Colegii de la G4Media au dezvăluit de dimineaţă:
1. Liviu Dragnea a plecat din ţară pe şest, cu un avion privat al Ţiriac Air, spre Verona, cu escală în Bulgaria.
2. Codrin Ştefănescu a minţit când a spus, la început de an, că Dragnea îşi face vacanţa în România (asta e deducţie la ştirea 1, presupunând că e 100% reală – ceea ce eu cred).
Când afli că el lider maximo a plecat din ţară pe „neve”, ce-ţi trece prin cap, având în vedere personajul? Că a FUGIT, evident! Are de ce? 1.000 de motive. Au făcut-o şi alţii? Întrebaţi-l pe „mortul” Comana, care i-a dat primul milion de euro lui Livache şi-a fost găsit „spânzurat” în toaleta unui avion spre Costa Rica (în care abia ai loc să stai pe vine!). Sau pe Elena Udrea. Ori pe Bica, plecată „la mustaţă” din ţară. Şi de ce nu pe „Hitler”-Mazăre, azi primar peste o mare capitală de maimuţe, undeva departe de Constanţa şi de DNA. Sau chiar pe Ghiţă, ajuns în Serbia, ţară a cărei companie a închiriat avionul cu care au plecat Daddzy şi iubita spre lumea lui Romeo şi Julieta.
Atenţie la acest detaliu: „a plecat din țară încă de pe data de 2 ianuarie seara, în jurul orei 20.00, de pe terminalul deținut de Țiriac Air, cu un avion privat închiriat de la o companie sârbească„, potrivit G4Media. Întăresc ideea din finalul frazei anterioare.
Deci, DA! Dragnea are toate motivele să fugă din ţară. Mai ales că e în frunta listei celor mai vânaţi. Nu în sens de victimă gratuită, ci ca terorist politic în viaţă. No. 1! El a declanşat atacul la România democratică, europeană, pro-occidentală, nu altul. El este el capo di tutti capi. E firesc să-l vrea „dovedit” orice magistrat cinstit din ţara asta.
Ar avea Liviu Dragnea motive să rămână în România? Să lupte „până la capăt”, vorba colegilor săi penali, care aşteaptă salvarea exclusiv prin „managementul” său de război total? Doar dacă ar trebui să iasă „ca prostul din politică şi din viaţă”, cum însuşi şi-a anunţat partidul când i-a cerut să-l susţină în marea luptă cu „statul paralel”. Altfel, ca om cu miros fin de şacal politic, Liviu Dragnea n-ar avea niciun motiv să se întoarcă nici la Bucureşti, nici la Teleorman.
Dar dacă ar şti SIGUR că a pierdut partida? În cazul ăsta, sunt 100% convins că Liviu Dragnea n-ar fi mai prost decât Elena Udrea, Bica, Popoviciu sau chiar Mazăre încât să se arunce în gura lupului, doar aşa, ca să se ţină de cuvânt cu „până la capăt”.
Întrebare: este România de azi în situaţia asta? Are Dragnea convingerea că va câştiga bătălia cu justiţia, că va scăpa de puşcărie, la cum se prezintă situaţia din teren? Răspuns: NU. Dimpotrivă. Are multe motive să simtă mirosul înfrângerii sale.
Economic, a adus ţara pe buza prăpastiei, cu o datorie astronomică pentru o piaţă mică precum cea dâmboviţeană, cu salarii şi pensii umflate artificial tocmai pentru a-şi finanţa războiul anti-DNA&justiţie, cu piaţă imobiliară în cădere liberă, cu preţuri galopante. Şi-a creat deja un mare duşman, pe acest front al buzunarului, chiar dacă asta nu-l loveşte direct acum. Dar îi şubrezeşte poziţia.
Apoi, sunt destule semne proaste pe tărâmul lui:
- Se strânge laţul cu represiunea din 10 august: ditamai ONU a intrat pe fir, procurorii au spart secretele lui Carmen Dan, oameni din cercul de încredere la vârful MAI au început să vorbească, victimele şi comunitatea internaţională presează.
