ziaristii.com

Autor: Laurențiu Ciocăzanu

  • O rușine! Chiar s-a terminat criza coaliției?

    USR-PLUS este marele perdant politic al acestei crize. Sigur că, în ansamblu, pierde toată coaliția, dar cel mai afectat este partenerul numărul 2 (ca pondere electorală).

    Imaginea formațiunii lui Dan Barna și Dacian Cioloș este aceea că a provocat inutil o criză în vremuri de pandemie, dintr-un fixism: demisia premierului Cîțu, pentru simplul motiv că și-a exercitat un drept constituțional.

    Bolovănos sau nepoliticos, dar l-a demis pe Vlad Voiculescu pe lege și punct.

    USR-PLUS n-a obținut demisia de care s-a agățat cu disperare pentru a ridica la paroxism tensiunea în interiorul puterii.

    A renunțat la această condiție și va fi acuzat de Opoziție și de presa de propagandă a PSD că s-a întors cu coada între picioare ”la mălai”, ca să nu piardă controlul resurselor bugetare.

    Evident că liderii USR-PLUS vor replica folosind substantive ca ”responsabilitate”, ”interes național”, ”reformă” etc., dar impresia covârșitoare în opinia publică nu va ține cont prea mult de aceste idealuri altfel nobile.

    Vinovați pentru această situație sunt acei lideri USR-PLUS care au acționat copilărește, amenințând cu ruperea coaliției dacă nu pleacă premierul, fără să calculeze atent consecințele unei astfel de atitudini emoționale.

    Florin Cîțu iese întărit din această criză. A demonstrat că poate fi mână forte, că a rezistat presiunilor USR-PLUS și că, mai mult, a obținut chiar și susținerea publică a principalului său rival la șefia PNL, actualul lider liberal Ludovic Orban.

    Paradoxal, criza le-a folosit celor din PNL. Înainte de ea, era în toi competiția Orban – Cîțu, apăreau zvonuri că sunt certați, că se faultează reciproc etc.

    În timpul crizei însă, grație și mișcării abile a liderului PNL de a-l susține public ”100%” pe premier, rivalitatea a trecut în planul doi, iar masa de partid a putut remarca o surpriză: ”echipa Orban-Cîțu”.

    UDMR a fost ce este dintotdeauna: un grup așezat, înțelept, pragmatic și constructiv. Kelemen Hunor a ajutat la calmarea tensiunilor. ”Nu există alternativă la această coaliție”, a spus politicianul maghiar în toiul războiului PNL – USR-PLUS.

    Opoziția a câștigat cel mai mult din nebunia ultimelor zile. PSD a punctat cu discursul ”Convenția Democrată 2.0”, iar AUR a folosit prilejul pentru a poza din nou ca alternativă la toți cei din ”vechiul sistem”.

    Odată trasă linia cu plus și minus, important e că PNL și USR-PLUS au găsit drumul spre pace, din motive evidente. Liberalii nu-și doreau un Guvern cu susținere slabă sau la mâna PSD, iar USR-PLUS intra în proces de implozie odată cu trecerea în Opoziție și ”autostrivirea” între PSD și AUR.

    Pierderea accesului la resurse, la bugete și proiecte de miliarde era fatală pentru oamenii lui Barna și Cioloș, care spre deosebire de PSD și PNL nu au apucat să construiască o rețea de partid solidă, bazată pe interese (legitime).

    ”Actul adițional la Acordul Coaliției” este o rușine, în mare parte. Nu face decât să repete, negru pe alb, ce este evident, oricum: relațiile de lucru în echipă. Un fel de secret al lui Polichinelle.

    Faptul că premierul va trebui să-i anunțe pe cei de la USR-PLUS, dacă va dori să le mai arunce un ministru peste bord, nu e o mare noutate; era valabil și înainte, e valabil în orice formulă politică de acest fel.

    De altfel, Kelemen Hunor merită un premiu de sinceritate. „În acest act adițional nu există lucruri extravagante, ci doar câteva puncte accentuate. Sper că e singurul acord adițional”, a spus, fără floricele, președintele UDMR.

    Ridicol tot acest episod cu criza coaliției, mai ales după ce liderii au cam fugit de presă și nu au răspuns la întrebări.

    O ieșire jalnică, vorbe goale și… Caragiale ”(”Pupat toți Piața Endependeți”).

    Oare vor fi învățat măcar lecția primei rușini la putere? Și cât va ține ”Acordul completat”?

    Când Cîțu va dori să schimbe un alt ministru USR-PLUS, iar USR-PLUS nu va fi de acord, va mai ajuta cu ceva că premierul trebuie să-i anunțe politicos înainte pe oamenii lui Barna sau Cioloș?

    Pe bune?!

    (Text publicat pe VoxPublica.ro)

    POST SCRIPTUM

    Împărtășesc opinia lui Cristian Pantazi legată de firava înțelegere din seara aceasta. Am spus încă din iarnă, înainte de a se forma coaliția, că e născută moartă, din cauză că USR-PLUS stă pe un electorat (cam o treime din totalul votanților săi) care urăște de moarte PNL. Nimic nu poate funcționa bine cu un astfel de fundament.

    Dar iată ce scrie jurnalistul de la G4Media.ro:

    ”A doua luptă care-l așteaptă pe Cîțu e cea cu USR-PLUS. Ieșirea violentă a lui Cătălin Drulă și nemulțumirea manifestă a celorlalți lideri arată că a dispărut orice fărâmă de încredere. Se vor pândi la colț permanent până la viitoare criză, care nu va întârzia prea mult.

    (…) Tensiunea în coaliție rămâne la cote maxime, iar criza sanitară și cea economică o vor exacerba constant.

    Din punctul de vedere al interesului public, însă, rămâne de văzut după prima criză mare cât vor fi afectate calitatea și eficiența guvernării, dar și eficiența reformelor. Cum va mai putea colabora Cîțu cu Barna&co după ce a fost făcut imatur, iresponsabil, zombie politic? Ce sprijin reciproc își vor mai da în reformele atât de necesare din justiție, economie, companii de stat? Cât de viabil și eficient va mai fi actul de guvernare?”

  • Chiar e Cîțu un zombie?! – Ziariștii

    Rămân la convingerea că Vlad Voiculescu nu trebuia demis. În ciuda atacurilor dinspre toți la adresa lui, nu era cu nimic mai rău decât Nelu Tătaru sau Costache (PNL) și cu nimic mai prejos decât Bodog sau alții foști miniștri PSD.

