ziaristii.com

Autor: Laurențiu Ciocăzanu

  • Cum batjocoresc baronii PSD spiritul Diasporei

    ”Sunt o mașină de făcut bani și sex. Sunt cazanul lui de spermă. O dată, nici măcar o dată nu mi-a adus o floare. Nu m-a protejat niciodată, nu-l interesează dacă iau sau nu pastile sau că am facut deja 3 avorturi pentru că era beat și i-am zis că nu se poate, dar nu a vrut să înțeleagă.

    Am doi copii. Ciudat, cred că îmi iubesc soțul, știu că este bolnav, pentru că băutura este o boală, și m-aș putea mulțumi doar dacă nu ar mai bea. Anturajul îl strică. Sunt o femeie firavă, am doar 49 de kg, iar el e un munte de om. Numai dacă ridică vocea tremur, și copiii la fel. M-a lovit odată, apoi a dat cu pumnul într-o fereastră. S-a tăiat rău. De atunci nu m-a mai lovit, dar mă jignește și mă amenință.”

    Citatul de mai sus, reprodus de colegii de la ziarul ”Emigrantul”, editat în Italia, îi aparține unei românce obligate să îndure viață de coșmar în Peninsulă pentru a-și putea ajuta familia din România. Este doar un caz, sunt nenumărate. Au fost foarte mediatizate și cazurile româncelor exploatate sexual sau aflate la muncă în Sicilia. Sunt în continuare cazuri de acest gen în toată Italia și în emigrație, în general. Supliciile vieții printre străini îi costă pe unii români chiar și viața. Emigrantul.it relatează mereu despre astfel de cazuri, unul petrecut recent chiar pe o cursă Wizz Air, înainte de îmbarcarea la București.

    Pentru toate acestea și pentru multe alte motive, consilierul liberal la CJ Vrancea Ovidiu Burdușa (în stânga președintelui Iohannis în imaginea principală, într-o întîlnire cu comunitatea românească din Italia), a lansat în ”patria lui Oprișan” inițiativa ridicării unui monument al Diasporei. Un fel de minimă recunoștință în onoarea celor care își sacrifică destinele pentru a ajuta famiiile rămase de acasă, ajutându-și astfel implicit și țara: nu mai cer bani sau joburi la politicienii din România, de vreme ce reușesc să facă un ban în străinătate. Burduja a explicat ideea printr-un fel de a spune simplu „Mulțumesc!” celor care au plecat din România și care, trimițând bani în țară, au contribuit la un nivel de viață acceptabil pentru rudele de acasă.

    De altfel, italienii au astfel de monumente în mai multe state ale lumii, pentru că și ei, la rândul lor, au emigrat din Australia până în Norvegia, de-a lungul anilor, deci inițiativa nu este una nouă sau nepotrivită. notează ”VranceaMedia.ro”, citând un comunicat al Departamentului Comunicare din PNL Vrancea.

    Aceeași sursă afirmă că membrii echipei de consilieri județeni PSD & ALDE au votat împotriva proiectului inițiat de PNL. Mai mult, medicul Valentin Ochean, consilier județean PSD, i-ar jignit pe românii plecați la muncă în străinătate: ”Am văzut că s-au propus niște exemple de monumente. Unul ar fi cu oameni care cară valize. S-ar putea să se întrebe unii cu ale cui valize fug românașii noștri?”, ar fi fost intervenția halucinantă a consilierului PSD, asociind astfel ideea unui monument de recunoștință față de românii din Dispora cu minoritatea, tot românească din păcate, a hoților de valize și de portofele.

    Reacția ostilă a ”majorității roșii” din Consiliul județean Vrancea față de ideea unui monument dedicat românilor din străinătate a stârnit comentarii dure din partea prese locale nealiniate clanului Oprișan. Jurnalistul Ionel Sclavone a comentat în Ziarul de Vrancea:

    Au existat numeroase situații în care Marian Oprișan, șeful PSD, și-a făcut un titlu de glorie din a repatria rămășițele pământești ale unor persoane decedate în străinătate, ale căror rude nu aveau banii necesari. Mai mult, înainte de a distruge gazoanele stadioanelor românești, chiar fratele baronului a lucrat în Italia. De asemenea, n-a trecut mult timp de când același Oprișan promitea aeroport la Focșani invocând tocmai necesitatea de a facilita transportul vrâncenilor aflați la muncă în străinătate.

