ziaristii.com

Autor: Grigore Cartianu

  • Incredibila impostură a marelui ziarist-escroc, care a furat donațiile pentru copiii orfani din Siria

    Era un ziarist talentat, respectat, apreciat. Lucra la o publicație prestigioasă, „Der Spiegel”. Premiile îl urmăreau la tot pasul. Și deodată s-a prăbușit totul. Cititorii germani au fost șocați să afle că marea vedetă de presă, Claas Relotius (35 de ani), și-a falsificat totul: și articolele, și acțiunile umanitare. A inventat intervuri și reportaje, dar și orfani sirieni către care îndrepta donații. Așadar, omul era și un talentat escroc.

    „Într-o branșă în care pentru onestitate unii își dau libertatea și viața, apar și secături. Un jurnalist de la Spiegel își folosește talentul <<de romancier>> nu doar pentru a excela cu minciuni în presă, pentru a fi premiat și adulat de fani, ci și pentru a-i extorca pe aceștia din urmă, de bani pentru orfani inventați chiar de el”, scrie Dani Rockhoff pentru Hotnews.ro, într-o corespondență din Germania.

    „El a înșelat, noi ne-am lăsat înșelați”

    Publicația germană „Der Spiegel” a anunțat că a depus o plângere împotriva fostului său jurnalist-vedetă, Claas Relotius, pentru presupusă deturnare de fonduri, scrie „Le Figaro”. Relotius, care a recunoscut săptămâna trecută că a inventat zeci de fapte și declarații în articolele sale premiate și super-premiate, e suspectat că a furat donațiile strânse pentru copiii sirieni rămași fără părinți după războiul care a sfâșiat țara.

    Conducerea „Der Spiegel” a aflat că Relotius ar fi cerut cititorilor să facă donații pentru orfanii de război, dar ar fi indicat contul său personal. „Der Spiegel va înainta procurorilor toate informațiile, în cadrul unei plângeri”, a anunțat publicația germană.

    Este vorba despre un reportaj care relata viața orfanilor sirieni care trăiau pe străzile orașelor din Turcia. Fotoreporterul turc care a lucrat cu Claas Relotius la reportaj a semnalat și el mari inexactități în textul publicat.

    „Der Spiegel” spune că nu mai are dubii: ziaristul a inventat complet personajele principale ale reportajului. „El a înșelat, noi ne-am lăsat înșelați”, precizează conducerea publicației, care zice că nu știe câți bani au fost colectați în urma apelului lui Relotius.

    Există bănuieli că Relotius nici n-a călătorit în țările despre care a publicat reportaje mult apreciate, cu incontestabil talent literar: Mexic, Franța, Palestina.

    Cei doi copii sirieni adoptați de o familie de medici. Ce ficțiune!

    Într-o culegere de reportaje numită „Să facem valuri”, publicată de „Der Spiegel”, Relotius povestește că a reușit, cu mari eforturi, să aducă doi copii „la o familie de medici din Niedersachsen, care i-a adoptat pe amândoi”. Acum, conducerea revistei constată, jenată: povestea este o ficțiune.

    Claas Relotius a fost angajat în redacția „Der Spiegel” în urmă cu un an, după ce o vreme lucrase pentru aceeaşi revistă ca freelancer. Recent i-a fost decernat premiul „Reporterul anului”, pentru un articol despre tineri sirieni care s-ar afla la originea războiului civil izbucnit în 2011.

    Relotius și-a dat demisia de la „Der Spiegel” duminica trecută, pe 16 decembrie. Articolele sale sunt verificate și de conducerea „Die Welt”, o altă publicație prestigioasă cu care a colaborat Claas Relotius.

  • VIDEO. Mircea Badea, propagandist de mic. Înainte de pup-pup-pup la Voiculescu, pup-pup-pup la Ceauşescu

    Mircea Badea s-a antrenat din tinerețe să înalțe ode Marelui Conducător. Dar cum pe Dan Voiculescu l-a întâlnit abia după 1990, a pupat şi el ce-a putut în anii ’80. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, şi ce-a găsit? Nicolae Ceausescu!

