ziaristii.com

Categorie: Economie

  • Leonardo Badea (viceguvernator BNR): Extinderea digitalizării ca fundament al consolidării stabilității economice

    Avansul digitalizării

    Prinși în vâltoarea problemelor de zi cu zi, care în ultimii ani au devenit tot mai multe și mai complexe, rareori avem răgazul necesar pentru a remarca numeroasele transformări asupra societății moderne induse de progresul rapid al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC). În prezent, mai mulți oameni au acces la un telefon mobil decât la electricitate, iar cantitatea de date generate la nivel global se extinde exponențial. În toate țările, liderii guvernamentali și de afaceri decid – prin politicile și strategiile lor privind direcțiile de dezvoltare a TIC, accesul la Internet, prioritizarea investițiilor în mijloacele de comunicare și aplicații digitale – cum să promoveze și să structureze digitalizarea economiilor. Aceste alegeri au consecințe determinante asupra viitorului economiei și al societății. Țările care au atins un nivel avansat de digitalizare, definit ca adoptarea în masă a tehnologiilor digitale conectate și a aplicațiilor TIC de către consumatori, companii și guverne, au realizat beneficii economice, sociale și politice semnificative. Pentru acestea, digitalizarea este o cale către prosperitate. Alte țări rămân însă în mod disproporționat în urmă.

    De altfel, modul în care oamenii folosesc tehnologiile și aplicațiile digitale determină o serie de beneficii sociale și economice care depind însă de caracteristicile de implementare și de utilizare, cum ar fi: prețurile, fiabilitatea, viteza și ușurința de utilizare. Acești factori determină nivelul de digitalizare, care la rândul său are un impact dovedit asupra reducerii șomajului, a îmbunătățirii calității vieții și a sporirii accesului cetățenilor la serviciile publice. Digitalizarea permite guvernelor să funcționeze cu o mai mare transparență și eficiență și are un efect important în timp asupra creșterii economice. Experții apreciază că țările aflate în stadiul cel mai avansat de digitalizare obțin cu 20% mai multe beneficii economice decât cele în care acest proces în se află în formă incipientă.

    Nu doar mediul de afaceri, ci și factorii de decizie politică au un rol important în dezvoltarea țărilor lor către niveluri avansate de digitalizare. Acestea trebuie să fie orientate către implementarea și utilizarea tehnologiilor digitale și către creșterea accesului populației la sistemele digitale. În acest scop, digitalizarea trebuie să fie prioritară pe agenda națională și trebuie să fie alocate resurse adecvate pentru urmărirea sistematică a progresului procesului de digitalizare, pentru dezvoltarea unui model de guvernanță mai bun pentru sectoarele de telecomunicații și tehnologia informației, pentru adoptarea unei perspective ecosistemice, facilitarea concurenței și stimularea cererii.

    Pornind de la analizele efectuate la nivel internațional, în opinia mea, extinderea digitalizării unei țări poate fi măsurată prin intermediul a cinci direcții-cheie:

    1. Nivelul de acces al populației la servicii și aplicații digitale;

    2. Gradul de accesibilitate la aceste servicii, indicat de nivelul prețului și de posibilitatea de procurare rapidă;

     3. Fiabilitatea serviciilor digitale măsurată prin calitatea (stabilitatea) conexiunii și viteza (rata) de transfer a datelor;

     4. Nivelul de calificare a forței de muncă pentru a utiliza cu ușurință aplicațiile informatice disponibile pentru creșterea productivității;

     5. Existența unui ecosistem digital dezvoltat ca urmare a încorporării serviciilor și a produselor digitale în arhitectura economică și socială a societății.

    Reziliența internetului – lecția schimbării

    În decursul crizei pandemice, care se află acum în România și pretutindeni în lume în plin val patru (însă cu intensitate diferită), Internetul a dovedit o remarcabilă reziliență. De altfel, era normală această reziliență, deoarece Internetul a fost construit pentru a rezista la șocuri – atât prevăzute, cât și neprevăzute – el fiind ințial creat și apoi utilizat pentru prima dată în domeniul militar. Ca urmare, rețeaua trebuia să fie cât mai rezistentă la atacuri și să minimizeze timpii de nefuncționare. Cred că fără să dispunem de infrastructura necesară și de serviciile oferite de Internet gestionarea crizei pandemice ar fi fost mult mai dificilă, iar efectele sale negative mai ample decât cele resimțite până acum. Cu ajutorul Internetului am reușit să dezvoltăm munca la distanță în primul rând ca armă de luptă împotriva pandemiei și abia apoi ca o flexibilizare și modernizare a procesului de muncă. Am putut să comunicăm operativ prin intermediul întâlnirilor, al conferințelor și al ședințelor de lucru online. Am avut mijloacele să organizăm, să culegem și să analizăm statisticile care ne-au permis să avem informația necesară gestionării situației sanitare complicate. Și nu în ultimul rând, cercetătorii au putut să lucreze și să facă schimb de informații în timp real pentru a construi răspunsul medical care ne-a oferit mult mai rapid atât vaccinul, cât și strategiile de tratament pentru a diminua pe cât posibil pierderile de vieți. Sunt numai câteva exemple ale utilizării acestui serviciu.

    Astăzi, ne bucurăm cu ușurință de capacitatea Internetului de a ne permite să comunicăm în mod global. Chiar dacă utilizatorii dintr-o țară întâmpină probleme cu serverul, ei pot rămâne în continuare conectați; în cazul în care sistemele și echipamentele localizate în țara respectivă eșuează temporar, alte servere sau centre de date sunt disponibile în foarte scurt timp pentru preluare, ca un mecanism biologic de compensare.

    În perioada de criză pandemică, s-a reliefat rolul fundamental al Internetului în derularea activităților economice. Acest fapt, alături de măsurile de sprijin luate de guverne, bănci centrale și organisme internaționale a ajutat numeroase companii să-și mențină stabilitatea financiară și fiabilitatea în afaceri.

    Ne putem aștepta ca pandemia Covid-19 să schimbe modul în care folosim Internetul. Prevalența tehnologiilor digitale și a dispozitivelor conectate va continua să ajute organizațiile să rămână eficiente pe piață în condiții excepțional de dure (cu adevărat catastrofale), lucru de neimaginat în urmă cu 20 de ani.

    Într-o lume post-Covid-19, multe companii vor continua să funcționeze de la distanță, într-o anumită măsură, atât timp cât aceasta va conduce la reducerea costurilor fixe și va spori productivitatea. Așa cum remarcam mai sus, tendința de a utiliza telemunca a început cu mult înainte de pandemie, dar Covid-19 a accelerat-o. Modelul de lucru de la domiciliu deschide oportunități extinse pentru creștere economică, recrutare globală a talentelor, creare de locuri de muncă și, în cele din urmă, pentru creșterea prosperității. 

    Cu toate acestea, riscul inerent al acestui model provine din faptul că cei insuficient pregătiți pentru a utiliza eficient Internetul (astăzi, aproximativ jumătate din populația lumii) ar putea fi mai afectați decât înainte, iar problema accesului universal la Internet va deveni chiar mai importantă pentru combaterea inegalității.

    După 2022, probabilitatea să ne mai întoarcem vreodată la modul clasic de dezvoltare și de gestiune a afacerilor este redusă. Ne place sau nu, așa numita „Marea Resetare” este reală și se întâmplă chiar acum. Trebuie însă să facem tot ce depinde de noi pentru ca ea să aducă o lume mai bună și să nu adâncească decalajele și inegalitățile existente.

    Vedem așadar că digitalizarea se adaugă altor provocări semnificative ale timpurilor noastre, cum sunt îmbătrânirea populației, creșterea demografică diferențiată pe regiuni, schimbările climatice și modificarea preferințelor consumatorilor.

    Criza actuală determinată de valurile succesive ale pandemiei de Covid 19 ne-a arătat că societatea trebuie să fie mai bine pregătită pentru întreruperi masive ale lanțurilor globale de aprovizionare și să dezvolte soluții (de „back-up”) pentru a reuși să suplinească măcar temporar, pe perioade limitate, rupturile care pot să apară în funcționarea acestor lanțuri globale de aprovizionare. Cum s-ar putea face însă acest lucru? În mod clar prin dezvoltarea producției de primă necesitate la nivel național sau regional și menținerea de depozite aprovizionate cu produse esențiale neperisabile, care pot să funcționeze ca „buffer” pentru a fi utilizate în momente de criză. De asemenea, este necesară dezvoltarea capacității de a reacționa și de a menține activitatea economică în cazul unor evenimente globale aparent neașteptate care produc stres social și economic.

    Este necesar pe viitor, ținând cont de provocările digitalizării și ale schimbării climatice, să avem inițiative care să permită protejarea locurilor de muncă și reducerea decalajelor de dezvoltare. 

    Digitalizarea și stabilitatea economică

    Avansul digitalizării aduce deopotrivă avantaje și vulnerabilități pentru economie în ansamblul său. Principalele riscuri sunt legate de creșterea dependenței activităților economice de funcționarea adecvată a infrastructurilor de comunicații și de transfer de date. Riscul cibernetic devine unul dintre cele mai importante, așa cum vom vedea în continuare.

    Dar acestea nu sunt singurele vulnerabilități relevante. În sectorul financiar de pildă, digitalizarea creează premisele pentru îmbunătățirea accesului la servicii și pentru creșterea gradului de intermediere, ceea ce ar putea duce la ameliorarea inegalităților sociale. Totuși, dezvoltarea accelerată a piețelor activelor digitale (dintre care cele mai populare sunt așa-numitele criptomonede) deja pune în alertă autoritățile de reglementare financiară pentru că prezintă riscuri importante la adresa stabilității financiare. Fluxurile de monedă fiduciară care circulă între piețele financiare clasice și cele ale criptoactivelor se situează deja la nivelul a miliarde de dolari zilnic, iar valoarea de piață însumată a celor mai populare criptoactive a depășit în prezent 2,6 trilioane de dolari. Totodată, segmentul așa-numitelor monede stabile și cel al fondurilor ce investesc în criptoactive (multe dintre ele deja tranzacționate la bursă) dau naștere, prin modul lor specific de funcționare, unor interconexiuni complexe și semnificative, comparabile ca dimensiune cu piețele activelor financiare clasice. Vedem așadar că deja sunt confirmate două dintre caracteristicile importante ce definesc o zonă de risc sistemic global: dimensiunea ridicată și gradul complex de interconectare.

    Din acest motiv, este absolut necesar un efort de reglementare a piețelor de active financiare digitale, similar celui care a transformat și consolidat sistemul financiar clasic, după criza globală declanșată în anul 2007. Astfel, în criza pandemică, sistemul financiar a fost una dintre componentele cele mai reziliente (de până acum) ale economiei și a putut contribui la efortul de diminuare a efectelor negative ale șocului global generat de SARS-COV-2.

    Digitalizarea este relevantă pentru toate politicile macro-financiare, inclusiv din perspectiva politicii monetare. Conform unei lucrări de cercetare publicate recent de Banca Centrală Europeană (BCE), digitalizarea poate fi privită ca un șoc major al ofertei/tehnologiei afectând agregatele macroeconomice importante pentru politica monetară, cum ar fi producția, productivitatea, investițiile, ocuparea forței de muncă și prețurile (Anderton et al., 2020). Concluziile autorilor sunt deosebit de relevante pentru înțelegerea impactului digitalizării asupra stabilității economice și arată că: (i) există o eterogenitate semnificativă între țările UE în ceea ce privește adoptarea tehnologiilor digitale, iar majoritatea acestora rămân în urma concurenților la nivel global, în special din Statele Unite; (ii) digitalizarea crește productivitatea și scade prețurile, în mod similar cu alte șocuri de aprovizionare/tehnologie; (iii) aceasta are implicații pentru politica monetară și transmiterea acesteia; și (iv) este posibil ca politicile structurale și de altă natură să fie adaptate pentru ca zona euro și țările UE să profite pe deplin de potențialele câștiguri din digitalizare, menținând în același timp efortul de incluziune.

