ziaristii.com

Autor: Paul Szasz Sebeș

  • Rafila și Cercel reformează Sănătatea ca în cazul Tecuceanu? Fără hârtie în EKG-uri și cu bacterii ucigașe în spitale?

    În preajma alegerilor parlamentare, Marcel Ciolacu încearcă din răsputeri să se lepede de cei pe care până deunăzi îi mângâia pe creștet. Să fim sinceri, nici n-ar avea de ales. Să ducă mai jos PSD-ul e aproape imposibil: nu poți găsi persoane mai necioplite, mai vulgare, mai inculte și de o prostie demnă de poveștile lui Creangă decât în fosta tabără a pușcăriașului Dragnea, cu cireașa de pe tort Veo Vasilica și cu „dezastrele ei produse de calamități”.

    Poate ar mai fi totuși o treaptă sub cele două picate de „Proasta României” la liceu: prezența unor „goagăli” de talia lui Marian Vanghelie. Dar, cel puțin temporar, fostul exmatriculat din Academia SRI (M. Ciolacu, despre dânsul e vorba) știe că nu-i cazul să mizeze pe serviciile lor, dacă vrea să aibă oarece șanse la scrutinul din 6 decembrie.

    Până acum, din ce-am văzut cu toții, înaintașul său, Liviu Dragnea, a contat numai pe garnitura de second-hand a PSD (de la „vulpea turbată” Olguța la „Veo Vasilica”, incluzându-i pe mitocanii Codrin Șt., Brăiloiu, Bacalbașa, Nicolicea, Șerban Nicolae, ministrul „Altă-Întrebare” Iordache-Ciordache și alții). Numai așa și-a permis Dragnea să facă tot ce vrea: să masacreze legile justiției, să risipească banii de la buget, să stopeze orice proiect de anvergură (construcția de autostrăzi, căi ferate etc.).

    După câțiva ani de „antrenament” sub bagheta „șăfului” de Teleorman, „rezervele” PSD-iste au ieșit din câmpul de joc politic mai șifonate ca echipamentul de pe ele. N-a mirat pe nimeni: nu poți puncta la infinit din pomeni electorale. Iar de asta s-au prins inclusiv fanii lor cei mai înrăiți, sătui să „plătească” la infinit bilete roșii și să se aleagă ulterior cu lefuri sau pensii mărite în procent mai mic în comparație cu explozia prețurilor de pe rafturile magazinelor.

    În acest context, în PSD trebuia să se schimbe ceva: evident, atât tehnicianul, care antrenează acum în spatele gratiilor, cât și jucătorii. Iar noul „șăf” Ciolacu s-a transformat într-un veritabil scouter. Pe vreme de pandemie, și-a tras două achiziții de marcă, una după alta (cine știe cât l-or fi costat transferurile), pentru formația de bază: profesorii Rafila și Streinu Cercel.

    De ce ei? Pentru că pe ei i-a scos cel mai mult în evidență temutul Covid. Iar Ciolacu are impresia că acest duo îl bate la toate capitolele pe cel istoric din tenis, devenit, odată cu trecerea anilor, unul deosebit de grețos: Țiriac (agentul „Titi Ionescu”, mulgător de bani publici) – Năstase (dintr-un campion, ajuns condamnat la închisoare cu amânarea pedepsei). Ambii – susținători temerari ai hoției și, negreșit, ai PSD.

    Ciolacu se și vede câștigător în decembrie. Își imaginează cum va trona iarăși culoarea roșie peste județele patriei. Dar are toate șansele să se înșele amarnic. Nu înseamnă că, dacă ai realizări în domeniul medical, ești și un model demn de urmat. Dimpotrivă. Poți fi un escroc cu 10 clase peste cele ale unui muritor de rând.

    Iată trei exemple chiar din tagma PSD: Mircea Beuran – reținut de DNA pentru luare de mită (și nu e vorba de tradiționalul bacșiș); Șerban Brădișteanu – condamnat în 2015 la un an de închisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului; Sorin Oprescu – condamnat la 4 ani și 4 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită.

    Deci, principiul enunțat de Ciolacu, dar și de Firea (se bazează pe oameni care și-au construit o carieră strălucită în lumea medicală) nu garantează victoria politică.

    Constatăm că aproape toate „vedetele” racolate de PSD din diverse domenii de activitate (sport, medicină) au ieșit pe ușa din dos: fie s-au ales cu dosare penale, fie au fost arestate, fie au fost trimise în spatele gratiilor, fie au stârnit oprobriul alegătorilor din momentul în care au fost descoperite cu lucrări plagiate, fie și-au pătat serios imaginea după ce au acceptat funcții înalte în „epoca Dragnea”.

    Cei mai noi recruți, profesorii Alexandru Rafila și Adrian Streinu Cercel, nu sunt nici ei fără de păcat. Când au aderat oficial la PSD pentru a tânji la funcții de deputat și senator, nu doar prin aparițiile televizate, au comis deja un păcat dintr-un șir. Șirul arată acum ca o coadă la alimentară din perioada comunistă. Are forma unui șarpe. Aparent, crezi că e inofensiv. În realitate, mușcă atunci când nu te aștepți. Și mușcă atât de tare, încât afectează infrastructura sanitară peste care tot el, șarpele, e stăpân.

