Da, susțin naționalismul, dar cel pe care îl “gust” în aceste zile în Elveția, Germania și Franța.
Știți cum e, dragi suveraniști, partide și lideri politici? E, uite cam așa!
* Fiecare cetățean își îngrijește dumnezeiește grădina, curtea casei sau a blocului, elimină fiecare fir de buruiană, îngrijește și respectă fiecare colț verde din oraș, din sat sau din pădure. E chiar enervant să mergi sute de kilometri cu mașina și să nu găsești un pâlc plin de buruieni! Nu aruncă gunoaiele nici pe câmp și nici în curtea vecinului. Taie fiecare fir de iarbă, iar în sate comunitatea îngrijește fiecare spațiu verde, împreună cu autoritățile: primăria taie iarba de pe marginea drumului național / european, iar cetățenii o taie de pe drumurile comunale.
* Lacurile sunt limpezi, fără gunoaie, fără moloz și fără sǎ punem o țeavă ca să deversăm dejecții în lacuri (cum e la Snagov, la o aruncătură de băț de București), în râuri sau în Dunăre! Nu facem asta, dacă ținem la apa pe care o avem, tot mai prețioasă, mai ales că în ultimii cinci ani avem secetă.
– Advertisement –
* Apropo de secetă, o văd zilele astea în Franța, tot brutală! În nord, în sud și în est. Porumbul e uscat și aici, nu doar în România. Văd și aici lacuri și râuri secate sau aproape secate. Dar ce să vezi?! Nu se irigă peste tot. Se irigă câmpurile de legume, de producere de sămânță, nu fiecare hectar cultivat. De ce? Pentru că nu e suficientă apă! Și atunci au prioritate terenurile cu o valoare economică mai mare. Nu vine fermierul ca la Lungulețu, fără autorizație, să arunce el – de capul lui – pompa în rău, că e apă de la Dumnezeu.
* Vreau să văd produse locale în fiecare comună. Fructe, legume, mezeluri, brânzeturi, dulcețuri și miere, produse de manufactură (textile, pielărie, decorațiuni, jucării, produse din lemn). Asta înseamnă o viață mai bună, prin munca în comunitate, cu resursele pe care le ai. Da, asta se găsește aici, la fiecare pas. Dar autoritățile au grijă ca la fiecare obiectiv turistic să existe ba o piață cu produse locale, fie în interiorul acestora (în castele, muzee, rezervații). Dar toată lumea încasează prin card și oferă bon fiscal. Aici, castelul nu e moșia unui minister, iar economia locală nu e doar moșia primarului. Sau doar a comunității! Iar prețurile sunt corecte: tomata sau brânza e mai ieftină decât în România, cumpărată de la un “producător local”!
– Advertisement –
* Autoritățile nu fac doar asta. Au grijă ca turistul să afle de afacerile locale, de obiectivele locale și oferă diferite programe turistice. Dar există și puncte de informare, care chiar funcționează și sunt digitalizate. Nu sunt doar sinecuri pentru prietenii primarului.
* Dacă ar veni aici Protecția Consumatorului din România, ar închide toate aceste puncte de vânzare. Ei uite, ăștia nu sunt obligați să aibă doar inox pe tejghea și frigidere de X capacitate! Pentru că autoritățile caută reguli corecte și un echilibru atât pentru consumator, cât și pentru producător. Nu caută să impună reguli tâmpite doar pentru a închide afaceri. Aviz politicienilor!
* Cultura locală este și ea promovată și susținută. Totul e fiscalizat, dar primăriile oferă spații pentru ca artiștii locali să-și poată expune picturile sau sculpturile. Și da, turiștii le cumpără.
* Afacerile din zonă se mândresc cu meniuri în care includ produse locale. Găsești brânză din zona în care te cazezi, nu primești brânză din Metro. Dar asta și pentru că producătorii locali sunt organizați și oferă marfă de calitate, inclusiv condiții calitative de ambalare si de prezentare. Pentru că, da, poți cumpăra o brânză bună chiar din locul unde ești cazat. Nu se înjură unul pe altul și nu se mulțumesc să vândă la margine de drum. Nu! Au oamenii pliante puse în hoteluri și în restaurante. Nu se plâng că francezul sau elvețianul cumpără feta grecească!
* Producătorii investesc și ei în promovare. Sau achită procent din profit pentru programele de promovare locală. Nu așteaptă doar de la stat. Nu! Vor să-și vândă marfa și mereu aduc plus-valoare afacerii. TOTUL fiind fiscalizat!
A, și încă ceva. Brânza aia se vinde și pentru că lacul e curat, iarba e tăiată și câmpul nu e plin de gunoaie. Oamenii mai și zâmbesc, nu flutură doar steagul și spun că sunt cei mai tari.
E la noi bogăția? Hmm! Vă recomand un drum către o piață locală din Franța. Aici e chiar bogăție!
DE ACELAȘI AUTOR:
– Advertisement –
