Categorie: Economie

În timp ce statul a rămas în pană de fonduri pentru mari investiţii publice, există cazuri de investiţii mai mici, dar unde banii sunt aruncaţi pe fereastră. În Botoşani, Vrancea baronului Oprişan sau în Ploieşti, primarii au alocat pentru un WC de şcoală sume cât pentru o casă.

20.000 de euro a dat primarul din comuna Gorbăneşti, judeţul Botoşani, pentru reabilitarea unei toalete din curtea şcolii. Apoi a aflat că nu îi poate lăsa pe elevi şi pe dascăli să le folosească pentru că nu a respectat toate normele de lucru.

Gică Iliescu, primarul comunei Gorbăneşti, dă din umeri când e întrebat de costul mare al WC-ului: „Noi nu avem nicio contribuţie, documentaţia a fost întocmită de Inspectoratul Şcolar, ne-au virat banii, iar noi doar am făcut plata către constructor.”

Edilul nu s-a lăsat şi a cerut alte fonduri de la Ministerul Dezvoltării. Cu 87.000 de euro, a construit pe trei etaje o nouă toaleta modernă, lipită de şcoală. Culmea este că nici aceasta nu poate fi folosită, pentru că nu are avize de incendiu de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.

Astfel de investiţii s-au făcut şi în cele două scoli din comuna Tătăranu din Vrancea, care aveau toalete turceşti în curte. Modernizările au costat 57.000 de euro, fără TVA, dar încă nu sunt gata, relatează jurnaliştii de la stirileprotv.ro.

În Ploieşti, autorităţile locale au în plan să refacă o toaletă publică cu aproape 100.000 de euro. Reprezentanţii primăriei susţin că vor să înlocuiască ţevile, gresia şi faianţa, să facă un sistem de ventilaţie şi să pună geamuri tip termopan la cele 10 cabine.

Potrivit constructorilor, în medie, un metru pătrat pentru o toaletă costă doar 500 de euro.

Foto: stirileprotv.ro

E teroare. Nu doar din cauza infractorilor pe care i-au trimis liberi pe străzi. Pur şi simplu, statul plătit de noi este terminat. Nimic nu funcţionează, totul e la pământ, iar acolo unde merge cât de cât e pe costuri infinit mai mari decât la alţii: angajaţi în plus, salarii majorate fără acoperire, contracte de partid cu „parandărăt”.

De la zi la zi afli de cazuri grave, decese, petrecute în sistemul sanitar, conflicte între pacienţi şi medici. Suntem în prag de epidemie de gripă şi nu avem vaccinuri suficiente. Pleacă medici în continuare, deşi salariile au crescut spectaculos, căci statul menţine haosul în sistem. Minerii au ieşit din grevă, dar România importă încă energie.

În Bucureşti, oraş cu venituri anuale de peste un miliard de euro, crapă zilnic câte ceva. Primăriţa Gabriela Firea e în convalescenţă (să fie sănătoasă!), dar şi dacă ar fi la muncă, tot degeaba. Tot ce-a făcut de când a fost aleasă a fost…spectacol. Orice ar înseamna asta. Circ, ceartă, balamuc şi zero administraţie. L-a adus la dreapta ei pe un scandalagiu notoriu, care urlă la TV la oricine îl contrazice, a înfiinţat firme municipale ilegal, a cheltuit milioane de lei aiurea şi n-a rezolvat absolut nimic.

Azi, RADET a crăpat din nou. Are 3,6 miliarde de lei datorie, e practic în faliment. În 10 ani, pierderile din reţea au depăşit bugetul Capitalei: peste 1 miliard de euro! Lipsa banilor, ca şi în cazul lui Dăncilă cu România, se vede în investiţii. Fără investiţii, se sparg ţevile. Cum s-a întâmplat şi azi în sectorul 2, cu mii de oameni rămaşi în frig, şcoli închise şi tot tacâmul.

Apropo, sectorul 2 are EXCEDENT bugetar, dar pune pe capul locuitorilor cea mai mare taxă de salubritate din ţară! Iar cu toate astea, nimic nu merge nici acolo, nici în toată Capitala, nici în România reală. Şcolile iau foc, pentru că nu sunt reabilitate, iar conductele se sparg. Mii de oameni au rămas în frig şi azi, dar e al „n”-lea caz. Şcolile au fost închise. Dacă dădea peste noi o iarnă ca în vremea lui Boc, cu zăpezile până la streaşina caselor?

