Cinci țări – Taiwan, Coreea de Sud, Canada, Georgia și Islanda – au demonstrat că ofensiva coronavirusului poate fi oprită, constată ForeignPolicy.com, citat de Universul.net.
Statele Unite sunt acum un epicentru al pandemiei de coronavirus, iar modele epidemiologice publicate recent sugerează că boala ar putea infecta milioane de americani în următoarele luni, cu riscul de a ucide între 100.000 și 240.000 de persoane.
Spitalele din statul New York sunt deja copleșite și se confruntă cu lipsuri de echipamente medicale critice, cum ar fi ventilatoare și echipament de protecție. Proiecțiile sumbre indică faptul că virusul nu a atins apogeul și că situația se va agrava.
Pe fondul pandemiei, președintele american Donald Trump și alți lideri mondiali s-au confruntat cu critici pentru răspunsul lor lent și ineficient, deoarece a devenit clar că temutul coronavirus nu va fi ținut captiv în China, țara de origine.
Alte state, precum Taiwan, Singapore și Coreea de Sud au fost declarate povești de succes relativ pentru aplatizarea curbei înainte ca ratele de infecție să crească exponențial.
Cazul Taiwan
Taiwanul a înregistrat primul său caz de coronavirus la 21 ianuarie, dar a reușit să mențină numărul de cazuri confirmate la doar 379, cu 5 decese conform datelor existente la 8 aprilie.
Țara este ținută în afara Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) deoarece, de obicei, calitatea de membru este acordată numai statelor membre în Organizația Națiunilor Unite, unde Taiwanul nu este recunoscut, ca urmare a opoziției Chinei comuniste.
Guvernul de la Taipei a intrat în acțiune de îndată ce au apărut știri despre o boală misterioasă în Wuhan (China). Taiwanul, care se află la doar 170 de kilometri de China continentală, a început să verifice călătorii sosiți din acel oraș încă din 31 decembrie, a înființat un sistem pentru urmărirea celor aflați în autoizolare și a crescut producția de echipamente medicale, în ianuarie. (Taiwanul nu a reluat încă exporturile de produse, inclusiv măști chirurgicale pentru față).
Potrivit lui Hilton Yip (jurnalist taiwanez care scrie pentru „Foreign Policy”), răspunsul timpuriu și eficient al Taiwanului trebuie raportat la experiențele și trecutul țării. „Având în vedere că Taiwanul s-a confruntat cu de toate de la vecinul său uriaș – răspândirea de știri false, amenințări militare, reținerea de informații medicale vitale în timpul focarului SARS din 2003 –, țara știe că trebuie să fie pe deplin în gardă ori de câte ori apare o problemă majoră în China”, spune Yip.
Cazul Coreei de Sud
Coreea de Sud, care a avut de la bun început unul dintre cele mai mari focare din afara Chinei, a reușit, de asemenea, să încetinească răspândirea noilor cazuri de coronavirus fără a institui blocaje.
Devi Sridhar (profesoară de sănătate publică la Universitatea Edinburgh) explică: modelul exemplar al țării asiatice pentru testarea în masă a fost singura modalitate de a ține focarul sub control. Alte țări ar trebui să se uite la Asia de Est și să ia lecții, spune Sridhar
Coreea de Sud, care are o populație de 51 de milioane de persoane, testează zilnic peste 20.000 de persoane, în zone de testare special amenajate. De asemenea, folosește izolarea și urmărirea contactelor pe scară largă pentru a rupe lanțurile de transmitere a virusului – așa cum recomandă OMS. „Coreea de Sud arată cum acest model e eficient în cele din urmă și duce la limitarea răspândirii, preluarea presiunii de pe serviciile de sănătate și menținerea mortalității la una dintre cele mai scăzute rate din lume”, punctează Sridhar.
Cazul Canadei
În Occident, Canada a reușit să efectueze teste mai extinse decât SUA. În ianuarie și februarie, Canada a înființat infrastructura necesară pentru a efectua teste și a urmări contacții.
Răspunsul timpuriu a venit, în parte, și pe fondul experienței țării în timpul focarului SARS din 2003. (La acea vreme, Canada a fost singura țară din afara Asiei care a raportat decese cauzate de virus.)
Canada are un sistem de asistență publică bine finanțat, iar criteriile sale de testare pentru Covid-19 nu sunt la fel de limitate ca în Statele Unite. „Canada a petrecut ultimele două decenii pregătindu-se pentru acest moment”, scria recent Foreign Policy, într-un alt articol centrat pe cazul acestei țări. Altfel spus, prin identificarea timpurie a cazurilor și investigarea originii lor, Canada a învins până acum dinamica virusului.
Cazul Georgiei
Unele povești de succes sunt neașteptate. Pe podcast-ul dedicat coronavirusului de Foreign Policy, „Don’t Touch Your Face”, Amy Mackinnon a evidențiat răspunsul timpuriu al Georgiei.