    Acest șarpe, din structura căruia fac parte și profesorii Rafila și Cercel, are venin roșu ciumat de zeci de ani. Cei doi, lansați în cursa politică, au spus la unison că e nevoie de o reformă sanitară solidă în sistemul medical, că doar candidând pentru Senat și Camera Deputaților își pot pune în aplicare planurile. I-aș întreba: vor să reformeze medicina din România ca în cazul Toni Tecuceanu?

    Ce-a zis Cercel, care tot șef la „Matei Balș” era și în urmă cu 10 ani, când s-a stins Toni Tecuceanu pe patul de spital? A spus tare și răspicat, folosind sintagma lui preferată – „absolut” -, că actorul de la „Cronica Cârcotașilor” a fost răpus de gripa porcină (AH1N1), că lumea trebuie să se vaccineze, că dacă se vaccinează, va scăpa de virusul mortal.

    A doua zi, curtea spitalului, până atunci goală, s-a umplut ca la revista de front din armată. Iar profesorul Cercel înainta pe lângă „soldații” prezenți pentru vaccinare în halatul său alb, ca un general aflat în inspecția propriului detașament.

    Strategia sa dăduse rezultatul scontat. Reușise să mobilizeze populația pentru vaccinare. Dar a făcut-o în mod corect? La câțiva ani distanță, s-a dovedit prin acte, prezentate de ziarul „Libertatea”, că Tecuceanu n-a fost răpus de gripa AH1N1, ci taman de o infecție spitalicească pe care a luat-o de la „Matei Balș”: embolism pulmonar acut, pneumonie bacteriană nosocomială cauzată de acinetobacter baumanni, sindromul SIRS/SEPSIS produs de infecții nosocomiale, folosirea antibioticului Tigacyl.

    Părinții actorului n-au ezitat să recurgă la instanțele de judecată, după ce li s-a refuzat accesul la dosarul medical. Justiția le-a dat în cele din urmă câștig de cauză. Informațiile furnizate în 2014 de jurnaliștii de la „Libertatea” erau și sunt halucinante: în prima zi de internare, Tecuceanu trebuia să facă un EKG, dar în secția de terapie intensivă de la „Matei Balș” nu exista hârtie pe care să se imprime electrocardiograma!!!

    Cazul Tecuceanu a căzut ulterior în uitare. Dar și neregulile grave constatate la secția de Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase „Matei Balș”. Profesorul Rafila era angajat tot acolo, pe postul de șef al Laboratorului de Microbiologie, încă din 2006, dar n-a „văzut” prin microscop nicio bacterie care să-l fi răpus pe Tecuceanu, nici faptul că lipsea hârtia pentru tipărirea EKG-ului.

    La interval de 10 ani, a venit peste noi și Covid-19. Cu același șef Cercel peste instituția sanitară. Și cu aceleași probleme, coincidență sau nu, la secția de Terapie Intensivă. De data asta însă, profesorul Cercel a fost luat la rost chiar de președintele Societății Române de Terapie Intensivă, Șerban Bubenek. Acesta s-a opus detașării medicilor și asistentelor la „Matei Balș”, acuzându-l de abuz de putere pe Cercel: că n-a organizat concurs pentru conducerea secției de Terapie Intensivă de 11 ani, din perioada în care a murit Tecuceanu; că secția e condusă de un medic care nu e de specialitate; că există pacienți care au decedat în secțiile ATI cu boala Covid-19 și nu au primit vreo medicație antivirală.

    Asta-i reforma sanitară pe care vor s-o realizeze profesorii Rafila și Cercel în mandatul lui Ciolacu? Așa înțeleg dânșii să-și răsplătească toți contribuabilii de pe urma cărora s-au ales cu salarii mărite și averi frumușele?

    Ar fi o bună răsplată ca alegătorii să-i taxeze pe PSD-iști, în frunte cu celebrele lor „cărți de vizită”, așa cum au realizat-o pe scară mai mică la Timișoara, la alegerile locale, unde Voichița Lăzureanu, fost director al Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș”, a obținut doar 6,17% în cursa pentru fotoliul de primar.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Atacul la Nicușor Dan și rânjetul mafiei roșii

    Atacul la Nicușor Dan și rânjetul mafiei roșii

    x

    Se știa de mult de ”înregistrările” cu Nicușor Dan. Circula de ceva vreme vorba prin târgul Bucureștilor că vor apărea ”dezvăluiri” care îl vor demola pe candidatul PNL&USRPLUS la Primăria Capitalei.

    Și au apărut. Un fâs total. Bașca sursa aruncării lor pe piață: Dana Budeanu, o vedetă tabloidă din familia Pandele&PSD, care s-a dat în stambă de atâtea ori încât i s-ar face greață oricărui român cu bun-simț și educația celor 7 ani de-acasă.

    Dar Firea, Budeanca, Aurelian Bădulescu au făcut ”carieră” tocmai prin opusul stării de respect: mahalagismul, scandalul, țipetele, ura, balivernele, șueta deșănțată.