Situaţia din Capitală poate fi extrapolată la nivel de România. O ţară fără stat. Neadministrată, dar plătită. Ca aleşii ei să se lupte cu…”abuzurile din justiţie”. Şi să dea bine în poză. Asta fac de doi ani şi ceva. Şi din cauza asta, bruma de bani pe care o mai aveam s-a dus pe apa sâmbetei. Leul cade, ţara se împrumută tot mai greu şi mai scump şi vai de cel ce va fi la guvernare când va crăpa totul!

Deocamdată, crapă pe ici, pe colo. La RADET, pe calea ferată (săreau trenurile de pe şine de Sărbători), cursul de schimb, vaccinul, drumuri cu inflaţie de gropi. De nimic. Pentru că nu sunt în stare de nimic. Şi dacă nu ar exista DNA, justiţie, UE şi NATO, tot n-ar fi buni de nimic. Firea are Bucureştiul pe mână de doi ani şi vai mama noastră! Dragnea a avut Teleormanul 10 ani şi mai bine şi l-a făcut cel mai sărac judeţ din ţară. Acum, are ţara pe mână. Ţara, capitala…Un fel de apocalipsă lentă, în direct.

Fiul actorului Ion Caramitru, proaspăt membru USR dar şi analist economic şi antreprenor, revine cu o nouă radiografie tăioasă a situaţiei din economia românească.

Într-un text scris pentru G4Media.ro, cu titlul „Mai poate statul să finanţeze deficitul bugetar şi să protejeze leul? Da, dar e o chestiune de timp„, Andrei Caramitru trage câteva concluzii sumbre despre ce ne aşteaptă anul acesta.

• Situația finanțării deficitului bugetar este extrem de dificilă. Întrebarea pe care ne-o punem din ce în ce mai mulți este dacă statul are suficiente resurse să “cumpere” timp sau nu.
• Deficitul real va fi mai mare de 5%. Motivul este simplu – creșterea economică nu are cum să fie de 5.5%. Într-un scenariu extrem de pozitiv vom avea o creștere de 2-3% față de 4% în 2018, creșterea economică din UE scăzând deja drastic. Aceasta creștere este însă “teoretică”, pentru că nu include efectele OUG-ului ”lăcomiei” promovat de Vîlcov/Teodorovici.

În al doilea rând, un nivel al deficitului atât de mare este greu finanțabil, și observăm deja că nu mai există bani pentru funcționarea statului:

Cât timp mai are guvernul până la implozie?

• Dacă guvernul ar atrage doar 60% din finanțare și costul datoriei crește și folosește tot buffer-ul de 3% din PIB, va avea resurse de 18-21 miliarde EUR (din total 25-30 necesar). Teoretic, în cel mai sumbru scenariu, banii se vor termina în trimestrul 4.
• Este posibil ca insolvența statului să se întâmple și mai devreme dacă băncile consideră situația ne-sustenabila și reduc drastic finanțarea oferită. Ar fi o reacție absolut rațională a băncilor la criza profunda a finanțelor publice – au deja o expunere uriașă pe titluri de stat (peste 22% din PIB, al doilea nivel din UE) și nu pot continua să investească într-un sac fără fund, fără perspective rezonabile de rambursare și refinanțare, dar și în condiții de ostilitate fățisă a statului față de mediul bancar. Teodorovici a confirmat implicit aceasta situație când a declarat ca buffer-ul ministerului de finanțe este suficient pentru doar 6 luni.

Ce optiuni are guvernul: tăiere de costuri, taxe în plus, finantare din alte surse sau – cea mai probabilă – apel la Fondul Monetar Internațional.

• Tăieri de costuri în an electoral (în special salarii și pensii – pentru că investițiile sunt la minimul ultimilor ani) mi se par implauzibile fără să fie impuse extern. Taxe suplimentare pot fi introduse, însă nu rezolva problema (sumele care pot fi atrase sunt marginale; orice taxă in plus taie din creșterea economică, deci și din venituri la buget)
• Finanțarea din alte surse este cea mai periculoasă. Fondurile din țări “iliberale” cum ar fi China sau Rusia există – ei cer nu sustenabilitate bugetară, ci garanții fizice (active cum ar fi porturi, firme ale statului în domeniul energetic, fără licitație). Viitorul Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții ar permite o asemenea schemă (prin care – la final – am pierde controlul pe porțiuni din infrastructura strategică a statului). Însă nu cred că cineva va semna asemenea contracte (riscul penal este uriaș) și că guvernul va avea timp sa execute o asemenea schemă.
• Rațional vorbind, Fondul Monetar este cea mai buna soluție, pentru că ar impune o execuție bugetară sustenabilă. PSD va refuza și va încerca multe alte măsuri înainte – însă până la urmă tot acolo vor ajunge.