    Și atunci, de unde această atitudine dușmănoasă față de emigranți a pesediștilor din Consiliul Județean? Nu cred nici în explicațiile potrivit cărora PSD-ul urăște Diaspora pentru că votează partidele de dreapta. Nu cred nici că pesedistului Valentin Ochean îi pasă prea mult ale cui sunt valizele pe care le cară „românașii noștri“. Așa cum nu cred că-i pasă nici ale cui sunt hălcile din Dunăre pe care le iau acasă tovarășii săi din partid.

    Cu siguranță nu se pune nici problema existenței sumelor necesare construcției. La ușurința cu care risipește banii din bugetul județului, dacă ar fi dori, Oprișan și colaboratorii săi ar fi găsit ceva mărunțiș și pentru un asemenea monument.   

    Mai curând cred că PSD-iștii au respins propunerea liberalilor din invidie, de ciudă, pentru că ideea nu le-a venit lor mai întâi.

    Este de notorietate că Marian Oprișan își asumă paternitatea cam pentru tot ce se întâmplă în Vrancea. La nivel propagandistic este singurul din județ care are inițiative, inițiază proiecte, negociază, face demersuri, obține fonduri, cunoaște și discută cu oameni importanți. Orice altă propunere care nu-i aparține sau pe care nu și-o poate însuși, precum cea a liberalilor, trebuie blocată, contestată, înăbușită în fașă.  

    Este o atitudine toxică, esența politicii promovată de PSD-Oprișan în administrația publică, ale cărei efecte dezastruoase se văd peste tot în județ.

    Ovidiu Burduja, singurul român din Diaspora care a reușit să fie ales consilier județean în România (la Vrancea), a reușit să-și construiască o afacere în industria hotelieră la Roma, după mai mulți ani în care a trăit chinurile emigrației, ca orice român obligat să plece din țară pentru un trai mai bun. Ideea i-a venit după ce a intrat în contact cu membrii comunității românești din Italia și în urma tragediilor suferite de românii plecați la muncă afară, unii dintre ei întorcându-se acasă morți. Costul unui monument al Diasporei la Focșani a fost estimat de Burduja în jurul sumei de 25.000 de euro, o sumă infinit mai mică decât cea a monumentului finanțat de Primăria Capitalei în Parcul Tei.

    Ați văzut cât a cheltuit doamna Firea pe statuia din fata Circului Globus? 1,8 milioane de EURO!!! În timp ce consilierii județeni PSD-ALDE la Vrancea nu au aprobat proiectul meu care era de circa 22.000 de euro. În ce țară trăim??? 😡 Nu mai comparăm simbolistica reprezentată de cele două monumente…”, a declarat cu amărâciune Ovidiu Burduja, pentru ”LumeaLibera.ro”.

    În Diaspora lucrează aproximativ 4 milioane de români, sumele trimise anual în țară fiind de circa 4 – 5 miliarde de euro, chiar mai mult în anumiți ani.

    Reacția PSD-ALDE față de Diaspora nu e, din păcate, ceva nou. În noiembrie 2014, la alegerile prezidențiale, sute de mii de români din străinătate au fost împiedicați să voteze pentru ca alegerile să fie câștigate de Victor Ponta, în dauna lui Klaus Iohannis. Mobilizarea românilor în turul doi a împiedicat in extremis un dezastru iremediabil. Între timp, Liviu Dragnea a devenit noul baron al României, prin îndepărtarea lui Ponta, iar acesta pare să fie primul lider PSD din istorie dispus să omoare orice influență a Diasporei în țară, din moment ce a pornit un război pe viață și pe moarte pentru protejarea fenomenului care i-a alungat din România pe milioane de români: CORUPȚIA. Oprișan, cu ifosele sale anti-Diaspora din Focșani, nu face decât să-i intre în grații noului stăpân.

