Moartea Alexandrei, în condițiile unei tragedii homerice, a zguduit națiunea română cum puține evenimente au făcut-o în ultimele trei decenii. Pur și simplu, s-a umplut paharul, iar conștiința acestui popor a fost cutremurată.
Moartea Alexandrei a fost un hotar: cel dintre „așa se poate” și „așa nu se poate”. Au mai fost fete răpite, violate și ucise, ba chiar s-a dezvoltat o industrie în acest sens, o industrie a morții. Dar cazul adolescentei de 15 ani din Dobrosloveni-Olt a atins fibra intimă a acestei nații.
S-a format masa critică a emoției, furiei, revoltei, pe care niciun sociolog n-o poate anticipa, nici măcar explica. Milioane de români s-au conectat la tensiunea unei cauze care a devenit a fiecăruia dintre ei. A fost unul dintre acele momente astrale când, la un semn, am fi format inatantaneu o armată de un milion de oameni, gata să pornească în căutarea Alexandrei, strivindu-l ca pe un gândac pe monstrul din Caracal. O armată născută din suferință și indignare.
A fost ca o explozie nucleară. Șapte campanii electorale nu pot produce mutații atât de profunde, în genetica politică a țării, cât zece zile trăite cu speranța că poate-poate… și încheiate cu tristețea unui pumn de cenușă într-un butoi de tablă.
PSD va ieși distrus din această apocalipsă. Nu slăbit, ci distrus. Odată cu trupul firav al Alexandrei, au ars și legături tainice care țineau încă mulți români legați de partidul nenorocirii lor. Aceste legături, odată pierdute, nu se mai refac niciodată. Au devenit și ele un pumn de cenușă.
Sentimentul dominant al acestor zile este că, dacă votezi PSD, votezi monstrul din Caracal. Ca într-o enormă erupție vulcanică, a ieșit la iveală toată lava fierbinte a cumetriilor politico-interlope. Întreaga grozăvie s-a derulat într-un județ PSD, cu o Poliție PSD, sub o guvernare PSD. Din acest tablou sinistru rânjește patrulaterul roșu al unui județ interlopizat: Iordache – Vâlcov – Stănescu – Ciocan. Restul e tăcere.
Oare cum va vota Caracalul la următoarele alegeri? Tradiția e să câștige PSD. Dar tradiția, în astfel de momente, devine o coajă de nucă în calea unui tsunami.
A fi caracalean și a da votul PSD-ului este ca și cum ai vota ca Gheorghe Dincă să fie liber, că e om și el.
A fi oltean și a vota cu partidul de suflet al clanurilor interlope e ca și cum ai pune și tu un lemn sub butoiul de tablă în care arde Alexandra.
A fi român și a vota PSD-ul este dovada dependenței tale de cei trei mici cu muștar pe care ți-i dă Paul Stănescu, la cheful de la Căcâna. Ai grijă, însă: din fumul mititeilor PSD-iști se nasc monștri capabili să pună copii la grătar. Și atunci îți va sta dumicatul în gât, dar va fi prea târziu.
Votați PSD! Votați monstrul din Caracal! Și apoi poftiți la mici: partidul a încins grătarul!
Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!
Gafeurul Mihai-Viorel Fifor – celebru pentru tâmpenia aruncată în spațiul public despre „rachetele balistice” de la Deveselu, declarație gravă pe care a făcut-o ca ministru al Apărării, tensionând inutil relațiile NATO cu Rusia lui Putin – își continuă cariera de „Viorel-Dorel bun la toate” al guvernului PSDăncilă, ca ministru interimar la Interne.
După angajamente „pe cuvânt de pionier” și sumecat mâneci pentru impresionat proștii – „tovarăși, așa nu se mai poate!” –, nea Viorel ne dă în cap cu un proiect de lege de o inutilitate care țipă disperată din porii hârtiei unde a fost mâzgălită aberația.
Ce ne propune tovarășul ministru interimar de Interne?
Ceva în stilul mioritico-fanariot al PSD-ului: „rezolvarea” unei probleme prin înființarea de noi structuri birocratice.
Proiectul de lege propus de Mihai-Viorel Fifor – apropo, absolut fără vreo competență în domeniul juridic sau al activității Poliției, Jandarmeriei, sistemului de siguranță al statului – stabilește să se constituie „la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române”, „o unitate centrală pentru coordonarea și sprijinirea activității de căutare a persoanelor dispărute, denumită în continuare Unitatea Centrală Persoane Dispărute”. Totodată, „la nivelul inspectoratelor județene de Poliție, respectiv al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, se constituie structuri specializate pentru căutarea persoanelor dispărute”.
În avântul lui de pionier gata să execute întocmai și la timp ordinele Partidului, domnul Fifor nu depune nici măcar efortul banal al utilizării lui „goagăl” pentru a afla care este structura Poliției Române, pe care vrea să o – nu-i așa? – reformeze. Dacă ar fi făcut acest gest de minimă decență, ar fi descoperit că în cadrul Poliției Române funcționează „Direcţia de Investigaţii Criminale, care organizează şi coordonează activitatea de localizare şi prindere a urmăriţilor la nivel naţional şi internaţional, precum și de depistare a persoanelor dispărute”.
Care este sensul înființării unei noi structuri, când ai deja în cadrul Poliției Române o direcție specializată pentru instrumentarea și rezolvarea cazurilor de persoane dispărute?
Păi, nu există vreun sens, vreo logică, ci doar un singur interes de partid: să aruncăm la proști ceva de mestecat, până le trece furia, și să obținem timp pentru a băga sub preș gunoiul complicității dintre membri marcanți ai PSD și interlopi, polițiști corupți și magistrați cumpărați pe un blid de linte de către mafia de partid.
În aberația de proiect de lege al domnului Fifor descoperim și faptul că Unitatea Centrală Persoane Dispărute va avea rolul coa…, pardon, de a cincea roată la căruță. Cu ce se ocupă unitatea? Păi, cu făcut ghiduri, oferit recomandări către populație, elaborare de formulare standardizate, acordare de consultață.
