Nu mă număr printre jurnaliștii care dau un cec în alb USR-PLUS, indiferent ce face noua formațiune condusă de Dacian Cioloș și Dan Barna. Dimpotrivă, am purtat recent câteva mici războaie cu cei pe care i-am numit ”talibani” USR-PLUS, adică acei susținători care devin agresivi atunci când îți permiți să le spui ce nu le place să audă.
Sau care, indiferent de argumente, precum „trumpiștii” sau fanaticii AUR, îți sucesc ideile ca să fie ca ei, nu ca tine, dovedind că nu-i interesează adevărul, ci doar adevărul lor, idolatria împinsă la extrem sau, hai să spunem, crezul politic bazat pe o loialitate soră cu fanatismul, nu cu buna-credință.
Am vrut chiar să renunț la a mai comenta politic, întrucât nu ajută la nimic să spui sincer cum vezi tu tabloul realității, atâta vreme cât lumea așteaptă de la tine doar să-i confirmi fie iubirea, fie ura față de un tovarăș politic sau altul.
O spun din nou, ca să fie clar: agresiunea continuă a acelui filon radical din USR-PLUS (pentru că există și un filon decent, echilibrat și de bun-simț) față de PNL în campania electorală nu a ajutat pe nimeni: nici USR-PLUS (15% e un scor foarte slab, chiar dacă e peste cel de acum 4 ani, dar AUR are 10% și nu exista în 2016), nici PNL (25% e un scor de asemenea slab, provocat și de atacurile USR-PLUS, dar și de uzura guvernării Orban, care a avut totuși marele merit de a-și asuma salvarea țării după Dăncilă, în pragul pandemiei), nici pe Klaus Iohannis (care nu mai poate spera la reformarea statului anunțată înainte de alegeri), nici România (care va avea o guvernare slabă, fără o majoritate solidă, cu două partide ca șoarecele și pisica).
Am repudiat talibanismul anti-liberal nu pentru că sunt „plătit” de PNL, cum m-au acuzat fanii radicali ai USR-PLUS, ci pentru mai binele tuturor: al USR-PLUS, al PNL, al lui Iohannis și al României. O guvernare cu procente mai multe pentru fiecare era mai bună pentru toți. Inclusiv pentru votanții PSD!
Din păcate, ura a contat mai mult, iar rezultatul acestui război USR-PLUS – PNL a fost dezamăgirea publicului de dreapta, care n-a mai ieșit masiv la vot, din care cauză vom suferi cu toții 4 ani de zile. Dar ce-a fost a fost, tragem aer în piept și mergem mai departe cu speranța că toți vom fi învățat ceva din aceste ultime luni.
În cele din urmă, guvernarea își intră în pâine… pas cu pas, dar așa cum spuneam și la finele anului trecut, lucrurile nu arată prea bine pentru Cabinetul Cîțu.
Motivul principal: tensiunile latente de tip CDR din interiorul noii alianțe, care arată că o putere născută din dușmănie trăiește mereu cu sabia deasupra capului.
Pentru a nu repeta eșecurile Convenției Democrate sau pe cele ale Alianței D.A., noua coaliție ajunsă în decembrie la putere are nevoie de un Cod de conduită internă și de un Consiliu de Coordonare format din liderii PNL, USR-PLUS și UDMR, care să gestioneze orice situație cu potențial distructiv. Asta, dacă-i interesează să nu ne trezim repede cu PSD ]napoi la guvernare…
Din acest motiv, personal o să fiu în permanență avocatul unității cu orice preț. România este o țară bolnavă în principal din cauza ADN-ul ei conflictual și a incapacității de dialog. Asta se vedea și între oamenii de rând, dar și în politică.
Din această cauză, aproape nimic nu merge bine, orice idee bună sfârșește sfâșiată de o armată de deștepți (nu că n-ar fi deștepți). Orgoliul este cel care dictează relațiile sociale, nu rațiunea și armonia întru scopul împlinirii binelui comun.
E clar că toți greșim, e clar că unii nu sunt cinstiți, e clar că alții sunt mai buni decât ceilalți. Dar nimeni nu poate face binele de unul singur, are nevoie de aliați. Altfel, degeaba știi ce să faci dacă nu poți. Teoria nu ajută prea mult, nici bunele intenții, ci practica și pragmatismul, chiar dacă acestea din urmă te obligă deseori la supliciul compromisurilor.
Dar nicăieri în lume nu s-a construit civilizația fără compromis. Nu înseamnă să accepți situații compromițătoare, ci să ai înțelepciunea de a nu pica în capcana orgoliului pentru a i-o „trage” celuilalt sau a profita de un rateu al partenerului pentru a-l plesni când îi este lumea mai dragă.
Din acest motiv, nu mi se pare deloc inspirat atacul lui Rareș Bogdan la adresa lui Vlad Voiculescu.
Tocmai pentru că am făcut scut în jurul PNL atunci când fanaticii USR-PLUS s-au năpustit asupra liberalilor, nu văd cu ochi buni acum, când nici n-au intrat bine în pâine noii miniștri, să folosești un rateul al sistemului (cazul bătrânului lăsat ore bune fără asistență medicală la Spitalul din Corabia – Olt) pentru a pune tunurile pe Vlad Voiculescu (USR-PLUS), ministrul Sănătății din Guvernul Cîțu.