    Toate acuzațiile aduse lui Voiculescu erau surmontabile politic, în fond nimic din ce-a greșit voit sau nevoit fostul ministru nu era capăt de țară, să fim serioși!Nici măcar ordinul care schimba condițiile de carantinare nu era. Se putea anula imediat, toți greșim și nu colcăie de genii în jurul nostru.Dar asta dacă relația dintre USR-PLUS și PNL nu era cea tip șoarecele și pisica de la bun început!Am spus încă dinainte de alegeri că nu e OK ca USR-PLUS să-și construiască discursul pe atacuri exagerate față de PNL (că e ”USL”, ”Ciumă Galbenă” și alte astfel de vorbe goale, bune pentru a hrăni veninul și nefericirea din sufletele celor care, ca să trăiască, au nevoie să urască). Am spus că nu ajută la nimic în afară de refularea răului interior.De ce? Pentru că un câștig electoral pe ură va avea efect de bumerang în cazul în care ajungi să faci echipă cu cei arătați cu degetul. Se întoarce împotriva ta, dar și a partenerilor. Asta e esența rupturii Cîțu – Voiculescu: temelia strâmbă a alianței PNL-USR-PLUS la guvernare.Evident, am fost făcut în fel și chip de adepții radicalismului politic, dar se vede, iată, că am avut dreptate.Nu poți construi nimic sănătos dacă nu știi arta compromisului în politică, asta e esența ei. Doar dictaturile au convingeri ferme și idei extreme; în democrație, soluția e pacea, nu războiul. Nimic nu iese bun din victorii ridicate pe măcel continuu.Acum, odată consumat faptul rupturii de moment, ce vedem? În loc să pună batista pe țambal, liderii USR-PLUS alimentează și mai mult spirala conflictului cu PNL. Cu ce scop? Ca să provoci o ruptură în PNL, delimitarea de Florin Cîțu și revenirea lui Ludovic Orban la Palatul Victoria (cum sugerează deja unii lideri USR-PLUS?Poate fi și asta o strategie. Dar nu e penibil să-l ”reevaluezi” acum pe Orban după ce exact acum 4 luni l-ai respins ca premier? De altfel, Orban și-a jucat onest cartea față de Cîțu și a respins oferta venită pe sub masă.Cum să privești însă ”flegma” lui Cătălin Drulă (un ministru pe care l-am felicitat public pentru atacul la „caracatița Rădoi” de la Metrou), care îl face ”zombie” pe șeful lui de Guvern?În mod normal, Cîțu ar trebui să-l demită și pe el pe loc. Nicăieri în lume un subaltern politic nu-și umilește liderul de cabinet în public. Dar Cîțu nu va mai plusa, îi ajunge capul lui Vlad Voiculescu.Totuși, care e miza alimentării acestei spirale a conflictului cu PNL după nefericitul episod cu ministrul Sănătății? Căci știe și un copil de la baltă că liberalii nu-și vor abandona premierul, mai ales că are susținerea președintelui Iohannis.Ieșirea de la putere? Bun, asta pot să înțeleg: te duci în Opoziție și toci mărunt Guvernul, cu planul de a crește în sondaje pentru următoarele alegeri.Dar e un plan sinucigaș. În Opoziție, dai peste PSD și AUR. Va fi înghesuială mare la înjurat PNL și o felie nu foarte generoasă de electorat pentru toți. Prin urmare, trec trei ani și constați că nu ai câștigat nimic, ba dimpotrivă.Între timp, pierzi o căruță de bani (primari, consilieri, contracte, proiecte, voturi) și nu faci decât să te asiguri că te vei îngropa politic. Am văzut multe exemple de creații politice cu bune intenții. Partidul Monicăi Macovei e doar unul dintre miracolele născute moarte, ăsta să fie modelul USR-PLUS?Există mulți oameni de calitate alături de Barna și Cioloș. Foarte mulți. Dar marea problemă a acestei construcții este imaturitatea politică, dublată de încurajarea filonului radical-tendențios din interior.Din această cauză, dacă nu se trezesc rapid și nu acceptă înfrângerea clară de moment în relația cu PNL, formațiunea care ar putea ajuta România să se schimbe masiv până în 2024 va muri pe mâna ei.Nu înțeleg jocul lui Dragoș Tudorache, care insistă cu schimbarea lui Florin Cîțu, decât prin prisma ideii că joci cartea „totul sau nimic”. Ori pleacă premierul, ori pleci tu în Opoziție. Sunt de acord cu ea dacă vrei să mori cu dreptatea în brațe. Dar nu cred că USR-PLUS chiar vrea asta. E o carte greșită.Există o singură soluție ca USR-PLUS să nu intre pe o pantă fatală: asumarea pierderii lui Vlad Voiculescu (Ministerul Sănătății va rămâne la USR-PLUS), punct și de la capăt. Cu Florin Cîțu premier, despre care eu continui să cred că a greșit prin decapitarea lui Vlad Voiculescu, și la treabă!Condiția pusă de Tudorache, Cioloș, Barna, bașca ”înjurătura” lui Drulă la adresa șefului său, nu sunt lucruri serioase și nu duc nicăieri.PNL nu va oferi nicio ”garanție” că nu se vor mai întâmpla ”accidente” de parcurs, cum vor, de fapt, liderii USR-PLUS când cer demisia lui Cîțu. NICIUNA.Asta ai, cu asta defilezi. Știu, e nasol. Ideal ar fi să guvernezi singur. Dar dacă ai doar 15% din voturi și vrei la putere, la masă nu sunt multe variante: PSD, PNL și cam atât…Nu e clar? E foarte clar. Dacă PNL e nașpa, PSD e iadul pe Pământ. Și-atunci, ce faci? Îți umfli mușchii după ce-ai primit o lovitură sub centură, ca să crapi de tot, sau absorbi lovitura și mergi mai departe cu vânătăi până când va ieși soarele și pe strada ta? Întreb și eu…

  • Cine câștigă și cine pierde din criza actuală

    Ce era de așteptat s-a întâmplat. Creșterea presiunii pentru demiterea lui Vlad Voiculescu – provocată fie de greșelile sale, fie de accidente sau incidente pentru care nu are nicio vină – a dus la decizia demiterii sale.

    Dar odată cu ea a venit și răsplata: USR-PLUS cere capul premierului Cîțu, acuzat de ”agresiune” prin gestul demiterii ministrului Sănătății. Ce va urma de aici încolo? Iată câteva idei.

    * Florin Cîțu a luat o decizie foarte grea, care îl poate costa funcția. Era între ciocan și nicovală: nucleul dur din PNL îi cerea ”acțiune”, parteneriatul la guvernare cu USR-PLUS îl obliga la prudență. În cele din urmă, a ales prima variantă, ajutat și de managementul discutabil al lui Vlad Voiculescu la Sănătate (decizia schimbării condițiilor de carantină fără consultarea primului-ministru e doar ultima eroare, pe o listă tot mai lungă).

    * Prin decizia dură de a-l demite pe ministrul Sănătății, Cîțu a demonstrat că poate fi și un politician ”de mână forte”, nu doar un bun economist sau un premier de criză. Dacă scapă cu bine după acest prim punct de cotitură în cariera sa, Florin Cîțu își consolidează forța de lider și crește în cursa șanselor pentru a câștiga șefia PNL la viitorul congres. Susținătorii lui Cîțu pot spune acum: ”Iată, Ludovic Orban a cedat prea mult în fața USR-PLUS pentru a obține șefia Camerei Deputaților, pe când actualul premier bate cu pumnul în masă și le arată lui Cioloș și Barna că nu ei fac legea”.

    * Dacă însă va ieși tot mai șifonat din această criză, poate chiar rămas fără funcția de premier (așa cum cere USR-PLUS), Cîțu va avea o carieră politică la nivel înalt tot mai șubredă, cu șanse aproape nule de a mai cuceri prima poziție în PNL.

    * Ludovic Orban nu are nimic de pierdut și nimic de câștigat din criza provocată de demiterea lui Vlad Voiculescu. Dacă nu pică Florin Cîțu, el își vede de munca de campanie în interiorul PNL pentru șefia partidului. Dacă pică actual prim-ministru, Orban devine virtual premier și practic fără rival în lupta pentru funcția numărul 1 în PNL.

    * Reacția dură a USR-PLUS după demiterea lui Voiculescu deschide șansele unei rupturi a coaliției. Condiția pusă PNL de sacrificare a lui Florin Cîțu nu poate fi acceptată de liberali. Caz în care, USR-PLUS se plasează în afara guvernării și în Opoziție, alături de PSD și AUR (o asociere care sună grețos din start).

    * Plecarea USR-PLUS de la putere, mai ales când în România vor intra zeci de miliarde fonduri UE, ar fi un dezastru pentru formațiunea condusă de Dacian Cioloș și Dan Barna. În Opoziție, USR-PLUS va fi ”strivită” între PSD și AUR, va fi lipsită de acces la resurse, nu va rezista solid până în 2024 și nu va avea viitor.

    * Dacă totuși USR-PLUS nu cedează, PNL poate rămâne la guvernare fără ajutorul PSD. Va rupe parlamentari de la USRPLUS (pe care îi va ”cumpăra” la bucată, cu funcții și acces la buget), la fel va face cu alții de la PSD și AUR, toți putând forma un viitor grup parlamentar ”independent” care să susțină cabinetul condus de PNL

    * Criza de azi are o explicație de fond: coaliția PNL – USR-PLUS s-a născut moartă din fașă, din cauza nucleului dur din USR-PLUS care a ales războiul total cu liberalii, în campania electorală de anul trecut, în loc de parteneriat și compromis necompromițător. Cu o astfel de temelie șubredă, nimic nu putea anunța o viitoare guvernare unită. Colac peste pupăză, condiția pusă de USR-PLUS ”fără Ludovic Orban premier” a sădit și ea semințele unei relații din start nervoase.