Aceasta situație critică este amplificată de tensiunile din piața monetară. Leul este sub presiune maximă. Ce se întâmplă și ce poate face BNR ?

Marea întrebare este ce va face sistemul bancar:

• Dacă guvernul nu vine cu un buget care include tăieri substanțiale de costuri și nu reduce / elimină taxa pe active bancare – devine evident pentru toți jucătorii mari din piață că singura soluție este intervenția FMI și/sau devalorizarea leului cu 20% (pentru a reduce salariile la stat la un nivel gestionabil). Deci cel mai probabil vor forța soluția aceasta – prin oprirea și mai drastică a finanțării statului și presiune pe curs – ca sa nu permită Guvernului să sape groapa deficitului prea adânc.
• PSD va încerca sa supraviețuiască 6-9 luni până poate pune mâna pe BNR (mandatul guvernatorului Isărescu expiră în toamnă). Însă soluții nu prea există, pot pune pe oricine acolo, dacă nu sunt bani nu îi poți inventa. Dacă forțează lichiditate în piață ca să fie finanțat guvernul, leul se va prăbuși pe model Turciei (unde lira s-a prăbușit de la un curs de 4 la un curs de peste 7 în câteva luni anul trecut și, pentru a stopa evoluția, banca lor centrală a fost obligată să crească dobânda la peste 15%).

În concluzie, la cum arată acum cheltuielile prognozate ale statului, criza nu mai este o ipoteză teoretică. Singura întrebare este când va lovi. Eu prevăd presiune uriașă pe curs pe termen scurt, procedură de deficit excesiv lansată de UE în următoarele luni și discuții cu FMI până la finalul anului.

Moneda naţională a suferit azi o nouă înfrângere de piaţă, depăşind încă un „prag psihologic”: cel de 4,7 lei pentru un euro. Este a OPTA devalorizare a leului de la începutul anului, o consecinţă firească a politicilor dezastruoase ale actualului guvern.

Leul continuă astfel tendinţa de scădere în raport cu euro, cursul afişat luni de Banca Naţională a României pentru moneda europeană fiind de 4,7081 lei/euro, în creştere cu 1,06 bani (+0,23%).

De asemenea, leul a pierdut teren şi în faţa dolarului american, care a ajuns la 4,1377 lei, în creştere cu 1,85 bani (+0,45%), faţă de cursul de vineri, respectiv 4,1192 lei/dolar.

Pe de altă parte, moneda naţională s-a depreciat şi faţă de francul elveţian, cu 0,6 bani (+0,14%). Astfel, cotaţia francului a ajuns la 4,1501 lei, comparativ cu 4,1441 lei, vineri, relatează Agerpres.

CAZUL NESTLE-TIMIŞOARA ŞI INVESTIŢIA AUTO DIN CRAIOVA

Slăbirea monedei naţionale nu e întâmplătoare şi nu are nicio legătură cu situaţia de pe pieţele internaţionale. Singurul motiv real este haosul politic şi bugetar-fiscal provocat de guvernarea PSD-ALDE.

Atacul la statul drept nu poate să nu lase urme. Investitorii fie fug (cazul Nestle Timişoara sau investiţia auto germană de la Craiova), fie stau pe gânduri, fie nu mai vin pur şi simplu. Criza de ÎNCREDERE în economia României are costuri mari, mai ales pentru o ţară care consumă mai mult decât produce (singura din UE fără surplus bugetar în istoria recentă). Deficitul calculat pe costuri actuale ale statului cu salarii publice, pensii, investiţii şi dobânzi a ajuns la 5%! Maximul permis în UE este 3%, dar nici acesta nu poate fi acoperit în condiţiile actuale.

Din acest motiv, Guvernul Dăncilă nu are nici la ora asta un proiect de buget pe 2019. Motivul este că nu are bani pentru a acoperi gaura provocată de majorări salariale fără cap (vezi lăsarea liberă a deciziei la primării) şi de alte cheltuieli fără acoperire.