În plus sau, mai corect, în minus, proiectul de lege imaginat de Fifor „Dorel cel bun la toate conține” conține și o aberație care contravine legislației în vigoare, anume că Unitatea Centrală Persoane Dispărute „preia spre studiu, cu acordul procurorului competent, dosare ale dispariției și formulează recomandări cu privire la soluționarea acestora”.
Un dosar instrumentat de procuror nu poate fi „dat spre studiu”, că nu e legal, domnu’ Fifor!
Dăncilă și Fifor
Tot în duhul cel rău al birocratizării Poliției Române se înscrie și înființarea unui așa-zis Dispecerat de urgență „Dispariție minori”, care s-ar ocupa de preluarea apelurilor de urgență privind dispariția unor minori. Dacă un astfel de dispecerat este necesar, atunci înseamnă că domnul Fifor recunoaște, indirect, că în România este o adevărată apocalipsă a răpirilor de minori, numărul copiilor care dispar zilnic fiind atât de mare, încât este nevoie de un dispecerat special dedicat.
Tovarășul ministru interimar se screme să fie interesant prin această inițiativă legislativă și aruncă stupid o altă aberație despre cum Poliția Română și STS vor colabora pentru gestionarea „unor apeluri de la persoane cu dizabilități prin intermediul terminalelor telematice utilizate în rețelele publice, precum și preluării unor mesaje asociate unui apel de urgență din rețelele publice de telefonie mobilă, de la utilizatorii cu dizabilități de auz și/sau vorbire”.
Domnu’ Fifor, auzi, spune-ne matale, cum veți gestiona un apel de la un surdo-mut și orb? Aaaa, nu poate apela? Dar un mut cum să contacteze Poliția+STS? Dă un SMS? Da’ orbul sună cumva de pe un telefon cu tastatură „Braille”?
Proiectul de lege propus de interimarul de la Interne inventează și un „mecanism Alertă răpire copii”, un fel de carcalete în care amestecă responsabili din Poliție și diferite alte entități care pot participa, voluntar și pe bază de adeziune, la căutarea minorului. O aberație nefuncțională.
Restul proiectului de lege este un fel de „copy/paste” la reglementări deja în vigoare și un fel de „The Complete Idiot’s Guide to the Internet” prin normele pe care le stabilește pentru folosirea Internetului la declararea cazurilor de persoane dispărute.
De fapt, tovarășul Fifor, cu morga lui serioasă de om implicat, conștient de „înaltele comandamente ale epocii”, pune bomboane inutile pe coliva unui stat confiscat de mafia de partid, controlat de interlopi și incapabil să-și apere cetățenii. Tovarășul Viorel-„Dorel bun la toate” mănâncă rahatul necesar, conform ordinului primit de la Partid, cu unicul scop de a-i prosti, a „n”-șpea oară, pe români.
PSD mizează pe vechea marotă: aruncăm în capul românilor cu proiecte de legi, cu declarații, cu dezbateri, cu isterii „à la LOV” etc., în speranța că ticăloasa complicitate dintre liderii PSD din țară și interlopi va fi uitată.
Nici măcar în ceasul al 12-lea și aproape o jumătate de oră după, PSD nu este capabil să-și asume vinovăția pentru dezastrul în care se scufundă statul român.
PSD refuză să-i dea pe mâna Justiției pe liderii săi complici cu interlopii și pe slugile sale din Poliție, STS, Justiție și încearcă, cu disperare, să ne prostească folosind clovni ca penibilul de Fifor.
Privind la spectacolul grotesc pe care-l oferă PSD, spunem doar un singur lucru: tot răul este spre bine! PSD își sapă singur groapa!
… aaaa, și să nu uit: nea Fifore, cere-te, domn’le, afară, că nu-i de tine! Te faci de râs și ne mărești nenorocirea, bre!
Tragedia de la Caracal a pus pe jar autoritățile din Ucraina. Conform publicației „Adevărul European”, apărut sub patronajul cotidianului „Ukrainskaia Pravda” („Adevărul Ucrainean”), care tratează îndeobște subiecte pe tema integrării europene și a siguranței internaționale, noua structură parlamentară din Rada Supremă ia în calcul o modificare cât mai rapidă a unor articole din Codul de procedură penală.
„Prea multe probleme românești au analogii în statul nostru. Proceduri birocratice, din cauza cărora anchetatorii din Caracal n-au putut începe căutarea? Dar în țara noastră situația este și mai gravă! Începând cu anul trecut, anchetatorii ucraineni au fost extrem de limitați în acțiunile lor, din cauza așa-numitelor modificări ale «legii lui Lozov» – modificări ale Codului de procedură penală care îi obligă pe oficiali să obțină mandate pentru fiecare acțiune. Deplasarea lentă a anchetatorilor la fața locului? Acest fapt, potrivit misiunii consultative a UE, este una dintre principalele plângeri împotriva Poliției ucrainene. Polițistul nu știa să depisteze locația aproximativă a telefonului mobil, de la care a fost primit un apel de urgență? STS n-a avut timp să efectueze o localizare detaliată după o solicitare a Poliției? Dar în Ucraina nu există deloc o astfel de funcționalitate. Iar obținerea unei solicitări pentru o localizare detaliată a telefonului unui criminal poate dura mai mult de o zi… Există însă soluții pregătite pentru acest lucru. De exemplu, în Moldova, după tragedia românească, oficialii de acolo au raportat că au un sistem de lucru care localizează automat telefonul mobil de la care s-au apelat numerele de urgență. Ucraina va trage concluzii adecvate din tragedia vecinilor săi? Întrebarea rămâne deschisă. Adevărat, există o veste bună: noua majoritate parlamentară promite deja că va anula amendamentele «legii Lozov» menționate deja. Există suficiente voturi pentru partidul lui Zelenski. Prin urmare, este posibil ca alte schimbări necesare să devină o realitate în timp”, scrie site-ul www.eurointegration.com.ua.