    Totodată, raportul publicat chiar luna trecută al grupului de lucru pentru analiza digitalizării, condus de Robert Anderton (BCE) și Gilbert Cette (Banque de France), format în cadrul mai larg al efortului de revizuire a strategiei politicii monetare a BCE, detaliază o serie de efecte ale digitalizării asupra prețurilor din economie și implicit asupra inflației. Raportul arată că digitalizarea în creștere a făcut ca măsurarea prețurilor să fie mai dificilă, din cauza, printre altele, a schimbărilor mai rapide ale produselor și calității acestora, dar și a noilor modalități de stabilire a prețurilor (de exemplu prețuri dinamice sau personalizate). Dintre multele concluzii foarte utile ale raportului privind efectele profunde ale digitalizării asupra mecanismelor economiei, mai reținem că faptul că în ultimele două decenii, potrivit estimărilor autorilor, contribuția scăderii prețurilor produselor din tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) la dinamica inflației din zona euro s-a ridicat la aproximativ minus 0,15 puncte procentuale pe an (ceea ce este relevant, având în vedere că în aceeași perioadă inflația anuală IAPC a fost în medie de 1,7%). În ceea ce privește efectele prin canale indirecte, cum ar fi comportamentul firmelor de stabilire a prețurilor, puterea de piață și concentrarea, precum și productivitatea și costurile marginale ale acestora, dovezile empirice analizate de autorii raportului sugerează că creșterea comerțului electronic poate avea un mic efect descendent. Având în vedere că digitalizarea afectează mediul în care funcționează politica monetară, aceștia sugerează că, în viitor, digitalizarea și impactul acesteia ar trebui să fie analizate în profunzime de către băncile centrale.

    Așa cum se arată în ambele studii citate mai sus, digitalizarea poate afecta în mod semnificativ incidența șocurilor și transmiterea acestora, prin impactul său asupra variabilelor-cheie – cum ar fi productivitatea, producția potențială și inflația. Acest lucru se adaugă la incertitudinea cu care se confruntă factorii de decizie privind politicile economice.

    În România, deoarece ne confruntăm cu dezechilibre macroeconomice structurale importante și recent cu o inflație în creștere semnificativă, includerea în mixul de politici a obiectivului de accelerare a digitalizării economiei ar putea facilita ameliorarea acestor vulnerabilități, printr-o implementare echilibrată și care să conțină mecanisme de reglementare pentru gestionarea adecvată a riscurilor aferente.

    Spre ce ne îndreptăm?

    Peisajul digital global continuă să evolueze rapid, dinamică ce a fost accelerată de criza pandemică ale cărei efecte au condus la creșterea cererii de platforme digitale, software, hardware și de servicii. În mijlocul acestor schimbări, trebuie să continuăm să acordăm prioritate dezvoltării și aplicării eficiente a tehnologiilor digitale în sectoarele economice, deopotrivă în domeniul public și privat. Pe măsură ce lanțurile globale de aprovizionare continuă să se transforme, iar serviciile și interacțiunile dintre actorii de pe partea cererii și a ofertei se deplasează foarte mult în mediul online, se va pune un accent mai mare pe consolidarea asigurării aprovizionării și a încurajării producției locale pentru bunuri precum produse alimentare, medicamente și componente tehnologice.

    Pandemia a arătat faptul că obiceiurile de consum se pot schimba rapid. Un exemplu este consumul de Internet. Conform estimărilor specialiștilor, comenzile on-line, combinate cu o dependență crescută de servicii digitale, atât pentru divertisment, cât și pentru atribuții legate de locul de muncă, au dus la o creștere de 20% a utilizării totale a internetului.

    În opinia mea, pentru ca o parte dintre soluțiile necesare în cazul țării noastre să se realizeze ar trebui să creștem valoarea investițiilor în programe de cercetare strategică în domenii specifice mediului digital, pentru a construi tehnologii de bază care să fie apoi dezvoltate de mediul privat, sprijinind astfel creșterea economiei. Investițiile în cercetare realizate de sectorul public trebuie așadar să vizeze prioritar îmbunătățirea capacităților digitale de bază în domeniile tehnologice noi, și anume:

    1. Inteligența artificială (AI), care este considerată una dintre cele mai importante tehnologii ale secolului acestuia, existând o concurență globală acerbă pentru cele mai bune capabilități AI, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

    2. Securitatea cibernetică, deoarece riscul cibernetic se plasează printre primele zece riscuri în următorul deceniu, conform Raportului privind riscul global elaborat de Forumul Economic Mondial (2020). Abilitatea noastră de a consolida și dezvolta capacitățile de securitate cibernetică va deveni și mai importantă, pe măsură ce amenințările și provocările cibernetice cresc în complexitate. Trebuie să dezvoltăm capacitățile locale de securitate cibernetică pentru sisteme software de încredere, sisteme mobile și cloud, precum și pentru securizarea infrastructurii critice. Încrederea și siguranța digitală vor deveni din ce în ce mai valoroase pe măsură ce afacerile și interacțiunile sociale continuă să migreze din ce în ce mai mult în spațiul digital. Tehnologiile de încredere și protecția acestora vor fi un factor cheie pentru a facilita acest lucru (de exemplu tehnologia blockchain ar putea fi implementată pentru a certifica proveniența produselor alimentare).

    3. Calcul cuantic fructifică proprietățile fizicii cuantice pentru stocarea de informații sub formă de biți cuantici sau qubiți. Se așteaptă de la computerele cuantice să ofere îmbunătățiri semnificative ale vitezei de calcul față de computerele clasice în rezolvarea problemelor de optimizare, care joacă un rol cheie în numeroase sectoare economice și să reducă consumul de energie.

    4. Comunicațiile 5G (și nu numai) sunt recunoscute la nivel global drept următorul mare salt în comunicațiile fără fir. Capacitatea potențială de viteză și lățime de bandă a 5G poate permite aplicații digitale care schimbă paradigma, cum ar fi vehicule autonome, telemedicină și fabrici inteligente. Raportul Forumului Economic Mondial (2020) estimează că până în 2035, vor fi generate 22,3 milioane de locuri de muncă numai în lanțul valoric global 5G.

    Deși există ideea că progresul economic se realizează aproape exclusiv printr-un efort al firmelor private, totuși, în unele cazuri, istoria ne-a arătat că statul se poate comporta uneori mai antreprenorial decât credem. Economistul Marianna Mazzucato a scos la iveală acest lucru atunci când a analizat dezvoltarea produsului iPhone-ului sau a motorului de căutare Google. Ambele produse realizate de companii private au beneficiat de contribuția statului în dezvoltarea unor inovații tehnologice de bază. In cazul iPhone, multe dintre tehnologii (precum GPS, ecranul tactil și algoritmii ce stau la baza asistentului virtual Siri) au fost inițial finanțate de guvernul SUA. La fel în cazul motorului de căutare Google, crearea algoritmului a fost finanțată de National Science Foundation. Și, desigur, există Internetul, o altă tehnologie finanțată de guvern, care sprijină funcționarea ambelor produse.

    Potrivit International Data Corporation, până în 2022, 70% dintre organizații vor folosi tehnologii digitale pentru a-și transforma procesele de afaceri și pentru a îmbunătăți experiența clienților, productivitatea și reziliența, în vederea dezvoltării durabile.

    Viitorul va aduce provocări privind adaptarea la ecosistemul digital în care oportunitățile de dezvoltare vor fi imense, dar în același timp vom avea de înfruntat și noile riscuri asociate acestora. 

    Trebuie să fim înțelepți și flexibili și să reflectăm la un vechi proverb chinezesc ”cînd bate vântul schimbării, unii oameni construiesc ziduri, alții construiesc mori de vânt”.

  • Fitch: Criza politică prelungită poate duce la scăderea ratingului de țară pentru România. Alt pericol: întârzierea adoptării PNRR

    Lupta politică din România îngrijorează agenția de rating Fitch, care transmite un avertisment: scandalul prelungit are toate șansele să ducă la o scădere a ratingului de țară, dar și la întârzierea adoptării PNRR (Planul Național de Redresare și reziliență).

    Scăderea ratingului de țară ar însemna credite mai scumpe și mai greu de accesat de către România. Dar ar fi și un mesaj negativ pentru investitorii străini.

    În plus, criza politică din țara noastră provoacă riscuri privind reducerea deficitului bugetar, iar ruperea coaliției guvernamentale ar putea întrerupe eforturile de consolidare fiscală, care sunt esențiale pentru rezolvarea perspectivei negative a ratingului BBB-, avertizează Fitch.

    Fitch despre complicațiile politice de la București

    Fitch menționează: „Creșterea economică susținută și fondurile Next Generation EU oferă o cale potențială de reducere a deficitului, dar perspectivele pentru o abordare pe termen lung a rigidităților fiscale s-ar putea deteriora”.

    Agenția de rating remintește că USR-PLUS a anunțat pe 7 septembrie că părăsește coaliția de guvernare, în urma demiterii, pe 2 septembrie, a ministrului Justiției, Stelian Ion. Asta lasă Guvernul fără majoritate parlamentară.

    Ambițioasa agendă de reformă a coaliției, ancorată în PNRR, s-a confruntat deja cu obstacole mari din cauza dificultăților în implementarea măsurilor în timpul pandemiei.

    Fitch trece în revistă jocurile politice de la București, în care sunt implicate toate partidele parlamentare: PNL, UDMR (rămase la guvernare), PSD, USR-PLUS și AUR.

    Referindu-se la ultimele trei, agenția Fitch scrie: „Aceste partide au destule voturi pentru a trece o moțiune, ceea ce l-ar forța pe președinte să desemneze un nou premier și să formeze un nou guvern. Președintale Iohannis ar putea să-l numească pe Cîțu din nou, în încercarea de a forma un guvern minoritar PNL, cum a mai fost în 2019-2020”.

    Nu este sigur cât de departe ar putea merge un guvern minoritar PNL sau unul al PSD, pentru a promova reforme sensibile din punct de vedere politic în domeniile sănătății, salariilor, pensiilor și justiției.

    Acest lucru ar putea întârzia și mai mult aprobarea de către Comisia Europeană a PNRR, lucru pe care Guvernul îl aștepta la până la finalul lunii septembrie.

    Problema presantă: deficitul

    Turbulențele politice nuanțează, de asemenea, perspectivele fiscale. Guvernul a planificat reforme ambițioase pe venituri și cheltuieli, pentru a reduce deficitul sub 3% din PIB în 2024, de la 9,3% în 2020.

    Nerespectarea traiectoriei de reducere a deficitului estimat este principalul risc pentru proiecțiile Fitch asupra datoriei.

    Fitch a afirmat constant că evoluția finanțelor publice reprezintă principalul motor al ratingului României.

    Următoarea revizuire a ratingului României, de către această agenție, este programată pe 22 octombrie.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * 5 erori majore care au dus la criza politică. Autorii lor: Iohannis, Cîțu, Stelian Ion, PNL, USR-PLUS. Analiza unui fost președinte al PNL

    * PSD, PNL-Cîțu și UDMR au blocat și a patra oară moțiunea de cenzură! Cei 17 senatori și deputați care au lipsit de la ședința Birourilor Permanente Reunite

    * Dan Barna: „Sunt dezamăgit. Întâlnirea cu Klaus Iohannis a fost mai degrabă formală, benignă… N-a prezentat vreo soluție, nu s-au analizat scenarii”

    * Revoltă în PNL: 32 de parlamentari pro-Orban îi cer lui Cîțu să nu facă înțelegeri cu PSD

    * Drulă dă cu levierul în Cîțu: „Plec din cauza unui premier iresponsabil, care nu înțelege că e terminat politic“. I s-a adresat ca baronului sindical Rădoi: “Florine, s-a terminat!“

    * Orban, acuzații-șoc: „Un personaj foarte important din România a decretat ca Orban să nu mai fie președinte. Cîțu trebuia să devină guvernator BNR”

    * Scrisoarea secretă a lui Cîțu către talibani

    * Mișu Negrițoiu despre Florin Cîțu, pe care l-a dat afară de la ING: „Un mic satrap, foarte învechit. Nu știe să lucreze în echipă”. Despre Klaus Iohannis: „Plutește” / „Orban este singurul care poate să ducă PNL mai departe, voi îl îngropați. Nu-mi pasă, dar păcat de țară!”

