Categorie: Economie

Senatorul ALDE Daniel Zamfir s-a trezit vorbind azi despre…ROBOR. Ieşirea la rampă a fost un atac la Banca Naţională, pe care actuala guvernare vrea să arunce vina pentru tot răul făcut în economie chiar de puterea politică.

Haosul bugetar-fiscal sub PSD-ALDE a dus la celebra ordonanţă privind „taxa pe lăcomie”, adoptată la finele anului trecut, care evident că a dus la scumpirea creditării. E prea simplu de înţeles, mai puţin pentru parlamentari incompetenţi ca „traseistul” Daniel Zamfir: când statul pune taxe, privatul îşi recuperează pierderea prin scumpiri.

Daniel Zamfir, alungat de PNL din partid pentru derapajele sale mentale şi politice, vrea acum să-şi justifice locul primit la ALDE. Şi face exact ce fac parlamentarii puterii actuale: dau vina pe toată lumea, mai puţin pe ei, pentru dezastrul economic.

Aşa că Zamfir face şi el ce ştie. Mai nou, vrea să-l cheme pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu pentru a da „explicaţii” despre creşterea nivelului ROBOR. Zamfir spune că asta ar fi o manevră pusă la cale între BNR şi băncile comerciale. Evident, nicio dovadă.

De altfel, a fost taxat rapid de purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu.

„Piața ROBOR funcționează de mai bine de 10 ani si acum s-a trezit dânsul să spună că e manipulată. Face un lung șir de confuzii și reintrepretări și încearcă sa lanseze o confuzie totală. Domnul Zamfir a spus că nu se pricepe la treburi juridice, că nu e jurist. Dar nici economist nu e”, l-a pus la punct oficialul BNR, într-o intervenţie telefonică la Digi 24 TV.

Daniel Zamfir a devenit cunoscut pe când era în PNL. Atunci, a impus în parlament o lege pentru clienţii băncilor afectaţi de criză, iar măsura a fost bine primită de public. Dar ea a fost posibilă tocmai pentru că se afla într-un partid interesat de adevărul economic, nu de propagandă mincinoasă şi manipulare.

Ulterior, poziţiile sale publice, influenţate şi de familia din care face parte o moderatoare la Antena 3, l-au dus pe arătură. A început să aibă ieşiri necontrolate, populiste, antieuropene, ceea ce l-a autoizolat şi l-a împins la autoexcludere. A ajuns la ALDE, parte din aşa-numita guvernare a „Ciumei Roşii”, unde discursul antioccidental şi antidemocratic a devenit literă de lege.

Fostul preşedinte Traian Băsescu, un bun cunoscător al situaţiei din minerit, a comentat pe Facebook despre criza energetică scoasă la suprafaţă de greva ortacilor din Complexul Energetic Oltenia (CEO). Reacţia lui Băsescu la adresa guvernului a fost foarte dură.

„Greu de imaginat cât pot fi de incompetenţi !
Era greu de imaginat că în iarna anului 2018-2019 un mare complex energetic cum este cel de la Rovinari ar putea trece la reducerea producţiei de energie electrică prin oprirea unui grup energetic, urmare a lipsei cărbunelui din depozite. Mai mult, alte două grupuri ale centralei de la Rovinari sunt pe punctul de a fi oprite tot din lipsa cărbunelui în depozite.
Oare cât de nepăsător, prost sau sabotor poate fi un ministru al energiei sau un director general, care nu veghează la formarea stocurilor de cărbune pentru iarnă, când în subordinea aceluiaşi ministru sau în subordinea aceluiaşi director general al Complexului Energetic Oltenia, se află şi exploatarea de cărbune şi producerea de energie electrică.
Afară din funcţii incompetenţilor!
PS – Doamna Dăncilă anunţă poporul că a cerut să fie informată asupra stocurilor de cărbune aflate la Complexul Energetic Oltenia. Ce ridicol! Despre stocuri, doamnă premier, trebuia să se informeze în septembrie şi octombrie 2018″, a scris Băsescu pe Facebook.

Autorităţile româneşti consideră că traiul rezonabil al unei familii cu doi părinţi şi doi copii, care locuiesc la oraş, poate fi asigurat cu numai 2.600 de lei pe lună, în timp ce o familie de la ţară are nevoie de 2.100 de lei. (vezi la finalul acestui text cine sunt „geniile” care au făcut acest calcul absurd).

Nu-ţi trebuie prea multă carte să faci o socoteală mai…decentă decât aberaţia de mai sus. Dacă ar fi „decent” să trăieşti cu 2.600 de lei pe lună, în România preţurilor galopante, n-ar mai pleca 200.000 de cetăţeni pe an în străinătate, n-ar mai face minerii grevă (care, apropo, se plâng că 2.600 lei leafă de PERSOANĂ nu le ajunge pentru traiul zilnic), n-ar mai primi Tudorel Toader şi alţii ca el pensie nesimţită de ZECE ori mai mare (27.000 de lei), n-ar mai costa litrul de benzină vreo 3 lei în Canada, faţă de dublu aici, n-ar spune românii din Diaspora, când ajung în ţară, că mâncarea e mai scumpă decât peste tot în Europa etc. etc.