În ciuda dimensiunilor mici și a economiei în curs de dezvoltare, țara a început să ia măsuri serioase la sfârșitul lunii februarie, inclusiv închiderea școlilor și efectuarea de teste de diagnostic pe scară largă. Până în prezent, Georgia a confirmat 208 cazuri și 3 decese din cauza Covid-19.
„Faptul că guvernul a luat-o în serios de la bun început a ajutat”, a declarat jurnalista georgiană Natalia Antelava, pentru Mackinnon. La fel, și mentalitatea Georgiei.
„Aceasta este o țară obișnuită cu criza și este o țară care a trecut prin războaie civile și invazia rusă în 2008, dar și prin perioada foarte întunecată a anilor ’90,după prăbușirea Uniunii Sovietice”, a mai spus Antelava.
Performanța autorităților de la Tbilisi este cu atât mai remarcabilă, cu cât Biserica Ortodoxă a Georgiei a ignorat decizia de instituire a stării de urgență și a permis ca mii de biserici să-și oficieze slujbele de duminică, fără nicio restricție. Biserica Ortodoxă a Georgiei este cunoscută pentru relațiile foarte apropiate cu Biserica Ortodoxă a Rusiei.
Cazul Islandei
Mackinnon a intervievat-o, de asemenea, pe Jelena Ciric, o jurnalistă din Islanda, țara care are una dintre cele mai mari rate per capita de cazuri de coronavirus confirmate. Acest lucru se datorează faptului că aici au fost făcute cele mai multe teste pe cap de locuitor, mai multe decât oriunde în lume – un efort condus de o companie privată de cercetare medicală cu sediul în Reykjavik.
Rezultatele cercetării vor folosi și configurării unui răspuns global la pandemie. „Ceea ce ne oferă Islanda este oarecum o imagine mai clară a modului în care virusul se răspândește prin populația generală”, a spus Ciric. „Creșterea noastră nu a devenit de fapt exponențială tocmai din cauza acestor măsuri timpurii de punere în carantină a persoanelor care au fost probabil expuse la virus”.
În toată Europa, multe țări sunt blocate, dar nu și Suedia, care a rămas stoică în fața focarului său de mare risc. Țara a raportat peste 7.500 de cazuri, dar guvernul său mizează pe faptul că o cultură aparte a țării îi va face pe indivizi să acționeze responsabil, fără să li se impună acest lucru, scria Nathalie Rothschild, pe 24 martie, relatând de la Stockholm. Următoarele două săptămâni ar putea dezvălui dacă acesta este un calcul precar.
Cazul aparte al Rusiei
În alte țări, cetățenii nu au atât de mare încredere în capacitatea guvernelor lor. În Rusia, viața de zi cu zi a continuat normal până la jumătatea lunii martie, când experții din sănătatea publică au început să pună la îndoială statisticile oficiale care arată o rată scăzută a infecției cu Covid-19.
Guvernul s-a mișcat apoi rapid pentru a închide granițele și a anunțat un plan major de stimulare economică, scria Reid Standish în secțiunea de politică externă a „Foreign Policy”, relatând de la Moscova. „Dacă adevărata anvergură a virusului se dovedește a fi mai mare decât se arată în statisticile oficiale, aceasta ar însemna că guvernul rus a ratat șansa de a încetini pandemia”, a scris el. Trei săptămâni mai târziu, se pare că coronavirusul ar putea prezenta o provocare politică serioasă pentru președintele Vladimir Putin.
Sau cazul tipic al Iranului
Există, de asemenea, îndoieli semnificative cu privire la statisticile din Iran, care raportează oficial peste 64.000 de cazuri și sub 4.000 de decese.
Aproape sigur, cifrele reale sunt însă mult mai mari, ceea ce face din Iran un epicentru al coronavirusului, susține Maysam Behravesh.
Pe măsură ce cazurile s-au înmulțit în China, în ianuarie, oficialii iranieni nu au restricționat călătoriile între țări și au întârziat să declare focar în orașul religios Qom. De atunci, multe persoane de rang înalt au murit din cauza virusului.
Behravesh atribuie răspunsul eșuat al Iranului, în parte, unei neînțelegeri. „Neglijarea generală, de către Iran, a amenințării colosale pe care o reprezintă coronavirusul pentru sănătatea publică provine și din necunoașterea fundamentală a naturii unui astfel de pericol”, scria, recent, Maysam Behravesh, pentru „Foreign Policy”. „La urma urmei, virusul nu este o revoltă internă sau o intervenție străină care vizează schimbarea regimului, ci o amenințare înfiorătoare și invizibilă împotriva întregii societăți, care necesită un răspuns centrat pe știință”.