    * VIDEO. Șoșoacă și fanii ei au atacat un centru de vaccinare. 12 pacienți netransportabili – nevoiți să se imunizeze în localitățile vecine

    * Duminica neagră: a murit și actorul Ion Caramitru! În aceeași zi cu Ivan Patzaichin, și tot la Spitalul Elias

  • Viceguvernator BNR: „Inflația de bază se va menține în jurul valorii de 3,5%”

    Leonardo Badea, viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), a făcut precizări în legătură cu evoluția inflației în România. Concluzia: „Vedem o creștere anuală a inflației CORE2 ajustat de până la 3,5% în acest an și anul viitor”.

    „La finalul orizontului de prognoză, comparând 5% rata anuală efectivă în luna iulie cu estimarea de 5,6% rată anuală în decembrie, înțelegem că partea cea mai consistentă a creșterii prețurilor este în spate, s-a produs deja.

    Analizând structura inflației, respectiv contribuția prețurilor din cadrul fiecărei categorii principale de bunuri și servicii la evoluția indicelui agregat al prețurilor de consum, observăm că în prezent o parte importantă a prețurilor din economie nu este influențată deloc sau este doar foarte puțin afectată de conduita politicii monetară a băncii centrale. Se remarcă în această privință în special prețurile administrate și cele care au fost până foarte recent incluse în această categorie, iar ulterior au trecut printr-un proces de liberalizare. În strânsă legătură cu această caracteristică, se evidențiază caracterul probabil predominant tranzitoriu al amplificării recente a inflației, pentru că circa jumătate din creșterea recentă a indicelui prețurilor de consum s-a făcut pe seama saltului prețurilor la energie în urma liberalizării acestora.

    Componenta asupra căreia instrumentele băncii centrale acționează cu succes, dar evident cu o întârziere dată de specificul mecanismului de transmisie a politicii monetare, este CORE2 ajustat. Estimăm că dinamica acesteia se va încadra în culoarul țintei de inflație la finalul orizontului de prognoză. Așadar, vedem o creștere anuală a inflației CORE2 ajustat de până la 3,5% în acest an și anul viitor.

    Din perspectiva conduitei politicii monetare, în condițiile de incertitudine foarte ridicată cu privire la efectele și durata șocului pandemic inițial, a fost necesară o reacție promptă, dar totodată prudentă și graduală. De asemenea, complexitatea implicațiilor evoluției pandemice a reclamat utilizarea cât mai largă a instrumentarului de măsuri. Prin aceasta vreau să subliniez că dobânda de politică monetară este un instrument important, dar nu este singurul din arsenalul nostru.

    Așadar, atunci când vorbim de o întărire graduală a politicii monetare, nu este neapărat vorba de creșterea dobânzii de referință.

    Totodată, în contextul în care economiile și sistemele financiare sunt puternic interconectate, iar informațiile și fluxurile de capital circulă cu rapiditate, nu putem face abstracție de condițiile existente pe piețele internaționale și de conduita politicii monetare a principalelor bănci centrale din economiile dezvoltate și în special de abordarea Băncii Centrale Europene.

    Trebuie să evităm riscul de a restrânge condițiile monetare prea devreme și a provoca astfel o frânare timpurie a recuperării economice, inclusiv în contextul în care este de așteptat ca și politica fiscală să-și reducă în viitor caracterul stimulativ ca urmare a necesității de consolidare și diminuare a deficitului bugetar.

    Dincolo de obiectivul nostru principal de a menține stabilitatea prețurilor, cel mai important lucru la care trebuie să fim atenți este să nu împingem economia înapoi în declin. Din contră, trebuie să ne străduim să menținem condițiile pentru o recuperare durabilă.”

  • Leonardo Badea (viceguvernator BNR): Perspective ale dezvoltării economice în condițiile imperativelor schimbării climatice

    Schimbările climatice reprezintă o provocare imensă pentru umanitate de a adopta un nou stil de dezvoltare durabilă, dar și o mare oportunitate de a modela societatea viitorului către o creștere economică mai echilibrată și incluzivă. Aceasta este mai mult decât o alegere, este datoria noastră față de generațiile viitoare.

    Din păcate, chiar dacă acționăm prompt și consistent pentru a reduce emisiile de CO2 și toate celelalte forme de poluare care sporesc efectele de seră, probabil că nu va fi suficient de rapid pentru a inversa perturbările pe care le-am provocat deja planetei noastre. Acest lucru implică faptul că unele dintre efectele negative asupra mediului probabil nu se vor diminua, ci mai degrabă vor crește pentru încă mulți ani, înainte ca eforturile noastră să devină vizibile. Astfel, acestea vor continua să inducă transformări importante în funcționarea majorității economiilor de pe glob.

    Chiar dacă suntem deja conștienți de impactul acestor schimbări asupra rutinei noastre zilnice, nu ne putem imagina decât o mică parte a modificărilor pe termen lung induse în modul nostru de lucru, asupra stilului de viață pe care îl avem sau în finanțele familiilor noastre (de la cheltuielile de sănătate la costul alimentelor, al utilităților, al călătoriilor și al timpului liber etc.). Dacă oamenii ar putea înțelege pe deplin costurile financiare uriașe pe care vor trebui să le suporte individual în viitor (nu foarte îndepărtat) ca rezultat al impactului climatic asupra activităților economice generale, probabil că ar înțelege mai bine cât de mic este efortul care ar trebui făcut astăzi pentru a recicla și pentru a reduce poluarea.

    De mulți ani, economiștii discută despre riscurile schimbărilor climatice la nivel macroeconomic, având în vedere două perspective: riscurile fizice și riscurile de tranziție. De asemenea, cel puțin în ultimul deceniu, cercetătorii au arătat că vremea contează pentru rezultate sociale și economice (Dell și colab. 2014, Carleton și Hsiang 2016). Din păcate, majoritatea acestor riscuri au devenit deja realități și nu evenimente probabile.

    Ne confruntăm în ultimii ani cu pierderi economice uriașe cauzate de dezastre generate de încălzirea treptată, de inundații, de creșterea nivelului mării, de frecvența ridicată, severitatea și corelarea evenimentelor meteorologice extreme. Pierderile sunt fie sub formă de daune aduse proprietății, infrastructurii sau culturilor, de acutizare a unor afecțiuni cronice și pierderi de vieți omenești, perturbări ale comerțului și scăderi ale productivității, fie de migrație în masă și amenințări la adresa securității (Swiss Re Institute, 2021).

    În același timp, eforturile de reducere a poluării generate de activitățile economice au sporit costurile pentru întreprinderi și consumatori și, în unele cazuri, au făcut ca organizații sau produse / activități să devină nefezabile, cu un impact negativ asupra locurilor de muncă din acele zone. Presiuni inflaționiste ar putea apărea în viitor la nivel global sau regional dintr-o scădere a ofertei naționale și internaționale de mărfuri sau din șocuri de productivitate cauzate de evenimente meteorologice (Batten, Sowerbutts și Tanaka, 2020).

    Pe baza evoluțiilor actuale, putem anticipa că produsele agricole ar putea deveni (în medie) mai scumpe în viitor, din cauza implicațiilor negative ale climei asupra productivității culturilor și a creșterii animalelor, dacă nu reușim să reducem poluarea și să investim semnificativ în tehnologii mai bune (cu capacitate digitală).

    În același timp, evenimentele meteorologice induse de schimbările climatice pot duce la pierderi financiare mari, avuție mai mică și PIB mai mic. Creșterea nivelului și a temperaturii mării, secetele (și incendiile asociate), inundațiile și furtunile vor afecta turismul în zonele care sunt dependente din punct de vedere economic de veniturile din activități conexe. Calitatea vieții în unele centre urbane dense poate avea de suferit, determinând astfel oamenii să se mute în alte zone, cu un impact negativ asupra unor categorii de afaceri și locuri de muncă din sectorul serviciilor și sectorul imobiliar din acele zone urbane. Impactul negativ global asupra creșterii economice și a puterii de cumpărare poate duce la accentuarea suplimentară a inegalităților și a tensiunilor sociale.

    Potrivit unui raport publicat de organizația caritabilă britanică Oxfam (2021), cele mai bogate șapte țări din lume ar putea pierde miliarde în fiecare an în următoarele trei decenii ca urmare a schimbărilor climatice, în timp ce impactul asupra țărilor mai sărace ar putea fi și mai semnificativ. În același timp, Banca Mondială (2021) estimează că încă 132 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi duși la sărăcie extremă până în 2030 din cauza schimbărilor climatice. Provocările asociate schimbărilor climatice se intensifică în țările cu venituri mici până la medii din cauza sărăciei, a dezvoltării inadecvate și a dependenței ridicate de resursele naturale (Rogelj și colab., 2016).

    Efectele schimbărilor climatice asupra oamenilor sunt adesea mai pronunțate în zonele și în rândul populațiilor deja vulnerabile. Acesta este motivul pentru care combaterea schimbărilor climatice trebuie însoțită de măsuri pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili și pentru a aborda alte provocări globale, cum ar fi sărăcia și inegalitatea.

    Cu toate acestea, există totodată un potențial semnificativ de a dezvolta proiecte ecologice care vor îmbunătăți structura și conținutul economiilor lumii. Conform principiilor managementului responsabil, obiectivul unei gestionări adecvate a unei afaceri implică faptul că trebuie să răspundem intereselor tuturor părților interesate: nu numai ale deținătorii de capital, ci în egală măsură ale angajaților, furnizorilor, clienților și, nu în ultimul rând, ale comunității locale.

    Există cel puțin șapte direcții principale de dezvoltare care ar putea ajuta la reducerea impactului activităților noastre economice asupra ecosistemului planetei.

    1. Finanțarea pentru proiecte ecologice trebuie să beneficieze de condiții avantajoase și de o combinație de fonduri publice și emisiuni private de obligațiuni sau alte surse neguvernamentale (credit bancar, finanțări ale organizațiilor internaționale). Acest lucru nu va fi ușor în condițiile creșterii peste tot în lume a datoriei publice, dar se poate realiza prin canalizarea programelor de investiții publice către atingerea obiective climatice și către tranziția la activități economice mai puțin poluante.

    2. Infrastructura este dependentă de finanțarea publică ce trebuie să sufere modificări importante, pentru a se adapta la noile cerințe, deoarece pe lângă necesitatea deja cunoscută de a dezvolta rețelele navale, rutiere, aeriene și feroviare, anumite vulnerabilități au fost evidențiate de pandemia Covid-19. Trecerea la electrificarea transportului rutier implică, de asemenea, dezvoltarea rețelelor de stații de alimentare cu energie electrică. Apare și noțiunea de infrastructură green, având la bază o rețea planificată strategic de zone naturale și seminaturale, care pot furniza o gamă largă de servicii ecosistemice. iar prin servicii ecosistemice înțelegem beneficii ale societății umane- aer curat, apă curată, recreerea într-un mediu sănătos, precum și o protecție a comunității împotriva inundațiilor, habitat diversificat și dezvoltarea spațiilor verzi.

    3. Industria auto ar trebui să accelereze introducerea pe scară largă a modelelor electrice fezabile și cu autonomie îndelungată. În acest sens, producătorii din diverse țări au început să-și definească ținte, multe dintre ele situate în viitorul apropiat, orizont 5-10 ani, care stabilesc că se va trece aproape exclusiv la producția de automobile electrice. Sigur, estimările și angajamentele, în anumite cazuri, par foarte optimiste. Dar, trebuie să subliniem că aceste lucruri sunt perfect realizabile. Pe de altă parte, guvernele naționale iau în considerare introducerea anumitor restricții privind vânzările de automobile diesel și benzină. Evoluția tehnologiei arată că în mod cert, viitorul va fi cel al autovehiculelor bazate pe electricitate. Tehnologia mai trebuie însă să evolueze până când acestea vor oferi același confort și autonomie precum vehiculele clasice cu motoare bazate pe combustie internă.

    4. Există mai multe noi industrii și tehnologii curate bazate pe digitalizare a căror dezvoltare trebuie sprijinită. Vorbim deja despre un ecosistem virtual în care sunt dezvoltate noi servicii și produse. Aceste produse și servicii trebuie să respecte standarde stricte de securitate și confidențialitate. Economia digitală ajută companiile să facă față provocărilor în epoca indusă de criza pandemică pentru a crea noi modele de afaceri digitale, adaptate la cerințele societății. Există unele estimări care afirmă că în următorul deceniu 70% din valoarea nou creată în economie va avea la bază modele de afaceri care utilizează platforme digitale. Aceste estimări optimiste trebuie să țină cont însă că o parte semnificativă numeric din populația lumii nu este conectată la internet. Viitorul însă, va trebui să răspundă provocărilor de azi și să aducă soluții de pătrundere în era digitală a națiunilor lumii.