    Nici nu i-a fost greu: mămicuța lui era înfiptă adânc în sistem, lucra pentru Dinu Săraru la Teatrul Mic (Oreste zice că doamna mamă era şi ciripitoare la Secu).

    În 1989, beizadoiul s-a aflat în mare impas: bine-bine, dacă pe Ceauşescu l-ați împuşcat, eu pe cine mai pup-pup-pup?

    Dar n-a suferit prea mult, pentru că a apărut, providențial, fundul de varan al lui Dan Voiculescu. De atunci, clovnul scremut şlefuieşte dos de fost securist şi asta-i ocupă tot timpul.

  • Viorica Dăncilă a făcut trei greşeli într-o frază: un dezacord, o cacofonie şi o barbarie!

    Premierul Viorica Dăncilă şi-a continuat recitalul de agramată irefutabilă! Într-un interviu înregistrat, difuzat de România TV, sluga lui Dragnea a produs o frază care sodomizează limba română.

    „E greu ca și premier să-i pun etichetă și nu vreau, pentru că aș face exact ca dumnealui, aș face ceea ce eu critic în aceste momente; cred că caracterizarea cea mai bună ne-o face românii” – Viorica Vasilica Dăncilă, 23 decembrie 2018.

    Analiza pe text.

    1. Expresia „ca și premier” e o barbarie gramaticală. Varianta corectă: „ca premier”.
    2. Când spui „că caracterizarea”, eu te trimit să-ți mănânci cacofonia.
    3. Cum? „Ne-o face românii”? Eu aș spune, totuși, „ne-o fac”,  pentru că „e mai mulți”. Dezacord, cucoană!

    Interesant e că Viorica Vasilica a comis aceste accidente gramaticale la scurt timp după ce acceptase că, de când e prim-ministru, a făcut multe greșeli de exprimare, „pe care le regret, dar sunt emotivă”.

  • Pițărăul – Ziariștii

    POVEȘTI LA GURA SOBEI (1)

    Pițărăul

    Era un copil firav, numai piele şi os. Legătura de vreascuri îl istovise. La marginea pădurii s-a oprit să-şi tragă sufletul. S-a aplecat peste Valea Neagră, să bea apă din vad, printre sloiurile de gheaţă.

    Când a dat să ridice legatura de vreascuri, mâinile nu-l mai ajutau: tremura de foame. Să dea fuga acasă? Nu, nu se putea duce fără lemne: destul pătimea tatăl său că avea picioarele tăiate. Nu putea să-l lase să îngheţe.

    Băiatul cel firav urcă în fugă Capela, coasta copilăriei sale, şi scormoni în zăpadă sub coricovul – mărul pădureţ – ce străjuia valea. Sub frunzele umede găsi câteva fructe care nu degeraseră. Erau acrişoare, dar parcă mai dulci decât cele pe care le culegea toamna, când păştea vacile. Băgă câteva în buzunarul hainei sale de om mare, care-i ajungea până sub genunchi. O să-i placă şi lu’ tăticu’, se gândi, şi pe faţa lui de copil chinuit apăru un zâmbet.

    Ce frumos e satul! Băiatul cel firav urmări cu privirea drumul ce ducea spre casă, trecând peste două râuri. La fiecare casă se înălţa fumul unei sobe aprinse. La fiecare, numai la a lui nu. Ce frig i-o fi lu’ tăticu’!, îşi zise, şi coborî coasta în grabă. Legătura de vreascuri nu i se mai păru atât de grea.