- PSD e un partid în cădere liberă, în sondajele REALE nu sare de 20% intenţie de vot (la prezenţă tip prezidenaţiale 2014).
- Din exterior, muşcă tot mai dihai şacalii „statului paralel”, în frunte cu „securistul” Victor Ponta şi-al său Pro-România. Pe drumul ăsta şi cu o strategie ca până acum, PSD moare precum CDR în 2000.
- Başca Iohannis reîncărcat preşedinte-jucător, plus opoziţia tot mai unită, strada şi diaspora&generaţia Facebook.
Şi să nu omitem factorul Europa. Liderii UE s-au „prins” că România lui Dragnea nu-i Ungaria lui Orban. Dacă te „dai” la ea, o demobilizezi. Dragnea nu are sub el o armată disciplinată naţionalistă, care să moară pentru „cauză”. Aici, nu există cauză de tip Orban. Dragnea are alături o mulţime de trădători, care l-ar vinde şi mâine dacă aşa s-ar salva ei. Iar el ştie bine asta. În plus, UE nu mai tolerează „i-liberalism” în România. Nu din dragoste, ci din pragmatism. Ştie că Dragnea e slab, pe fond. Fără a mai pomeni de bani, de nevoia sa de bugete pentru a ţine în viaţă economia, caz în care ajunge inevitabil tot la mâna Bruxelles-ului.
Deci, dacă aş fi Dragnea, aşa aş gândi. Nu ştiu ce ştie el. Dar privesc semnele. Şi nu-mi miros a bine pentru el. Vine acasă? Prea bine. Are onoare, s-ar zice. Dar la ce-i va folosi dacă peste câteva luni va intra la puşcărie? La nimic. Va râde Mazăre de el, călare pe cocotier.
Dar cred că Dragnea se va întoarce. Nu că îl aşteaptă însuşi Jean Claude Juncker, venit la Ateneul Român să-l salute şi să audă strigătele pro-Europa ale #Rezist. E diplomat bătrân, luxemburghezul! Ştie să-ţi dea „bomboana pe colivă”, vorba lui Carmen Dan.
Vine pentru că Liviu Dragnea are orgoliu. Şi Ceauşescu s-a întors din Iran, deşi bănuia ce-l aşteaptă. Dar nu credea, în vanitatea lui de dictator, c-o va păţi în halul ăla. De-aceea, nu vă faceţi griji. Liviu se întoarce acasă, alături de tânăra soţie, şi de-ar fi să piară pe limba lui. Mai are de dus o ultimă bătălie. Una pe viaţă şi pe moarte. Cu daune mari, pe toate fronturile. Dar nu asta-i problema lui. El trebuie să demonstreze că nu pleacă, aşa, ca prostul din această viaţă. Casă de piatră!


brusc personaj onorabil. Nimic nou, mulţi au profitat de schimbare. La scurt timp, în vremea guvernului Tăriceanu (2004-2008), a primit de la statul român multe kilograme de aur, într-un mod pe care nimeni nu l-a investigat serios nici până azi.
O întâmplare ne poate ajuta să înţelegem mai bine ce tabără din servicii şi politică a servit clanul Varga, odată penetrat guvernul României. Fiica bulibaşei a condus un „mini-detaşament” de protestatari la mitingul anti-Iohannis, de la Palatul Cotroceni. Era imediat după ce preşedintele a dat buzna în Palatul Victoria (condus pe-atunci de Grindeanu), pentru a bloca „elefantul” OUG 13, când manifestanţii având-o în frunte pe celebra „Floricica Dansatoarea” au vrut să susţină public Ordonanţa 13 care a aruncat România în criza în care se află şi azi.