    Lor li s-a adăugat cumva inexplicabil Cristian Tudor Popescu, zis CTP, care a simți nevoia ”să ia distanță” de candidatul Dreptei. Să arate că el e ”integru”, ”echilibrat”, că nu se ferește să sară la beregata unui fost olimpic internațional de matematică devenit cunoscut pentru că n-a făcut altceva decât – pe timpul, energia, nervii și banii lui – să lupte cu mafia imobiliar-politică din Capitală.

    Nicușor Dan față cu restaurația

    De fapt, reacția lui CTP nu e o mare surpriză: oricât ar încerca el să se lepede de figura de gazetar FSN-isto PSD-ist, nu poate. A rămas ceva acolo în gena lui de comunist ”racolat” de presa neocomunistă încât orice manevră de imagine nu-l ajută.

    Disperarea lui CTP după bani și imagine l-a transformat într-un isteric perpetuu, care a ajuns acum – ce jalnic! – să fie folosit ca o cârpă ceaușistă de noii îmbogățiți ai capitalismului de cumetrie amintiți mai sus.Imaginea sa de proletar al presei șofând la volanul unei Dacii prăfuite ține doar pentru cei slabi de înger și ușor de aburit, de tipul celor manipulați acum de Radu Moraru – specialistul numărul 1 în stors bani din prostie.

    Ce diferență e între grobianul Aurelian Bădulescu, viceprimarul lui Firea care s-a repezit la gâtul lui Nicușor Dan, și Cristian Tudor Popescu – autorul arogant un text menit să credibilizeze atacul lansat prin vocea Danei Budeanu?

    Aurelian Bădulescu, un campion al mahalagismului în politică, produs al clanului Voluntari

    Una singură: că primul, măcar, nu joacă dublu. Bădulescu nu are pretenți de analist al nației, de opinator credibil, de imparțial. Omul urlă din născare împotriva oricui poate strica mașinăria de bani și de propagandă a unui clan politic super-bogat din care și el face parte, fără să aibă pretenții de ambasador al civilizației inter-umane.

    Apoi, credeți că l-a deranjat pe CTP faptul că ”dezvăluirea” cu înregistrările anti-Nicușor Dan a fost promovată intens de Sputnik, organul oficial de propagandă al Kremlinului?

    Nu, evident. De ce? Probabil că nu pentru bani; greu de crezut că  are un contract de PR cu familia Pandele, mediat de vuzuzeaua lor consacrată public prin nenumărate poze de canapea.

    Captură din Sputnik: autoarea atacului la Nicușor Dan, ridicată în slăvi de propaganda rusă

    Însă ce știm e că a făcut deja un mare rău. A credibilizat-o pe baroana de Voluntari, care a făcut praf banii și viața bucureștenilor, și l-a decredibilizat pe unul dintre foarte puținii săi adversari care, indiferent câte înregistrări ar apărea cu el, este infinit mai onest și mai priceput decât adversara lui. Asta vede orice om normal la cap, fără aere de savant al judecății publice.Că folosește Sputnik sau The Washington Post, CTP e fericit că producția sa mentală are ”trecere la public”. Atât. Foamea morbidă după popularitate, drogul fatal pentru imagine cu orice preț și nimic altceva. Că pot veni și banii după, în funcție de rezultate, asta nu-i de exclus. Dar deocamdată să nu-l bănuim de atâta ”pragmatism” feroce.

    Aici e crima mediatică pe care a comis-o CTP. Că, din vanitatea lui fără limite de a apărea la TV sau pe ”rețele”, a girat o mare mizerie de presă, în detrimentul votanților curați din Capitală și al viitorului unui București eliberat de clanurile obsedate de bugete și clăbuci la gură.

    Ca șef al Clubului Român de Presă, CTP a fost marioneta mogulilor tip Hrebenciuc, de care s-a dezis repede la plecare, cu formula ”șobolanul rozaliu”

    Nimic nu s-a schimbat, din acest punct de vedere, față de perioada când, ca jurnalist la ”Adevărul” FSN-ului, CTP conviețuia baronial cu atacuri la Piața Universității, la Regele Mihai, la NATO sau chiar la colegii săi mai tineri jurnaliști, obligați să suporte aranjamentele Clubului Român de Presă cu alte clanuri, la acea vreme controlate pe axa Ion Iliescu-Virgil Măgureanu-Adrian Năstase. Absolut nimic. Nici măcar rânjetul fals al autorului emițător de fake news anti-românesc.

    CTP nu și-a spus o secundă problema cui folosesc înregistrările ZERO barat cu Nicușor Dan. Nu! L-a durut la basca lui de proletar vopsit în democrat că ele sunt pregătite în laboratoarele mafiei tocmai pentru a menține mafia la butoane și la bani.

    Mai ales că a văzut atâtea și atâtea campanii electorale și știe bine că o dezvăluire fabricată cu puțin timp înainte de alegeri trebuie privită cu maximă reținere, pentru că dacă ar fi fost cu adevărat ceva important ar fi apărut deja, nu ar fi așteptat ”momentul potrivit” pentru a fi înfiptă în inima poporului.