    * Vlad Voiculescu plătește cu funcția nu doar pentru că a greșit sau că a gestionat prost Ministerul Sănătății în pandemie; nu a fost un ministru nici mai bun, nici mai rău decât alții. Ci și pentru alte motive: rezistența sistemului la schimbare, comunicare proastă, condiții grele în pandemie pentru cel mai încercat minister etc. Vlad Voiculescu nu merita demiterea, dacă relația dintre PNL și USR-PLUS era una solidă. Cum însă ea a fost proastă din ”naștere”, sacrificarea ministrului explică gestul lui Florin Cîțu

    * USR-PLUS poate fi marele perdant al gestului tranșant al premierului Cîțu de a-l demite pe Vlad Voiculescu. Dacă va continua la guvernare după ce a pierdut un lider important, plus cu actualul premier în continuare în funcție, va avea imaginea ”învinsului” pus cu botul pe labe și acuzat că rămâne la putere pentru ”mălai”. Dacă însă va alege calea dreaptă, a principiilor și a bătăliei cu răul vechiului ”sistem”, va merge într-o Opoziție și mai dureroasă decât puterea.

    Text publicat și pe VoxPublica.ro

  • Votând-o pe Firea la Cotroceni, îl veți vota de fapt pe pușcăriașul Dan Voiculescu

    După ce-a distrus Capitala în doar 4 ani de mandat, „Sârma-din-colon” vrea să distrugă și țara din 2024 încolo, alături de Înalt Prea Exmatriculatul din Academia SRI, Marcel Ciolacu. Ce tandem infect ar fi: Firea – președinte, Ciolacu – premier!

    Dacă s-ar produce așa ceva – Doamne ferește! -, ar fi cea mai mare catastrofă politică, socială, economică și ce vreți voi din istoria postrevoluționară a României.

    Credeți că Firea ar conduce țara din 2024? Nici vorbă. România s-ar umple oricum de „sârme”, „amenințări” și „sabotaje”. Votând-o pe ea la butoane, îl veți vota de fapt pe pușcăriașul Dan Voiculescu, pe Varanul toxic, pe agentul Felix care turna tot ce prindea. Pe piratul cu o lentilă neagră la rama ochelarilor. El ar fi „zeul” patriei, al muncii „socialiste”. Cu această ocazie, s-ar întoarce la vechile năravuri din perioada ceaușistă.

    Din ce bani și-a construit imperiul financiar, dacă nu din escrocheriile făcute încă de pe vremea în care exista doar presă de partid și de stat?

    „Sârma-din-colon” ar fi un simplu obiect de decor pe la Cotroceni. Un ofițer de presă. Ar ieși în fața națiunii cu tot felul de comunicate, în care s-ar plânge de 10 ori mai mult că e sabotată, că i-a mai băgat cineva un aliaj de cupru, zinc, plumb printr-o savarină „roșie”.

    La distanță de 34 de ani, am avea un nou șef, Firea, întovărășit cu un fost pușcăriaș, Dan Voiculescu, așa cum era Ion Iliescu cu dictatorul Nicolae Ceaușescu, cel care și-a petrecut aproape 7 ani prin închisori, inclusiv în celula H de la Doftana.

    Dar până și Iliescu, judecat pentru crime împotriva umanității în evenimentele sângeroase produse în urma căderii comunismului, s-a certat cu Ceaușescu și a fost retrogradat de acesta, devenind, din tovarășul său de nădejde (prim-secretar al CC al UTC, șef al Secției Propagandă a CC al PCR, ministru pe probleme de tineret), un biet director de editură.

    În schimb, Firea a rămas în relații la fel de bune cu Dan Voiculescu, din perioada în care îi era angajată devotată la Antene. De-acolo a învățat să-și ascută și antenele în politică.

    Și-ar îndeplini visul Varanul pușcăriaș dacă ar vedea-o la Cotroceni: racheta în jilț, propulsată din laboratoarele Antenelor.

    Până acum, toate rachetele lansate de Antenele sale au eșuat lamentabil, prăbușindu-se înainte de a se desprinde de sol. Exemplu: candidata la ultimele alegeri prezidențiale, Ramona Ioana Bruynseels, care spunea că Rusia e membră NATO.

    Nici nu vreau să-mi imaginez ce-ar putea fi.

    Am rămâne fără căldură, cum i-a lăsat pe bucureșteni în mandatul ei de primar.

    Am rămâne și fără apă caldă, cum au rămas și bucureștenii în mandatul ei de primar.

    Ne-ar lăsa într-o beznă totală, cu noi contracte date în toiul nopții unor baroni PSD-iști, pe la 1.41, când dormim duși. Ea ar fi trează.

    Nu degeaba și-a pus Varanul doar o lentilă neagră pe rama de la ochelari, alta fiind inexistentă: cu un ochi să doarmă, să ne arate că sforăie prelung, dar cu altul să ne fure „noaptea ca hoții”.

    S-ar întoarce tramvaiele și autobuzele din Turcia, alea făcute fără licitație și pe bani grei.

    S-ar erdoganiza țara: n-ar mai exista DNA sau ar fi unul ca pe vremea lui Adrian Năstase, iar pușcăriașii ar fi românii care ies la proteste, nu cei care fură țara. Cei care fură ar fi eroii, cei care protestează ar fi hoții, „agenturili străine”, „oamenii lui Soros” etc.

    Din fost viceprimar, „Dulapul” Bădulescu s-ar vedea vicepremier. Cine altul să fie, dacă nu omul de încredere al „Sârmei-din-colon”?!

    Prima lui acțiune în „slujba” țării: ar ordona montarea de dulapuri la orice colț de stradă, unde i-ar băga pe toți cei care ar cuteza să conteste deciziile PSD, așa cum a vrut să facă și cu Nicușor Dan, în vara anului trecut, înainte să ajungă primar general al Capitalei.

    Și presa ar fi închisă în „dulapuri”, mai rău ca în vremurile lui „Bombonel” Năstase.

    Bădulescu și-a luat un examen serios în acest sens: e expert în înjurături și amenințări atât în scris (i-a scris Anei Ciceală, consilier USR, pe un caiet: „O bag în p… mă-sii pe Ana Ciceală!”), cât și oral („Mă, da’ ce râzi așa? Hă-hă-hă? Zdreanță! Ești bărbat sau ce p… mea?”, i-a spus lui Adrian Moraru, fost candidat PNL & USR-PLUS la Primăria Sectorului 3).

    Vă dați seama cine urlă? Cine vrea să conducă România? Un PSD intens mediatizat la Antenele Varanului pușcăriaș, care ne-a lăsat la început de pandemie cu stocuri zero la echipamente medicale de protecție.

    De aia am și fost vreme de două luni în stare de urgență, așa cum a zis și premierul Florin Cîțu: ca să facem rost de măști, combinezoane, viziere, aparatură pentru spitale.

    Nu puteam să ne plimbăm pe străzi fără să fim protejați. E ca și cum am fi ieșit pe-afară în pielea goală în plină iarnă.

    Cine să cumpere echipamentele medicale? Sorina Pintea? Păi, n-ați văzut, ea aștepta cu nerăbdare să-i vină șpaga, iar când i-a fost virată suma de 120.000 de lei, a exclamat cu euforie: „Super-tare!”.

    Toți pesedeii ăștia s-ar reîntoarce la jefuit. I-ar spăla bine Antenele lui Felix: din hoți s-ar transforma în eroi, din pușcăriași închiși pentru mită în foști deținuți politici, arestați pentru că au vrut binele națiunii.

    Lista aia, prezentată în urmă cu doi ani de Clotilde Armand (pe atunci, europarlamentar USR), cu zeci de odrasle PSD-iste plantate în instituțiile statului, s-ar multiplica fără număr.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Înainte de toate, trebuie salvate vieți, nu bani!

    Redeschiderea școlilor, chiar și gradual și în funcție de nivelul de infectare, este o greșeală.

    La fel orice măsură de relaxare din motive de ”salvat economia”, ”dreptul la educație”, ”libertatea”.