Aflu astfel de ce eu, ca luptător în cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale, am un pistol fabricat în România anilor ’90 care de multe ori se blochează la trageri și pe care îl port într-un holster cumpărat de mine de pe un site. La fel cum mi-am cumpărat și genunchierele și cotierele. Și cum mi-am cumpărat ochelarii tactici. Și mănușile tactice. Și ghetele. Și cagulele. Aaa…de fapt cum mi-am cumpărat tot echipamentul. Chiar și pantalonii, bluza, tricourile, centura, cureaua pentru arma principală (și ea mai bătrână decât tata).
Adrian Pascu Tulbure are 30 de ani. În 2008, el a absolvit Literatura la Universitatea Cambridge. Imediat după aceea a fost primit în corpul funcţionarilor publici din Marea Britanie. A început la Ministerul Transporturilor, a continuat la Externe, iar acum lucrează la Ministerul Finanţelor. Se duce la birou în clădirea în care Winston Churchill îşi avea comandamentul în timpul războiului, după cum au aflate reporterii de la
Adrian povesteşte că în Marea Britanie funcţionarii au un cod de etică şi un salariu peste medie, dar mai mic decât în sectorul privat. Din salariu, el îşi permite o chirie într-un cartier bun de la marginea Londrei, unde împarte o casă cu încă doi prieteni.
De ce a fost o MARE victorie 10 august? Pentru că am #rezistat şi în faţa acelui cataclism anti-românesc declanşat la comandă de Grupul de la Scroviştea. Pentru că, de-acum încolo, mai rău de-aşa nu se poate. Nu se aşteptau la o aşa reacţie! Nu se gândeau nici în cele mai negre coşmaruri ale lor că oamenii vor reveni în Piaţă, în ciuda gazării criminale. Că vor întoarce teroarea în favoarea lor. Cu tricolorul pe post de mască anti-Ciumă, mii şi mii de #rezistenţi au revenit pe locul de unde fuseseră alungaţi prin forţă. A fost ziua în care Liviu Dragnea a pierdut bătălia. De atunci încoace, a început numărătoare inversă pentru el şi camarila mafiei roşii.
Va mai face rău. Îl face deja în prezent. Ne va durea enorm să ne revenim. Ne va costa mult, foarte mult. Vom suferi cum nici nu ne gândim. Dar pe 10 august 2018 şi-a semnat cea mai dură sentinţă din viaţa lui, în momentul în care a dat „verde” folosirii unei instituţii a statului pentru atacarea poporului paşnic. Sigur, el şi „grupul de la Scroviştea” au fost eminenţele cenuşii ale măcelului, dar şi mai vinovaţi, pentru mine cel puţin, sunt cei care i-au pus în practică abuzul.
Nu în ultimul rând, sunt şi mai vinovaţii jandarmii, de la şefi şi până la ultimul bătăuş cu caschetă (al cărei număr de identificare a fost intenţionat ascuns, altă faptă penală!). Şi unii, şi alţii au încălcat legea, în mod conştient sau din prostie de bătăuş meltean eşuat în uniformă de jandarm. Legea, din România până-n Franţa, Germania, Spania sau Marea Britanie, spune un lucru clar: NU ai voie să foloseşti forţa împotriva manifestanţilor paşnici!
Alaltăieri, a mai apărut o informaţie-şoc: Dragnea ştia de atac cu PATRU zile înainte. Deci, premeditare! Procurorii au spart blocajul secret din parohia lui Carmen Dan de la MAI. Au pus mâna pe 7 dintre cele 8 documente ferecate la ordinul marionetei lui Daddy. Ce ne spune asta? Că apar fisuri mari în cercul de încredere al sultanului îndrăgostit de putere tip Erdogan. Iar ştirea cu investigaţia Naţiunilor Unite este, vorba secretarei teleormănene ajunse şefă peste jandarmi, bomboana pe colivă. Nu mai pun la socoteală Rezoluţia Parlamentului UE din noiembrie, care a condamnat oficial represiunea, în ciuda nesimţirii aratătate reprezentanţilor întregii Europe, pe axa Dăncilă-Zoană-Grapini-Nicolai.