    5. Sistemele naționale de educație și organizațiile private implicate în activități educaționale pentru toate categoriile de vârstă și profesie trebuie să continue să investească în schimbarea mentalității colective. Deși cetățenii sunt mult mai conștienți de importanța protejării mediului și a menținerii habitatelor nepoluate, acest proces trebuie accelerat și, de asemenea, ar trebui susținut mai intens prin activitatea organismelor internaționale cu strategii, analize și propuneri pentru promovarea dezvoltării durabile și a comportamentului responsabil al indivizilor, al familiilor și al comunităților.

    6. Economia circulară oferă în continuare numeroase oportunități pentru dezvoltare durabilă bazată pe noi modele de organizare a activităților economice cu un impact negativ minim asupra mediului. Pandemia de coronavirus a catalizat prioritățile globale și astfel, nu mai putem amâna eforturile de combatere a crizei climatice. Dezvoltarea durabilă se poate realiza prin conceptul de economie circulară, ecologică și prin unirea partenerilor din lanțul valoric. Într-o lume în care majoritatea produselor aparțin economiei liniare, concepute pentru a fi utilizate și apoi aruncate ducând la cantități enorme de materiale irosite și la poluare, nevoia de schimbare este obligatorie. Într-o economie circulară, produsele sunt refolosite, cele care nu pot fi reutilizate sunt reciclate prin procese chimice, mecanice sau biologice. Astfel, se obține reducerea amprentei de carbon, reducerea materiei prime rezultate din combustibil fosil și folosirea materiilor prime durabile, având la bază alegerile bio.

    7. Sănătatea populației este influențată de nivelul schimbărilor climatice, de posibilele răspândiri ale bolilor contagioase, dar și de siguranța cetățenilor ca urmare a intensificării dezastrelor naturale. Prin urmare, asistența medicală și farmaceutică rămâne unul dintre cele mai importante sectoare în care cercetarea și investițiile trebuie să continue la un nivel accelerat. Sistemele naționale de sănătate, precum și rețelele private ale furnizorilor de servicii medicale, ar trebui să continue să își dezvolte serviciile și să sporească accesibilitatea , atât în ​​ceea ce privește proximitatea, cât și costurile.

    În ultimul timp, atât organizațiile internaționale, cât și societatea civilă s-au preocupat de accelerarea adoptării măsurilor de combatere a schimbărilor climatice.

    Unul dintre răspunsurile UE a fost de a așeza schimbările climatice în fruntea agendei sale politice prin Pactul Verde European publicat în decembrie 2019 de Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Scopul principal al Pactului Verde European este de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Aceasta recunoaște faptul că impactul schimbărilor climatice va deveni imposibil de gestionat dacă noi, ca societate, nu luăm măsuri imediate și decisive, inclusiv măsuri economice și planuri regionale de ajutorare, care sunt deja în curs de desfășurare la nivelul UE .

    Lupta pentru conservarea unui mediu sănătos pentru generațiile viitoare are și o componentă economică importantă. Dezvoltarea viitoare a tuturor economiilor va depinde de capacitatea de a produce fără a polua, iar bunăstarea societății va fi influențată de abilitatea de a funcționa într-o manieră prietenoasă cu mediul. Tehnologia nepoluantă și capacitățile de producție fără impact asupra mediului vor fi elemente-cheie ale competitivității pe plan internațional. Totodată, agricultura ecologică și rezilientă față de noile condiții climatice va constitui un factor important pentru echilibrul macroeconomic și pentru menținerea sănătății populației.

    În condițiile în care comerțul internațional va ajunge probabil să fie dominat de bunurile bazate pe tehnologii nepoluante, obținerea unui echilibru extern (balanță comercială, cont curent, datorie externă etc.) va depinde foarte mult de dobândirea și utilizarea acestor tehnologii prin cercetare și investiții canalizate. Țărilor sărace sau în curs de dezvoltare, care în plus au acumulat și datorii în creștere în ultimii ani, le va fi foarte greu să finanțeze astfel de obiective, dacă nu reușesc în primul rând să pună în ordine finanțele publice și să eficientizeze sectorul administrației care consumă o parte semnificativă a resurselor bugetare atât de necesare pentru investiții.

    Pentru o dezvoltare viitoare robustă și durabilă este nevoie de o echilibrare cât mai rapidă a bugetelor publice, astfel încât acestea să aibă spațiul necesar pentru investițiile atât de importante ce trebuie efectuate.

    La rândul său, partea privată a economiei are nevoie să adopte cât mai rapid și autentic obiective privind mediul, guvernanța și impactul social, armonizate cu cele privind eficiența economică, la care nu se poate renunța niciun moment, pentru că rămân motorul dezvoltării, inovației, productivității, adaptării la noile condiții și nevoi.

    Accentuarea priorității obiectivelor ESG (Environmental Social Governance) pe agenda companiilor poate veni doar odată cu conștientizarea importanței lor de către consumatori, astfel ca ele să fie cerute tot mai mult și să reprezinte un criteriu în alegerea ofertelor disponibile pe piață. Tocmai de aceea, sistemul de educație și de formare trebuie să pună mai mult accent pe conștientizarea populației față de aceste priorități devenite existențiale.

    Totodată, măsurile publice de stimulare a dezvoltării economice durabile prin încurajarea producției, a transportului și a distribuției mai curate de bunuri și servicii, împreună cu o taxă mai mică pentru companiile care reduc poluarea sunt mai necesare ca niciodată. Ne aflăm într-un moment decisiv în transformarea și dezvoltarea economiei ca urmare a mai multor factori catalizatori, dintre care criza pandemică este foarte importantă. Nu putem înțelege cu adevărat economia de astăzi dacă nu suntem în măsură să ne imaginăm cum va arăta probabil mâine și toate acțiunile noastre actuale trebuie să vizeze dezvoltarea lumii de poimâine. Nu este ușor, dar este de o importanță capitală!

    CITIȚI ȘI:

    * „10 provocări care afectează evoluția economiei – Pericolul valului 4”. Analiza lui Leonardo Badea, viceguvernator BNR

  • „10 provocări care afectează evoluția economiei – Pericolul valului 4”. Analiza lui Leonardo Badea, viceguvernator BNR

    Leonardo Badea, viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), face o analiză detaliată a perioadei pe care o traversăm, marcată de o pandemie care amenință cu un nou val și de nevoia de a readuce economia și finanțele țării în zona de stabilitate.

    Viceguvernatorul Leonardo Badea a identificat 10 provocări pentru economia României, avertizând asupra riscurilor pe care le poate aduce valul 4 al pandemiei de Covid-19.

    Analiza lui Leonardo Badea, viceguvernator al BNR

    Redresarea economică și evoluția crizei sanitare – pericolul valului 4

    „Redresarea economiei după perioada pandemică reprezintă un subiect complex, aflat într-o continuă evoluție, determinată de criza sanitară și transformările induse de aceasta, inclusiv prin accentuarea unor vulnerabilități pre-existente și crearea de noi fricțiuni pe piețe.

    Știm cu toții că, în această perioadă, incertitudinea este termenul care definește cel mai bine mediul în care se fac estimări sau se realizează planuri pentru viitor. Totodată, suntem într–o situație ce reclamă un răspuns solidar, care să combată efectele crizei, dar și să consolideze structura economiei și țesutul social.

    Natura amenințării cu care ne confruntăm evidențiază foarte clar că nicio țară nu va fi pe deplin ferită de virus până când nu se va reuși asigurarea siguranței sanitare la nivel global, ceea ce din păcate este într-adevăr foarte dificil, nu doar din perspectiva efortului financiar, ci mai ales pentru că necesită schimbare de mentalități și depășirea unor bariere culturale. Succesele locale de vaccinare nu vor fi suficiente pentru a proteja țările în mod individual de potențiale focare ulterioare, în special în cazurile de noi variante, la fel cum în multe țări situația nu este omogenă nici măcar din perspectivă regională (a se vedea experiența recentă a Spaniei).

    Cu toate că la începutul verii aveam motive de optimism, evoluțiile din ultimele zile ne arată că virusul rămâne un adversar redutabil și surprinzător. Deja apar tot mai vizibile semnele unui nou val pandemic, valul al patrulea, care era estimat că s-ar putea manifesta mult mai târziu, la începutul toamnei. În țări precum Franța, Israel, Cipru sau China, statistica zilnică a cazurilor de noi infectări cu coronavirus sugerează că deja valul 4 este prezent. Întrebările de maximă actualitate sunt care va fi amplitudinea acestui val și daca efortul de vaccinare de până acum este suficient pentru a-i diminua amplitudinea de manifestare. Îngrijorarea este firească având în vedere gradul mai ridicat de contagiozitate al variantei Delta a virusului.

    Continuă, așadar, cursa contracronometru pentru îmbunătățirea ratei de vaccinare, singura soluție care reduce în ansamblul populației incidența riscului de a dezvolta forme grave ale bolii, permițând păstrarea unui nivel mai redus al restricțiilor de activitate și de circulație. Dificultățile create de evoluția pandemiei se suprapun peste o serie de provocări deja existente, care afectează viața persoanelor și mersul economiei, precum îmbătrânirea populației, creșterea poluării, migrația, tensionarea mediului geopolitic, amplificarea inegalității. Acestea fac și mai complicată găsirea de soluții și gestionarea resurselor necesare pentru implementarea lor.

    Trăim, așadar, o perioadă cu multe riscuri, atât pe termen scurt, cât și mediu. Una dintre întrebările chinuitoare este dacă acestea vor conduce în viitorul previzibil la o criză economică de mari dimensiuni, care să urmeze crizei pandemice? Pornind de la această întrebare, apar altele legate de modul în care autoritățile statale răspund pentru a o preîntâmpina, apelând la pachete de susținere economică fără precedent. Ajungem din nou la nevoia de solidaritate între țări, pentru că anvergura fără precedent a măsurilor de susținere a unei redresări economice rapide generează datorii uriașe, care nu vor putea fi gestionate favorabil fără o creștere sustenabilă globală și de lungă durată, scenariu greu de imaginat dacă multe dintre economiile lumii rămân în urmă.

    Provocări care afectează evoluția economiei

    Situație actuală de incertitudine este generată în principal de evoluția greu de previzionat a pandemiei, dar este sporită și de modul în care celelalte provocări amintite anterior vor transforma societatea și economia:

    • criza climatică;

    • criza demografică din majoritatea statelor dezvoltate;

    • problema migrației;

    • creșterea accelerată a datoriilor;

    • pericolul inflației;

    • reașezarea echilibrelor geopolitice;

    • modificarea structurii țesutului social și erodarea clasei de mijloc;

    • creșterea inegalității;

    • semnalele de re-emergență a amenințărilor teroriste;

    • dificultatea controlului armelor și al substanțelor periculoase, în contextul nevoii protejării nlibertăților individuale etc.

    Dincolo de aspectele pragmatice, toate acestea generează și reacții emoționale importante pentru mersul economiei, deoarece influențează comportamentele consumatorilor și ale mediului de afaceri (investitorilor).

    Într-o analiza sintetică a principalelor amenințări la adresa economiei, care au fost comentate în spațiul public, putem identifica 10 provocări care afectează intensitatea și durata revenirii economice.

         1. Stoparea degradării mediului și tranziția către o economie mai puțin poluantă, care necesită costuri ridicate în multe sectoare de activitate (care se vor transmite în final asupra consumatorilor și vor exercita presiuni inflaționiste), investiții majore și o potențială reașezare a pieței muncii. Din fericire, obiectivele climatice generează și oportunități de dezvoltare. Inovarea, digitalizarea, adaptarea proceselor au devenit pârghii pentru companiile de succes care au găsit soluții de a se adapta la restricțiile impuse de lupta împotriva pandemiei, dezvoltând servicii și produse noi sau adaptate condițiilor curente de pe piață.

