Pe 13 noiembrie, când Parlamentul European și Comisia Europeană constatau oficial că România e condusă de un grup infracțional organizat, iar Viorica Vasilica behăia penibil-patriotard la Strasbourg, eu eram așteptat la Comisia de cultură și mass-media a Parlamentului, să fiu audiat pentru a deveni membru al CNA.
Am considerat că este sub demnitatea mea să mă „ievalueze” Pleșoianu și Bacalbașa, într-o „marțe neagră”. Mintea și gândurile îmi erau la Strasbourg. Dacă aș fi ajuns față în față cu exponenții mizeriei parlamentare, părtași la târârea României spre o umilință fără precedent, aș fi simțit nevoia să-i strivesc ca pe gândaci. Mai bine că nu m-am dus.
Am ales să le trimit o scrisoare. Formulată chiar așa: ca pentru gândaci. Le-am amintit cât rău au făcut, le-am spus cât de mult îi disprețuiesc.
Către
Comisia comună pentru cultură și mass-media a Parlamentului României (Senat + Camera Deputaților)
Doamnelor, Domnilor,
Astăzi ar fi trebuit să mă prezint în fața Comisiei din care dvs. faceți parte, ca să fiu audiat, ca și ceilalți candidați, pentru a deveni membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA).
Ar fi fost a treia încercare a Comisiei de a face audierile, după două tentative eșuate din lipsă de cvorum (29 octombrie și 6 noiembrie).
Marțea trecută, pe 6 noiembrie, am fost anunțat la ora 8.16, prin SMS, că audierile au loc în aceeași zi, la ora 10.30. Vă las pe dvs. să calificați această situație.
Doamnelor, Domnilor,
Am decis să nu mă prezint astăzi în fața Comisiei. Unora dintre dvs. v-aș fi spus vorbe grele, iar dvs. mi-ați fi tăiat microfonul. Nu, mulțumesc. N-am vrut să vă dau această ocazie.
După două amânări consecutive, s-a întâmplat ca audierile să fie programate într-o zi cu o încărcătură specială, cu o tensiune rar întâlnită în ultimii 28 de ani. O zi rușinoasă pentru țara noastră. Este ziua în care cele mai importante instituții europene – Parlamentul European și Comisia Europeană – arată României drumul greșit pe care evoluează de aproape doi ani, de când este condusă de majoritatea PSD-ALDE.
Doamnelor, Domnilor,
Mulți dintre Dvs. sunteți părtași la umilința națională de astăzi! Mulți dintre dvs. sunteți vinovați de rușinea pe care o trăiesc românii cu 19 zile înaintea Marelui Centenar. Ați jurat să le reprezentați interesele, dar ați procedat exact pe dos. V-ați urmărit doar interesele de partid, de gașcă, de grup. Din lașitate sau din interes, ați acționat ca un grup infracțional organizat.
Ca să nu existe dubii: mă refer strict la parlamentarii PSD și ALDE, membri ai comisiilor de cultură și mass-media din cele două Camere ale Parlamentului. La toți, fără excepție. Niciunul n-a făcut un pas pentru a spune: fraților, ajunge, opriți această nebunie!
Ați votat toate neghiobiile, toate ororile dictate de șefii dvs., Dragnea și Tăriceanu. Ați pus umărul la distrugerea Justiției, la șubrezirea statului de drept., la umilirea magistraților. Ați acționat ca niște avocați ai infractorilor. Ați ignorat faptul că sunteți plătiți din banii cetățenilor români, nu ai clanurilor interlope.
Vă întreb direct: nu vă e rușine? Nu vă simțiți vinovați de situația în care ați dus România? Nu vă e teamă de întâlnirea cu electoratul pe care-l batjocoriți?
Doamnelor, Domnilor,
Nu am vrut să dau ochii, într-o zi atât de gravă, cu personaje precum Liviu Pleșoianu (favoritul propagandei ruse, care-i promovează discursul violent antieuropean) sau Nicolae Bacalbașa (caraghiosul care în 1996 i-ar fi mitraliat pe țărăniști, iar în primăvara acestui an a declarat, chiar în Comisia dvs., că mi-ar lua gâtul dacă avea o grenadă). Consider sub demnitatea mea să fiu “ievaluat” de asemenea indivizi.