Funcții acordate politicienilor, nu specialiștilor
Având drept titlu „Reforma cu violul: modul în care crima a zguduit România și de ce este importantă pentru Ucraina”, reportajul amplu semnat de Ivanna Kostina și Serghei Sidorenko acoperă tot istoricul desfășurării cutremurătorului eveniment de la Caracal.
„Această istorie tragică trebuie să devină o lecție pentru alte state, incluzând Ucraina, unde calitatea activității agențiilor de aplicare a legii și birocrația acestora stârnesc felurite întrebări. Până la urmă, o parte din problemele care au zguduit România sunt inerente în țara noastră. Pierderea portofoliilor de către mai mulți oficiali români nu garantează că în viitor o tragedia similară nu se va mai produce. Criticii dau vina pe partidul de guvernământ din România pentru faptul că pozițiile din instituțiile statului sunt acordate politicienilor, nu specialiștilor, și că există o mulțime de oameni pe teren fără o pregătire în domeniul lor de activitate și fără să aibă cunoștințe minime necesare. Protestele de pe străzile orașelor românești nu scad. Și toate astea se întâmplă în ajunul începerii campaniei electorale prezidențiale. Prin urmare, este foarte probabil ca această crimă brutală, având ca victime două fete, tragedia familiilor lor și a celor dragi, să fie transformată într-un alt argument în lupta pentru putere în România. Deși nu există nicio urmă ucraineană în această poveste, ea ar trebui să fie un semnal și pentru Kiev”, se mai arată în articolul din „Adevărul European”.
Faptul e consumat. Nu le mai putem întoarce din morți pe cele două fete nici dacă am face mătănii în fiecare minut de la răsărit până la asfințit. Jertfa lor a tras un semnal de alarmă categoric la nivel național: nu mai avem încredere în totalitate în nicio autoritate a statului. În absolut niciuna!
Până așteptăm să ne salveze Poliția, STS, Procuratura și altele de acest gen, ne mănâncă sfinții. Ajungem scufundați în Dunăre cu un pietroi legat de picioare, așa cum procedau mulți concetățeni atunci când voiau să scape de pisici: aruncau animalele în cel mai apropiat pârâu.
E clar ca lumina zilei cum ar trebui să procedăm de-acum încolo: să ne apărăm singuri de potențialii criminali, persoane bolnave psihic care circulă nestingherite pe stradă și reprezintă un pericol public pentru orice fel de om – fie că e minor, fie că e major, fie că e bărbat, fie că e femeie.
Să ne amintim de crima de la coaforul din București, unde taman un polițist și-a împușcat soția, dar și pe colega acesteia, în loc să le protejeze; de cea de la metrou, când o tânără a pierit sub șinele garniturii de-abia intrate în stația Dristor, împinsă de o femeie bolnavă mintal; de alta de la o frizerie din Titu, când un subofițer din Ministerul Apărării Naționale și-a măcelărit iubita. Toate s-au întâmplat în „România lucrului bine făcut”, în care trebuie „Să trăiți bine!” doar cu gândul, cu visele, dar, în fond, să muriți ca proștii.
Legile justiției se schimbă numai pentru anumiți politicieni, care vor să scape de pușcărie. Știind că le vine cuțitul la os, pun mâna pe pix și se grăbesc să modifice orice act ce i-ar incrimina exact ca un hoț infiltrat într-o locuință: noaptea, să nu fie văzut de nimeni, când toată lumea doarme. Pe nimeni nu interesează ce se întâmplă în afara Parlamentului, Guvernului, altor instituții ce funcționeaza ca un palat de cleștar, unde totul e bine și frumos, iar în afară e moarte de om la propriu și la figurat.
Dacă nu-ți plătești taxele și impozitele la timp, te-ai ars: imediat primești amendă, intri sub sechestru în cazul în care ești un amărât.
Când se pune problema să sari gardul pentru a salva pe cineva de la moarte, aștepti procedura, stai ca vițelul la poarta nouă fără măcar să spui Muuuu! Fără să te revolți ca polițist, fără să conștientizezi că orice minut în care pierzi vremea stând ca un milog în fața gardului poate omorî un om. Dar cum să te agiți, cum să-l înjuri pe procurorul tău de caz, care îți spune să nu intri în gospodărie, când tu însuți, la cât ești de incompetent, nu cunoști legislația, nu cunoști Constituția țării, nu știi că în situații extreme nu mai ai nevoie de nicio hârtie, de niciun mandat, de nicio oră în plus ca să pătrunzi într-un spațiu al ororilor ca să-l capturezi pe potențialul criminal. Cât de prost trebuie să fii să zaci o noapte întreagă în fața unui imobil, unde e cineva sechestrat (sau poate mort), doar pentru a aștepta să vină ora X imprimată pe coală?!
Păcală și Tândală erau mici copii pe lângă idioții de azi care, vezi Doamne, se ocupă perfect de apărarea națiunii. Așa ceva am auzit doar într-un banc cu doi bătrânei din Anglia. Bărbatul conducea mașina, a oprit la semafor și a stat toată noaptea până s-a făcut verde!!! N-a contat că a fost vorba de o defecțiune. Dacă se făcea verde peste o săptămână, o săptămână ar fi zăcut acolo în acel autoturism. Așa au procedat și prostănacii din Poliția Română.
După acest episod sinistru, văzând cât pot fi de imbecili oamenii legii, șansa ta e să te aperi singur. Ce să faci? Simplu. Dacă ai familie, ai copii, du-i neapărat la psiholog să ia lecții de psihologie, să li se explice pe-ndelete totul despre cum să recunoască un om cu probleme, cum să se ferească de el, cum să scape de el într-un timp scurt, recurgând la diferite trucuri. Apoi să ia cursuri intensive de arte marțiale, să practice acest sport care le poate salva viața în orice moment, care le poate da încredere în forțele proprii.