    De aceea, dezvăluirile din campaniile electorale nu sunt, de fapt, dezvăluiri. Ele sunt doar muniție folosită de un competitor împotriva altuia, care are nevoie de pușca unui intermediar pentru a lovi victima. De data asta, intermediarii au fost Dana Budeanu și CTP, mâine vor fi alții, dar la final nu contează decât în soarta alegerilor, nu și în viața oamenilor care votează. În cel mai bun caz, o strică, o distrug, o ucid sau o parazitează pentru cel puțin un ciclu electoral.

    CTP nu s-a dezis niciodată de atacul colegilor săi din ziarul „Adevărul” (aici: Sergiu Andon) la Regele Mihai

    Asta e istoria cu politicienii și ziariștii. Una scrisă încă din anii 90, când unii dintre noi stăteam în Piața Universității să ne luăm pulane-n cap, iar alții salutau din Casa Scînteii ”faptele patriotice” ale minerilor lui Miron Cozma.

    Așa s-a scris democrația din România de atunci încoace. Cu multă hoție girată de condeie pretențioase, din care au avut de câștigat și unii și alții, iar de pierdut au pierdut majoritatea românilor.

    Asta a supt nația de resurse, de adevăr și democrație reală și a creat clanurile politico-mediatice care nici azi nu se dau duse de la busola și banii României, fie ea la Kilometrul zero al țării sau în ultimul cătun departe de Capitală.

    Pe 27 septembrie vom ști dacă această caracatiță pe axa Firea-Budeanu-Bădulescu-CTP este încă puternică și greu de răpus sau dacă istoria a făcut și-n acest caz dreptate. Dar parcă 30 de ani este totuși destul. Prea mult.

    Iar CTP însuși are nevoie de victoria lui Nicușor Dan, nu a tovarășelor și tovarășilor pe care i-a ajutat acum prin atacul la candidatul PNL&USRPLUS.

    Întreţinerea mumiei lui Lenin costă anual statul rus 173.000 de euro

    Căci altfel, cu trecerea anilor și cimentarea clanurilor la putere, nici moartea nu-l va scăpa de rușine. Iar Dumnezeu, care pentru fostul șef al Clubului Român de Presă nu există (el declarându-se ateu precum se lăuda odinioară Ion Iliescu-liber cugetător), nici EL nu-l va putea ajuta de vreme ce nu s-a spovedit never pentru păcatele lui și nici nu s-a angajat că nu va mai face prostii.

    Caz în care, urmașii lui Firea, Pandele, Aurelian Bădulescu sau Dana Budeanu nu vor avea altceva de făcut decât să-l facă mumie, precum Lenin, pe ziaristul cu venin. Îl vor depune apoi la păstrare în muzeul presei de cumetrie, iar famiglia din Pipera îi va plimba moaștele cu autocarele votanților credincioși corupției, așa cum procedează azi șoțul primăriței Capitalei cu alegătorii săi din Voluntari.

    La final, îl vor aduce înapoi în locul tainelor murdare de presă: la Casa Scînteii, mausoleul răului organic, al trufiei amestecate cu interese malefice, de care nu s-a lepădat practic niciodată. Amin!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Delir conspiraționist la Antena 3. “Virusul este un plan. E o ordine bine stabilită a butoanelor. Copiii sunt ținta!“

    * O nouă escrocherie marca Radu Moraru: 300 de candidați-fantomă! „Nașul” vinde funcții publice de 200.000 de euro, instituind oficial „taxa de protecție” în politică

  • Ziua Limbii Române – Ziariștii

    Ieri a fost sărbătorită Ziua Limbii Române. Care este istoricul acestei sărbători? 31 August 1989, Sovietul Suprem (Parlamentul) RSS Moldovenești proclamă limba română ca fiind limba de stat și revenirea la grafia latină. Această minune a durat până în anul 1994.

    Partidul Agrar din Moldova, care atunci era majoritar în Parlamentul de la Chișinău, a introdus, la realizarea Constituției Republicii Moldova, acel cunoscut Articol 13 care prevede că limba vorbită este moldovenească, și nu română.

    Toate guvernările de atunci, mă refer în special la cele pro-europene, nu au modificat acel articol, deși există o decizie a Curții Constituționale de la Chișinău care spune clar și răspicat că Declarația de Independență prevalează Constituției.

    Asta, în timp ce veneau la București și ne turnau povești că suntem frați. Bineînțeles că pentru bani. Pe principiul: ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic”.

    Adevărata durere a acestei sărbători e faptul că am uitat de românii din Ucraina. Nu doar că am uitat, dar uneori ne mai și batem joc de ei.

    Acolo se petrece o tragedie despre care observ că presa din România, cu unele excepții, nu prea vorbește.

    Statul ucrainean lichidează, încetul cu încetul, tot ceea ce este românesc. Prima lor țintă este școala. Copilul român nu trebuie să-și mai cunoască limba și istoria. Apoi, prin intermediul  unei reforme administrative, sunt dezbinate raioanele în care majoritari sunt românii.