    Înainte de toate trebuie salvate vieți, nu bani, nici norme sociale sau sloganuri! Nu poți face profit, carieră, nu putem avea succes și nu vom putea reveni la traiul aproape normal de dinainte, dacă vom călca printre cadavre pe străzi, la morgi sau prin spitale.Spun asta de anul trecut încoace de când am fost prins în tragedia pandemiei care a lovit Spania exact în urmă cu un an, trăită de mine pe viu, fiind efectiv blocat trei luni în casă, în regiunea Valencia.În mai multe intervenții televizate de lângă Mediterană, mă declaram atunci foarte fericit pentru România; Guvernul Orban luase măsuri prompte, prevenind un impact dezastruos care ne amenința țara odată cu revenirea acasă a sute de mii de ”diasporeni”, forțați de carantina totală din Europa să se refugieze în patria-mamă.Luni bune, România a stat bine, dar pe măsură ce a lăsat garda jos impactul îmbolnăvirilor și al deceselor a devenit tot mai grav. Între timp, Spania, Italia, Germania și ale țări ce fuseseră efectiv devastate puseseră coronavirusul la respecte, lumea se bucura de plajă, terase, plimbări etc.Așadar, eram în contratimp. Asta se întâmplă și acum. Europa se află în faza în care era când mă aflam eu în Valencia, adică strânge puternic șurubul prin carantinare, în schimb România lasă garda jos ca în toamna trecută. Urmările se vor vedea în curând.Redeschiderea școlilor și relaxarea în zona de ”HORECA” sunt doar două dintre sursele care vor aduce și mai multă jale în țară.Zilele trecute, am avut o întâlnire cu niște prieteni. Era frig, deci trebuia să ne vedem undeva înăuntru. Au ales ei un bar din centru, nu contează orașul. Era ”full”. 80%, tineri sub 30 de ani. Spațiul, mic, nearisit. I-am rugat pe prieteni să alegem alt loc. Alături, era relativ la fel. Localul – ceva mai mare însă, distanță ok între mese, personalul de serviciu cu mască etc.Doar că înăuntru, evident, nimeni nu purta mască, fiind clienți la mese. Am stat cât am stat cu mască, la final am cedat și eu și am coborât-o sub barbă, pentru a-mi putea servi ceaiul și a fi auzit de ceilalți trei tovarăși de discuție.Cred că am stat așa vreo 30 de minute. N-am stat liniștit, pentru că până acum m-am ferit de a zăbovi prea mult într-un spațiu cu oameni fără mască. Dar am realizat că doar eu din cei vreo 30 de oameni dinăuntru eram preocupat de așa ceva.Desigur, dacă mai aveam vârsta lor, probabil m-aș fi comportat la fel. În general, de la tineri pleacă moartea, chiar dacă ei nu-și propun să trimită pe nimeni pe lumea cealaltă. Ei trăiesc și atât.Doar că unii vor lua virusul din astfel de locuri și-l vor da mai departe celor mai vulnerabili, poate chiar și unora din familiile lor, părinți sau bunici, ori eventual unor prieteni mai puțin protejați.Am realizat și că mulți au obosit efectiv de atâtea restricții, de acest fel de trăi. Unii gândesc, probabil, ”asta e, dacă e să-l iau îl iau și basta!”, aproape că s-au împăcat chiar și cu moartea din jur. Ce poți face în fața unui astfel de fenomen? Prea puțin.Mi-e clar că școala, dar și familia au eșuat în a-i educa pe tineri să fie atenți.M-am gândit și la patronii localurilor. Au pierdut mult din cauza pandemiei, au datorii, familii de întreținut, nimeni nu le oferă ajutor – pentru ei era mană cerească să aibă localul plin.Cât despre mine, aveam de ales? Da, însă era pe cât de simplu, pe atât de complicat. Nu puteam propune un alt loc pentru întâlnire, iar ceilalți trei oameni cu care m-am văzut sunt persoane responsabile, deci și ele s-au gândit la riscuri.Și dacă am fi ales un alt loc unde să discutăm, să spunem undeva unde puteam fi doar noi, oricare dintre noi putea fi sursă de focar asimptomatic, iar masca nu e întotdeauna cea mai sigură protecție.Trebuie să respecți concomitent distanța, să ai spațiul bine ventilat pentru a evita riscul de infectare cu aerosoli (sursa principală), să nu stai prea mult de vorbă față în față etc.Când trebuie să îți câștigi viața și să rămâi ”sociabil”, ai puține șanse de a respecta simultan toate condițiile care te pot feri de infectare.Puțini dintre noi pot sta feriți de lume multă vreme, iar unii sunt expusi zilnic riscului maxim (angajații din spitale, comerț, servicii publice, călătorii cu transportul în comun etc).A nu se înțelege că pledez pentru relaxare.Dimpotrivă, am fost și rămân exagerat de strict cu măsurile de protecție, am refuzat chiar prezența în studiouri TV, alegând varianta skype.Concluzia: când lași lumea să zburde liber prin viață în plină pandemie, oamenii vor profita și mai mult, mai ales că sunt cam sătui de restricții. Vor dori să se ”elibereze”, să ”scoată pârleala”, să se ”descarce”, să uite efectiv de tot!Dar tocmai de aceea, există AUTORITĂȚI și RĂSPUNDERE politică. Un Guvern, indiferent câtă hărmălaie și conspiraționiști mitingiști ar exista în jur, trebuie să își asume măsuri dure, nepopulare, pentru a salva cât mai multe vieți.Nu șoșoacele, nici nașii TV, ciolacii sau adepții lui Garcea răspund de viață, ei mai degrabă ajută moartea prin alimentarea publică a unor teorii iresponsabile, clădite pe minciună, fals, manipulare și în cele din urmă multă, foarte multă prostie.Viața oamenilor este întotdeauna în mâna liderilor aflați la PUTERE, care pot stăvili dezastre dacă înoată uneori și împotriva curentului.Dacă se lasă și ei purtați de valul populismului, atunci acest curent se va duce apocaliptic la vale și va izbi precum ghețarul topit din Himalaya, apărut și el parcă să ne arate că viața are nevoie de măsuri urgente, chiar dacă foarte nepopulare.

  • Tot Orban, Cioloș, Iohannis, Barna , Cîțu, Vlad Voiculescu sunt de vină?

    Gabriela Firea a adus Apocalipsa în București, cât a condus Primăria Capitalei. A risipit banii pe circ, presă servită generos din banii bucureștenilor și spectacole îndoielnice, în loc să repare orașul subteran, să oprească scurgerile din ”țevărie” și să-i pună la adăpost de iarnă grea pe plătitorii de taxe și impozite.

    Nu există niciun caz asemănător în Europa de capitală lăsată în frig și fără apă caldă!

    La Spitalul Matei Balș, evident că bolnavii aveau nevoie de aerotermă. Ce vină au ei că Primăria orașului a lăsat țevile de căldură să crape? De aici și până la tragedia soldată cu cinci morți n-a mai fost decât un pas.

    Faptul că iau foc spitalele din România nu mai e nicio surpriză, din acest punct de vedere.

    Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, are dreptate, indiferent cât încearcă unii să-l scoată vinovat pentru orice rău apărut din cauza celor dinaintea lui la guvernare: statul român este efectiv ”varză”, infrastructura – la pământ, managerii au fost numiți politic doar pentru a servi clientela de partid și a drena banul public, iar iresponsabilitatea a ajuns politică de stat.

    Asta e rețeta fatală care ia vieți în România și ea nu are nicio legătură cu Voiculescu, nici cu Florin Cîțu, Orban, Iohannis, Cioloș, Barna sau Kelemen Hunor.

    Până vom afla cauza concretă a incendiului de la Matei Balș care a răpit cinci vieți, avem sursa REALĂ a tragediilor din spațiul carpato-danubiano-pontic: proasta guvernare, populismul cauzator de moarte, jaful bugetar care ucide investițiile și cultivarea unui management de clan, în care șefii de instituții nu pot clădi nimic sigur și sănătos pentru că au fost învățați să folosească funcția în cumetrii de funcții și drenări de resurse, uitând să facă ordine și să impună reguli sfinte menite să prevină accidente chiar și pe vreme (Fi)rea.

    Vinovații principali sunt cei care au votat cum au votat, hai să spunem măcar de 10 ani încoace, până la alegerile din decembrie trecut, deși cauzele sunt și mai vechi.

    Pur și simplu, pofta alegătorilor pentru ”să mi se dea”, pentru măriri de pensii și salarii a îngropat siguranța vieții pe toate palierele: în spitale, pe șosele, în Capitala țării lăsată fără apă caldă și căldură, în Educație și putem continua cât vrem pe tema asta.

    Nici n-a început bine actuala guvernare că PSD și aliații lui din presă au sărit la gâtul oricui puteau, ca și când noul Cabinet PNL-USRPLUS-UDMR e la butoane de cel puțin două decenii.

    Evident, dacă tot suntem în plină criză sanitară, nu putea lipsi de pe listă Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. L-au ”tamponat” cum au vrut și n-au vrut: că e omul ”Big Pharma”, că schimbă angajații din minister, că nu rezolvă în câteva zile ce n-au făcut alții cu anii.

