi a pornit jaful tolerat de români chiar la vot, inclusiv în „dezbateri” electorale.
Deci, ce să „dezbaţi” cu cei pentru care alegerile şi campaniile electorale sunt doar simple instrumente de business personal şi de grup „social-democrat”?
Nu ai ce, sincer vorbind, cel puţin până arată că se reformează pe bune. Dacă mai e posibilă minunea asta la PSD… De aia, Iohannis a făcut ce trebuia să facă orice om… normal. Să nu stea la masă cu ei, dacă poate să n-o facă. Şi a putut, şi bine a făcut!
Alegerea sa era… normală. Logică. România dă acum semne că se desprinde de acel trecut mlăştinos şi murdar, care a ţinut prizonier poporul vreme de 30 de ani PSD-işti. Victoria lui Iohannis şi a Opoziţiei la europarlamentarele din 26 mai arată că se poate!
Dragnea putea să ne „ardă” şi mai rău
Dar atenţie, nu sunt decât două simple victorii! Războiul n-a fost câştigat încă. Uitaţi de preşedinte: alegerile din 2020 sunt chiar mai importante decât cele de anul acesta!
Cele locale, dar mai ales cele parlamentare. Oricât vor unii să-i pună în cârcă lui Iohannis mai mult decât poate duce oricine, indiferent cum îl cheamă, preşedintele e mai puţin important decât Parlamentul.
Dragnea a fost pe punctul să demoleze tot doar pentru că a avut pe mână majoritatea din Casa Poporului, nu Cotroceniul. Preşedintele s-a opus cu ce-a putut, dar nu el a fost cel care l-a blocat pe Dragnea, căci Constituţia i-a dat puteri slabe în raport cu Parlamentul.
Au fost legăturile noastre cu Occidentul, văzute şi nevăzute, anticorpii încă vii din justiţie şi din statul român cei care ne-au salvat. Însă dacă Dragnea nu era condamnat, cu Parlamentul pe mână, putea duce demolarea la un nivel şi mai dureros. Unul poate ireversibil.
Slavă Domnului că România n-a cedat, dar lecţia rămâne: alegerile legislative de exact peste un an devin cruciale.
A început cu „m-am pişat pe el de vot”
Dacă vrem să nu mai păţim ce-am trăit din 2016 încoace, am face bine nu să-l iubim pe Iohannis, dar măcar să nu-l tratăm ca pe un duşman.
Altfel avem toate şansele să repetăm episodul 2014-2016. În 2014, Iohannis a câştigat primul mandat.Imediat, armatele PSD din Facebook blindate cu muniţie fake news au început să-i fabrice o imagine demonică, aşa cum procedaseră şi în campanie: de hoţ, de „ciumă galbenă”, de „sas fără copii”, de „ficus”, de om aflat mereu în vacanţă etc. etc.
Aşa l-au tocat zi de zi. Rezultatul? După doi ani, parte din votanţii lui Iohannis s-au lăsat virusaţi de aceste campanii, sau „autodezamăgit” şi nu s-au mai dus la alegeri. Unii chiar se lăudat pe internet că s-au „pişat pe el de vot”.
Pe mâna lor au venit Dragnea şi Tăriceanu la putere, în 2016, pe valurile de urină ale celor supăraţi pe ei şi pe viaţă. Ce-am păţit după aceea, ca ţară şi ca locuitori ai ei, vreme de trei ani, nu mai vrem să ne aducem aminte.
Dar dacă avem puterea să ne privim în oglindă, să ne acceptăm erorile şi slăbiciunile şi să tragem concluzii pertinente şi salvatoare, atunci am face bine să nu repetăm acel scenariu.
Nu vă jucaţi cu focul!
Cei care fac din Iohannis un Dragnea fără mustaţă sunt fie iresponsabili, fie PSD-işti vopsiţi. Ori şi una, şi alta. De ce?
România are azi un preşedinte euroatlantic. Şi o imagine de ţară şifonată de atacul anti-UE, dar stabilizată pe axa Bucureşti-Bruxelles-Washington şi aflată acum în revenire de formă. Cu puţin efort şi mai multă înţelepciune – punând deoparte inclusiv antipatia manifestă faţă de actualul preşedinte – avem şansa ca la anul pe vremea asta să sărbătorim câştigarea războiului.