  • Aici sunt banii dvs.! Statul se chinuie să recupereze prejudiciile din dosare de corupție

    Mai multi politicieni si oameni de afaceri importanti condamnati pentru coruptie au fost eliberati conditionat din inchisoare in ultimele luni, dar statul a recuperat prea putin din prejudiciul stabilit de instanta. De pilda, din prejudiciul de 17 milioane de euro din dosarul Microsoft statul a recuperat doar un sfert. In cazul lui Dan Voiculescu fiscul comunica in vara ca a recuperat suma de 39, 1 milioane de lei iar acum suma comunicata drept recuperata a scazut la 38, 5. Cum se explica diferenta? In alte situatii in care condamnati au fost eliberati conditionat fiscul sustine ca n-a primit titluri executorii, arata o investigație Hotnews. 

    Eliberarea inainte de termen nu poate fi conditionata de achitarea prejudiciului, deoarece s-ar incalca principiul aplicarii legii penale mai favorabile, a stabilit instanta in cazul lui Dan Voiculescu. Totusi, la nivelul instantelor nu exista o practica unitara. In februarie 2016 DNA sustinea ca e nevoie de un asa numit recurs in interesul legii (RIL) pentru uniformizarea solutiilor. Acest recurs n-a mai fost insa promovat.

    Dintr-un raspuns al ANAF la o solicitare HotNews reiese ca recuperarea prejudiilor avanseaza cu greu, fiind recuperata doar o mica parte din totalul prejudiciilor.

    Dintre persoanele condamnate in dosarul „Microsoft I”, in care procurorii au calculat un prejudiciu de peste 17 milioane de euro, trei au fost deja eliberate conditionat. Este vorba despre oamenii de afaceri Dumitru Nicolae (Niro), Gheorghe Stefan (Pinalti) – eliberati in septembrie – si Dorin Cocos – eliberat in octombrie. Singurul condamnat care a platit deja paguba care i-a fost imputat este Nicolae Dumitru.  „Niro” a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani si patru luni de inchisoare, plus plata a 2.050.000 de dolari si un milion de euro.

    Patronul de la Realitatea TV, Maricel Pacuraru, a fost eliberat conditionat la inceputul anului 2017. Pacuraru a fost condamnat la patru ani de inchisoare cu executare in 2014 in dosarul privind politele de asigurare pentru angajati, in care prejudiciul este de peste 4 milioane de euro.

    In dosarul „ICA”, in care fost condamnat omul de afaceri Dan Voiculescu, raspunsul ANAF arata ca suma recuperata de fisc in iulie este mai mica in octombrie. Daca in iulie ANAF ne transmitea ca a recuperat suma de 39.130.106 lei, in octombrie fiscul sustine intr-un alt raspuns ca suma recuperata in dosarul ICA este de 38,52 milioane de lei.

  • Tudorel Toader, ministrul interlopilor – Ziariștii

    Guvernul Tudose trebuia să transpună în mod „complet şi fidel” Directiva Uniunii Europene privind confiscarea extinsă a averilor obţinute ilicit, a solicitat, în cadrul unui comunicat de presă, europarlamentarul Monica Macovei, care s-a arătat indignată de „maşinaţiunile” făcute de ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, în favoarea „penalilor”.

    „Tudorel Toader [ministrul Justiţiei – n.r.] şi-a bătut joc de Directiva confiscării extinse, de Uniunea Europeană şi de românii cinstiţi care cer de mulţi ani confiscarea banilor, nu numai pedepse cu închisoare, indiferent pe ce nume le-au pus condamnaţii (confiscarea de la terţi) şi punerea sechestrului pe bani şi averi încă de la începutul anchetelor, pentru a nu ajunge la decizii definitive de confiscare când banii şi bunurile s-au evaporat şi nu mai este nimic de confiscat”, a declarat Macovei.

    Potrivit fostului ministru al Justiţiei, în Tabelul de Concordanţă între Directiva europeană şi proiectul lui Toader de transpunere a sa, la „confiscarea de la terţi” scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect„. În acelaşi Tabel, la punerea sechestrului pe bani şi averi încă de la începutul anchetelor ministrul scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”. Exact ca „Altă întrebare” a lui Iordache.