    Nu spun că Vlad Voiculescu este înger, în politica vremurilor noastre nici nu-i bine să fii, că sfârșești rapid cariera și nimic din ce-ai putea face bun nu va mai fi făcut vreodată.

    Dar este absolut mizerabil să transformi orice necaz apărut din senin și din cauze vechi sau foarte vechi în subiect de reproș politic.

    PSD a promis, în 2016, că va face nu mai puțin de OPT spitale regionale. N-a făcut nici măcar o rampă pentru persoanele cu dizabilități la un spital existent, darămite să pună temelia vreunui nou stabiliment medical.

    Fără îndoială că noii miniștri fac și vor mai face greșeli, vezi și tentativa lui Claudiu Năsui, ministrul Economiei, de a numi om-cheie  în instituție o apropiată a PSD-istului Orlando Teodorovici, pe deasupra și cu ”pedigree” securistic – o blasfemie din punctul de vedere al publicului USRPLUS.

    Dar ca jurnalist care urmăresc de 30 de ani politica din România și comportamentul omului de rând, nu pot să joc partitura ”echilibrată” când totul în jur o ia razna pe arătura propagandei PSD-iste.

    Nu mă aștept la tresăriri de onestitate din partea jurnaliștilor care de-o viață fac ce vedem și acum: caută nod în papură dreptei politice și exacerbează orice eveniment nefericit pentru a transmite un mesaj simplu populimii de stânga: ”de vină pentru ce vedeți este DREAPTA” (vorba Ciolacului).

    Nu, stimabililor, ca să revenim la matca adevărului adevărat: de vină sunteți și ați fost mereu doar voi! Din cauza politicilor voastre nesăbuite de a folosi banii statului și împrumuturile de țară pentru consum, n-au mai rămas fonduri pentru protejarea vieții oamenilor.

    Da, vor mai lua foc spitale, vor mai sări trenuri de pe șine, vom mai rămâne în frig și fără curent electric din cauza voastră și a celor care au ”pus botul” la pomeni mortale.

    Când ați mărit pensiile cu 40% la comanda lui Dragnea și execuția Olguței Vasilescu, ați știut bine de ce: ca să-i faceți pe pensionari să viseze la bani mai mulți și să-l obligați pe unul ca Florin Cîțu să dirijeze și ultimul leuț spre consum, lăsând țara în sapă de lemn investițională.

    Dar în vremuri de criză, ce putea da Cîțu din ultimele cotloane bugetare oricum nu era de-ajuns; prin urmare, pensionarul tot numulțumit era față de ”ce i se cuvine prin lege”. Iar consolidarea spitalelor sau construirea autostrăzilor – la Sfântul Așteaptă!

    Însă când nu investești în infrastructură, în rețele de distribuție, în partea profundă a țării practic, orice scînteie poate duce la dezastru. Iar voi ați semănat nenorocirile voit și conștient.

    În mod normal, într-o altfel de lume, asta se cheamă sabotaj, terorism chiar de natură politică.

    La noi, profitând de apetența oamenilor pentru înjurătură, pentru gâlceavă și dat vina pe primul ieșit în cale, s-ar putea să-i plictisiți repede pe votanți de noua guvernare.

    Dar nici ea nu trebuie să stea cu mâinile în sân. De aceea, tot spun eu că trebuie să fie UNITĂ, cum le-a cerut ieri și președintele Iohannis.

    Unită inclusiv când decidenții iau măsuri care provoacă deranj public. E preferabil pentru o guvernare să facă front comun în spatele unei decizii precum cea a lui Năsui, de a aduce o persoană controversată secretar general al Ministerului Economiei, decât să se sperie la primul atac televizat.

    Orban, Cîțu, Barna, Cioloș, Hunor trebuie să dea mână liberă decidenților și să le susțină deciziile, bune sau mai puțin bune, până în pânzele albe.

    Așa transmiți forță, putere, încredere și doar în maniera asta poți construi ceva care să se vadă la finalul celor patru ani.

    Altfel, dacă fiecare se sperie de primul linșaj mediatic și dă înapoi sau se ascunde pe unde poate, nimic nu vei putea schimba în profunzime în această țară minată efectiv cu bombe PSD-iste, întreținute mereu la foc mic de o pătură masivă de votanți care sunt chiar mai vinovați decât politicienii ”care dau”.

    Mai ales din cauza lor, a PSD-ilor, țara ia foc la fiecare pas.

    Iată de ce, nu există decât o singură cale pentru a preveni tragedii precum Piatra-Neamț sau Matei Balș: măturarea răului acesta PSD-ist la toate nivelurile, eliminarea ”spionilor” plasați de acest partid la butoanele administrației și motivarea electoratului dinamic, a întreprinzătorilor și angajaților din privat care, la un moment dat, să basculeze impactul în favoarea acelei Românii ce poate schimba țara în profunzime.

    Românii trebuie să simtă că au în față o guvernare unită, care nu se teme să spună adevărul despre cauzele reale ale răului, indiferent ce forme ia el, vezi ultima tragedie de la spitalul Matei Balș.

    Noua coaliției trebuie să-i ”sperie” cumva pe acei votanți care visează la întoarcerea vremurilor când ”li s-a dat”.

    Să-i facă să înțeleagă că s-au dus acele timpuri, că vinovații vor plăti, că există în țară o grupare care nu mai vrea să mituiască populația prin majorări de salarii și de pensii pe datorie, o echipă gata să se ia la trântă cu acest segment social obișnuit să gireze tragedii ”însămânțate” de PSD prin sugativarea banului public cu pomeni electorale.

    Ajunge!

  • 52 – Ziariștii

    Am puține fotografii din copilărie. Prin anii ’70 nu se făceau ușor: trebuia să vină fotograful, de departe. Nu putea face poze oricine, cu telefonul mobil, ca în ziua de azi, pentru simplul motiv că nu exista telefon mobil.

    Din puținele fotografii, unele s-au pierdut nu știu când, nu știu pe unde. Le-o fi băgat cineva pe foc, în vreo iarnă geroasă, la grămadă cu caietele de premiant din școala primară, cu compunerile entuziaste de la gimnaziu și cu bucățile de placaj pe care pictam peisaje…

    Oftez după toate astea, dar cel mai mult oftez după anii care s-au dus într-o viteză amețitoare.

    Am făcut școala primară în sat, la Brădiceni, gimnaziul în comună, la Peștișani (ambele, la o aruncătură de băț de Hobița lui Brâncuși), liceul la Târgu-Jiu („Tudor Vladimirescu”, mate-fizică), facultatea la București (TCM, construcții de mașini), armata la Buzău (parașutism).

    În facultate am fost integralist nu pentru că aș fi fost vreun premiant (asta mi se întâmpla la I-VIII), ci pentru că nu-mi permiteam să pierd zece zile de coasă pentru a da o restanță. Era grea munca la coasă, de la 6 în zori și până după 9 seara, dar erau buni și cei 300 de lei (la nivelul anilor 1989-1990)…

    Astăzi bifez 52 de ani. Dumnezeu a fost darnic cu mine. Mi-a oferit, în primul rând, șansa unei vieți dure încă de la început.

    Îmi amintesc cu blândă nostalgie zilele grele de prășit porumbul sau cartofii C.A.P.-ului, lovind cu sapa pământul uneori uscat, alteori pietros…

    … sau palmele bătătorite la tăiat de lemne cu securea, când se făceau parchete la pădure (o drujbă era un vis)…

    … ori zilele lungi de păscut vitele sus, în „Peri”, în arșita verii ori în ploile reci ale toamnei, cu apa murându-ți pielea și cu frigul pătrunzându-ți oasele; uneori, în vremea căldurilor insuportabile, vacile erau apucate de streche și fugeau îndrăcite spre zăvoiul Bâlții, dincolo de care erau holdele interzise ale C.A.P.-ului; dar când vitele se linișteau și pășteau cuminți pe nesfârșitul covor verde, străjuit de verdele pădurii și al zăvoaielor de la orizont, sub albastru cerului și sub scutul muntelui de la miazănoapte, îți puteai citi în tihnă cărțile cu povești sau romane înghesuite în traistă – nicăieri, niciodată nu pot fi lecturile mai frumoase!…

    … ori zilele lungi de coasă, cu ritualul gustărilor și al mesei de prânz la umbra unui stejar bătrân, cu apa de izvor băută din urcior de lut, cu poziția chircită la bătutul coasei și, uneori, cu somnul de o oră cu capaul pe o pală de fân, când soarele ardea mai tare…

    … dar cu câte emoții duceam acasă carul cu fân, tras de două văcuțe, pe drumuri denivelate, în care apa săpase șanțuri sau chiar cratere; trăisem corvoada unui car răsturnat, când trebuie să desjugi vacile, să dai fânul jos, să repui carul pe cele patru roți de lemn cu șină de fier, să așezi din nou fânul cu răbdare și multă opinteală, să-l strângi încă o dată cu prăjina de carpen și cu sforile de cânepă, având grijă să fie bine echilibrat, ca să nu se încline pe o parte și s-o iei de la capăt…

    … sau zilele grele de salahor la construcția vreunei case, ducând în mâini două găleți cu mortar ori în cârcă un sac de ciment și asigurându-ți o dublă hernie de disc pentru tot restul vieții…

    Toate acestea și-au avut rostul lor, iar dacă oftez după ele, nu e pentru că aș regreta ceva sau aș reproșa cuiva regimul acela aspru pentru un copil aparent plăpând, ci e regretul că nu mai pot retrăi acele vremuri minunate – da, minunate! – altfel decât cu gândul.