Incompetenţa crasă a membrilor cabinetului Dăncilă a fost sursa unor măsuri care au lovit şi mai mult economia. Cea care a pus capac a fost celebra „ordonanţă a lăcomiei”, care a fost un semnal îngrijorător pentru investitori: bănci, companii din energie, divertisment etc.. Măsură a provocat deja scumpiri inevitabile, inclusiv creşterea dobânzilor, şi a lovit tocmai în cei pe care guvernul PSD-ALDE se laudă că-i protejează: investitorii români. După anunţul privind „ordonanţa lăcomiei”, Banca Transilvania (capital majoritar românesc) s-a prăbuşi la bursă, iar investitorii au luat o măsură drastică pentru a echilibra costurile interne: au anunţat sistarea investiţiilor în sistemul propriu, o decizie în detrimentul clienţilor şi al dezvoltării băncii.

PRĂBUŞIREA PIEŢEI IMOBILIARE

Sentimentul de neîncredere s-a transmis, inevitabil, şi pe piaţa imobiliară.

În luna octombrie a anului trecut, la nivelul întregii țări au fost vândute puțin peste 52.000 de imobile, arată datele oficiale ale Agenției Naționale de Cadastru. Mai exact, numărul tranzacţiilor la nivel național în octombrie 2018 este cu peste 9.000 mai mic față de aceeași perioadă a anului trecut.

Vânzările de locuinţe au început să scadă şi în lunile de vară. Iar declinul numărului de tranzacţii cu apartamente şi proprietăţi a continuat, după un scenariu care seamănă leit cu prăbuşirea pieţei imobiliare de acum zece ani. Sunt căderi mari ale numărului de tranzacţii de case şi terenuri, de până la 30% la nivel naţional, cu un vârf de aproape 50% în Bucureşti! Totuşi, în ciuda acestor date clare, preţul mediu rămâne „anchilozat” undeva pe la 1200 de euro pe metru pătrat (în Capitală), dar e explicabil: şi începând cu 2008, preţurile au rămas blocate la nivele mari, până când a devenit clar că cine ţine de preţ poate să piardă foarte mult. 

Acum sunt iar cifre îngrijorătoare. Chiar şi cei care aveau bani de investit în imobiliare, anul trecut, au amânat decizia de a-şi plasa economiile în case sau terenuri, fiind neîncrezători în viitorul economiei româneşti, ceea ce a complicat şi mai mult lucrurile.

PE UNDE CRAPĂ ECONOMIA

.La început de an, am prezentat o listă de ŞAPTE puncte slabe ale economiei româneşti, menţionate de colegii de la New Money:

1. Pe termen mediu, este posibil ca unele companii din sectoarele bancar și energetic (principalele vizate de ordonanța din decembrie care prevede suprataxarea sectorului privat) să decidă să plece din România, lucru care s-a întâmplat recent în Ungaria.
2. Salariații și micii antreprenori vor deconta nota de plată a ordonanței din decembrie.
3. Creditarea persoanelor fizice și a companiilor va fi frânată, ceea ce va duce la o încetinire a economiei.  Aceasta în condițiile în care România e pe ultimul loc din UE la capitolul intermediere financiară. O creștere a costurilor de finanțare va afecta inclusiv capacitatea statului de a se împrumuta.
4. Cheltuielile bugetare vor continua să crească într-un ritm greu de controlat. Vine rândul sistemului de educație să preseze semnificativ bugetele din anii viitori. Impactul bugetar al acestor măsuri va fi imens, având în vedere că Educația este un sector de circa trei ori mai mare decât Sănătatea.
5. Deficitul bugetar ar putea ajunge la cer. Deja există informații vehiculate de Ziarul Financiar potrivit cărora deficitul bugetar pe 2019 ar putea ajunge la 4,9% din PIB, cu 1,9% mai mult față de nivelul acceptat.
6. Impredictibilitatea cadrului legislativ se va accentua. Ordonanța de urgență din decembrie a fost dată, aproape la propriu, peste noapte. În mod normal, măsuri cu un impact atât de ridicat trebuie luate după consultarea mediului de afaceri  cu mult timp înainte de a fi aplicate. Impredictibilitatea înseamnă risc crescut, iar riscul costă.
7. Popularea administrației publice cu personal insuficient pregătit. Noul șef al ANAF, oficialul de la care se așteaptă o creștere și mai mare a colectării, pentru a evita un colaps bugetar, are o experiență administrativă extrem de redusă. La limita ridicolului, Mihaela Triculescu, noul șef al ANAF, a fost contabilă la firma de curățenie a Primăriei Cârcea (județul Dolj), o localitate cu puțin peste 3.000 de locuitori.. Promovarea unor funcționari în funcții-cheie   este un semn că politizarea deciziilor se va accentua.