La școala făcută de pomană în România, nu vor învăța nimic bun și folositor în acest sens, cu unele excepții. La puținele ore de sport, vor ști să tragă chiulul sau să bată mingea pe maidan fără niciun folos. Politicienii sunt prea preocupați de buzunarele lor, se bat pe ciolan, latră precum câinii închiși, înfometați, ce păzesc fostele fabrici ale patriei. Schimbă legi, schimbă planurile de învățământ, se demit unii pe alții, își asumă responsabilitatea – ce termen pompos! -, apoi sunt unși în alte funcții mai bine plătite. Din nefericire, trebuie să folosesc un mare DACĂ:
Dacă fata de la metrou ar fi făcut arte marțiale la școală, nu s-ar fi dezechilibrat când a fost împinsă pe șine. Ar fi rămas în picioare și din instinct s-ar fi prins de criminală, apoi ar fi pus-o la pământ printr-o procedură elementară.
Dacă fata din Caracal ar fi știut, de pildă, tehnici simple de Kung Fu, sincer vorbind, l-ar fi imobilizat în mașină într-un spațiu strâmt pe acel criminal, ar fi ripostat din inerție, i-ar fi blocat accesul de a-i pune leucoplast la gură și de a o lega.
E teorie, căci practica ne omoară! De ce? Fiindcă în România contează doar vorbele, nu și faptele. În acest caz, tragic, revoltător, dar adevărat. În concluzie, trebuie să ne schimbăm singuri stilul de viață, să nu așteptăm să ni-l schimbe cei care ne conduc.
Tupeul de fostă PRM-istă al doamnei Lia Olguța Vasilescu este cunoscut românilor de vreo două decenii. Aproape că au intrat în cotidian accesele de țață ale doamnei Olguța, deversate în agora românească de la înălțimea diferitelor funcții în stat, unde Partidul a cocoțat-o nemeritat.
Totuși, cred că puțini dintre noi ar fi crezut că acest tupeu poate să capete un chip atît de hidos, așa cum a fost exprimat în urmă cu două zile de doamna Vasilescu-Manda.
Zice, cu gura plină, doamna Lia Olguța Vasilescu, comentând pe Facebook despre crimele de la Caracal:
„Când faci referendum ca să nu mai poată fi amnistiați corupții, dar nu ai nicio problemă cu criminalii, pedofilii, răpitorii de copii, de ce te-ar mira că un procuror se mișcă imediat pentru o «suspiciune rezonabilă» de abuz în serviciu sau pe la vreo adopție internațională, dar nu consideră atât de importantă o posibilă crimă încât să pună în aplicare un mandat de percheziție pe care îl și obținuse? Și dacă mai afli că procurorul e #Rezist, ai tabloul complet! Asta, ca să nu mai amintim că, în România, performanțele «organelor» sunt invers proporționale față de bugetele acordate cu atâta dărnicie…”
Să te folosești de moartea prin tortură și viol a celor două fete pentru a-l ataca pe Iohannis, adversarul tău politic, este mizerabil. Însă este deja infect să uiți, ca lovită cu leuca la proprietatea bunului-simț, de complicitatea indirectă la crimele comise la Caracal pentru care, în fața cetățenilor acestei țări, răspunzi tu, ca susținătoare înfocată a pușcăriașului Dragnea, alături de soțul tău, proaspătul europarlamentar Claudiu Manda, și împreună cu gașca ta de slugi cu care ai infestat instituțiile publice ale orașului Craiova.
Te descalifică sub toate aspectele care pot caracteriza o ființă umană faptul că tocmai tu – care ai contribuit, ca parlamentar, ministru și lider al PSD, la pervertirea legislației penale în favoarea infractorilor – să vorbești despre corupți, criminali, pedofili, răpitori de copii.
Este o atitudine infectă să te amesteci în discuția despre crimele sângeroase de la Caracal tocmai dumneata, doamnă Lia Olguța Vasilescu, care ai susținut intens modificările operate de PSDragnea asupra legilor penale, în temeiul cărora au fost liberați din pușcărie sute de infractori periculoși, mulți dintre ei violatori care foarte rapid au și recidivat.
Este nesimțire să discuți tu, doamnă Vasilescu-Manda, despre crimele de la Caracal când, prin votul dumitale de parlamentar, ai susținut distrugerea independenței Justiției și modificarea Codurilor penale în favoarea politicienilor corupți și a altor infractori.
Un om normal la cap nu poate să înțeleagă, altfel decât gândind că încerci să atingi recoduri de neimaginat la tupeu, cum de poți vorbi despre procurori, când PSD, partidul în care ești lider, a acționat pe toate căile pentru decapitarea DNA, subordonarea politică a procurorilor și înlăturarea din sistem a magistraților, judecători și procurori, care au avut curaj să se opună nemerniciei comise de voi, sub conducerea pușcăriașului Dragnea.
Doamnă Lia Olguța Vasilescu, înainte de a fi politician, ești mamă, ai un copil.
Gândește-te măcar pentru câteva clipe că în locul Alexandrei ar fi fost copilul dumitale și că sistemul de siguranță și Justiție, la a cărui distrugere ai contribuit și tu, ar fi reacționat cu aceeași măsură și copilul dumitale ar fi murit torturat și violat de un pedofi nenorocit.
Ți-ai fi păstrat tupeul ăsta de mahala? Ai mai fi avut puterea să arunci cu vorbe de doi bani? Nu cumva ai fi avut sufletul sfâșiat pentru totdeauna, așa cum sunt sufletele părinților celor două adolescente ucise de monstrul din Caracal?
Doamnă Lia Olguța Vasilescu, mergi acasă, ia-ți în brațe copilul, privește-l în ochii lui curați și inocenți și roagă-te ca Dumnezeu să-ți ierte răul pe care tu și complicii dumitale l-ați adus asupra acestei țări!
… și apoi, lasă-te de rele!
Un ultim cuvânt: domnilor politicieni care sunteți cumva adversarii politici ai doamnei Lia Olguța Vasilescu, nu vă bucurați de aceste cuvinte dure și meritate pe care i le adresez. Voi, toți cei care sunteți politicienii acestei țări, meritați aceeași palmă peste obrazul vostru împietrit! Același îndemn vi-l dau: mergeți și îmbrățișați-vă copiii și nepoții, iar apoi rugați-vă de Dumnezeu să vă ierte pentru câte rele ne-ați făcut nouă, românilor!