    Restul e poezia presei, în care am plonjat în 1991, pe când eram student și căutam soluții pentru a schimba lumea, dar mai ales pentru a alunga cumva FSN-ismul în care ne sufocam. Poezie care continuă și astăzi, după 30 de ani…

    52 de ani. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus aici. Îl rog să-mi lumineze pașii încă 10 ani… sau 20… sau 30… sau 100… sau 1.000… sau poate o eternitate…

    Vă mulțumesc tuturor celor care, într-un fel sau altul, mi-ați acordat o secundă din viața voastră. Tuturor celor care mi-ați citit o carte, mi-ați parcurs un articol sau mi-ați urmărit o emisiune. Pentru un gând bun, vă sunt recunoscător în veci.

    Mulțumesc anticipat pentru postări, urări, mesaje. Să auzim numai de bine!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • De ce a greșit Rareș Bogdan atacându-l pe Vlad Voiculescu

    Nu mă număr printre jurnaliștii care dau un cec în alb USR-PLUS, indiferent ce face noua formațiune condusă de Dacian Cioloș și Dan Barna. Dimpotrivă, am purtat recent câteva mici războaie cu cei pe care i-am numit ”talibani” USR-PLUS, adică acei susținători care devin agresivi atunci când îți permiți să le spui ce nu le place să audă.

    Sau care, indiferent de argumente, precum „trumpiștii” sau fanaticii AUR, îți sucesc ideile ca să fie ca ei, nu ca tine, dovedind că nu-i interesează adevărul, ci doar adevărul lor, idolatria împinsă la extrem sau, hai să spunem, crezul politic bazat pe o loialitate soră cu fanatismul, nu cu buna-credință.

    Am vrut chiar să renunț la a mai comenta politic, întrucât nu ajută la nimic să spui sincer cum vezi tu tabloul realității, atâta vreme cât lumea așteaptă de la tine doar să-i confirmi fie iubirea, fie ura față de un tovarăș politic sau altul.

    O spun din nou, ca să fie clar: agresiunea continuă a acelui filon radical din USR-PLUS (pentru că există și un filon decent, echilibrat și de bun-simț) față de PNL în campania electorală nu a ajutat pe nimeni: nici USR-PLUS (15% e un scor foarte slab, chiar dacă e peste cel de acum 4 ani, dar AUR are 10% și nu exista în 2016), nici PNL (25% e un scor de asemenea slab, provocat și de atacurile USR-PLUS, dar și de uzura guvernării Orban, care a avut totuși marele merit de a-și asuma salvarea țării după Dăncilă, în pragul pandemiei), nici pe Klaus Iohannis (care nu mai poate spera la reformarea statului anunțată înainte de alegeri), nici România (care va avea o guvernare slabă, fără o majoritate solidă, cu două partide ca șoarecele și pisica).

    Am repudiat talibanismul anti-liberal nu pentru că sunt „plătit” de PNL, cum m-au acuzat fanii radicali ai USR-PLUS, ci pentru mai binele tuturor: al USR-PLUS, al PNL, al lui Iohannis și al României. O guvernare cu procente mai multe pentru fiecare era mai bună pentru toți. Inclusiv pentru votanții PSD!

    Din păcate, ura a contat mai mult, iar rezultatul acestui război USR-PLUS – PNL a fost dezamăgirea publicului de dreapta, care n-a mai ieșit masiv la vot, din care cauză vom suferi cu toții 4 ani de zile. Dar ce-a fost a fost, tragem aer în piept și mergem mai departe cu speranța că toți vom fi învățat ceva din aceste ultime luni.

    În cele din urmă, guvernarea își intră în pâine… pas cu pas, dar așa cum spuneam și la finele anului trecut, lucrurile nu arată prea bine pentru Cabinetul Cîțu.

    Motivul principal: tensiunile latente de tip CDR din interiorul noii alianțe, care arată că o putere născută din dușmănie trăiește mereu cu sabia deasupra capului.

    Pentru a nu repeta eșecurile Convenției Democrate sau pe cele ale Alianței D.A., noua coaliție ajunsă în decembrie la putere are nevoie de un Cod de conduită internă și de un Consiliu de Coordonare format din liderii PNL, USR-PLUS și UDMR, care să gestioneze orice situație cu potențial distructiv. Asta, dacă-i interesează să nu ne trezim repede cu PSD ]napoi la guvernare…

    Din acest motiv, personal o să fiu în permanență avocatul unității cu orice preț. România este o țară bolnavă în principal din cauza ADN-ul ei conflictual și a incapacității de dialog. Asta se vedea și între oamenii de rând, dar și în politică.

    Din această cauză, aproape nimic nu merge bine, orice idee bună sfârșește sfâșiată de o armată de deștepți (nu că n-ar fi deștepți). Orgoliul este cel care dictează relațiile sociale, nu rațiunea și armonia întru scopul împlinirii binelui comun.

    E clar că toți greșim, e clar că unii nu sunt cinstiți, e clar că alții sunt mai buni decât ceilalți. Dar nimeni nu poate face binele de unul singur, are nevoie de aliați. Altfel, degeaba știi ce să faci dacă nu poți. Teoria nu ajută prea mult, nici bunele intenții, ci practica și pragmatismul, chiar dacă acestea din urmă te obligă deseori la supliciul compromisurilor.

    Dar nicăieri în lume nu s-a construit civilizația fără compromis. Nu înseamnă să accepți situații compromițătoare, ci să ai înțelepciunea de a nu pica în capcana orgoliului pentru a i-o „trage” celuilalt sau a profita de un rateu al partenerului pentru a-l plesni când îi este lumea mai dragă.

    Din acest motiv, nu mi se pare deloc inspirat atacul lui Rareș Bogdan la adresa lui Vlad Voiculescu.

    Tocmai pentru că am făcut scut în jurul PNL atunci când fanaticii USR-PLUS s-au năpustit asupra liberalilor, nu văd cu ochi buni acum, când nici n-au intrat bine în pâine noii miniștri, să folosești un rateul al sistemului (cazul bătrânului lăsat ore bune fără asistență medicală la Spitalul din Corabia – Olt) pentru a pune tunurile pe Vlad Voiculescu (USR-PLUS), ministrul Sănătății din Guvernul Cîțu.

    La întrebarea ”Ce puteam să fac?”, pe care și-a pus-o lui însuși Vlad Voiculescu, spune Rareș Bogdan: ”Nu am nicio intenție de a mă certa cu cineva, cu atât mai puțin cu Vlad. Am încercat să fiu cât se poate de civilizat, prietenos și constructiv. Doresc doar să nu eșuăm. Sa răspundem la așteptările imense ale oamenilor, mințiți și dezamăgiți în ultimii 75 de ani, adică de trei generații. Ce puteai să faci în plus, Vlad? Am să-ți spun cu decență și prietenie. Nu să trimiți potera, firește (nefericit răspuns!), ci să ieși public și să-i ceri primarului din Corabia să-l demită urgent pe șeful Spitalului Orășenesc. Să ceri tu, prietene, să-și dea demisia, dacă mai are un dram de onoare, acel medic. Ce vină are directorul – mă vei întreba, probabil – pentru indolența crasă a personalului medical? Îți spun acum: atitudinea personalului spitalului este consecința neimplicării directorului în a schimba mentalitatea toxică a angajaților. Șeful unității dă tonul! Iar tonul face muzica”.