Am tot respectul pentru reprezentanții PNL, USR și PMP din comisiile parlamentare pentru cultură și mass-media. Pe câțiva îi cunosc personal, din activitatea de ziarist. Le apreciez eforturile de a legifera în interesul poporului român. Știu că și domniile lor suferă văzând cum majoritatea PSD-ALDE face totul pentru a “reduce” democrația în România, așa cum se exprima prim-ministrul agramat al acestei majorități.
Doamnelor, Domnilor,
Situația nenorocită în care a fost adusă România are legătură nu doar cu Parlamentul, în ansamblul său, ci și cu Comisia din care dvs. faceți parte. Conform legii, această Comisie ar trebui să vegheze la buna funcționare a Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). Din păcate, acest lucru nu se întâmplă. CNA este una dintre instituțiile capturate ale României. O instituție excesiv politizată, părtinitoare, care nu-și respectă principala obligație: aceea de a impune respectarea Legii audiovizualului.
Capturarea CNA de către majoritatea PSD-ALDE a făcut posibile campanii electorale mizerabile în spațiul audio-vizual, influențând decisiv rezultatul alegerilor parlamentare. Astfel, punându-se la dispoziția unui grup infracțional organizat, CNA a fost și este părtaș la distrugerea sistematică a României.
Doamnelor, Domnilor,
În urmă cu trei săptămâni mi-am depus candidatura, pe cont propriu, pentru o poziție de membru al CNA cu gândul de a contribui la însănătoșirea unei instituții grav bolnave. Experiența în presă și buna-credință ar fi fost garanțiile mele în această direcție.
Mi-am asumat inclusiv restricțiile impuse de Codul etic al membrilor CNA, pe care le consider aberante, neconstituționale și pe care m-aș fi străduit să le abolesc (prin atac în instanța civilă și prin ridicarea excepției de neconstituționalitate). Am acceptat că nu mai pot participa, pentru o perioadă, la emisiuni televizate fără mandat din partea CNA.
Gravitatea zilei de astăzi m-a convins însă că nu-mi pot permite să tac atunci când țara se află în mare pericol. Mi se pare mai important să vorbesc liber decât să tac instituțional. În vremuri normale, ar fi fost mai important, poate, să acționez din interiorul CNA; dar vremurile nu sunt deloc normale.
Doamnelor, Domnilor,
În virtutea celor exprimate mai sus, vă rog să luați act de retragerea mea din procesul parlamentar de desemnare a membrilor CNA.
Și nu uitați: serviți patria, nu mafia! Trădările nu vor fi iertate.
Grigore Cartianu
13.11.2018
Cu toate că nu mai avea nicio susţinere, Nicolae Ceauşescu i-a atras atenţia liderului sovietic asupra modului în care a făcut schimbările din statele est-europene în 1989. Constantin Olteanu: „Ceauşescu a ridicat problema să nu mai fie denigraţi foştii conducători din ţările socialiste care au fost schimbaţi din funcţii. Şi a mai fost ceva. La ordinea de zi au adus ei atunci o declaraţie prin care se condamna intervenţia în Cehoslovacia din 1968, după 21 de ani. La care Ceauşescu s-a ridicat şi a spus: «Noi nu semnăm declaraţia, pentru că noi nu am intervenit, dimpotrivă, am condamnat-o, şi ştie toată lumea. E bine să se facă acest lucru târziu, deşi trebuia făcut mai demult. Dar eu propun – zice el – să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia». Gorbaciov spune că e acolo delegaţia de partid cehoslovacă şi vor discuta cu ei. «E bine aşa, tovarăşe Ceauşescu?», întreabă Gorbaciov. La care Ceauşescu: «Nu. Trebuie să se retragă trupele sovietice din toate ţările în care există!». Rumoare în sală. S-a făcut o pauză”.