La întrebarea ”Ce puteam să fac?”, pe care și-a pus-o lui însuși Vlad Voiculescu, spune Rareș Bogdan: ”Nu am nicio intenție de a mă certa cu cineva, cu atât mai puțin cu Vlad. Am încercat să fiu cât se poate de civilizat, prietenos și constructiv. Doresc doar să nu eșuăm. Sa răspundem la așteptările imense ale oamenilor, mințiți și dezamăgiți în ultimii 75 de ani, adică de trei generații. Ce puteai să faci în plus, Vlad? Am să-ți spun cu decență și prietenie. Nu să trimiți potera, firește (nefericit răspuns!), ci să ieși public și să-i ceri primarului din Corabia să-l demită urgent pe șeful Spitalului Orășenesc. Să ceri tu, prietene, să-și dea demisia, dacă mai are un dram de onoare, acel medic. Ce vină are directorul – mă vei întreba, probabil – pentru indolența crasă a personalului medical? Îți spun acum: atitudinea personalului spitalului este consecința neimplicării directorului în a schimba mentalitatea toxică a angajaților. Șeful unității dă tonul! Iar tonul face muzica”.
Pe fond, europarlamentarul și prim-vicepreședintele PNL are dreptate: parte din crizele mici sau mari din spitale sunt provocate de managementul prost.
Dar asta nu e o chestiune de rezolvat într-un scandal de moment, cere timp și o strategie performantă, care să fie respectată inclusiv de alte guvernări viitoare.
Și nici nu trebuie să fie un motiv pentru a alimenta în continuare rivalitatea PNL – USR-PLUS, pentru că, la final, ca și în alegerile din 6 decembrie, toți vor avea de pierdut.
Îl înțeleg pe Rareș Bogdan că a simțit nevoia să-i întoarcă atacul lui Dacian Cioloș, care la fel de greșit s-a repezit la gâtul PNL și al noului ministru al Educației, când nici nu se bătuse în cuie guvernarea, pe motiv că Sorin Cîmpeanu este „traseist” și aduce în guvern păcatele trecutului.
Am mai spus că este o imensă greșeală a noii puteri să nu folosească în interes propriu „traseismul” inventat, aplicat și consolidat de PSD, care a viciat mult România.
Dar el trebuie eliminat abia după ce aduci situația la normal și nu-i arunci la coș pe toți cei care, din interesul comunității lor, au fost nevoiți să schimbe barca pentru a-și vedea realizate investițiile, proiectele, planurile la primărie sau orice altă instituție.
Vedem acum că acest „traseist” pe nume Sorin Cîmpeanu este unul dintre cei mai buni miniștri ai Educației, într-un domeniu de care au fugit toate partidele în afară de PSD, pentru că este plin de caracatițe ale corupției, ale slăbiciunilor profesionale și prejudecăților antieducaționale (vezi procentul mare de anti-vacciniști din învățământ).
După cum, la fel de bine, Vlad Voiculescu are toate motivele să fie un ministru foarte bun al Sănătății, într-un domeniu de asemenea foarte complicat și deopotrivă sensibil, mai ales acum, în vremuri de pandemie.
Dar pentru ca ei să demonstreze ce pot, nu pot fi bombardați din fașă de Dacian Cioloș sau Rareș Bogdan atunci când apare pe piață primul motiv pe care îl poți folosi lejer împotriva oricui.
Mi-e clar că ieșirea lui Rareș Bogdan este o poliță anti-USR-PLUS provocată de atacurile vechi și noi ale oamenilor lui Barna și Cioloș la adresa liberalilor. Dar la fel de clar îmi este că plesneala anti-Voiculescu nu ajută pe nimeni. Eventual, pe Rareș Bogdan să puncteze în PNL în competiția din ce în ce mai evidentă cu Ludovic Orban.
Dar la ce bun un Rareș Bogdan președinte PNL, peste un partid prăbușit și sub 25% sau mai jos, dacă actuala guvernare va eșua?
Acest gen de atacuri reciproce trebuie să înceteze! România a așteptat prea mult izbăvirea de PSD, Dragnea, Ponta, Tăriceanu, a plătit un preț mult prea mare de sărăcie, emigrare și chiar moarte prematură (vezi halul sistemului sanitar lăsat moștenire de PSDragnea).
Avem nevoie mai mult decât oricând de unitate, de reguli, de comunicare onestă. Actuala guvernare e condamnată la succes, pentru că ajung cei 30 de ani de PSD-ism care ne-au adus în sapă de lemn!
Iar succesul nu se obține așa, chiar dacă există oricând motive de supărare, nemulțumire sau frustrare. Succesul unei echipe vine în primul rând din unitatea echipei, din management performant de grup, din bună-credință.
Pentru asta, liderii trebuie să dea semnale clare în acest sens. Altfel, vom ajunge să fim foarte buni în a ne-o „trage” unii altora, în timp ce țara se va întoarce convingător spre cei care au avut-o pe mână de la Revoluție încoace.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