Iar abia din 2020 încolo, mai bine zis din 2021, taberele PNL, USR-PLUS şi PMP se pot sfâşia între ele fără frică. Pentru că nu vor mai avea în faţă, cel puţin pe termen de două mandate de Parlament, pericolul PSD şi al urmaşilor lui Ion Iliescu.
Îl vreţi pe Dragnea înapoi? Faceţi ca după 2014!
Dar până atunci, există un risc imens să repetăm episodul 2014-2016! Ceea ce va înseamna că degeaba a câştigat Iohannis, degeaba a câştigat opoziţia europarlamentarele, degeaba ne-a iertat Europa pentru derapajul din ultimii trei ani, degeaba a fost condamnat Dragnea, degeaba a venit Guvernul Orban la putere.
Va fi totul degeaba, dacă nu vedem cine e duşmanul adevărat. Şi dacă nu-l tratăm ca atare. Nu credem că Dragnea se încălzeşte deja la Rahova pentru o nouă eră tip 2016-2019? Citiţi-i mesajul de Ziua Naţională şi veţi înţelege de ce se antrenează cu discursuri anti-Occident! Are viitor, dacă România profundă îi întinde mâna. Dacă cei care pretindem că suntem „altfel” ne hăcuim între noi, atunci Dragnea sau orice clonă a lui va fi din nou pe cai mari.
Aliaţii lui nu sunt PSD-iştii. Nici sateliţi precum ALDE, Pro România, UDMR sau Minorităţi. Pe ei îi are deja în buzunar. Nu. Aliaţii lui cei mai valoroşi sunt cei care l-au votat pe Iohannis şi caută zilnic motive să regrete asta.
Chiar nu vrem să învăţăm nimic din istorie?
Vezi cazul acestei doamne din Italia, probabil bine-intenţionată, dar care a devenit cu sau fără voia ei un veritabil emiţător de depresie electorală specific perioadei 2014-2016 (e imens numărul de „like-uri”, la o postare scrisă parcă de Livache, nu de un votant pro-Iohannis!).
Sau cum au făcut şi alţii, după alegerile câştigate de Iohannis în 2014, când şi-au aruncat imediat votul la coş şi au ales să dea ţara pe mâna celui mai cumplit baron PSD-ist.
Aşa că, oameni buni care aţi votat Iohannis deşi nu vă place, nu faceţi ca doamna de mai sus! Şi nici precum cei care s-au „pişat pe el de vot” între 2014 şi 2016, după cum ei înşişi se lăudau pe acelaşi Facebook prea generos cu aberaţiile.
Căci dacă vă transformaţi din nou în ventilatoare ură necontrolată, cu siguranţă vă veţi face rău şi vouă, şi nouă, şi altora care n-au nicio vină. Rezultatul va fi un scor mare pentru PSD (iată că acum se reorganizează!) şi un viitor Parlament cu puţini parlamentari PNL, USR-PLUS şi PMP. Oare n-am mai văzut filmul ăsta exact acum trei ani, la alegerile legislative din 2016? Chiar nu vrem să învăţăm nimic din istorie? Nu? Bun, atunci ne mai rămâne un an să-l aducem pe Dragnea înapoi!
Prin comparaţie cu Ludovic Orban, merită luat în discuţie doar cazul Vioricăi Dăncilă, cea care a ocupat postul de prim-ministru înainte de liderul PNL.
În timpul lui Liviu Dragnea, alături de celebrii „Ciordache”, Nicolicea, Şerban Nicolae, „Mitralieră”, acest Anton Bacalbaşa, deputat PSD de Galaţi, a fost una dintre cele mai virulente voci în apărarea infractorilor şi anti-protestatarii #Rezist.
În mandatului noii Comisii Europene conduse de Ursula von der Leyen, UE şi-a propus să devină lider mondial în privinţa combaterii efectelor încălzirii globale produse de gazele cu efect de seră, şi asta într-un termen foarte scurt, pentru că avertismentele oamenilor de ştiinţă ne spun că şi-aşa s-ar putea să fie ultima strigare pentru salvarea Terrei.
Pentru corespondentul BBC pentru probleme de mediu, Matt McGrath, raportul IPCC este cel mai cuprinzător avertisment până în prezent cu privire la riscurile creșterii temperaturilor globale.
IPCC proiectează că o creștere globală a temperaturii de 2 grade ar pune capăt tuturor recifurilor de corali.