Degeaba melițează Vasilica Dăncilă pe toate ulițele televiziunilor, n-o mai crede nimeni. E la fel de vinovată ca monstrul din Caracal.
Degeaba demite ministrul de Interne șefi de Poliție, prefecți și alți cârnați. E prea târziu. E prea dureros. Suntem prea furioși. Prea am fost gazați.
Degeaba fac pe justițiarii gâzii, urșii, ciuvicii și ciutacii televiziunilor de propagandă. Prea mult au fost împotriva justiției. Prea mult au sabotat dreptatea. Prea mult au apărat corupția, hoția, fărădelegea.
Nu-i mai crede nimeni. Toți i-au susținut pe ucigașii României. Toți au aplaudat masacrarea legislației penale. Toți ne-au râs în nas când Dragnea, Ciordache și Tudorel au eliberat din pușcării, înainte de termen, criminali, violatori, proxeneți, pedofili, traficanți de minori. Toți au încurajat violența. Toți sunt complicii monstrului din Caracal. Sunt niște nenorociți cu toții.
Gheorghe Dincă, monstrul din Caracal
Dăncilă spune acum că va face referendum pentru creșterea pedepselor pentru criminali, tâlhari, violatori. Mi-e silă de tine, nemernico! Îmi vine să vomit când te văd, escroaco! Tu vorbești de înăsprirea legislației penale?! De doi ani și jumătate conduci guvernul care a măcelărit justiția prin ordonanțe de urgență și acum ne vorbești de justiție socială?! Ești șefa partidului care a masacrat codurile penale în Parlament și mai îndrăznești să behăi?! Tudorel Toader, monstrul anti-justiție, a fost ministrul meu sau al tău?! Liviu Dragnea, ayatollahul corupției duse până la crimă, a fost șeful meu sau al tău?! Cine a zis că merge să-l viziteze cu evlavie la pușcărie – eu sau tu?!
Apropo: dacă vrei să înăsprești legislația penală, poți s-o faci prin Parlament, neisprăvito! Ai majoritate, de ce nu-ți pui senatorii și deputații să ridice mâna? Sau ei votează doar imunitatea pe viață a borfașilor voștri?
Spune, ticăloaso, cum a fost cu lovitura de stat pe care am vrut s-o dăm noi, ăștia, gazații din Piața Victoriei? Cum i-am terorizat pe bieții jandarmi cu strigătele noastre barbare gen „Justiție, nu corupție!” și „În democrație hoții stau la pușcărie!”? Carmen Dan a fost ministrul meu, analfabeto? Urgia dezlănțuită pe 10 august a fost un model de non-violență, neterminato?
Dispari din ochii noștri, rahat-cu-ochi! Suntem prea multe milioane de români care vedem în tine o balegă umană. Nu ne mai otrăvi cu aparițiile tale scârboase! Marș în văgăuna din care te-a scos pușcăriașul de la Rahova!
Monstrul din Caracal s-a dezvoltat pe terenul fertil al guvernării voastre infracționale. Ferocitatea lui de psihopat a fost alimentată de pledoariile anti-justiție de la Antena 3, RTV, TVR 1 și alte latrine. Crimele lui în serie au fost posibile din cauza corupției canceroase din Poliție, a deprofesionalizării acestei instituții prin numiri politice. Ați pus toate lighioanele PSD-iste în funcții mari, bine plătite. Ați creat în Poliție celule mafiote care știu să facă bani pentru voi, termitelor, dar nu știu să prindă un criminal în serie care acționează la vedere.
Nu vă mai încordați mușchii, lipitorilor! Nu mai păcăliți pe nimeni. Voi nu puteți aduce justiție socială, pentru că voi sunteți definiția anti-justiției. Veți fi scuipați pe fiecare uliță, la fiecare colț de stradă. Veți fi scuipați și la vot, încă o dată și încă o dată. Veți fi scuipați ca monstrul din Caracal, pentru că voi sunteți monstrul din Caracal! Sunteți monstrul cu multe capete, care ne violează și ne ucide zilnic, de atâta amar de vreme. Ne ucideți în spitale, pe șosele, în școlile ale cărora tavane cad în capetele copiilor noștri. Ne ucideți copiii în haznalele din curțile școlilor „modernizate” cu bani mulți (banii noștri) de firme alese pe sprânceană (firmele voastre).
Dăncilă, Tăricene, Ciordache, Nicolicea, Carmen Dan, uitați-vă în oglindă: o să vi se facă frică de ce vedeți acolo. Voi sunteți monstrul din Caracal!
Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!
Într-o atmosferă de parastas, PSD Craiova a organizat, în dimineața zilei de sâmbătă, 20 iulie – de Sfântul Ilie, sărbătoare foarte iubită în Oltenia, dar ce le trebuie păgânilor respect pentru Sfinți?! – o conferință în care, nimic surprinzător, Lia Olguța Vasilescu (LOV) a fost realeasă în funcția de președinte, iar loialul ei colaborator, încă din vremurile romantice ale PRM-ului, senatorul Radu Preda a fost ales secretar. Incapabili să-și asume dezastrul înregistrat la alegerile europarlamentare, liderii PSD Craiova dau dovadă de lipsă de bun-simț și de onoare în fața membrilor partidului.
Mai grav, Lia Olguța Vasilescu refuză, cu tupeu, să-și asume personal această vinovăție. După o ipocrită declarație gen „vina ne aparține nouă, în exclusivitate”, prin care nici nu nominalizează vinovații, nici nu-și asumă vinovăția, președinta PSD Craiova dă vina pe „militanții de pe comune, girați de organizația municipală Craiova, care pentru a îndeplini targetul electoral pe care l-ați avut în alte localități decât Craiova, ați dus acolo rudele, prietenii… ca să voteze în alte localități”.