    „Dacă la marea majoritate a articolelor din Directiva confiscării extinse Tudorel Toader a scris „Nu face obiectul prezentului proiect”, de ce a susţinut public că a transpus Directiva europeană? Pe cine vrea să păcălească? Dacă articolele importante din Directivă, care dau sens confiscării extinse şi punerii sub sechestru, „nu fac obiectul prezentului proiect”, unde se regăsesc acestea? Adoptarea proiectului de lege în Parlament în forma actuală ne duce din „avem corupţie, dar nu corupţi” de pe vremea lui Năstase la „avem corupţi, dar nu le luăm banii” şi la „condamnaţii rămân tot bogaţi şi românii tot săraci”. În aşa-zisa transpunere a Directivei confiscării extinse, Tudorel Toader a ales clar să fie de partea penalilor. Cele câteva articole modificate din Codul Penal şi prezentate de Toader ca fiind transpunerea Directivei nu au legătură cu Directiva europeană”, a precizat Macovei, citată de epochtimes-romania.com.

  • Postul negru, remediu anticancer. Studii medicale în SUA, Germania și Rusia

    A nu mânca pentru a „înfometa” tumora. Această idee, foarte radicală, contribuie la un anumit succes pe care îl are „postul” în rândul pacienților atinși de cancer. Mai mult, practica se dezvoltă în unele țări de mai mulți ani în scopul de a preveni sau de a vindeca boli, printre care diabetul sau hipertensiunea. Care este adevărul și ce spun cele mai noi studii ale oamenilor de știință?, scrie Digi24.ro.

    Canalul Arte a redifuzat anul acesta un documentar de succes, Postul, o nouă terapie? Filmul lui Thierry de Lestrade și Sylvie Gilman nu este un manifest militant, ci o anchetă solidă, care datează din 2011.

    În țările occidentale, cazurile de diabet, hipertensiune, obezitate, cancere s-au înmulțit și consumul de medicamente explodează. Există oare o altă cale de tratament? În Rusia, Germania și Statele Unite, medicii și cercetătorii studiază efectele uimitoare ale postului asupra pacienților. De o jumătate de secol, în aceste trei țări medicii și biologii explorează și această cale. Reputat pentru sursa sa de apă termală, sanatoriul Goriacinsk din câmpia siberiană este cunoscut și pentru centrul său în care se ține post, înființat în 1995. Bolnavi de astm, diabet, reumatism, alergii, pacienții, bine monitorizați, nu înghit nimic altceva decât apă, timp de 12 zile în medie, dar cura se prelungește adesea pentru trei săptămâni. După dureroase crize de acidoză la început, ei se simt mai bine și două treimi dintre ei constată că simptomele le-au dispărut după una sau mai multe cure.  Tratamentul se bazează pe 40 de ani de studii științifice, care au demarat în era sovietică. În paralel, medicii și cercetătorii din Occident au săpat și ei în acest filon. De pildă, în Germania, la clinica Buchinger, pe malul lacului Konstanz (Bodensee), sunt tratați bolnavi cronic tot prin post. La fel, în Statele Unite, Valter D. Longo, profesor de biogerontologie la Universitatea Califronia, studiază efectele postului asupra șoarecilor atinși de cancer.

    Cu ajutorul unor infografii foarte clare, filmul explică bulversările complexe care se produc în organism în momentul postului. În mare, el reînvață să trăiască din rezervele sale, un reflex atavic, care îl purifică și îl face mai puternic. Pe cât de eficientă pe atât de tulburătoare, demonstrația lui Sylvie Gilman și Thierry de Lestrade invită la reevaluarea abordării noastre față de boală și tratament. După modelul bolnavilor de la Goriacinsk, care devin mai încrezători după ce au trecut de proba postului, descoperim un corp mai rezistent decât îl credeam, o realitate menită să ne dea încredere.

  • Mândruță, răspuns pentru Doina Gradea (TVR), care l-a ”dat afară” din Pro TV

    Mândruță, răspuns pentru Doina Gradea (TVR), care l-a ”dat afară” din Pro TV

    În înregistrările apărute în media cu șefa TVR Doina Gradea apare și o afirmație care îl vizează pe jurnalistul Lucian Mândruță. Mai exact, aceasta poate fi auzită cum spune că l-ar fi dat afară de la Pro TV.