    Pe fond, europarlamentarul și prim-vicepreședintele PNL are dreptate: parte din crizele mici sau mari din spitale sunt provocate de managementul prost.

    Dar asta nu e o chestiune de rezolvat într-un scandal de moment, cere timp și o strategie performantă, care să fie respectată inclusiv de alte guvernări viitoare.

    Și nici nu trebuie să fie un motiv pentru a alimenta în continuare rivalitatea PNL – USR-PLUS, pentru că, la final, ca și în alegerile din 6 decembrie, toți vor avea de pierdut.

    Îl înțeleg pe Rareș Bogdan că a simțit nevoia să-i întoarcă atacul lui Dacian Cioloș, care la fel de greșit s-a repezit la gâtul PNL și al noului ministru al Educației, când nici nu se bătuse în cuie guvernarea, pe motiv că Sorin Cîmpeanu este „traseist” și aduce în guvern păcatele trecutului.

    Am mai spus că este o imensă greșeală a noii puteri să nu folosească în interes propriu „traseismul” inventat, aplicat și consolidat de PSD, care a viciat mult România.

    Dar el trebuie eliminat abia după ce aduci situația la normal și nu-i arunci la coș pe toți cei care, din interesul comunității lor, au fost nevoiți să schimbe barca pentru a-și vedea realizate investițiile, proiectele, planurile la primărie sau orice altă instituție.

    Vedem acum că acest „traseist” pe nume Sorin Cîmpeanu este unul dintre cei mai buni miniștri ai Educației, într-un domeniu de care au fugit toate partidele în afară de PSD, pentru că este plin de caracatițe ale corupției, ale slăbiciunilor profesionale și prejudecăților antieducaționale (vezi procentul mare de anti-vacciniști din învățământ).

    După cum, la fel de bine, Vlad Voiculescu are toate motivele să fie un ministru foarte bun al Sănătății, într-un domeniu de asemenea foarte complicat și deopotrivă sensibil, mai ales acum, în vremuri de pandemie.

    Dar pentru ca ei să demonstreze ce pot, nu pot fi bombardați din fașă de Dacian Cioloș sau Rareș Bogdan atunci când apare pe piață primul motiv pe care îl poți folosi lejer împotriva oricui.

    Mi-e clar că ieșirea lui Rareș Bogdan este o poliță anti-USR-PLUS provocată de atacurile vechi și noi ale oamenilor lui Barna și Cioloș la adresa liberalilor. Dar la fel de clar îmi este că plesneala anti-Voiculescu nu ajută pe nimeni. Eventual, pe Rareș Bogdan să puncteze în PNL în competiția din ce în ce mai evidentă cu Ludovic Orban.

    Dar la ce bun un Rareș Bogdan președinte PNL, peste un partid prăbușit și sub 25% sau mai jos, dacă actuala guvernare va eșua?

    Acest gen de atacuri reciproce trebuie să înceteze! România a așteptat prea mult izbăvirea de PSD, Dragnea, Ponta, Tăriceanu, a plătit un preț mult prea mare de sărăcie, emigrare și chiar moarte prematură (vezi halul sistemului sanitar lăsat moștenire de PSDragnea).

    Avem nevoie mai mult decât oricând de unitate, de reguli, de comunicare onestă. Actuala guvernare e condamnată la succes, pentru că ajung cei 30 de ani de PSD-ism care ne-au adus în sapă de lemn!

    Iar succesul nu se obține așa, chiar dacă există oricând motive de supărare, nemulțumire sau frustrare. Succesul unei echipe vine în primul rând din unitatea echipei, din management performant de grup, din bună-credință.

    Pentru asta, liderii trebuie să dea semnale clare în acest sens. Altfel, vom ajunge să fim foarte buni în a ne-o „trage” unii altora, în timp ce țara se va întoarce convingător spre cei care au avut-o pe mână de la Revoluție încoace.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Cumpănașu și-a făcut cont TikTok ca să ajungă președintele României în 2024

    Chiar dacă nu-i va reuși planul mizerabil de a-i racola pe actualii adolescenți – viitori votanți, „Unchiul” impostor și-ar putea asigura 10 milioane de dolari de la stat pentru campania electorală din 2024. Are peste 500.000 de urmăritori pe TikTok.

    Prezența lui Alexandru Cumpănașu pe rețeaua de socializare TikTok nu este una întâmplătoare. E făcută cu un scop bine definit: acela de a-și atrage de pe-acum viitorii votanți la alegerile prezidențiale din 2024.

    Să nu omitem un aspect fundamental: peste patru ani, adolescenții de azi, cu care vorbește „unchiul” impostor de la Caracal, vor avea deja 18 ani împliniți și, evident, drept de vot. Dintr-un foc, Cumpănașu ar putea câștiga 500.000 de semnături.

    Profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și fost ambasador al României în Senegal, Ciprian Mihali avertiza că, dându-se drept „profu.online”, Cumpănașu a ajuns să-și adune 500.000 de urmăritori: „Unul din patru sau cinci elevi din România este fan Cumpănașu”.

    Și asta, în condițiile în care Cumpănașu e doar absolvent de liceu. Falsul profesor a încasat însă de-a lungul vremii sume importante de la bugetul de stat, conform „Newsweek”, deși nu are studii superioare: 5.500 de lei pe lună de la SNSPA, în 2018, și alți 4.600 de lei pe lună de la Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării.

    Mai mult, înainte să candideze la Președinția României în 2019, Cumpănașu a primit o grămadă de contracte din bani publici, inclusiv de la Ministerul Educației Naționale, instituție pe care, în prezent, o împroașcă intens cu noroi pe unde apucă: mai ales pe TikTok. „Unchiul” profitor a obținut peste 900.000 de euro prin ONG-ul său din partea Ministerului de Interne, aflat la acea vreme sub control PSD-ist.

    Răzvrătitul „prof online”, care pozează în salvatorul tinerilor, își trecuse în CV-ul din 2019 doar atestatul profesional de „programator-analist-ajutor” de la Colegiul Național „Ioniță Aslan” din Caracal și un masterat în curs la „AMSB Switzerland”, din noiembrie 2016 (o „facultate” de apartament la mare distanță).

    Dacă vă mai aduceți aminte, în vara lui 2019, îi cataloga drept „cretini” pe toți cei care spuneau că va candida la alegerile prezidențiale. A zis atunci pe un ton ferm că nu va candida! Se întâmpla în august. O lună mai târziu, își anunța deja candidatura printr-un sondaj postat pe pagina sa de Facebook, dar și pe site-ul alexandrucumpanasu.ro (în acest moment, nefuncțional): „Dacă mâine ar avea loc alegerile prezidențiale, cu cine ați vota?”. Variante oferite: Alexandru Cumpănașu și Klaus Iohannis.

    La scrutinul pentru prezidențiale din 2019 s-a folosit de tragedia cumplită de la Caracal, chinuindu-se din răsputeri să-și facă imagine pe moartea tinerelor Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu. A eșuat. A obținut doar 141.316 voturi (1,56%) și s-a clasat pe locul 8 ]n primul tur.

    Strategia pe care o adoptă în momentul de față e una deosebit de periculoasă. Pe fondul nemulțumirii populației, a neîncrederii în politicieni, Cumpănașu ar putea urca lejer în clasament. Dacă ar fi votat numai de cei peste 500.000 de followers din lista de pe TikTok, Cumpănașu s-ar alege cu mai mult de 5%: procentaj suficient pentru a-și deconta 10 milioane de dolari pentru campania electorală. Realist vorbind, adolescenții de azi vor fi votanții de mâine. Va fi primul lor vot. Ei vor merge la urne mult mai deciși decât alte categorii de vârstă.

    Iată ce declara Cristian Tudor Popescu pe 10 noiembrie 2019 la Știrile ProTV:

    ”Să vă uitați la cei care au peste 3%, 3% sau mai mult, dintre candidați. Știți ce se întâmplă? Pentru fiecare dintre aceștia dumneavoastră îi veți plăti campania electorală, deși n-ați votat pentru respectivul, puteți să votați numai pentru unul. Pentru toți ceilalți care au depășit 3% pot, conform legii 334 / 2006 republicată, pot să-și facă o campanie de maximum 20.000 de salarii minime pe economie, adică 10 milioane de dolari, stimați telespectatori. Nu mi-a venit să cred, dar așa este! Este o cifră absolut scandaloasă.