    Presă de limba română, exceptând Bucpress și alte câteva publicații, nu prea există. Statul român ar trebui să investească în crearea de posturi radio și TV de  limbă română în Ucraina. Propunere valabilă și pentru Serbia.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Eșecul moțiunii de cenzură: PSD a făcut pleosc în propria hazna

    Lipsiți de aportul inteligenței ticăloase din posesia lui „Daddy” Liviu Dragnea, care zace în pușcărie, liderii PSD s-au aruncat cu ochii închiși într-o groapă adâncă, pe care singuri și-au săpat-o și apoi și-au umplut-o cu rahat: moțiunea de cenzură împotriva Guvernului PNL.

    Oricât de intens ai medita asupra acestei aventuri politice bizare, căutând să-i înțelegi resorturile intime, nu poți ajunge la altă concluzie decât aceea că Marcel Ciolacu & Company (Lia Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Mihai Tudose, Dragoș Benea, Titus Corlățean etc.) au fost – politic vorbind – niște imbecili și niște lași.

    Dovedești o imbecilitate politică rar întâlnită, atunci când, în plină criză de pandemie, ataci cu o moțiune de cenzură un guvern minoritar – pe care oricum l-ai sabotat permanent, în Parlament, unde controlezi majoritatea, și în teritoriu, cu ajutorul sclavilor de partid pe care îi ai prin direcțiile descentralizate ale ministerelor –, asumându-ți astfel riscul de a te trezi la guvernare în cea mai neagră perioadă din istoria recentă a României. Asta chiar înainte de alegerile locale și la vreo trei luni de cele parlamentare!

    Beneficiile oculte pe termen scurt ale guvernării în timpuri de criză gravă sunt cu mult mai mici decât riscurile politice pe termen mediu și lung. Da, până la alegerile parlamentare, un guvern PSD ar mai îngrășa câțiva baroni locali, ar mai răsplăti câțiva lipitori de afișe cu sinecuri prin instituțiile publice, ar mai rupe ceva voturi cu creșteri salariale și de pensii din bani împrumutați prin credite externe cu dobânzi înrobitoare – cunoaștem „rețeta”. Însă, aceste beneficii imediate ar fi însoțite de extraordinara presiune exercitată de efectele pandemiei de Covid-19: blocajele din economie, pierderile financiare tot mai mari, efortul până în prag de colaps depus de sistemul de sănătate publică pentru a vindeca zecile de mii de români infectați etc.

    Tot de sfera imbecilității politice ține faptul că PSD nu a negociat, în prealabil, susținerea moțiunii de cenzură cu alte partide parlamentare, mai ales cu mereu oportunista formațiune politică UDMR și cu Pro România, clona PSD-istă a plagiatorului Victor Ponta. Credea echipa lui Ciolacu, aia cu „jdemii” de vicepreședinți, că moțiunea de cenzură va trece la vot doar cu ajutorul parlamentarilor PSD? Sau a fost doar imbecilitate politică faptul că nu au luat în calcul riscurile votului, inclusiv că unii parlamentari PSD nu-și doresc ca partidul să ajungă la guvernare?

    În actuala configurație – sute de primari care dezertează din partid, cu niște lideri afectați de o incompetență politică nemaiîntâlnită în istoria partidului, aproape părăsit de aliații politici tradiționali și cu o cădere abruptă în sondaje –, PSD este incapabil să guverneze. Altfel spus, un guvern format din oamenii lui Ciolacu ar însemna condamnarea României la un colaps ireversibil.

    Totodată, dacă ajunge acum la guvernare, lipsit de oameni capabili să guverneze cu profesionalism, respectând legile statului român și, mai ales, asumându-și o atitudine morală – trăsături pe care cei mai mulți dintre membrii „elitei” social-democrate nu le au –, PSD își anulează orice șansă de victorie la alegerile parlamentare. Viteza de erodare a unui guvern PSD ar fi mult mai mare decât cea care deja afectează guvernul PNL.

    Eșecul moțiunii de cenzură ne spune că mulți dintre liderii PSD s-au speriat de implicațiile preluării guvernării. Lașitatea parlamentarilor PSD – în marea lor majoritate, niște „animale politice” care au simțit la ce riscuri și-ar supune partidul și implicit interesele personale dacă pică guvernul PNL – s-a combinat cu lașitatea și imbecilitatea politică a liderilor PSD.

    O moțiune de cenzură care se dorea o „mare lovitură”, cum Marcel Ciolacu anunțase cu gura plină la recentul Congres al Partidului, s-a transformat într-un dezastru pentru PSD.

    Pe de o parte, acest eșec lamentabil ne arată, încă o dată, adevăratul chip al PSD-ului de astăzi: o structură de tip mafiot, formată din indivizi cinici, total lipsiți de loialitate față de națiunea română, mânați în politică doar de dorința îmbogățirii rapide cu orice preț, inclusiv și mai ales cel al sacrificării interesului public pe altarul interesului de gașcă de partid.