    “Băi, m-am c**at pe mine – mi-aduc aminte pe vremuri când l-am dat afară pe Mândruța, fix pe chestii de astea… pe Mândruța!”, relatează Paginademedia.ro

    Mândruța a făcut o serie de precizări care să clarifice cele spuse de Doina Gradea:

    • Jurnalistul a scris într-o postare, pe Facebook, cum în anul 2000 i-a scris lui Bryan Adams (cântăreț canadian – n.r.) să nu se asocieze cu campania PSD din vremea aia.
    • Mândruță a scris, în cotinuare, că gestul său a fost amendat cu o suspendare de două săptămâni, de către Adrian Sârbu și nu de Doina Gradea.

    Lucian Mîndruță, pe Facebook:

    Constat ca nostalgia de a-l “da afara pe Mindruta” e inca puternica la unii.

    S-a intamplat prin 2000, in campanie, cand i-am scris lui Bryan Adams ca nu face bine sa se asocieze cu campania PSD din vremea aia. Mailul meu a ajuns imediat la ei, care au cerut socoteala.

    Pentru a o aduce pe Doina la dimensiuni mai normale, precizez ca pedeapsa mea din vremea aia a fost o suspendare de vreo doua saptamani de pe post (de fapt, de la emisiunea electorala), timp in care am ramas director la Ziarul Financiar si am continuat sa fac emisiunea cu Brucan. Inca vreo 3 ani…)

    Nu mai sunt in relatii cu Sarbu, da’ n-am sa-l injur niciodata. Mai ales ca, in acest caz, a facut tot ce a putut sa ii dea satisfactie lui Adrian Nastase – sau cui era ofticat – si in acelasi timp sa ma pastreze in echipa.

    Asta e de spus, precum si un tarziu “jos palaria!”

    Pentru el, nu pentru ea!”

  • Cum au cenzurat comuniștii ca Basarabia și Bucovina să nu apară teritorii românești

    Perioada 1945-1964 a fost una extrem de dificilă pentru români, inclusiv pentru istorici. Tratatul de pace din 10 februarie 1947, consfințea, în fond, prevederile pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 și ale Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944 în privința graniței de stat a României. În același timp a fost anulat Dictatul de la Viena, nord-estul Transilvaniei fiind reintegrat în cadrul statului român. Cenzura impusă de sovietici nu a mai permis publicarea vreunei lucrări în care Basarabia și Bucovina să fie prezentate ca teritorii românești. Din contră, trebuia să se scrie că acestea aparțineau dintotdeauna Rusiei, iar în perioada 1918-1940 au fost ocupate de România, care participase la un război imperialist.

    În viața politică, în cultura românească s-a impus un spirit antinațional. Se aprecia că dacă românii au realizat vreodată ceva în istorie, aceasta s-a datorat sprijinului Rusiei (Uniunii Sovietice); România era o țară reacționară, iar trecutul ei trebuia blamat. Pentru a se putea dezvolta și a putea urma calea progresului, românii trebuiau „să se rupă” de acel trecut și să privească numai spre viitor, urmând exemplul „poporului sovietic eliberator”. Această directivă antinațională și-a găsit ilustrarea în Istoria R.P.R. elaborată sub redacția lui Mihail Roller. Prima ediție a apărut la sfârșitul anului 1947 (cu titlul Istoria României), iar următoarele în 1948 și 1952. Ultima ediție avea 797 de pagini și se intitula „manual pentru învățământul mediu”.

    În realitate, lucrarea nu avea niciun aparat metodic și nu era structurată pe lecții, ea se putea adresa tuturor celor interesați de istorie cărora li se oferea un model de observare „marxist-leninist-stalinistă” a trecutului, în spiritul documentelor Partidului Muncitoresc Român și a directivelor venite de la Moscova. În prefața acestei cărți se preciza: „Ne-am străduit să punem la bază hotărârile C.C. al PMR, articolele și cuvântările tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej și ale altor conducători ai partidului. La revizuirea manualului am ținut seama de criticile aduse manualului Istoria României (prima ediție avea acest titlu) în prefața ediției ruse, tipărite în anul 1950 la Moscova”.

