Moartea Alexandrei, în condițiile unei tragedii homerice, a zguduit națiunea română cum puține evenimente au făcut-o în ultimele trei decenii. Pur și simplu, s-a umplut paharul, iar conștiința acestui popor a fost cutremurată.
Moartea Alexandrei a fost un hotar: cel dintre „așa se poate” și „așa nu se poate”. Au mai fost fete răpite, violate și ucise, ba chiar s-a dezvoltat o industrie în acest sens, o industrie a morții. Dar cazul adolescentei de 15 ani din Dobrosloveni-Olt a atins fibra intimă a acestei nații.
S-a format masa critică a emoției, furiei, revoltei, pe care niciun sociolog n-o poate anticipa, nici măcar explica. Milioane de români s-au conectat la tensiunea unei cauze care a devenit a fiecăruia dintre ei. A fost unul dintre acele momente astrale când, la un semn, am fi format inatantaneu o armată de un milion de oameni, gata să pornească în căutarea Alexandrei, strivindu-l ca pe un gândac pe monstrul din Caracal. O armată născută din suferință și indignare.
A fost ca o explozie nucleară. Șapte campanii electorale nu pot produce mutații atât de profunde, în genetica politică a țării, cât zece zile trăite cu speranța că poate-poate… și încheiate cu tristețea unui pumn de cenușă într-un butoi de tablă.
PSD va ieși distrus din această apocalipsă. Nu slăbit, ci distrus. Odată cu trupul firav al Alexandrei, au ars și legături tainice care țineau încă mulți români legați de partidul nenorocirii lor. Aceste legături, odată pierdute, nu se mai refac niciodată. Au devenit și ele un pumn de cenușă.
Sentimentul dominant al acestor zile este că, dacă votezi PSD, votezi monstrul din Caracal. Ca într-o enormă erupție vulcanică, a ieșit la iveală toată lava fierbinte a cumetriilor politico-interlope. Întreaga grozăvie s-a derulat într-un județ PSD, cu o Poliție PSD, sub o guvernare PSD. Din acest tablou sinistru rânjește patrulaterul roșu al unui județ interlopizat: Iordache – Vâlcov – Stănescu – Ciocan. Restul e tăcere.
Oare cum va vota Caracalul la următoarele alegeri? Tradiția e să câștige PSD. Dar tradiția, în astfel de momente, devine o coajă de nucă în calea unui tsunami.
A fi caracalean și a da votul PSD-ului este ca și cum ai vota ca Gheorghe Dincă să fie liber, că e om și el.
A fi oltean și a vota cu partidul de suflet al clanurilor interlope e ca și cum ai pune și tu un lemn sub butoiul de tablă în care arde Alexandra.
A fi român și a vota PSD-ul este dovada dependenței tale de cei trei mici cu muștar pe care ți-i dă Paul Stănescu, la cheful de la Căcâna. Ai grijă, însă: din fumul mititeilor PSD-iști se nasc monștri capabili să pună copii la grătar. Și atunci îți va sta dumicatul în gât, dar va fi prea târziu.
Votați PSD! Votați monstrul din Caracal! Și apoi poftiți la mici: partidul a încins grătarul!