    Eu înțeleg ideea, să dai ceva de la stat pentru ca și cei fără mari posibilități materiale, care nu au avere, să poată să se înscrie în această cursă. Dar nu 10 milioane de dolari! O cifră mult mai rezonabilă, mai mică.  În plus, vă dați seama ce se poate face? Respectivul face un 3-4 %, își face campania asta cu agenții de publicitate, cu televiziuni, și acolo se poate aranja foarte frumos umflarea prețurilor. E o posibilitate”.

    PNL și USR-PLUS trebuie să fie extrem de vigilente. Trebuie să aibă deosebită grijă la felul în care vor guverna România în următorii ani. Să nu neglijeze nicio categorie socială. Altfel, ne vom trezi cu impostori precum Cumpănașu chiar în turul 2 al alegerilor prezidențiale.

    Să nu ștergem cu buretele ceea ce s-a întâmplat în anul 2000, când Vadim Tudor a ajuns fără să facă nimic în finală cu Ion Iliescu. Iar partidele de opoziție în postura ingrată de a-i realiza o campanie lui Iliescu. „Dragi români, să nu ne întoarcem la dictatură! Votați PSD și Ion Iliescu!”, era îndemnul către alegători, la acea vreme, al PNL. Însăși Doina Cornea flutura mâna cu care a fost nevoită să pună ștampila pe Ion Iliescu.

  • Pangolin (Poveste de Crăciun) – Ziariștii

    „Pangolin!”

    Copilul tresări, de parcă-l striga cineva dintr-o altă lume. Nu, era doar iluzie, o părere.

    „Pangoliiiiin!”

    Se ridică de pe pătuțul sărăcăcios și se apropie de fereastra zăvorâtă cu scânduri bătute-n cuie, consemnându-l în închisoarea Covidului.

    Nu vedea nimic în întunericul de afară, dar auzea șușoteala. Cineva îl strigase pe nume, dar ce voia de la el? Era ciumatul satului, nimeni nu voia să-l vadă de aproape.

    ***

    Totul începuse cu multe luni în urmă, când se întorcea cu vaca de la păscut. Pe uliță, zarvă mare. În fața crâșmei lui Șoșoc, bărbații aprigi ai satului dezbăteau problema virusului: a venit de la liliac sau de la șarpe?

    „Liliacu’ e de vină!”, decretă al lu Belitu’.

    „De la broaște, de la broaște!”, se precipită Buhăilă.

    „Chinejii belesc câinii și-i mănâncă. De-acolo li se trage”, se auzi vocea lui Grohăilă.

    „Șopârle, mănâncă șopârle”, intră în vorbă și Răsucitu’.

    „Pangolin”.

    Brusc, se făcu liniște. Bărbații cu priviri grave și cu halbele pe jumătate goale se uitară spre mogâldeața care rostise un cuvânt necunoscut lor. Liniștea coborâtă brusc peste crâșma lui Șoșoc făcu vizibilă lăcomia cu care văcuța devora o creangă de salcie pletoasă.

    „Nu e șarpe, e pangolin. Liliacu’ a dat virusu’ la pangolin, omu’ a mâncat pangolinu’ și așa a ajuns la noi”.

    Vocea precipitată a băiatului îi făcu pe bărbați să se uite unul la altul.

    „Zăăău, mă?! Și cum zici că-l cheamă pe… ăla?!”

    „Pangolin. Are solzi, dar nu e șarpe și nici șopârlă. E un furnicar cu solzi! M-am uitat eu pe internet…”

    „Pangolin… Bine, mă, Pangolin! Șefu’, o bere pentru Pangolin!”

    „Dar eu nu beau…”

    „Acuma bei, că ești cu noi! Hai, Pangoline, că nu moare nimeni de la o bere…”

    Și Pangolin i-a rămas numele.

    ***

    Nori negri s-au adunat toamna târziu, când au început să tușească moșii de pe uliță, iar babele s-au plâns de dureri de burtă. S-a zvonit că virusul a ajuns în sat, chiar dacă nimeni nu avea vreo hârtie medicală care să ateste nenorocirea.

    La crâșma lui Șoșoc, privirile erau mai grave, mai amenințătoare. Bărbații aprigi ai halbelor de bere erau bântuiți de bănuieli sumbre.

    Când Pangolin își mână văcuța spre pășune, îî urmăreau pașii cu certitudinea că de aici li se trage necazul.

    Au stins lumânări în vin, sub mesteacănul din spatele crâșmei – nimic.

    Au mers la popă cu acatiste care să scoată dracii din copil – nimic.

    Au prins o șopârlă și i-au băgat-o moartă-n sân, să alunge spiritul rău al pangolinului – nimic.

    Dar când Berilă Purcel a scuipat sânge pe gură, iar Babei Ranga i-au crescut solzi pe față, satul a intrat în fierbere. Bărbații de la crâșmă au trecut la fapte.

    ***

    L-au prins pe Pangolin și l-au băgat cu forța în șoprul de bârne ce putrezea vizavi de crâșmă. „La izolare! Să stea la izolare!”, strigau uncheșii în timp ce zăvorau ușa și fereastra în cuie groase, cu scânduri bătute în diagonală.

    Babele au stropit șoprul cu pelin fiert, să piară păcatul.

    Popa a făcut o moliftă, să alunge pangolinul din Pangolin.

    Primarul însuși a trecut prin zonă și a constatat adânc: „Mda, e Pangolin…”

    Bărbații aprigi ai halbelor de bere au făcut de pază cu rândul, să fie siguri că nu se evadează. Virusul a fost condamnat la zidire, odată cu băiatul, care primea mâncare de două ori pe zi, printr-o firidă, în închisoarea sa de lemn.

    Pangolin plângea tot mai stins, dar nimeni nu-l auzea. Cine să creadă că nu el e sursa nenorocirii, când el e însuși Pangolin?! Și uite că, de când stătea închis, moșii au tușit mai rar, iar babelor le-au dispărut durerile de burtă. La crâșma lui Șoșoc se făceau jurăminte că până și solzii Babei Ranga au început să cadă, unul câte unul.

    Vedeți că Pangolin…?!

    ***

    „Pangoliiiiin! Pangoliiiiin!”

    Băiatul se zvârcoli, speriat, în întunericul captivității sale. Se temea de mai rău: auzise șușotindu-se că virusul nu dispare din sat decât o dată cu cel care i-a trezit duhul cel rău, pronunțând numele de nepronunțat. Ba chiar se vorbea, dincolo de peretele de lemn, că ar fi mai bine să dea foc șoprului, să ardă păcatul…

    Lovituri de topor doborâră scândurile de lemn, iar ușa se dădu la o parte, scârțâind din încheieturi.

    Ghemuit în fundul odăii, Pangolin nu îndrăzni să se ridice. Dacă…?

    „Iartă-ne, Pangolin! Hai cu noi, Pangolin!”

    Două brațe puternice, de flăcăi vătafi, îl culeseră de pe jos și-l scoaseră la lumina felinarelor. Corul de afară îl întâmpină pe multe voci: „Iată, vin colindători, florile dalbe…”

    Îi dădură o colindă de alun, îi agățară o traistă de gât și-l puseră vătaf.

    „Iartă-i, Pangolin, că n-au știut ce fac!”

    „Nu-i nimic… nu-i nimic… dar eu nu sunt Pangolin. Sunt Uțucă al lu’ Uscățelu’…”

    „Pssst… Pangolin! Ești Pangolin al nostru! Alții erau virușii în sat!”

    Și-l plimbară cu fală pe ulițe, ei, băieții veniți de peste șapte granițe, rușinați de faptele uncheșilor ce-și făceau veacul la crâșma lu’ Șoșoc. Cântară colinde, în cor, și Englezu’, și Francezu’, și Italianu’, și Neamțu’, și Spaniolu’, și Austriacu’, și Irlandezu’… Dar vătaf le fu Pangolin, și așa le va fi întotdeauna, căci zvonurile despre zidirea băiatului făcură să se cutremure suflete de peste șapte hotare, să plângă cu lacrimi de sânge șapte cocoși ai satului și să bată mătănii de căință șapte babe cu dureri de șale.

    Iar la final, șapte bărbați aprigi ai halbelor de bere ridicară privirile, rușinați, și cântară într-un altfel de cor:

    „Pangolin de la fereastră / Florile dalbe / Iartă rătăcirea noastră / Florile dalbe…”