Din această declarație rezultă că „strategii” locali care au organizat mobilizarea electoratului PSD din Craiova și-au făcut treaba de mântuială, cu indolența specifică celor care se cred deja cu „voturile în urnă”. Cine au fost acești strategi? Păi, pe cale logică și conform surselor din PSD, cei implicați în administrația locală craioveană, indivizi cu pretenții de mari vedete și cu aere de politicieni de carieră, dar care, în realitate, s-au dovedit a fi niște politicieni mediocri, incapabili să estimeze corect șansele PSD Craiova la europarlamentare și să reacționeze pe măsură.
Genoiu și Dindirică
Acești incapabili care au adus PSD Craiova la dezastruosul rezultat de la europarlamentare nu au fost pedepsiți, deși mulți dintre militanții din eșaloanele inferioare, precum și din rândul membrilor simpli de partid, au solicitat cu insistență „să cadă capetele” celor vinovați. Dimpotrivă, în stilul falimentar de conducere politică pe care PSD l-a moștenit din „epoca penală Dragnea”, mulți dintre ei și-au păstrat locul în noua conducere PSD Craiova.
Amintim din lista de lideri PSD Craiova pe cei care au fost foarte vocali și, în același timp, total ineficienți în campania electorală de la alegerile europarlamentare: Mihail Genoiu (primarul Craiovei), francmasonul Adrian Cosman (viceprimarul Craiovei), Sorin Manda (administratorul public al Craiovei și fratele nou-alesului europarlamentar Claudiu Manda), francmasonul Lucian Dindirică (consilier în Consiliul Local Craiova, director al Bibliotecii Județene din Craiova, cu soția director al Studioului TVR Craiova – „celebra” Anca Dindirică, implicată în confecționarea unui „fake-news” despre „inaugurarea lucrărilor la drumul expres Craiova-Pitești” în recenta campanie electorală). Toți acești membri ai elitei PSD Craiova sunt, de sâmbătă, vicepreședinți ai organizației locale de partid, în ciuda faptului că se regăsesc printre cei mai vinovați de falimentul politic al PSD în Craiova.
Mihail Genoiu – Lucian Dindirică
Trădările Olguței, de la Vadim la Dragnea
Căutând alte cauze ale dezastrului, LOV declara că vinovăția o poartă și „indicațiile primite de la București și de la alți oameni care ne-au cerut să aplicăm aceeași strategie perimată”. Prin această declarație, președinta PSD Craiova se dezice de Liviu Dragnea, singurul lider PSD care, înainte să intre la pușcărie, avea dreptul să „dea indicații” în partid.
De fapt, Lia Olguța Vasilescu nu face altceva decât să-și urmeze „vocația”. Nu s-a lepădat atât de Vadim Tudor (cel care a propulsat-o în politica de la centru), cât și de Victor Ponta (care i-a consolidat poziția în PSD), pe care acum îl găsește vinovat pentru minciuna PSD cu „drumul expres Craiova-Pitești”? De ce nu s-ar lepăda și de Liviu Dragnea, ocupant, la această oră, al unui pat dintr-o celulă de pușcărie și, deci, egal cu zero ca valoarea de utilizare politică?
În pseudo-analiza cauzelor care au dus la dezastrul PSD la europarlamentare, liderii PSD Craiova, după chipul ipocrit al majorității liderilor locali și naționali ai PSD, ignoră un adevăr evident: elita locală PSD este preocupată de politică doar în campania electorală și nici atunci cu seriozitate. În restul timpului, cei mai mulți dintre cei care formează elita politică a PSD din administrația publică sau din mediul de afaceri sunt preocupați de afacerile personale, de îmbogățirea din bani publici prin orice mijloace, inclusiv cele penale, și de ronțăitul averilor astfel acumulate prin locații exotice sau trăind într-un lux de neam-prost.
Ajungem la pușcărie împreună!
Clanul Olguța-Manda și găștile de la Craiova
Dacă Lia Olguța Vasilescu ar privi cu mai multă atenție la apucăturile celor care formează elita PSD Craiova, la acumularea șocantă de averi, la găștile care infestează instituțiile administrației publice locale din Craiova, unele conduse inclusiv de oameni foarte apropiați de familia Manda-Olguța, ar înțelege de unde a venit dezastrul. Un minim bun-simț politic i-ar fi de folos politicianului Lia Olguța Vasilescu să înțeleagă faptul că dezastrul în care s-a prăbușit PSD Craiova este cauzat nu de militanți, de „indicații” și nici de simpli membri de partid, ci aparține domniei sale și colegilor ei din conducerea organizației, pe care, cu inconștiență, tocmai i-a reconfirmat în elita locală a partidului.
Pseudo-alegerile interne de la organizația PSD Craiova sunt o „repetiție cu public” a ceea ce se va întâmpla în restul structurii PSD și confirmă că liderii PSD și-au păstrat obiceiul (care nu este doar al lor, ci și al majorității politicienilor români post-decembriști): nu vor să-și asume răspunderea propriilor fapte! De fapt, liderii PSD nu sunt preocupați de cauzele dezastrului de la europarlamentare, ci se pregătesc pentru „Marele Război fratricid” de la următorul Congres al partidului, când se va decide candidatul la alegerile prezidențiale.
Vremuri grele pentru PSD, vremuri bune pentru România!
Până atunci, probabil că „dezbinarea din administrația locală și din orașul Craiova”, despre care povestea LOV la Conferința PSD Craiova, se va concretiza în finalizarea negocierilor tainice despre care se vorbește tot mai insistent că sunt angajate între anumite grupări din PSD Craiova și din țară, al căror scop final ar fi de a o înlătura pe Olguța de la conducere și poate chiar din partid, dacă rezultatul alegerilor de la Congresul din august îi va fi nefavorabil. De DNA-ul care se va relansa, după numirea lui Kovesi în funcția de procuror-șef european, nici nu mai pomenim…
Vin vremuri grele pentru PSD și, slavă Domnului, ceva mai bune pentru România!
Frați români, bucurați-vă: am gazat-o pe Carmen Dan! N-a mai apucat 10 august. Acum rotim tulumba cu apă, să curățăm locul murdărit de această impostoare agresivă.