    Pe de altă parte, acest dezastru politic reprezintă o dovadă clară că PSD se scufundă într-o criză internă tot mai gravă. Politicieni mediocri ca Ciolacu, Manda sau Olguța Vasilescu nu pot „juca” pe scena politică altfel decât au făcut-o până acum: tupeu de „băiat de cartier”, țățisme, istericale, minciuni grosolane! Comportamentul de mahala funcționa în vremea lui „Daddy” Dragnea, când Partidul era controlat cu o inteligență demonică de actualul locatar al unei celule din pușcăria Rahova. Marile lovituri le programa „Daddy”, liderii de astăzi ai PSD erau doar niște marionete penibile, niște executanți.

    Starea intimă a acestor indivizi nu s-a schimbat, după preluarea controlului asupra PSD. Ciolacu, Manda, Olguța nu au devenit, peste noapte, grație funcției din Partid, niște strategi politici capabili – chiar și din adâncurile unui geniu rău, cum a fost cazul lui Dragnea – să intuiască, să analizeze pragmatic și corect o bătălie politică. Impostura lor s-a dovedit, fără drept de apel, cu ocazia penibilului eșec al moțiunii de cenzură depusă împotriva Guvernului PNL.

    Nu știm dacă PSD a vrut să facă din rahat bici, dar un lucru este limpede: PSD a făcut pleosc în propria hazna.

  • Provocare transnistreană cu câteva zile înainte de Ziua Independenței. Care independență?!

    Am  privit și eu imaginile cu acele persoane care umblau prin Chișinău cu steagul așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene. Aceasta este o provocare de cea mai joasă speță. Eu mă tem însă că sceneta face parte dintr-o serie de provocări.

    Să nu uităm de posturile de control ilegale de pe Nistru. Să nu uităm că Igor Dodon a cedat câteva localități așa-ziselor autorități de la Tiraspol.

    Acum au făcut această provocare în Chișinău. De ce? Pentru că pot. Pentru că nimeni nu-i oprește. Nici actuala, dar nici fostele guvernări nu au făcut nimic ca să-i oprească. De la Mircea Snegur încoace, nimeni nu a avut curajul să-i oprească. Asta, pentru că în spatele celor de la Tiraspol se află Moscova.

    Dacă acum au umblat cu acel steag prin Chișinău, mâine poate vor veni cu el la Prut.

    Igor Dodon, dacă va fi reales, va pune în aplicare renumitul Memorandum Kozak. Ceea ce nu a făcut Vladimir Voronin, mentorul său politic. Voronin a avut tăria de caracter să i se opună lui Putin. Igor Dodon nu e Vladimir Voronin.

    Toate acestea, în contextul în care pe 27 August se sărbătorește Ziua Independenței Republicii Moldova. Care independență?! Eu, unul, nu știu. Pentru că văd că regiunea transnistreană, din 1992, nu mai este controlată de autoritățile de la Chișinău. În partea de sud aveam Găgăuzia. Gazul vine tot de la Moscova, curentul electric vine de la Cuciurgan (din regiunea transnistreană). Regiunea transnistreană nu plătește gazul și curentul.

    Eu cred că singura independență reală e aceea că ești independent să-ți faci valiza și să emigrezi din Republica Moldova.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Situația din Belarus în contextul regional

    Situația din Belarus în contextul regional

    Îmi pare rău de faptul că presa din România nu prea comentează ce se întâmplă în Belarus. Ar trebui, pentru că regiunea dă semne de schimbare.

    Lukașenko seamănă foarte mult cu Ceaușescu în ultimele sale zile. Se deplasează doar cu elicopterul. Caută sprijin în cadrul muncitorilor din fabrici.

    Asta mi-a adus aminte cum Ceaușescu a căutat ajutor la combinatul de la Târgoviște. Lukașenko, exact ca și Ceaușescu în 1989, nu mai este agreat de nimeni pe plan extern. Uniunea Europeană și America nu-l doresc pentru că este un dictator de tip sovietic. Putin nu-l mai vrea pentru că nu a dus la îndeplinire crearea unui stat federativ Rusia-Belarus.

    Țara din regiune care este cea mai îngrijorată de situația din Belarus este Ucraina. Asta pentru că nu se poate ști dacă la Minsk nu va veni la putere cineva care, chiar dacă va părea mai democratic și nu va fi un dictator de tip sovietic, va fi mai apropiat de politica lui Putin. Ucraina va avea atunci probleme și mai mari.

    Este și vina Ucrainei că duce o luptă împotriva minorităților etnice, ceea ce-i crează mari probleme în plan extern.

    De ce trebuie să ne intereseze pe noi aceste lucruri? Pentru că Rusia, de secole, își dorește ieșire la gurile Dunării, zonă strategică împărțită acum de România și Ucraina.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • Nemernicie, numele tău e PSD! – Ziariștii

    Ca și cum nu erau deajuns criza sanitară și cea economică, inconștienții și ticăloșii nației vor să dea cu moțiunea de cenzură în cap țării. De ce? Iete, de aia, „fincă” au ei a se alerga în jurul mesei pentru funcții la PSD și continuă festivalul manelelor politice: „să se dea” alocații dublate la copii, pensii mai babane și ceva creșteri de lefuri la bugetari! Și ce dacă nu-i de unde, PNL-ul e la guvernare, să plătească (politic) ei!