    Lucrarea avea la bază teza marxistă potrivit căreia „istoria omenirii este istoria luptei de clasă între exploatați și exploatatori”, între care nu putea să existe nicio colaborare. O altă teză era cea formulată de V.I. Lenin, potrivit căreia primul război mondial a avut un caracter imperialist. În consecință, participarea României la acel război a avut ca obiectiv cucerirea de teritorii, burghezia și moșierimea română urmărind și reușind să-și extindă exploatarea și asuprirea maselor populare din Basarabia, Transilvania și Bucovina.

    (Preluare Historia)

  • Doamne, iart-o! Dăncilă i-a mințit pe români, după ce-a vorbit cu Papa în ”rom-engleză”

    Premierul Viorica Dăncilă s-a adresat Papei Franscisc, la întâlnirea de vineri de la Palatul Apostolic de la Vatican, spunându-i: „Sfinţia Voastră, I am very glad for this opportunity”, potrivit unei înregistrări video făcute publice de presa italiană, notează Gandul.info.

    În clipul video se aude şi cum Dăncilă îi vorbeşte Papei Francisc despre cadourile pe care i le-a adus, de data aceasta adresându-i-se în limba română.

    Redăm discuţia dintre Viorica Dăncilă şi Suveranul Pontif, la întrevederea de vineri:

    „Viorica Dăncilă: Sfinţia Voastră, I am very glad for this opportunity.

    Viorica Dăncilă: Sămânţe de mărar, iar aici să vă bucuraţi de roadele acestui pom, mulţi ani de acum încolo.

    Papa Francisc: Grazie.”

    Guvernul României a postat pe site-ul oficial un video cu imagini de la întrevederea prim-ministrul Dăncilă cu Papa Francisc, dar fără sonor.

    Premierul Viorica Dăncilă a fost primită vineri dimineaţă în audienţă la Palatul Apostolic din Vatican de către Suveranul Pontif, Sanctitatea Sa Papa Francisc. Ulterior întrevederii, liderul de la Palatul Victoria a anunţat, la Antena 3, că Papa Francisc va veni în România la începutul lui 2019. Şeful Executivului a relatat că întâlnirea cu Papa Francisc a durat aproximativ 45 de minute.

    Potrivit site-ului italian asknews.it întrevederea a durat 24 de minute.

    „Liderul de la Palatul Victoria i-a oferit Papei Francisc seminţe din soiuri de legume şi plante româneşti şi un stilou personalizat, confecţionat, manual, din lemn, la atelierele din Suceava”, anunţa guvernul. Suveranul Pontif i-a oferit premierului trei cărţi şi o placă sculptată în bronz exprimând un mesaj de pace.

  • Toate tunurile pe Isărescu! Cum încearcă Dragnea să dea vina pe alții pentru dezastrul guvernării

    În cel mai agresiv mesaj de după 1990 la adresa băncii centrale pe care l-a avut un şef de partid şi preşedinte al Camerei Deputaţilor la adresa Băncii Naţionale a României, instituţie independentă conform legii şi tratatelor Uniunii Europene, Liviu Dragnea a cerut socoteală privind mesajele BNR că sunt aşteptate taxe noi sau creşteri de taxe existente, că aprecierile privind absorbţia redusă a fondurilor UE sunt incorecte şi că majorările de dobândă a politicii monetare ameninţă creşterea şi stabilitatea economică.

    Totuşi, cât costă România fiecare majorare de dobândă?

    „Aceste majorări de dobânzi înseamnă o creştere a cheltuielilor societăţilor comerciale cu aproximativ 500 milioane iei şi reducerea corespunzătoare a profitului şi, implicit, a formării brute de capital fix. În cazul populaţiei, pentru acelaşi consum ar fi nevoie de o sumă suplimentară de 600 milioane lei“, afirmă Liviu Dragnea.

    Răspunsul BNR este implicit. Majorările de dobânzi sunt necesare tocmai pentru reducerea consumului

  • Păzea! Vine o nouă scumpire a carburanților. Previziunile BNR

    Banca Națională a României estimează că prețul țițeiului Brent va fi de 71,6 dolari/baril în trimestrul 2 din 2018, cu 5,4% mai mult față de proiecția anterioară. Însă cotațiile din piață au depășit deja și estimările mai pesimiste ale băncii centrale, ajungând la 77 de dolari/baril. Petrolul mai scump înseamnă prețuri mai mari pentru combustibili și o presiune mai mare pe creșterea inflației. BNR a revizuit în sus prognoza privind evoluția prețului petrolului pentru toate trimestrele până la începutul lui 2020, în ultimul raport asupra inflației, în comparație cu cel publicat în luna februarie. Banca centrală estimează că barilul de țiței Brent, relevant pentru piața europeană, va atinge un vârf de 71,6 dolari/baril în trimestrul 2, după care va scădea la 68,2 dolari/baril la finele anului, după cum se poate observa din tabelul de mai jos.

    Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

  • Doamna Firea, Bucureștiul devine cumva o prelungire a Voluntariului?!

    M-am născut în București, nu m-am mîndrit niciodată cu asta și nici n-am avut vreun sentiment de apartenență de genul „De unde ești?“, „Din capitală!“. Ba chiar aveam o ușoară senzație de jenă atunci cînd eram mică, iar vărul meu de la Cluj – un oraș în care m-am simțit mereu ca acasă – susținea că în Ardeal e adevărata civilizație și ne numea pe „noi“, bucureștenii, „mitici“. Faptul că m-am născut într-un oraș mare mi-a marcat probabil viitorul, mi-a dat șanse în plus, deși toată viața am încercat să fug din orașul cel mare și să găsesc spații mai mici care să mă reprezinte.

    În ultima vreme sînt mai preocupată de orașul meu decît eram în trecut. Mă gîndesc mai mult la familia mea și la oamenii care au construit ceva aici. Și mi e ­milă de orașul acesta, mi-e milă de oamenii care au venit aici din toate părțile țării și n-au știut ce să facă cu el, cum să l locuiască. În anii ’90, bazarul de la Europa – podul Colentina – mi se părea capătul unui lumi bune posibile, dincolo de el se sfîrșea civilizația și începea mahalaua, celălalt tărîm. Comuna Voluntari, „la țară“. O „țară“ a prostului gust, a manelelor, a vilelor țanțoșe care se ridicau printre căsuțe de chirpici, a beției de la prima oră a dimineții, a kitsch-ului lălăit pe marginea șoselei, de la kebab la draperii și perdele.

    Mi-am tot zis că, în momentul în care marele oraș se va întinde ca o ciupercă gigantică asupra unor astfel de zone limitrofe, ele vor arăta altfel, așa cum am văzut că arată toate suburbiile marilor orașe, pline de spații verzi, lacuri și păduri. Ei bine, nu, la noi se întîmplă exact invers – asistăm la „voluntarizarea“ treptată a Bucureștiului. Și aici nu e vorba doar de administrație, e vorba de oamenii care își doresc să-și aducă mahalaua în oraș și să-l sufoce definitiv, pentru că li se permite, modelele lor fac parte, de fapt, din administrația orașului.

    Aș întreba-o pe doamna Firea: ce legătură sinceră, profundă are, de fapt, cu Bucureștiul? De ce și-ar dori ea să facă din orașul ăsta maltratat de un regim comunist, de un cutremur devastator, de nepăsare și de „țăranii“ care caută aici doar un sat mai mare în care să-și arate mușchii a good place to live? Însă n-o pot întreba, pe pagina ei de Facebook – persoană publică – toate comentariile negative sînt cenzurate. Pagina ei e plină de felicitări, de confetti și de baloane și, din cînd în cînd, de comentariile unor „postaci“ care o recomandă pentru alegerile prezidențiale. Noi, ăștia, din familiile Dedu, Poetaș sau alte familii mai mari sau mai mici de aristocrați, boieri, meșteșugari, industriași, cofetari care au contribuit cumva la dezvoltarea acestui oraș, n-avem nici un cuvînt de spus, orașul nu ne mai aparține. Nu mai locuim în București, locuim, de fapt, într-o prelungire a comunei Voluntari.

    Adina Popescu

    Text preluat din Dilema Veche