Să nu mai spuneți niciodată că am protestat degeaba! Sau că am votat degeaba!
Să nu vă mai cotropească deznădejdea și sentimentul inutilității! Nimic nu este zadarnic. Mai devreme sau mai târziu, orice acțiune făcută cu bună-credință va da roade.
N-am înghețat degeaba, zile și nopți în șir, în Piața Victoriei și în multe alte piețe ale României.
N-am mărșăluit degeaba pe străzile unui București înghețat, printre troiene de zăpadă, pe traseul nostru drag, Piața Victoriei – Piața Romană – Piața Universității – Piața Unirii – Piața Constituției.
N-au fost zadarnice „plimbările” similare de la Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Brașov, Iași, Bacău, Constanța, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Galați, Baia Mare etc.
Niciun român din diaspora n-a protestat zadarnic, de la Londra la Milano, de la Bruxelles la Roma, de la Paris la Torino, de la Zurich la Madrid, de la Munchen la Viena, de la Sydney la Toronto.
Nici marile suferințe de la vot, patimile de la cozile interminabile, gazele și lacrimile înghițite, frustrarea de a nu apuca să votezi – nimic n-a fost în zadar. Totul s-a convertit în modificări profunde la nivelul societății, în trezirea conștiinței publice, în mobilizarea energiilor latente ale națiunii, în solidarizarea Europei cu cauza noastră bună.
Amintiri din 10 august
Fără aceste răbufniri ale demnității noastre, PSD ar fi fost și astăzi pe cai mari, ALDE ne-ar rânji din Parlamentul European, Dragnea ne-ar batjocori din ușa Parlamentului, Tudorel Toader ne-ar „ievalua” ca pe niște oi, Carmen Dan ne-ar gaza drăcește, Vasilica Dăncilă ne-ar omorî cu ordonanțe de urgență, Meleșcanu ne-ar pedepsi cu noi cozi infernale la secțiile de votare, Teleormanul ar ocupa 90% din funcțiile-cheie în stat.
Deocamdată nu putem scoate PSD și ALDE de la guvernare, pentru că s-au baricadat în palate, s-au înfipt cu dinții în cașcaval și rezistă într-o solidaritate a hoției. Dar îi scoatem pe șobolani unul câte unul. Iohannis și #Rezist remaniază Guvernul Dăncilă om cu om.
N-am schimbat mare lucru, dar am reușit victorii esențiale! Și vom continua s-o facem cu tenacitate și bună-credință, până când ne vom lua țara înapoi, o vom deratiza, o vom despăduchea, o vom pune pe picioare și vom mărșălui cu ea spre Europa.
Vom zdrobi Ciuma Roșie la alegerile prezidențiale din noiembrie 2019.
Vom evacua PSD și ALDE din primării și consilii județene în iunie 2020.
Vom deratiza Casa Poporului și Palatul Victoria la alegerile parlamentare din decembrie 2020.
Români, fiți mândri de ceea ce ați realizat! Iar astăzi bucurați-vă jucând țonțoroiul pe tapetul descompus al găzarei din Videle.
România! Victorie!
Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!
La începutul acestei luni, festivitățile organizate în capitala SUA cu prillejul zilei de 4 iulie, Ziua Independenței, au fost puternic criticate de diferite voci „corecte politic” din mediul politic, jurnalistic și civic din SUA și Uniunea Europeană. Marele deranj a fost provocat de tehnica militară – câteva tancuri și avioane – folosită, la inițiativa președintelui Trump, pentru defilare pe străzile capitalei SUA.
Ziua de 14 Iulie, Ziua Națională a Franței și totodată, celebrarea Revoluției Franceze din 1789 (în ziua respectivă, revoluționarii cucerind fortăreața Bastilia din Paris, pe numele complet Bastille Saint-Antoine), a prilejuit o adevărată demonstrație de forță militară pe Champs-Élysées, sub privirile îngăduitoare ale președintelui Macron, pe care francezii nu l-au iertat nici măcar de Ziua Națională, huiduindu-l copios pentru falimentul spre care conduce Franța.
Însă nu ipocrizia comentatorilor „corecți politic” doresc să o discut și nici problemele tot mai grave cu care se confruntă regimul Macron în Franța (toate acestea le amintesc doar pentru a sublinia contextul), ci câteva adevăruri incomode pe care propaganda oficială, de la noi și de aiurea, le ascunde atunci când vorbește triumfalist despre Revoluția Franceză din 1789.
L-au renegat pe Papa
Despre Revoluția Franceză din 1789, propaganda „corectă politic” vorbește glorios, considerând-o începutul ofensivei republicane moderne și democratice în Europa de Vest. Ceea ce se trece sub absolută tăcere este faptul că Revoluția Franceză din 1789 a avut un pronunțat caracter anti-creștin. Această revoluție nu înseamnă doar Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului sau abolirea Monarhiei absolutiste prin executarea Regelui Ludovic al XVI-lea. Revoluția franceză din 1789 a instaurat și una dintre primele Dictaturi revoluționare moderne, cu un pronunțat caracter anti-creștin. Regimul revoluționar a adoptat măsuri politice dure, care vizau subordonarea Bisericii Catolice (majoritară în Franța acelor timpuri) față de stat, înlăturarea controlului Papei asupra activității clerului catolic francez, naționalizarea tuturor proprietăților Bisericii, obligația clerului catolic de a depune un jurământ de loialitate față de statul francez și legile laice, țelul final fiind înlăturarea totală a Bisericii din viața societății franceze.
La 10 octombrie 1789, Adunarea Națională Constituantă – rezultată în urma revoluției – a confiscat absolut toate proprietățile Bisericii Catolice din Franța, lăsându-i pe clericii catolici fără mijloace de subzistență, și a vândut aceste proprietăți pentru ca Revoluția să-și procure fondurile necesare înarmării Armatei.
La 12 iulie 1790, a fost adoptată o așa-zisă Constituție Civilă a Clerului, prin care Biserica Catolică din Franța era trecută sub controlul guvernului revoluționar republican, iar Papa nu mai era recunoscut ca șef al acesteia.