    Dacă trece moțiunea, ceea ce e foarte posibil ținând cont de disperarea unor personaje pe cât de toxice, pe atât vocale precum Ponta, Tăriceanu, Ciolacu etc., în septembrie vor crește pensiile cu 40%, apoi punerea lacătului pe trezoreria statului e doar o chestiune de câteva luni. În aceste câteva luni, numai bine au loc alegerile locale și parlamentare (pe care tot ei vor să le organizeze, că, deh, se pricep la furat, pardon, la numărat). Prilej cu care ăștia, care au dat foc țării de atâtea ori, vor veni ca neprihănitele din „opoziție”, arătând cu degetul spre guvernul liberal care, în majoritatea cazurilor, a fost obligat, prin legi otrăvite, să aplice ce au hotărât ei în Parlament.

    N-ar fi prima oară. A mai fost un guvern tehnocrat care le-a netezit drumul spre revenirea la guvernare și înainte de alegerile din 2016.

    „PSD va avea o alternativă și un program economic pe care îl vom explica și președintelui, și românilor”, zice Marcel Ciolacu.

    Da’ nu mai bine ne explicați dumneavoastră, domnule președinte interimar al PSD, cum v-ați dat voi jos trei guverne ca să vă scăpați pușcăriașii și pușcăriabilii?

    Sau, mai bine, ne explicați cum ați eliberat infractorii din pușcării înainte de termen, sau despre mizeria istorică din 10 august, sau despre cum ați lăsat buzunarele patriei goale-goluțe?

    Dar, la urma-urmei, de ce vă trebuie vouă un program economic? N-ați avut unul? Ce-ați făcut cu el? Ăla moșit de Dragnea, Vâlcov și Teodorovici, de-l plimbau pe la televizor ca pe sfintele moaște, căci el anunța pogorârea Raiului pe pământul românesc.

    Luați programul ăla și duceți-l la capăt, că și-așa n-ați pus o cărămidă măcar la vreunul dintre cele 8 spitale regionale promise! Dar luați-l și pe Dragnea, sau duceți-vă voi la el, la vorbitor, că numai el știe programul din scoarță-n scoarță!

    Iar pe Vâlcov păziți-l să nu treacă graniță, căci fuga lui e iminentă, dat fiind că tot ia câte 7-8 ani, dosar după dosar, în primă instanță! Și ar fi păcat să se piardă o așa eminență infracțională.

    Așadar, la ce vă mai trebuie alt program? Aveți deja unul, și e o garanție a distrugerii României, așa cum v-ați propus și în bună măsură ați reușit.

    Hoția, minciuna, impostura și nemernicia sunt specialitățile casei la ăștia care coboară din Gheorghiu-Dej și Ceaușescu.

    Ca să-și revină după toate abuzurile și mizeriile la care a fost silită, țara pe care PSD și sateliții lui, ALDE și PRO România, o urăsc explicit ar trebui să nu se mai atingă de guvernare măcar două cicluri electorale.

    CITIȚI ȘI:

    * Până și lui Codrin Ștefănescu îi e jenă de PSD! Zurbagiul dă cu pietre în troaca din care a mâncat

  • „Hai, vecine, bate cuiu’ / C-am pus la frigare Puiu!”. Puiu-fără-mască s-a fript mai tare

    „Hai, vecine, bate cuiu’ / C-am pus la frigare Puiu!”. Regizorul Puiu s-a fript însă mai tare decât „Puiu’” din melodia Rodicăi Mitran.

    Nu mai suportă nici masca. E atât de încins, un veritabil cuptor cu microunde, încât și-a transmis radiațiile către toată lumea, inclusiv către autoritățile din țară, despre care spune că ne tratează „ca pe niște vite”.

    Adică, ne-a băgat pe gât propria sa emanație fără să ne ceară acordul. Imediat după ’90, asemenea concepții erau lansate de „Măi, animalule!” – Ion Iliescu, pe care Puiu l-a votat în 2000, neavând de ales între el și Vadim Tudor.

    „Vita” i-o fi rămas întipărită din comunism, când, bănuiesc, a stat cel puțin o dată la coadă la alimentară pentru a-și procura niște sticle cu lapte. De alea sigilate cu staniol. Lapte produs de vitele la care face referire regizorul de azi. Lapte pe care l-a băut cu mare poftă, că doar nu era să se hrănească numai cu pâine semi și cu borcane cu mazăre recalibrată.

    Acum, vine Puiu și ne reduce la stadiul de vite în regia lui, premiată la Cannes. Omite că, de fapt, și datorită vitelor a ajuns unde este: nu știu dacă a fost cu ele la păscut, dar e exclus să nu se fi hrănit cu laptele lor.

    Nu înseamnă că, dacă ești mare colecționar de premii în industria filmului, trebuie să fii priceput și la epidemiologie. Ai dreptul să emiți bazaconii, dar ar fi bine să nu le lansezi în public. Nu de alta, dar te faci de râs – vorba aia, ditamai regizoru’…

    Ce uită regizorul Puiu? Că e doar regizor, nu și medic. N-am auzit să fi absolvit vreo facultate de medicină și să se specializeze în boli infecțioase.