• Cum veţi descoperi mai jos, prostia socotelii cu 2.600 de lei pe lună ţine cont că o familie cu patru membri cheltuieşte vreo 200 de lei lunar cu sănătatea şi educaţia. Evident, oamenii ăştia care au încropit studiul respectiv ori n-au fost în viaţa lor într-un spital sau o şcoală româneşti, ori câştigă atât de mult că zboară la Viena când îi doare ceva. 200 de lei pe lună, PATRU suflet, pentru sănătate şi şcoală! Probabil c-au inclus aici şi medicamentele plătite, nu mai vorbim de şpăgi, fondul clasei şi alte cele.
• Altă aberaţie: în 2.600 de lei, necesarul pentru „trai decent” – PATRU oameni, în România super-bogaţilor cu conac şi lingouri în cimitire – nu apare nimic despre te costă rata sau chiria. Clar că nu contează, căci socotelile le-au făcut oameni care au şi case, şi maşini, şi moşteniri sau ce mai vor ei ca să nu înţeleagă realitatea din teren.
• Încă o intoxicare: tate costurile cu întreţinerea şi facturile sunt calculate lunar la vreo 400 de lei! Nimeni din aceste instituţii nu ştie noile preţuri la Gigacalorie (unde intră şi risipa din reţea), gaz, curent, cablu, telefon, internet?!
• Culmea culmilor, după ce scazi aproximativ 1.000 de lei pentru mâncare (presupunând că tata, mama şi cei doi copii mănâncă doar cartofi, „tacâmuri” şi oase de peşte), marea Comisie de Insolvenţă la Nivel Central (ce denumire pompoasă!) a ajuns la concluzia că familia care trăieşte „decent” cu 2.600 de lei mai poate face şi economii lunare de 235 de lei!
• Întrebare: viaţă „decentă” înseamnă să mai ieşi şi tu la o plimbare, în vreo excursie, să-ţi mai cumpre vreo ţoală normală, nu de fiţe, un ruj, nu mai vorbim de-un telefon, TV sau laptop?

Calculul a fost făcut public de Comisia de Insolvenţă la Nivel Central, în urma unui studiu realizat de un grup de lucru constituit din reprezentanţi din următoarele instituţii: Ministerul Muncii, Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu”, Academia Română, Comisia Naţională de Prognoză, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul de Cercetări pentru Calitatea Vieţii al Academiei Române, Institutul Naţional de Statistică şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Acest calcul face parte din „Criteriile generale pentru stabilirea nivelului de trai”, de care se ţine cont în cazul falimentului personal, coşul minim lunar de consum reprezentând suma de care creditorii nu se pot atinge.

Potrivit studiului, o familie cu doi părinţi activi şi cu doi copii în întreţinere de la oraş au nevoie de numai 2.600 de lei pentru lună pentru a duce un trai decent. Aproape jumătate din bani (1.069 lei) s-ar duce pe mâncare şi băuturi, pentru facturi privind locuinţa, apa, electricitatea, gazele şi alte servicii ar fi necesari 405 lei, iar familia ar cheltui numai 132 lei pentru sănătate şi numai 53 lei pentru educaţie şi cultură. Din suma totală, familia ar mai putea să facă şi economii, de 235 lei. Spre comparaţie, estimarea INS este că familia are nevoie de o sumă chiar mai mică, de 2.299 lei.

Cu 397 voturi pentru şi 158 împotrivă, parlamentarii europeni au aprobat un proiect de regulament, care prevede în esenţă, atunci când va intra în vigoare, tăierea parţială sau totală a fondurilor UE pentru acele state care pun în pericol statul de drept şi protejează corupţia. Exact ce face România de doi ani încoace, de când PSD şi ALDE au pus mâna pe putere.

Votul privind protectia bugetului UE s-a dat joi la prânz, în plenul de la Strasbourg. Ulterior, proiectul de regulament va merge la Consiliul Uniunii Europene, pentru a fi aprobat. Măsura ar urma să fie aplicată din 2021, până atunci urmând să parcurgă toate fazele procedurale, inclusiv avizul Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg.

Măsură a fost provocată de derapajele la democraţie apărute iniţial în Ungaria şi Polonia, dar care au devenit şi mai evidente în România aflată sub controlul lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, liderii celor două partide care controlează parlamentul şi guvernul.

Europarlamentarul finlandez Petri Sarvamaa (PPE), unul dintre raportori si vicepresedinte al comisiei pentru bugete, a precizat ca este nevoie de modificarea regulamentului în vederea protejării bugetului UE. „Subminarea democraţiei deschide calea pentru şubrezirea altor elemente democratice ale statului. Vor fi aceleaşi consecinţe bugetare pentru fiecare stat membru în care se constată încălcări ale democraţiei”.

În timpul dezbaterilor, comisarul european pentru buget, Gunther Oettinger, a declarat la rândul său:

„În cazul fiecărui stat, trebuie să ne asigurăm că judecatorii, curŢile de justiţie sunt imparţiale. Din punct de vedere al managementului banilor, să fie eficient”.

„Articolul 7 din Tratatul UE nu este o chestiune de sancţionare, ci una de protejare a banilor Uniunii Europene. Trebuie să avem un mecanism cu măsuri potrivite care va sancţiona deficienţele generalizate în ceea ce priveşte statul de drept în statele membre. Trebuie să fie proporţional cu gravitatea abaterii”, a mai spus Oettinger, citat de ziare.com.

Începe să fie tot mai clar: marile companii părăsesc România, iar cele care doreau să vină fie nu mai vin, fie aşteaptă vremuri mai roze, în cel mai bun caz aşteaptă. O veste mai proastă nici că se putea, pentru o ţară care se împrumută cu nemiluită, tot mai greu şi mai scump, iar asta îngroapă economia.

Guvernul actual nu poate întocmi bugetul pe 2019, ceva inimaginabil pentru ţările europene, care ştiu cu luni bune înainte pe ce bani vor conta anul următor. La ora asta, calculele preliminare arată un deficit de 5% din PIB, inacceptabil în UE şi imposibil de finanţat prin împrumuturi. Guvernul va fi nevoit să taie venituri şi investiţii, ori să mărească taxele – a doua variantă, mai rea decât prima (aplicată pe vremea guvernului Boc, după măsurile iresponsabile de majorare de pensii în plină criză globală, luate de precedentul cabinet Tăriceanu).

Mediul de afaceri simte pericolul.

Gigantul elveţian Nestle, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală a bunurilor de larg consum, va închide singura fabrica pe care o deţine în România, la Timişoara, unde produce napolitanele Joe (brand românesc), după o investiţie de acum 19 ani. Au apărut şi primele informaţii oficiale despre motivele plecării: fiscalitatea şi proasta infrastructură din România. Asta au declarat oficiali ai companiei elveţiene, citaţi de mai multe publicaţii.

„Am iniţiat procesul de închidere a fabricii, dar negociem cu sindicatele acum”, au declarat pentru Ziarul Financiar oficialii Nestle. Brandurile produse la Timişoara nu vor dispărea de pe piaţă, producţia urmând să fie mutată integral în Ungaria.

„Închiderea unităţii de producţie din Timişoara este o decizie extrem de dificilă, luată după analize amănunţite şi după implementarea tuturor alternativelor. Pe plan local, Nestlé  îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă care trece printr-o perioadă de schimbări rapide, caracterizată de noi tipare de consum şi deficit de muncă.”, a declarat pentru Profit.ro Leszek Wacirz, Country Manager Nestlé România.

INVESTIŢIILE PICĂ PRECUM POPICELE

NU este singurul investitor care decide să părăsească sau să nu mai investească în România. Recent, o mare companie germană a decis să-şi oprească planurile de a investi la Craiova, în industria auto, aşa cum plănuise anul trecut.

Compania Wielpütz Automotive din Germania nu mai construiește la Craiova fabrica de 10 milioane de euro, așa cum anunțase la începutul acestui an. Urma să angajeze 500 de oameni, iar o parte din ei lucrau deja de câteva luni în Germania, pentru a se perfecţiona în perspectiva demarării afacerii din Craiova.

1. Instabilitatea politică provocată de guvernarea PSD-ALDE, prin operaţiunile de atac la statul de drept (pe care inclusiv ieri seară, la Ateneu, liderii UE le-au cerut oprite) sunt principala cauză a crizei banilor cu care se confruntă România.

2. Neîncrederea se simte cel mai clar pe piaţa imobiliară, aflată în cădere liberă, cu tot mai mulţi investitori dornice să vândă şi cu tot mai puţini cumpărători dispuşi să-şi rişte banii pe o piaţă nesigură.

3. Mărirea salariilor şi pensiilor, pentru a închide ochii populaţiei faţă de acţiunile de subminare politică a independenţei justiţiei, lasă ţara fără buget de investiţii. Asta se vede cel mai bine în criza infrastructurii rutiere, invocată iată de cei de la Nestle, dar pomenită în trecut de cel mai mare exportator al României, Dacia Renault.

Cele trei cauze de mai sus au provocat o a patra cauză care alungă banii din România: instabilitatea fiscală. Speriat că va rămâne fără buget pentru pensii şi salarii, guvernul ia măsuri pompieristice cum a fost şi celebra ordonanţă a „taxei pe lăcomie”, adoptate la finele anului trecut. Ea va împovăra şi mai mult mediul de afaceri, sistemul bancar, fapt dezavuat de însuşi guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Pratic, în acest moment, investitorii au toate motivele să se teamă că-şi vor pierde banii. România devine pe zi ce trece o afacere tot mai proastă.