Maximilien Robespierre, unul dintre criminalii sadici ai Revoluției Franceze
Masacrul din Septembrie
Prin Decretul din 15 august 1792, toți membri clerului Bisericii Catolice – episcopi, preoți, diaconi, precum și membrii comunităților mânăstirești – au fost obligați să depună jurământul de credință față de statul laic. Pe fondul acestei terori declanșate împotriva Bisericii Catolice, în ziua de 2 septembrie 1792, la Paris a avut loc un masacru coordonat de revoluționari. Barbaria s-a soldat cu uciderea a trei episcopi catolici și a peste 200 de preoți catolici (majoritatea preoților catolici care aveau parohii în Paris, la acel moment), distrugerea unor reședințe episcopale, case parohiale și devastarea de biserici.
Acest masacru a fost semnalul declanșării unor prigoane la nivelul întregii Franțe, prigoană care a avut ca rezultat uciderea a sute de preoți, călugări și credincioși catolici. În rândul acestora din urmă s-au regăsit și femei, și copii. De asemenea, au fost devastate sute de biserici și mânăstiri catolice din Franța.
Crimele din septembrie 1792 au fost comise de regimul revoluționar atât împotriva clerului Bisericii Catolice, cât și împotriva tuturor celor pe care revoluționarii îi proclamaseră „dușmani ai poporului”. Aceste crime au rămas cunoscute în istorie sub denumirea de „Masacrul din Septembrie”.
Exilați în Guyana Franceză
În 23 aprilie 1793, urmare a refuzului majorității clerului catolic de a depune jurământul de credință față de Republica revoluționară, regimul revoluționar republican decide ca toți clericii care refuză să depună jurământul să fie exilați în Guyana Franceză, în jungla sud-americană. Motivul refuzului manifestat de clerici a fost acela că jurământul era în contradicție atât cu Canoanele Bisericii Catolice, cât și cu jurământul de credință depus de clerici față de Biserica lui Hristos.
Amenințările și măsurile administrative și penale dure adoptate de regimul revoluționar împotriva clerului catolic au fost fără efect. Majoritatea diaconilor, preoților și episcopilor catolici din Franța și-au păstrat loialitatea față de Biserică și de Papă.
În perioada Terorii Revoluționare (Iacobină), regimul revoluționar a încercat să confecționeze o „biserică de stat”, cu participarea unei minorități clericale care acceptase să depună jurământul de credință față de regim, funcționând în așa-zisa Biserică Constituțională. Revoluționarii au încercat să convingă preoții acestei „biserici paralele de stat” să renunțe la celibat și la preoție, în dorința de a înlătura treptat orice prezență a creștinismului în societatea franceză, supusă unui puternic proces de laicizare și secularizare.
Căderea Bastiliei
Biserici transformate în depozite și grajduri
Începând cu octombrie 1793, creștinilor li s-a interzis să se închine în spațiul public. Au fost interzise semnul crucii, purtarea de cruciulițe și alte însemne religioase în afara locuinței private etc. Crucile de pe biserici au fost înlăturate, iar clopotele bisericilor au fost rechiziționate și topite sub pretextul susținerii „efortului de război pentru apărarea Revoluției”.
Din noiembrie 1793, a fost declanșat un proces de închidere a bisericilor și de transformare a acestora în depozite, fabrici, grajduri etc., pentru a fi puse „în slujba Revoluției”. Străzile și diferitele locuri publice care purtau nume de Sfinți Creștini au fost redenumite. Calendarul Gregorian a fost interzis și înlocuit cu un Calendar Republican, în care numerotarea anilor nu mai era socotită de la Nașterea lui Hristos, ci cu Anul 1, anul instaurării Republicii, 1792.
În ziua de 6 mai 1794, liderul revoluționar Maximilien Robespierre declara în ședința Convenției Republicane că, în numele poporului francez și al Comitetului Salvării Publice, a decis să recunoască existența lui Dumnezeu și imortalitatea sufletului omenesc. A doua zi, pe 7 mai 1794, Convenția a adoptat decretul prezentat de Robespierre, prin care se proclama, ca religie de stat, Cultul Ființei Supreme. Toate sărbătorile creștine erau interzise și înlocuite cu diferite ceremonii publice închinate Ființei Supreme.
Bref: principiul separării absolute a Bisericii de stat, interzicerea orei de educație religioasă în școala publică, îndepărtarea oricărei prezențe publice a Bisericii în societate aveau să fie enunțate, în formă marxistă, de prima entitate politică de inspirație marxisto-comunistă, anume de Comuna din Paris, care a controlat capitala Franței vreme de aproximativ două luni, în anul 1871. Se întâmpla la un secol după Revoluția Franceză.
Crime odioase la Revoluția Franceză
Sursă de inspirație pentru crimele bolșevice
Revoluția Franceză începută în 1789 a provocat un adevărat dezastru în Biserica Catolică din Franța: mii de creștini catolici au fost asasinați, ca victime ale „terorii revoluționare”; peste 20.000 de preoți au fost forțați să renunțe la preoție, sub amenițarea cu moartea sau exilul; aproximativ 9.000 de călugărițe au fost scoase din mânăstiri și obligate să se căsătorească, în numele „utilității sociale față de Revoluție”; aproximativ 30.000 de preoți catolici au fost obligați să părăsească Franța; mii de biserici și mânăstiri catolice au fost închise. Au fost înregistrate acte martirice, sute de clerici, călugări și călugărițe din Biserica Catolică refuzând să se conformeze măsurilor adoptate de regimul revoluționar și fiind uciși pentru mărturisirea credinței lor în Hristos.
Șocant cât de asemănătoare sunt aceste fapte cu ceea ce, peste aproximativ 130 de ani, a devenit un mecanism criminal, ateu și anti-creștin în tenebrele regimului comunist instaurat prin Revoluția bolșevică din 1917!
Ne rămâne să spunem doar atât: istoria se repetă, iar consecințele pot fi cel puțin la fel de grave!