    De altfel, în urmă cu 11 ani, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, Puiu – cel care astăzi se simte tratat ca o vită – spunea că-l deranjează foarte tare chibițarea. „A devenit cumva un sport național. Oamenii stau pe margine și comentează, comentează, comentează, cât e ziulica de lungă! Și mă deranjează lipsa de responsabilitate. Atenție, sunt lucruri pe care mi le imput și mie. Tentația asta a chibițării e prezentă”.

    Am înțeles un lucru: regizorul Puiu recunoaște că e un chibiț și că e deranjat de propria chibițare. De ăștia ca el sunt destui. Și celebrul Ilie Năstase se pretindea atotcunoscător. Era convins că poate jongla în toate domeniile la fel cum a făcut-o cu racheta pe terenul de tenis. Numai că viața i-a dat o palmă serioasă: în politică a eșuat lamentabil – și din postura de candidat la Primăria Capitalei în 1996, și din cea de candidat la europarlamentarele de anul trecut. Mai mult, a ajuns să fie și condamnat la 9 luni și 10 zile de închisoare, dar cu amânarea executării pedepsei.

    P. S. Și uite-așa se mărește formația de „trompetiști” care alunecă pe ritmurile propagandei ruse: Cataramă, Chitic, Capsali, Ciolacu, Garcea, Volguța („coronavirusul e invenția lui Iohannis”), Puric, Puiu etc. Un ansamblu de „folcloriști” cu recitaluri descalificante.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Regizorul Cristi Puiu a refuzat să poarte mască la TIFF. Discurs halucinant despre „dictatura” care trebuie răsturnată prin vot

  • Scenariul din Belarus se poate repeta la Chișinău

    Duminică, pe 9 august, sunt alegeri prezidențiale în Belarus. Lukașenko, actualul președinte, se pare că nu mai este pe placul Moscovei. Asta, după ce câțiva membri ai unei grupări rusești au fost arestați. Principala sa contracandidată, o doamnă de care nu a auzit nimeni până acum, are șanse mari.

    Eu nu știu dacă Lukașenko va pleca prin vot sau ca urmare a unor proteste. Mă tem însă că Lukașenko, care conduce Belarusul din 1994, nu va ceda puterea. E posibil ca Rusia să încerce să destabilizeze situația.

    Dacă Lukașenko va pierde puterea în Belarus, următorul pe listă este Igor Dodon. Asta pentru că Putin s-a săturat de el. Dovadă că la ultima vizită nici măcar nu l-a primit. S-a întâlnit doar cu Kozak. Situația din Belarus seamănă cu situația dintre Igor Dodon și Maia Sandu.

    Aceasta, Maia Sandu, nu vorbește nimic rău despre Rusia. E posibil să se fi înțeles. În această logică ar intra și vizitele făcute la Ambasada Rusiei. Ea însăși a afirmat că nu este împotriva Rusiei.

    Ceaa ce trebuie să fie clar pentru noi, cei din România, este că, indiferent cine iese dintre aceștia doi, nu va fi în favoarea României.

    În mod sigur, Maia Sandu nu va fi împotriva României cum este Igor Dodon, dar nici prea bună prietenă nu va fi. Trebuie să ne învățăm minte și să nu ne mai spunem speranța în politicienii de la Chișinău. Una spun la București, când vin să ceară bani, și alta fac la Chișinău.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR:

  • S-a schimbat ceva în România? – Ziariștii

    Citeam azi ceva despre Republica de la Ploiești (mișcarea antimonarhică, înființată cu scopul de a-l înlătura pe regele Carol I). Știți ce striga lumea din piață, acum 150 de ani? ”Ura! Am scăpat de neamț!”.

    Vă sună cunoscut? Mie, da. S-a schimbat ceva de atunci ? Absolut nimic! Românii sunt un popor care nu vrea să fie modernizat. Nouă ne place să mergem cu căruța. Bancul acela cu românii în iad este o oglindă perfectă a poporului român. Cum scoate unul capul, cum îl tragem în jos.

    Apoi, întotdeauna avem dușmani. Cei mai noi dușmani externi sunt Oculta Mondială și Bill Gates. Ungurii sunt dușmanii de serviciu. Orice se întâmplă rău în România, ungurii sunt de vină.

    Nu este vina Ungariei, indiferent de cine se află la guvernare, că noi nu suntem în stare. Nu este vina Ungariei că noi nu știm să jucăm la nivel regional. Nici măcar în relațiile cu Chișinăul, unde teoretic ar trebui să fim experți, noi nu suntem în stare.

    Nu mai spun de românii din Ucraina și Serbia. Știți că Radio Novi Sad 2 emite doar în limba maghiară? Programele în limba română sunt puse pe Radio Novi Sad 3, la un loc cu alte minorități. V-am dat acest exemplu ca să înțelegeți diferența.

    Paul Szasz Sebeș

    (Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)

    DE ACELAȘI AUTOR: