România se goleşte anual cu 200.000 de oameni. În 2017, a fost record: 217.000 de români au părăsit ţara. Suntem al doilea stat cu „hemoragie” socială imensă, după Siria (care are însă scuza de a fi devastată de război). România este şi ea devastată, dar de corupţie. Mai ales în ultimii doi ani, dorinţa de emigrare a crescut puternic printre tineri şi cetăţeni activi, pe fondul agresiunilor actualei puteri la adresa justiţiei, a statului de drept, a democraţiei, în ultimă instanţă. Instabilitatea provocată de politic a sporit exodul spre UE.
Plecarea populaţiei active lasă ţara fără cotizanţi la bugetele publice, iar guvernul e nevoit să se împrumute pentru a-şi acoperi cheltuielile cu pensii, salarii la stat şi investiţii. Însă de la an la an, situaţia se agravează. Mai ales că exodul va continua masiv.
„Proiecția populației României, făcută de Eurostat, arată că pe 1 ianuarie 2020, adică anul viitor, România va ajunge la 19 milioane de locuitori și e posibil să scadă sub 19 milioane de locuitori până la finalul anului. În anul 2080, în scenariul de bază luat în calcul de Eurostat, populația va ajunge la 14,5 milioane de locuitori. În scenariul în care migrația va fi una ridicată, populația ar urma să ajungă la 14 milioane de locuitori în 2080.”, arată o analiză Edupedu.ro.
Criza de încredere a românilor în situaţia politică din ţară, instabilitatea şi imprevizibilitatea economică (vezi imposibilitatea guvernului actual, de pildă, de a face bugetul pe 2019, din lipsă de venituri) sunt cauze care scad şi natalitatea.
Împreună, emigrarea şi natalitatea sunt o bombă socială, care va exploda în capul celor care vor ajunge la vârsta de pensionare în următorii 5-10-15 ani. Criza poate exploda chiar mai devreme, pe fondul prăbuşirii economice, a neîncrederii investitorilor în România (plecarea concernului Nestle din Timişoara în Ungaria) şi a măsurilor haotice luate de guvern pentru a acoperi găurile bugetare provocate tot de el.
Sursa foto: Edupedu.ro (grafic), Biz Brasov (foto principal)
„Nivelul de ruşine cauzat de premier este atât de ridicat încât necesită o reacţie”, a declarat Jaroslav Polacek, proprietarul agenţiei de publicitate PRodukujeme, organizatoare a campaniei, citat de
„Incendiu în această dimineață la școala generală nr.77 din Pantelimon la cancelaria școlii. Având în vedere că școala a intrat anul trecut într-un pachet de școli în care s-au instalat sisteme antiincendiu, l-am contactat pe dl. Bogdan Gârbu – director DGAPI (direcția care administrează școlile din sectorul 2 și care teoretic este în subordinea Consiliului Local). Am primit următoarele informații:
Ieri seară, Dan Grigore a ales să-şi sărbătorească esenţa liberală în stradă, la Ateneul Român, peste drum de sala unde a concertat deseori. Nu şi-a imaginat niciodată că va muta „spectacolul” la câţiva metri de locul unde şi-a plimbat deseori degetele prin „Appassionata” lui Bethoven, sau unde a gesticulat, de la dreapta la stânga, între „doctrinele” Brahms, Rahmanivov sau Ceaikovski.
Nu i-au lipsit mai tinerii săi adepţi întru comorile Europei libere, dar şi venerabili cărturari precum Mihai Şora. Ce poză genială! Câtă normalitate, ce influenţă întru decenţă! Imagine de o minunăţie vie. Dan Grigore şi Mihai Şora, ninşi de ani şi de onoare, concertând împreună cu strada şi cu toţi ce vibrau cu ea de la distanţă. O imagine vizavi de locul unde Europa păşise în casa culturală a României.
Donald Tusk era şi el acolo, în interior. Prin vorbele sale magistrale, a dirijat întreg auditoriul sălii spre atmosfera magică de peste drum. Mai român decât mulţi români aflaţi la butoanele puterii, polonezul Tusk şi-a jucat genial rolul de aliat al străzii, dincoace de pereţii Ateneului Român. Fără să fi exersat aşa ceva înainte, fără să fi avut o înţelegere cu Dan Grigore şi ceilalţi, pur şi simplu din spirit de libertate. Ceva nemăsurabil, însă prezent continuu. Stătea, totuşi, pe locul pianului lui Dan Grigore. Cum să nu simtă forţa simfoniei aceleiaşi lumi, pe care ambii o servesc prin propria vocaţie!
„Fac apel către utilizatorii Facebook, cunoscuți și necunoscuți, prieteni, rude, oameni cu suflet bun care știu ce înseamnă să pierzi o persoană apropiată, importantă.