         2. Persistența amenințării creșterii șomajului (în multe economii dezvoltate) sau a unei reașezări anevoioase a pieței muncii. Atât schimbările tehnologice, adaptarea economiei la obiectivele climatice, cât și modificările structurale induse de criza pandemică determină reduceri importante de locuri de muncă în unele domenii (în urma diminuării activităților respective sau a automatizării și digitalizării proceselor). Aceasta implică nevoia de reconversie profesională și absorbție a forței de muncă astfel disponibilizate în domeniile aflate în dezvoltare, lucru de foarte multe ori dificil mai ales pentru persoanele aflate aproape de vârsta de pensionare. În multe jurisdicții, piața muncii este prea rigidă pentru a facilita o astfel de ajustare rapidă care ar fi atât în beneficiul angajaților cât și al competitivității și creșterii economice. Totodată trebuie menținut un echilibru între nevoia de flexibilitate și cea de protecție a angajaților vulnerabili. Pe termen lung, pentru un buget public deja împovărat, va fi întotdeauna mai eficientă o cheltuială (pe termen scurt) pentru susținerea reconversiei profesionale (care în viitor ar conduce indirect la creșterea încasărilor din taxe pe activitatea economică generată de angajatul reconvertit profesional) decât una pe termen lung pentru protecție socială. În plus, efortul susținerii cheltuielilor de reconversie poate fi împărțit între stat și viitorul angajator printr-un parteneriat corect și transparent.

         3. Sărăcirea populației, la nivel global. Conform unui raport al Băncii Mondiale din octombrie 2020, tendința de creștere a sărăciei înregistrată în anul 2020, ca efect al crizei pandemice, se menține și în 2021, iar numărul persoanelor afectate de acest flagel va spori cu o valoare cuprinsă între 115 și 150 milioane. Anterior, în ultimele trei decenii, singura altă creștere a numărului global de persoane afectate de sărăcie provocată de o criză s-a consemnat pe parcursul crizei asiatice (atunci numărul persoanelor afectate de sărăcie extremă a crescut cu 18 milioane în 1997 și cu alte 47 milioane în 1998). Înainte de pandemie, rata sărăciei extreme urma un trend descendent pe termen lung și se anticipa că ar fi urmat să scadă cu 7,9% în 2020. Efectele economice ale apariției și propagării noului virus au condus la o inversare nefavorabilă a acestui trend, astfel că noile estimări ale ratei de sărăciei extreme se plasează între 9,1% și 9,4% din populația lumii în acest an. Sărăcirea populației, accelerată cu precădere în anumite zone ale globului ca efect nu doar al pandemiei ci și al conflictelor militare sau etnice locale ori a unor factori specifici zonali, poate conduce printre altele la amplificarea fenomenului migrației ce aduce cu sine întreg tabloul de efecte economice și sociale, pozitive și negative, de la o extremă la alta.

         4. Inegalitatea între nivelurile de dezvoltare economică a statelor lumii devine o problemă în adoptarea măsurilor de redresare economică. Trebuie utilizate programe flexibile care să țină seama de recuperarea decalajelor existente, care s-au accentuat pe perioada crizei. Efectele economice ale pandemiei s-au manifestat neomogen, inclusiv în interiorul granițelor naționale, ca urmare a structurii diferite a nucleelor economice regionale. Ca de fiecare dată în timpul unei crize, cel mai mult au avut de pierdut zonele deja aflate în urmă din perspectiva dezvoltării economice, cu acces mai dificil la finanțare, mai puțin diversificate pe tipuri de activități, cu grad mai redus de înglobare a tehnologiilor moderne și orientate preponderent către activități ce implică un grad mai mare de interacțiune. Creșterea inegalității reduce potențialul de recuperare economică post pandemică deopotrivă pentru că menține un nivel de subutilizare a factorilor de producție în zonele afectate, plafonează cererea potențială și blochează resurse publice.

        5. Piețele de capital sunt în continuare decuplate de evoluția economiei reale.

    Combinația de ampli stimuli fiscali și monetari necesară pentru a susține prin măsuriactive economia și pentru a combate efectele șocului pandemic a alimentat în continuare creșterea prețurilor activelor financiare (ce putea fi observată încă anterior crizei), iar nivelul în continuare redus al dobânzilor reale (de cele mai multe ori negative) a întreținut comportamentele de căutare a randamentelor mai ridicate oferite de investițiile speculative (de asemenea pre-existent), reducând aversiunea la risc a majorității categoriilor de investitori.

    Totodată, deși șocul pandemic inițial a generat o prăbușire a prețurilor acțiunilor, optimismul cu privire la efectul favorabil al măsurilor de suport asupra performanței companiilor listate a făcut ca indicii bursieri să recupereze rapid și chiar să consemneze, în multe cazuri, noi maxime istorice. În anul 2020, economiști celebri precum Robert Shiller sau Paul Krugman au afirmat că evoluțiile bursiere din anul respectiv, caracterizate prin creșterea prețurilor acțiunilor sunt dificil de explicat doar prin elementele fundamentale ale analizei bursiere.

    Riscul pe care îl induce decuplarea de fundamentele evoluției pieței de capital este acela că o spargere a bulei speculative ar putea conduce la creșterea bruscă și masivă a aversiunii la risc cu efecte simultane de scădere a lichidității (care așa cum am văzut în toate crizele este vitală pentru funcționarea economiei), de reducere a investițiilor, de creștere a primelor de risc (deci a costului datoriilor) și, într-o oarecare măsură (mai mult în țări dezvoltate cu tradiție bursieră îndelungată), de afectare a avuției nete a populației (ceea ce influențează negativ comportamentul de consum și capacitatea de menținere a serviciului datoriei – deci o potențială creștere a creditelor neperformante).

         6. Avântul spectaculos al pieței criptoactivelor accentuează riscurile la adresa stabilității financiare, pentru că o eventuală spargere a bulei speculative pe acest segment s-ar putea propaga rapid la nivelul pieței de capital, interconexiunile dintre cele două fiind tot mai importante, alimentate atât de factori comportamentali, cât și de fluxuri economice reale (de exemplu, portofoliile semnificative de active financiare tradiționale deținute de emitenții de stable coins).

    Piața insuficient reglementată a criptoactivelor reprezintă deja un pericol prin nivelul mare de volatilitate și prin opacitatea mecanismelor pentru investitorii obișnuiți. Este evident faptul că această piață a oferit câștiguri fără justificare economică, iar fenomenul comunicării prin social media amplifică atractivitatea acestor instrumente, ele apărând ca adevărate motoare ale îmbogățirii imediate. Mulți dintre cei care investesc în criptoactive nu înțeleg conținutul acestora și riscurile la care se expun. Și nceea ce este cel mai important, confundă utilitatea economică și socială a tehnologiilor care stau la baza criptoactivelor cu valoarea economică a acestora. În vreme ce tehnologiile își dovedesc deja eficiența și aplicabilitatea în multe domenii ale economiei reale și chiar ale sistemului financiar (creșterea rapidității tranzacțiilor, reducerea costurilor, securitate sporită, reducerea erorilor umane etc.), activele în sine au, în cele mai multe cazuri, doar valoarea efemeră și subiectivă care rezultă din interacțiunea cererii cu oferta pe piață, fără a avea fundamentul unor fluxuri financiare viitoare provenind din profituri economice reale. Unii economiști afirmă ca ne aflăm în fața unui joc piramidal și în final, în momentul la care bula se va sparge, chiar a unui joc cu sumă nulă, respectiv suma profiturilor realizate de-a lungul timpului de vânzători va fi echivalentă cu pierderea celor care se vor afla în posesia acestor active la momentul (ipotetic) al crahului. Autoritățile de reglementare financiară sunt preocupate de riscurile pentru consumatori și potențial pentru sistemul financiar în ansamblu generate de criptoactive, dar crearea unui cadru adecvat de supraveghere a acestora este încă în stadiu incipient.

         7. Reapar la orizont perspective de amplificare a volatilității prețurilor. Creșterea masei monetare în economiile dezvoltate ca urmare a injecțiilor de lichiditate ale băncilor centrale, creșterea consumului imediat după relaxarea restricțiilor alimentat de eliberarea unei părți din economiile suplimentare realizate de o parte a populației în perioada de lock-down și de impulsul fiscal pozitiv, coroborate cu rigiditatea de ajustare a ofertei din cauza blocajelor în lanțurile de aprovizionare sunt elemente ce au un puternic impact asupra prețurilor din economie.

    Dincolo de discuțiile privind persistența sau caracterul tranzitoriu, de estimările privind amplitudinea și durata puseului de creștere a prețurilor (pe anumite segmente ale pieței, la nivel global), a structurii și naturii exogene sau endogene a factorilor care o generează, aceasta este totuși o realitate incontestabilă a perioadei actuale.

    Revenirea fenomenului inflaționist, deocamdată aparent temporară, se observă inclusiv în țări din Europa Centrală și de Est: Polonia sau Ungaria se confrunta deja cu evoluții ascendente ale prețurilor care au generat ajustări de politici. Spre exemplu, în Ungaria guvernul a intervenit pentru a încerca să împiedice o scumpire a materialelor de construcții și a impus o taxa de 90% pe profitul rezultat din vânzările unor categorii de materiale și resurse peste prețurile de referință stabilite.

    Deși este probabil că băncile centrale din țările dezvoltate vor menține o politică monetară relaxată în perioada următoare, pentru a nu afecta recuperarea economică post pandemică, creșterea volatilității prețurilor rămâne un factor negativ pentru firme pentru că reduce predictibilitatea privind evoluția viitoare a afacerilor și poate constitui o frână pentru investiții, chiar dacă finanțarea acestora rămâne ieftină și facilă (dat fiind nivelul redus al dobânzilor reale). Am fi tentați să credem că, prin flexibilitatea pe care băncile centrale importante o arată față de evoluția pe termen scurt a inflației (menținând un cadru monetar stimulativ – în esență dobânzi reduse și lichiditate ridicată), condițiile rămân foarte favorabile pentru mediul de afaceri.

    Totuși, acest element de impredictibilitate pe care îl presupune un mediu de prețuri volatile este de așteptat să acționeze ca o frână pentru planurile de dezvoltare ale firmelor, într-un moment în care acestea sunt foarte importante nu doar pentru recuperarea post pandemică, ci și pentru adaptarea la obiectivele climatice, la progresul tehnologic și la modificările structurale ale economiei. Pe scurt, ecuația din prezent a inflației conduce practic spre alegerea răului mai mic și nu oferă din păcate o soluție în totalitate pozitivă pentru mediul de afaceri.

         8. Datoria publică globală crește la un nivel istoric. Ca urmare a crizei pandemice, a necesității de răspuns imediat, dar și a situației economice în general, în cazul anumitor state, datoria publică a cunoscut o creștere semnificativă. Datele publicate de FMI în octombrie 2020 arată că măsurile guvernamentale pentru combaterea efectelor economice ale pandemiei au totalizat 12 trilioane USD, ceea ce reprezintă circa 12% din PIB-ul global. Datoria publică a crescut pe tot parcursul anului 2020 pentru a susține aceste măsuri. Conform actualizării datelor de către FMI în aprilie 2021, țările Uniunii Europene aveau în medie o datorie brută de peste 90% din PIB în 2020, în creștere cu 10% față de 2019. Totodată, datoria globală era de 98% din PIB la sfârșitul anului 2020, comparativ cu 84% în aceeași perioadă din 2019.

    Și în România datoria publică totală a crescut considerabil de la declanșarea crizei pandemice, fiind foarte aproape de pragul de 50% din nivelul PIB estimat pentru 2021, față de 35,3% din PIB în 2019. Și componenta de datorie publică externă a crescut, inclusiv ca pondere în datoria externă totală, ajungând în mai 2021 la aproximativ 45% din aceasta și aproape 25% din PIB estimat pentru anul curent, comparativ cu 17,5% din PIB în 2019.

    Nivelul ridicat al datoriei publice reprezintă una dintre cele mai importante limitări ale politicilor guvernamentale, după cele privind nivelul veniturilor, rigiditatea cheltuielilor și capacitatea administrativă. O datorie publică crescută expune bugetul public deopotrivă la riscul de dobândă, cât și la riscul valutar, desigur în mod diferit în funcție de structura pe valute a datoriei. În contextul perspectivelor de majorare în viitor (chiar dacă nu imediat sau pe termen scurt) a nivelului dobânzilor reale, povara în creștere a serviciului datoriei ar putea restrânge spațiul de manevră al politicilor fiscale ceea ce limitează capacitatea de intervenție a guvernelor pentru contracararea unor crize viitoare sau pentru ameliorarea unor deficiențe structurale. Totodată, un serviciu al datoriei în creștere rapidă ar putea necesita o majorare a fiscalității, ceea ce este dificil de orchestrat fără a afecta economia și bunăstarea populației. Într-o astfel de situație, pentru creșterea veniturilor bugetare ar trebui, de exemplu, vizate mai întâi îmbunătățirea reală a colectării, taxarea suplimentară a bunurilor de lux, a jocurilor de noroc și a obiceiurilor nesănătoase de consum – alcool, tutun etc.

          9. Tranziția spre o mai mare diversificare și localizare a lanțurilor globale de aprovizionare. Închiderea frontierelor și întârzierile de expediere ca urmare a pandemiei au perturbat furnizarea de bunuri și servicii către firme. Am observat cu toții în perioada care a urmat șocului pandemic inițial cum trendul de globalizare a fost afectat temporar și a lăsat loc pentru mai multă localizare a lanțurilor de aprovizionare ca răspuns la creșterea costurilor și a riscurilor în relațiile comerciale transfrontaliere, cel puțin pentru anumite categorii de produse de importanță strategică. Economiile încearcă să stimuleze producția locală pentru a satisface cererea internă, cu mai puține perturbări ale lanțului de aprovizionare generate de limitarea circulației mărfurilor și a persoanelor.  Rezultatele studiilor științifice recent publicate ce investighează potențialele câștiguri date de localizarea lanțurilor de aprovizionare, din perspectiva unei reduceri a vulnerabilității față de șocurile externe, nu au ajuns deocamdată la o concluzie unanimă. Este clar că globalizarea are merite din perspectiva eficienței costurilor și a competitivității prin raportul preț/calitate, dar la fel de evidente au fost și efectele nocive ale sincopelor în aprovizionarea transfrontalieră constatate efectiv în perioada de debut a pandemiei. Ca în multe alte situații, probabil că cea mai potrivită este calea de mijloc. Deocamdată, este o realitate faptul că producătorii tind să-și diversifice mai mult lanțurile de aprovizionare prin concentrarea atenției asupra partenerilor aflați „mai aproape de casă” sau a altor înlocuitori regionali. Uneori, un cost mai mare este prețul plătit pentru reducerea dependenței de furnizori externi aflați la mare distanță. Așa cum și creșterea stabilității financiare (prin analogie) presupune costul menținerii unor rezerve mai mari de resurse financiare proprii și de lichiditate.

    Pentru economie în ansamblu un grad mai mare de localizare a rețelelor de aprovizionare reprezintă o oportunitate dar și un risc (de creștere a costurilor – indirect a inflației – și de reducere a competitivității externe – deci de deteriorare a balanței comerciale). Pentru a evita riscul și a fructifica oportunitatea ar fi nevoie de import de tehnologie, digitalizare, automatizare, extindere și de îmbunătățire a infrastructurii de transport de marfă, o mobilitate mai mare a forței de muncă și un nivel mai bun al aptitudinilor practice ale acesteia etc. În aceste demersuri e nevoie de o sincronizare foarte bună a politicilor publice cu eforturile mediului de afaceri.

         10. Desfășurarea campaniei de vaccinare la nivel global. Pe fondul pandemiei COVID-19, vaccinurile au fost dezvoltate cu o viteză record. Începând cu 5 aprilie 2021, existau deja 13 vaccinuri aprobate, 291 de studii în curs și aproximativ 104 vaccinuri candidate pentru obținerea avizelor de punere pe piață. Din perspectiva coordonării de politici la nivel internațional, provocarea imediată este modul în care țările bogate și cele sărace pot colabora pentru a crește și mai ales a uniformiza ratele de acoperire a vaccinului în cât mai multe țări posibil. Programul COVAX (un efort internațional coordonat de OMS pentru a furniza vaccinuri națiunilor sărace) și problemele cu care se confruntă în prezent arată că o astfel de coordonare internațională este posibilă, dar totodată și plină de dificultăți.

    Potrivit The Economist, nivelul veniturilor unei țări se va dovedi a fi principalul factor determinant al procurării vaccinului. Țările dezvoltate au contractat cea mai mare parte a producției de vaccinuri și speră să atingă un nivel adecvat de imunizare a populației până la finele anului curent. Pentru țările în curs de dezvoltare (cu venituri medii) orizontul de timp pentru realizarea acestui obiectiv se prelungește până la jumătatea anului viitor, în vreme ce economiile mai sărace vor avea acces mai larg la resurse de vaccinare probabil abia din 2023. Deși procesul de globalizare probabil a frânat în 2020, economiile lumii rămân serios interconectate prin canalul schimburilor comerciale, astfel că în general este greu de imaginat creșterea semnificativă pe termen lung a bunăstării populației unei țări în izolare față de ceea ce se întâmplă la nivel global, chiar și în țări mai puțin dezvoltate sau mai îndepărtate. Majoritatea economiilor lumii sunt economii deschise pentru care mediul extern reprezintă o variabilă importantă a dezvoltării. De aceea, efortul global de vaccinare și mai ales solidaritatea internațională sunt aspecte ce nu pot fi ignorate și a căror evoluție nefavorabilă lasă loc unor riscuri exogene semnificative.

    La aceasta se adaugă și perspectiva internă, a condiționalităților endogene față de progresul campaniilor de vaccinare. Aici credibilitatea instituțiilor reprezintă un factor important pentru participarea voluntară a populației la efortul de vaccinare. La fel ca și în cazul realizării unor reforme structurale dureroase (cu costuri semnificative pentru populație), pentru succesul campaniilor de vaccinare este nevoie de leadership autentic, atât personal, cât și la nivel de instituții. Este importantă mobilizarea, implicarea energică și altruistă, a tuturor personalităților și a modelelor comportamentale îmbrățișate de fiecare dintre categoriile de vârstă, de nivel al veniturilor, statut social, educație etc. Mai ales în această etapă a pandemiei în care pentru țările europene vaccinurile sunt disponibile tuturor celor care doresc să se imunizeze, succesul național al campaniilor de vaccinare este mai mult decât o problemă de resurse financiare și organizare, este, în principal, un test al credibilității instituțiilor și a liderilor precum și al mobilizării elitelor societății civile în interesul pe termen lung al comunităților din care fac parte.

    Oportunități și opțiuni de recuperare

    Deși România are în prezent una dintre cele mai ridicate rate de creștere economică și implicit o recuperare rapidă a pierderilor (nominale) de output provocate de pandemie, aceasta nu înseamnă că economia se va afla la finele acestui an într-o formă mai bună comparativ cu cea anterioară declanșării crizei sanitare. O parte importantă a creșterii vine pe fondul efectului de bază dat de raportarea la scăderile din trimestrul I 2020, iar o mare parte din deficiențele structurale pre-existente s-au adâncit. În acest context, cel puțin la capitolul sustenabilitate nu am progresat foarte mult, iar un eventual nou șoc extern nu ne-ar găsi într-o poziție mai bună. De aceea, este în continuare necesar să nu pierdem din vedere nevoia de a fructifica oportunitățile momentului pentru a crește robustețea economiei.

    Din această perspectivă, principalele oportunități privind recuperarea economică țin de măsurile ce trebuie luate pentru a realiza consolidarea fiscală. Altfel spus, trebuie să gestionăm foarte bine banii și să găsim metode pentru a crește încasările la bugetul de stat.

    Avansul digitalizării în multe sectoare private ale economiei trebuie urmat îndeaproape de digitalizarea administrațiilor fiscale și a controlului vamal pentru a ține pasul cu acest progres al mediului privat (statul nu trebuie să risipească din câștigul de operativitate și eficiență adus de digitalizare în economia privată) și a aduce la lumină cât mai mult din economia subterană. Mai multă digitalizare în companiile publice și administrație înseamnă mai puțină corupție, mai multe resurse pentru programele guvernamentale, mai mult respect pentru cetățean și pentru mediul privat, mai multă transparență. Atunci când căutam surse noi de finanțare poate trebuie să regândim sistemul de impozitare pentru industria jocurilor de noroc (lărgind baza de impunere) sau să descurajăm (prin taxare) consumul de produse care afectează sănătatea.

    Infrastructura, de altfel prioritate a dezvoltării României, reprezintă în continuare un punct sensibil al discuției privind redresarea. Finanțarea realizării de autostrăzi și îmbunătățirii infrastructurii feroviare pentru transportul de mărfuri (astăzi viteza medie de deplasare a trenurilor de marfă de 15 km pe oră!) reprezintă necesități dar și oportunități de dezvoltare. La nivel european avem două priorități majore pentru alocarea fondurilor de dezvoltare: agenda digitală și agenda economiei verzi. Chiar zilele acestea a intrat în dezbaterea publică un document nou «Fit for 55», ce constituie un pachet larg de acțiuni pentru o restructurare profundă ținând cont de obiective sporite de creștere a utilizării energiei regenerabile și a eficienței energetice, precum și crearea în UE a unui nou sistem pentru comercializarea cotelor de emisii pentru clădiri și transport rutier, deoarece emisiile din sectorul construcțiilor nu au scăzut, iar cele din domeniul transporturilor au crescut în mod constant.

    Pachetul «Fit for 55» își propune să includă sectorul transporturilor și pe cel al construcțiilor în procesul de decarbonizare. Întrucât cele două sectoare reprezintă respectiv 22% și 35% din emisiile de carbon ale UE, decarbonizarea acestora este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice. Aceste două sectoare sunt deopotrivă extrem de importante pentru economia României. Așa cum am văzut, la noi sectorul construcțiilor a fost unul dintre cele care au susținut economia în perioada de vârf a crizei sanitare, dar care se estimează că ar putea cunoaște o încetinire și o reducere a contribuției viitoare la PIB prin raportare la situația din 2020. Despre importanța strategică a sectorului transporturilor s-a scris și s-a vorbit foarte mult, la fel și despre avantajele geografice de care el se bucură în România. De aceea, pachetul «Fit for 55», dacă este însoțit de surse de finanțare stimulative, poate fi o nouă oportunitate pentru România la ieșirea (sperăm!) din criza pandemică, pentru dezvoltarea și transformarea durabilă a economiei.”

  • Cea mai modernă navă militară construită în România: la Galați, cu tehnologie olandeză, pentru Marina Olandeză

    Cea mai modernă navă militară construită vreodată în România, de peste 20.000 de tone și cu o lungime de aproape 180 de metri, se află în lucru la șantierul naval Damen din Galați. Anunțul a fost făcut de compania olandeză. Nava CSS DEn Helder va intra în dotarea Marinei Olandeze.

    Miercuri, 2 iunie, la Şantierul Naval Damen Galaţi a avut loc ceremonia de punere a chilei la Nava de Suport Logistic – Combat Support Ship (CSS) Den Helder. Evenimentul marchează o etapă importantă ȋn procesul de construcţie a noii nave de aprovizionare şi suport logistic destinată Forţelor Navale Regale olandeze, anunță Compania într-un comunicat.

    Debitarea tablei pentru această navă a ȋnceput ȋn şantierul gălăţean ȋn decembrie 2020. Odată cu punerea chilei, toate bloc-secţiile necesare construcţiei efective a navei ȋn România sunt pregătite pentru asamblare. Cea mai mare parte a proiectării navei a fost realizată ȋn Olanda, ȋn timp ce documentaţia de execuţie a fost realizată de Marine Engineering Galaţi.

    Finalizarea navei și „botezul” acesteia vor avea loc în 2023. După punerea ȋn funcţiune a echipamentelor, teste şi probe de şantier, nava va naviga către Den Helder, unde va fi predata organizaţiei DMO. Ulterior, vor fi instalate accesoriile şi sistemele de luptă, apoi, ȋn 2025, nava va fi livrată forţelor navale olandeze.

    Nava a fost proiectată ȋn strânsă colaborare cu DMO şi RNLN şi are la bază conceptul navei Joint Support Ship HNLMS Karel Doorman, construită anterior tot ȋn şantierul gălăţean.

    Nava de aproximativ 180 de metri lungime va avea un deplasament de circa 20.000 de tone, un echipaj standard compus din 75 de membri şi poate găzdui la bordul său ȋncă 85 de persoane.

    Pe lângă spaţiul pentru combustibil şi muniţie destinate aprovizionării altor nave, CSS Den Helder dispune de spaţii suficiente pentru mai multe elicoptere şi 20 de containere.

    Nava militară CSS Den Helder / FOTO: Damen

    Īncepând cu anul 1999, Șantierul Naval Damen Galați a livrat peste 400 de nave clienţilor din întreaga lume (printre acestea, 30 de nave militare construite pentru 13 ţări diferite, inclusiv ţări membre ale NATO și UE).

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Cine a participat la scandaloasa lansare de carte a lui Dan Voiculescu, la Academie: actorul George Mihăiță, soțul Oanei Stancu-Zamfir, Meleșcanu, Cătăniciu, Leocadia, Piedone și beizadeaua-deputat

    * Omul lui Tudorache, fost șef al Poliției Locale Sectorul 1 care o fila pe Clotilde, e pericol pentru propria-i familie! Are interdicție să se apropie la mai puțin de 100 de metri de soția și de fiica sa

    * Marele jaf de la Capitală. Contracte rămase de la Firea: 400 de lei pentru înlocuirea unei șipci la o bancă, 4 lei pentru golirea unui coș de gunoi

    * Guvernul a prezentat PNRR: în 5 ani se fac 434 km de autostradă, 311 km cale ferată modernizată, 3.000 km de șosele pentru biciclete, 45.000 hectare împăduriri

    * Șoșoacă a dat buzna peste medicii de la centrul de vaccinare și le-a ținut o lecție de medicină! :))) Ignoranță totală!

    * Șoșoacă: „Veți fi pseudo-oameni, o altă specie! Vaccinul îl înlocuiește pe Dumnezeu, modifică structura ADN-ului! Provoacă avorturi, sterilitate. Experimentul va dura până în decembrie 2023”

    * Deputatul Lasca, „aghiotantul” Șoșoacăi, condamnat definitiv: 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru că a bătut un șofer în trafic

    * Furie în Italia: ucigașul judecătorului Giovanni Falcone a fost eliberat „pentru bună purtare”! A participat la peste 100 de asasinate. A răpit, omorât și dizolvat în acid un copil de 11 ani

    * Legendarul Kasparov, la București: „Nu președintele Putin, ci dictatorul Putin!” / „Domnule Biden, nu faceți pe plac dictatorilor!”

    * Ne râde Caucazul: România – Georgia 1-2! Cât o să-și mai roadă unghiile Mirel Rădoi pe banca naționalei de fotbal?

  • Complexul Panoramic-Amfiteatru-Belvedere din Olimp a renăscut sub brandul Phoenicia, cu o investiție de 35 de milioane de euro

    Phoenicia Blue View Resort din Olimp, complex turistic de lux în care cunoscutul om de afaceri Mohammad Murad a investit peste 35 milioane de euro, a fost apreciat la superlativ de către premierul Guvernului României, Ludovic Orban. Panoramic, Amfiteatru și Belvedere, foste embleme ale litoralului, își trăiesc o nouă viață. Acum, la 4 stele.

    În cadrul vizitei în județul Constanța a premierului Guvernului României, Ludovic Orban, ultima oprire a fost în partea de nord a stațiunii Olimp.

    Aici a fost vizitat complexul turistic Phoenicia Blue View Resort, care cuprinde hotelurile-restaurant Panoramic, Amfiteatru și Belvedere, cu anexele turistice și comerciale aferente și cu plajele din acea zonă a litoralului românesc al Mării Negre.

    Mini-resort-ul a fost renovat şi modernizat în ultimul an, printr-o amplă investiţie privată, de peste 35 de milioane de euro!

    Cel care a avut inițiativa și curajul de a achiziționa și reabilita vestitul complex în amfiteatru – emblema arhitecturală a litoralului românesc timp de peste două decenii (cel puțin până în 1990) – este cunoscutul om de afaceri Mohammad Murad, deosebit de activ în domeniul amenajărilor și activelor turistice.

    Antreprenorul de origine libaneză a finanțat din credite bancare amplele lucrări la acest complex, numit acum Phoenicia Blue View Resort, care ajunsese o ruină.

    Duminică, 1 august, au fost deschise cele două hoteluri-restaurant laterale, Panoramic (214 camere și apartamente) și Belvedere (219 spații de cazare), pentru care există rezervări de 100% din capacitate cel puțin până în prima parte a lunii septembrie.

    Hotelul-restaurant din centrul complexului, Amfiteatru (336 de încăperi de sejur), aflat în faza finisajelor și a amenajărilor în interior, va fi și el la dispoziția turiștilor înainte de începerea sezonului turistic estival viitor.

    Așa cum au putut constata cei din delegația care l-a însoțit pe premier – între care ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Virgil Popescu -, ca și numeroșii ziariști prezenți la eveniment, complexul renovat și modernizat, adus la nivelul de clasificare de 4 stele, arată senzațional din toate punctele de vedere.

    Confortul și serviciile oferite turiștilor sunt la standarde foarte înalte, oferite de cele mai apreciate locații turistice din zona mediteraneană, de exemplu.

    În acest moment, Mohammad Murad deține:

    • Phoenicia Holiday Resort și alte trei hoteluri de 4 și 5 stele în Mamaia-Nord/Năvodari (pe care le-a construit din temelii);
    • două hoteluri de 3 stele în Mamaia-Sud;
    • un hotel în Jupiter, unul în Neptun și două în Olimp;
    • „tripleta magică” Panoramic – Amfiteatru – Belvedere în Olimp;
    • cinci hoteluri (de 3, 4 și 5 stele) la București;
    • active turistice la munte (inclusiv în stațiunea balneară Sângeorz-Băi din județul Bistrița-Năsăud).

    Premierul Ludovic Orban a apreciat curajul, determinarea și, în final, performanța investitorului româno-libanez

     „Este o investiţie extrem de importantă pentru litoralul românesc şi pentru turismul din România, o investiţie privată, făcută într-un loc încărcat de amintiri, un loc foarte frumos. Pe vremuri, aceste trei hoteluri erau fanion nu numai pentru staţiunea Olimp, ci pentru litoralul românesc. Din păcate, în urma unei privatizări nefericite, ele au încăput pe mâna unor proprietari care nu au investit, fiind lăsate în paragină. Iată că un om a avut curajul să cumpere aceste hoteluri, deşi erau în paragină, şi să-şi asume răspunderea şi riscurile realizării unei investiţii, şi aceste hoteluri vor funcţiona din nou”, a declarat prim-ministrul Ludovic Orban, într-o conferinţă de presă desfășurată pe terasa hotelului Panoramic.

    Investitorul libanezo-român Mohamad Murad, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), a subliniat importanţa colaborării între mediul de afaceri, autoritățile locale și guvernanţii țării.

    “Era foarte important nu numai pentru mine, ci şi pentru oamenii din turism, să primim un mesaj că sunteţi alături noi. (…) Am arătat că se poate şi în România. Ce n-au putut să facă mulţi în 25-30 de ani, am făcut noi în numai cinci luni. (…) Dorim să arătăm – nu pentru a face profit – că putem să schimbăm România. Am «furat» foarte multe idei ca să putem face o Românie mai frumoasă, am «furat» sisteme de la multinaţionale, ca să concurăm şi aici, şi peste hotare. Vom continua acelaşi mod de a gândi, doar să ne daţi o mână de ajutor să putem face treaba, în linişte, pe care o dorim cu toţii”, a spus Murad.

    Acesta a mai spus că este convins că premierul, ministrul de resort, celelalte ministere care au legătură cu “industria ospitalității” doresc găsirea de soluţii pentru dezvoltarea acestui sector economic, atât de important pentru o țară precum România, care are un foarte consistent potențial turistic, natural, istoric-cultural și, nu în ultimul rând, uman.

    Mohammad Murad: „Sunt convins că premierul ştie foarte bine că nu numai turismul în sine este important, dar și oamenii din turism și turiștii sunt importanţi. Şi am avut uşile deschise la acest Guvern, ne-am întâlnit de nenumărate ori să găsim o soluţie, pentru că nu au mai existat probleme legate de coronavirus vreodată în istorie. Este un moment greu, e nevoie să fim uniţi – mediul de afaceri, sectorul economic şi pe plan politic -, ca să găsim cele mai bune soluţii și pentru acei lucrători din HoReCaca, din industria noastră, care stau acasă acum şi, din păcate, nu au venituri”.

    Murad cere prevenție susținută în sectorul HoReCa, pentru a nu mai fi nevoie de amenzi

    Investitorul l-a rugat pe Ludovic Orban ca autorităţile să desfăşoare la agenţii economici cât mai multe controale preventive şi să se ajungă, astfel, la aplicarea a cât mai puţine amenzi.

    „Mediul politic trebuie să înţeleagă că noi, ca oameni de afaceri, avem de ales una din cele două variante: prima, să facem mici greşeli ca să putem supravieţui, şi a doua, să închidem afacerile. Vă rog, domnule prim-ministru, mai multe controale preventive şi mai puţine amenzi, pentru că (…) putem spune că oamenii de afaceri trăiesc un pic mai mult chiar momente grele în viaţa lor. Deci, mai multe controale preventive, recunosc, foarte important, dar mai puţine amenzi date mediului de afaceri.”

    Într-o a doua intervenție la microfonul conferinței de presă de joi seara,  prim-ministrul Ludovic Orban a subliniat că acest domeniu, al turismului, este foarte important, atât din punct de vedere economic, cât și social.

    Ludovic Orban: „Se fac referiri la afirmaţia mea, când m-am referit la contribuţia în produsul intern brut, acolo am avut discuţii. Turismul este foarte important, dar sigur, turismul depinde de foarte mulţi factori. În primul rând, depinde de imaginea României; cu cât imaginea e mai bună, cu atât mai mulţi turişti străini vor veni în ţară. Doi: trebuie promovare, în ansamblu, a ţării, ca destinaţie turistică ,şi promovarea destinaţiilor turistice care au potenţial de atracţie care există în România. Slavă Domnului, România are sute şi mii de astfel de atracţii turistice, dar care, din păcate, nu sunt promovate. Şi aici va trebui, în baza legii, cu organizaţiile de management al destinaţiilor, să existe o promovare, printr-un parteneriat cu Guvernul, a tuturor destinaţiilor turistice care au potenţial de a atrage turişti.”

    Potrivit premierului, Guvernul va adopta, chiar săptămâna viitoare, o Ordonanţă de Urgenţă privind „miliardul de euro pentru companii, dintre care 350 de milioane sunt capital de lucru pentru domeniile afectate, în care HoReCa este prevăzută şi va beneficia de granturi pentru capital de lucru”.

    Alte informații despre lanțul hotelier Phoenicia:

  • Patronatele din turism implementează primul standard recunoscut internațional pentru certificarea măsurilor anti-pandemie în unitățile HoReCa din România

    Încă din luna aprilie, Comitetul Director al Federației Patronale din Turismul Românesc (președinte – Mohammad Murad; prim vicepreședinte executiv – Dragoș Răducan; vicepreședinte – Nicolae Istrate) a analizat solicitările și propunerile membrilor săi, cu privire la efectele și consecințele pe care ramura de activitate economică a turismului le poate avea, în urma declanșării pandemiei Covid-19.

    În urma analizei, au fost trase câteva concluzii.

    1. Cu certitudine, industria turistică va fi una dintre cele mai afectate ramuri, cu o prăbușire rapidă a veniturilor obținute din activitatea de bază.

    2. Relansarea activității turistice va fi dificilă și pe o durată lungă de timp, până cel puțin la sfârșitul anului 2021.

    3. Măsurile directe ale Guvernului pentru industria hotelieră, cu excepția șomajului tehnic, vor fi implementate pentru un timp relativ lung, iar accesarea facilităților de către agenții economici va fi probabil destul de restrictivă și relativ greu accesibilă.