„Informarea lui Gorbaciov a fost destul de sumară, seacă. A reieşit cu claritate că Mihail Gorbaciov intenţionat a făcut aceasta, în dorinţa de a estompa interesul celorlalţi faţă de discuţiile sale cu preşedintele american. Era evidentă încercarea de a spune numai lucruri generale. Totuşi, a rezultat clar că s-a discutat despre situaţia din celelalte ţări socialiste, despre procesele şi evoluţiile politice din aceste ţări. Insatisfacţiile celorlalte delegaţii erau evidente. Probabil, Mihail Gorbaciov a simţit aceasta şi, fără a ne preveni, a aruncat în discuţie o altă problemă. (…) A început menţionând că este timpul şi este necesar să dăm o nouă apreciere, sub forma unei declaraţii sau a unui comunicat, în legătură cu intrarea în Cehoslovacia, în 1968, a trupelor statelor participante la Tratatul de la Varşovia. «Suntem aici toţi cei care au fost implicaţi atunci, mai puţin România, care a ieşit din această chestiune», a zis Gorbaciov. Pe loc, Nicolae Ceauşescu l-a întrerupt, cu scuzele de rigoare, spunând: «Nu-i adevărat! România nu a ieşit din această problemă, România nu a intrat în Cehoslovacia, aşa că nu avea de unde să iasă». Şi a continuat: «Nu am intrat pentru că am apreciat că aceasta a fost o încălcare gravă a suveranităţii unui stat, un act agresiv, contrar normelor şi principiilor relaţiilor dintre state, care a dăunat mult socialismului, inclusiv Uniunii Sovietice». Prompt, l-a aprobat conducătorul delegaţiei ungare, Rezsö Nyers, de curând înlocuitorul lui Károly Grósz la conducerea partidului. S-au purtat discuţii pe text, un proiect necorespunzător prezentat de Mihail Gorbaciov. Cele mai multe obiecţii şi sugestii au fost făcute pe text de delegaţia română, de Nicolae Ceauşescu. La un moment dat, discuţiile pe text se purtau numai între Mihail Gorbaciov şi Nicolae Ceauşescu. (…) Către sfârşit, Gorbaciov a şi menţionat că putem să ne declarăm de acord cu textul, întrucât chiar şi tovarăşul Ceauşescu este de acord. La care Nicolae Ceauşescu a replicat: «Deşi noi ne-am spus de mult părerea, totuşi putem fi de acord cu acest text. Dar pot spune că dacă-l redactam noi, comunicatul ar fost mult mai bun. Aşa, de exemplu, ar fi trebuit menţionată într-o frază clară şi retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia». La care Mihail Gorbaciov a intervenit prompt, spunând: «Aceasta este o problemă pe care o vom reglementa noi, pe cale bilaterală, cu tovarăşii cehoslovaci. Ştiţi, cred, că între noi şi Cehoslovacia există un acord privind staţionarea trupelor sovietice în Cehoslovacia». Răspunsul lui Ceauşescu a fost tăios, sarcastic: «Da, ştiu, este un acord bilateral încheiat după ocuparea Cehoslovaciei!». Replica lui Mihail Gorbaciov a fost: «În această problemă, cu dumneavoastră nu ne putem înţelege». La care Ceauşescu a spus: «Da, cu asta sunt de acord»”.
Continuă Olteanu: “Eu l-am convocat pe ambasadorul rus, Evgheni Tiajelnikov. I-am spus – desigur, ceva mai atenuat – că noi ştim că a plecat tovarăşul Gorbaciov şi suntem convinşi că vor dezbătute relaţiile sovieto-americane, şi nu întreg sistemul. Deşi nu era un diplomat prea versat, a înţeles. A doua zi a cerut să-l primesc. L-am primit şi mi-a spus: «Am transmis prin Moscova toate problemele». L-am informat pe Ceauşescu. Tiajelnikov mi-a comunicat apoi că Gorbaciov vrea să aibă o întâlnire, pe linia Tratatului de la Varşovia, cu membrii Comitetului Politic Consultativ. Ambasadorul sovietic mi-a transmis o listă cu delegaţia lor, care trebuia luată drept etalon. Adică Gorbaciov, Rîjkov (preşedintele Consiliului de Miniştri), Şevardnadze (ministrul de Externe) şi Iakovlev, care era omologul meu. L-am informat pe Ceauşescu, iar el a pus această problemă în discuţia Comitetului Politic Executiv. Ne-a spus: «Uite, Olteanu a discutat cu ăştia să mergem la Moscova. Eu nu m-aş duce, dar mă duc cu o singură condiţie: dacă Gorbaciov e de acord să discut cu el înainte sau după această întâlnire». Şi el a mai zis: «Poate ar trebui să meargă numai Stoian, ministrul Afacerilor Externe. Să ia cunoştinţă şi să ne informeze». Eu cred că asta a spus-o ca să testeze poziţia celorlalţi, să vadă dacă-l îndeamnă cineva să se ducă sau nu. Nu a spus nimeni nimic. Tot el a revenit şi a spus: «O să mergem aşa. Dacă se confirmă întâlnirea, o să merg eu cu Olteanu şi cu Stoian. Dăscălescu nu o să mearg㻓.
Belșug de la Guvern