    4. Un eventual tratament eficient împotriva virusului SARS-CoV-2 nu poate să apară mai devreme de sfârșitul anului 2020.

    5. Un vaccin eficient nu poate fi realizat înainte de primăvara anului 2021.

    Certificarea internațională a măsurilor sanitare anti-pandemie va duce la câștigarea încrederii turiștilor și a personalului

    Pornind de la aceste premise, s-a stabilit că un factor determinant în relansarea optimă a turismului va fi câștigarea încrederii turiștilor și, în același timp, a propriilor salariați, în măsurile dispuse pentru stoparea răspândirii virusului.

    Comitetul Director al FPTR a stabilit încheierea unui protocol cu Societatea Română pentru Asigurarea Calității (SRAC), liderul pieței de certificare și evaluare a conformității din România de peste 25 de ani și unul dintre organismele importante din Europa Centrala și de Est, în vederea implementării unui standard recunoscut internațional. Acesta va certifica măsurile impuse de legislația românească actuală și de recomandarile organismelor internaționale specializate în domeniu.

    Această certificare independentă, “Hello Hygiene”, recunoscută internațional sub licența IQNet (The International Certification Network), cea mai mare rețea internațională, formată din cele mai importante organisme naționale de certificare, va da o siguranță deplină turiștilor și angajaților, prin faptul că în unitatea respectivă s-au impus toate măsurile necesare combaterii răspândirii noului coronavirus.

    De asemenea, pentru agenții economici se vor reduce riscurile în ceea ce privește responsabilitatea juridică.

    FPTR solicită Guvernului sprijin pentru finanțarea măsurilor anti-Covid din turism, prin “grant”-uri speciale în cadrul Planului Național de Investiții și Relansare Economică

    Fiind cea mai afectată ramură de activitate din economia națională, agenții economici din turism fac eforturi foarte mari pentru a diminua impactul economic provocat de pandemie.

    Pentru a putea aplica normele protocolului, Comitetul Director al FPTR s-a adresat Guvernului României, solicitând ca în cadrul Planului Național de Investiții și Relansare Economică (PNIRE) să se dispună decontarea nerambursabilă, printr-un “grant” special constituit, a contravalorii măsurilor întreprinse cu privire la siguranța sanitară, pentru câștigarea și menținerea încrederii turiștilor și a angajaților.

    În acest sens, FPTR propune să se deconteze după un altgoritm care să fie avizat de Direcția Generală pentru Turism, din cadrul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (MEEMA):
    – 375-400 de euro/spațiu de cazare de 4-5 stele sau margarete;
    – 275-300 de euro/spațiu de cazare de 2-3 stele sau margarete;
    – 200 de euro/spațiu de cazare de 1 stea sau margaretă;
    – pentru structurile de alimentație publică independente clasificate, în funcție de numărul de locuri din certificatele de clasificare.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Un pas mare spre însănătoșirea economiei, după orgia PSD: inflația a scăzut de la 5,4% la 2,3%. Cîțu: „PSD a ținut voit România, trei ani, în topul rușinii în UE”

    Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, arată că inflația în România se află, de câteva luni, în continuă scădere, trend invers celui promovat de guvernările PSD în anii 2017-2019. Astfel, România nu se mai află pe ultimul loc la acest indicator al sănătății economiei, fiind depășită de Cehia, Polonia și Ungaria.

    În ianuarie 2017, PSD a preluat România, de la Guvernul Cioloș, cu o inflație zero; ba mai mult, cu deflație (-0,5%).

    Politicile populiste, iresponsabile, promovate de tandemul Liviu Dragnea – C. A. C. P. Tăriceanu, folosind ca paravan guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, au făcut ca inflația să explodeze, atingând maximul în iunie 2018: 5,4%.

    În cei trei ani de guvernări Dragnea (2017-2019), România a fost pe ultimul loc la acest indicator, dintre cele 27/28 de țări ale Uniunii Europene, aproape în fiecare lună (cu rare excepții), înregistrând constant cea mai mare inflație.

    În noiembrie 2019, ultima lună a Guvernului Dăncilă, România avea o inflație de 3,8%, care-i asigura același loc 27 (din 27) în UE.

    În decembrie 2019, inerția a dus inflația la 4%, apoi a scăzut constant în primele patru luni din 2020: 3,6% (ianuarie) – 3,05 (februarie) – 3% (martie) – 2,3% (aprilie).

    Cu 2,3%, în aprilie, România a fost depășită de trei țări din UE, toate din estul Europei: Cehia (3,3%), Polonia (2,9%) și Ungaria (2,5%).

    Dacă trendul descrescător va continua, inflația din România ar putea intra sub 2% în următoarele luni.

    Mesajul lui Florin Cîțu, pe Facebook

    „Încă o promisiune onorată!

    În guvernarea PNL, România nu mai este țara cu cea mai mare rată a inflației din UE. Am promis și ne-am ținut de cuvânt.

    PSD a ținut VOIT trei ani de zile România în topul rușinii în UE.

    În guvernarea socialistă, România a avut CEA MAI MARE rată a inflației din UE, lună de lună. Trei ani la rând. PSD a crescut voit rata inflației de la 0% la peste 5% pe an.

    Rata inflației mare și imprevizibilă îi afectează pe românii cu venituri mici. Trei ani de zile, PSD a avut o politică PREMEDITATĂ de a crește rata inflației, care i-a lovit tocmai pe românii cu venituri mici.

    Am promis că scoatem România din topul rușinii și am reușit. Astfel, creștem puterea de cumpărare a TUTUROR românilor.

    Nu ne oprim aici!”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Ce a simțit dr. Virgil Păunescu când a testat pe el însuși vaccinul anti-Covid la care lucrează: „Dureri musculare, dureri osoase, un disconfort…”

    * De ce a trecut România mai bine peste epidemie decât state mai dezvoltate? Medicul Virgil Musta: “Am limitat impactul datorită măsurilor corecte, deși dure, luate la timp”

  • „Imaginile cu arderea Barcelonei nu ajută. Ele distrug Catalunya”. Proteste după închiderea fabricii Nissan

    Nissan a confirmat oficial închiderea fabricii sale din Barcelona, după cum a anunţat astăzi Ministerul spaniol al Industriei. Vor dispărea 3.000 de locuri de muncă directe și aproximativ 20.000 indirecte.

    În scurt timp, Nissan va informa sindicatele și Guvernul regional catalan despre decizia luată. Aceasta a fost comunicată ministrului Reyes Maroto de către CEO-ul companiei japoneze, Makoto Uchida, relatează La Vanguardia.

    „Ne-au spus că nu suntem competitivi pentru că suntem la 20%, că chiar dându-ne să fabricăm o nouă o mașină nu vom fi competitivi… Ne-au lăsat să murim”, a reacţionat Juan Carlos Vicente, președintele consiliului de muncă Nissan, în faţa a 1.000 de muncitori.

    Aceştia erau adunaţi la intrarea fabricii din Zona Liberă de la Barcelona, ​​după ce s-au întâlnit cu conducerea filialei spaniole a firmei japoneze și cu președintele Nissan Europe, Gianluca de Ficchy, ocazie cu care au fost informați despre închiderea uzinelor.

    Momentul producerii primii maşini Nissan Patrol va rămâne istorie

    Juan Carlos Vicente a dat asigurări că el şi angajaţii vor opri închiderea fabricii și vor face ca industria auto să aibă un viitor clar în Catalunia.

    „Vom continua lupta pe stradă”, a dat asigurări.

    Exact asta s-a întâmplat. Ulterior, lucrătorii Nissan au fost escortați de forţele de ordine ale Mossos d’Esquadra și Poliției Locale Montcada și au mers pe drumul C-17 pentru a-l tăia pe ambele sensuri ale marșului.

    După ce a aflat oficial despre decizia Nissan în această dimineață, Ministerul Industriei și-a exprimat opoziția față de măsură.

    „Crearea unui grup de lucru pentru studierea unor scenarii alternative, care să garanteze continuitatea activității industriale, a fost propusă președinției companiei japoneze. De asemenea, Guvernul consideră că menţinerea activităţii uzinei din Barcelona este posibilă prin planul de fezabilitate prezentat în urmă cu câteva luni președinției Nissan Motor și pregătit în comun de Ministerul Industriei și de Generalitat de Catalunya, cu sprijinul Consiliului municipal al Barcelonei și al Consorțiul din Zona Liberă”, potrivit unui comunicat al Ministerului Industriei.

    Ministerul de profil se luptă şi el cu Nissan

    Pentru ministerul condus de Reyes Maroto, fabrica are sens economic, deoarece „este mai profitabil să investești decât să suporţi costurile de închidere”, care ar putea depăși un miliard de euro.

    Reyes Maroto

    Maroto amintește, de asemenea, că „fabrica este strategică, deoarece părăsirea Barcelonei și a Spaniei înseamnă şi părăsirea Uniunii Europeane, cu consecințele costurilor de reputație pentru o piață de peste 500 de milioane de locuitori”.

    Fabrica din Zona Franca – cel mai important centru Nissan din Spania – a pierdut treptat volumul de muncă în ultimul an, ceea ce a dus la sfârșitul anului 2019 la 600 de pensionări anticipate, în timp ce fabrica a continuat să funcţioneze sub 30% din capacitatea sa. Odată cu pandemia, ea a fost practic paralizată.

    Multinaționala auto japoneză își încadrează decizia de închidere a fabricii Nissan din Barcelona în planul său strategic de trei ani, după ce a intrat în pierderi pentru prima dată în ultimii 11 ani. Poziția sa în Europa a pierdut importanţă în beneficiul Renault, după noua distribuție de zone geografice anunțată miercuri de alianța Renault-Nissan-Mitsubishi.

    Încă o lovitură, după pierderile provocate de acţiunile separatiste

    Haosul provocat pe străzile Barcelonei de anarhiştii separatişti nu a ajutat economia locală

    Nissan pune capăt astfel unei istorii de 40 de ani la Barcelona. A fost prima companie japoneză de automobile cu o fabrică în Europa, după ce a achiziționat o fostă companie auto iberică cu scopul de a avea o poziţie bună la start, în fața intrării iminente a Spaniei în Uniunea Europeană și a evita astfel tarifele și cotele actuale la import.

    A început producţia cu Nissan Patrol-ul off-road, cel mai lung vehicul al său, și cu Nissan Vanette, deși uzina din Barcelona nu a reușit niciodată să pună mâna pe producția unui turism, ceea ce ar fi asigurat un volum mare de producție. Experiențele Tino și mai recent Pulsar nu au reușit.

    Închiderea fabricii Nissan este încă o mare pierdere pentru regiunea Catalunyei după nenumăratele plecări de mari companii urmare a acţiunilor separatiste de rupere de Spania începute odată cu referendumul ilegal pentru indepedenţă din 1 octombrie 2017.

    Quim Torra şi Carles Puigdemont, liderii separatişti catalani

    În ciuda hemoragiei de capital, acţiunile separatiştilor nu au încetat chiar dacă între timp liderii catalani au fost condamnaţi, iar Carles Puigdemont, principalul responsabil pentru haosul din Catalunya, a fugit în Belgia. Qium Torra, succesorul său, a continuat politica pro-independenţă, sabotând indirect în continuare economia regiunii.

    Președintele Partidului Popular (PP) în Catalunya, Alejandro Fernández, a acuzat închiderea fabricii Nissan de la Barcelona pe care a pus-o în legătură cu „discursul antiindustrial” al primarului orașului, Ada Colau.

    „Imaginile cu arderea Barcelonei nu ajută. Ele distrug Catalunya”, a declarat președintele PP catalan, prin contul său de Twitter. Ca dovadă că acţiunile politice locale ale unor lideri iresponsabili nu ajută la economia Catalunyei, el a dat exemplul altor fabrici auto din Spania, care fac parte din acelaşi consorţiu cu Nissan şi care sunt păstrate, în ciuda dificultăţilor economice.

    Alejandro Fernández a subliniat că fabricile din Ávila și Cantabria vor trece în mâinile Renault – marcă parte a aceleiaşi alianțe de mari concerne auto ca Nissan – și acestea vor fi salvate.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Lista celor 103 municipii cu zone metropolitane pe 30 km, în care nu e obligatorie declarația pe proprie răspundere