    Mâine sunt Piţărăii, se gândi pe drum, şi tristeţea îl năpădi. I-ar fi plăcut să colinde şi el satul de la un capăt la altul, în zori, alături de băieţii de seama lui. Să strige din poartă-n poartă, în dimineaţa zilei de Ajun, şi să primească în schimb un colac, un măr, trei nuci ori ce are fiecare. Să vadă lumea că e şi el piţărău. Dar cum să colinde, când nu are ce pune în picioare? Decât să râdă lumea de el…

    La Podul Bâlţii, se opri să-şi lege ciorapii deşiraţi, care-i ţineau loc de încălţări. Picioarele i se învineţiseră, nici nu le mai simţea. Trupul lui plăpând fu cuprins de o caldură neaşteptată. Se aşeză pe legătura de lemne şi se chirci de frig, în timp ce căldura îl adormea. Murmură încet, tot mai încet: cât o să se bucure tăticu’… o să-i fac un foc mare, să nu mai îngheţe niciodată…

    Căruţa înainta greu prin zăpadă. Caii scoteau aburi groşi, semn că se lăsase gerul. Femeia cocoţată sus, pe lemne, îi spuse bărbatului care mergea pe lângă cai, ţinându-i de ham: ia vezi, ce e colo, lângă pod?

    Omul opri caii cu zgomot: hooo! Hooo, mă, n-auzi? Ţuri! Se apropie de pata neagră de pe zăpadă şi strigă către nevastă-sa: e copilu’ al mic a’ lu’ Cocoşel. Cred c-a îngheţat.

    Trase căruţa aproape şi ridică băiatul sus, pe lemne. Femeia îl înfăşură în pătura de sub ea şi se aplecă peste el ca o cloşcă. Până acasă îi suflă aer cald, ca să-l dezgheţe. În timp ce bărbatul ei îndemna caii la trap – diii, mă! Diii, n-auzi?! -, femeia încălzea trupul plăpând şi se ruga pe ascuns: Doamne, ţine-l, Doamne…

    În dimineaţa de Ajun, câteva zeci de piţărăi se strânseră în capul satului, să înceapă colindatul. Printre ei, şi băiatul firav care plecase la pădure să aducă lemne pentru a-şi încălzi tatăl suferind. Era îmbrăcat gros, cu pantaloni şi pulover de lână şi o geacă din cele ce văzuse la băieţii de la oraş. Dar cel mai mândru era de bocancii din picioare, cu care simţea că poate învinge orice nămeţi.

    Pe toate i le dăruiseră bunul căruţaş şi prea-buna lui nevastă. La ei se gândi când un flăcău mai mare îl întrebă de unde are toate alea. Ochii i se umeziră: era mândru că devenise şi el piţărău. Dar şi mai mândru fu când văzu, prin pâlcul de sălcii, că deasupra casei sale se ridica un fir subţire de fum, ca la toate casele din sat…

  • CORUPȚIA UCIDE. Un tren cu 140 de pasageri a sărit de pe şine. O femeie a fost azvârlită din vagon şi are picioarele fracturate. Călătoria cu trenul a devenit un coşmar

    Călătoria cu trenul a devenit un coşmar. Garnituri cu prea puține vagoane, viteză mică de deplasare, întârzieri înfiorătoare, condiții umilitoare în vagoane. Și, mai grav decât toate: insecuritatea deplasării. Oricând poate sări trenul de pe şine.

    Astăzi, două trenuri au deraiat. Unul de pasageri, celălalt de marfă. S-a întâmplat în două județe vecine: Hunedoara și Caraș-Severin.

    Trenul de persoane, un Inter Regio (acceleratul de altădată), IR 1821, circula pe ruta Constanța-Arad, cu o escală făcută în București Nord.

    O femeie a fost aruncată din tren

    În judeţul Hunedoara, între Petroșani și Subcetate, pe un sector cu restricții de viteză, au deraiat trei din cele șase vagoane ale garniturii. Ultimele trei. Trenul a lovit și un stâlp de electricitate. Era ora 7.15.

    În cele trei vagoane deraiate se aflau în jur de 60 de pasageri, iar în celelalte trei vagoane – aproximativ 80 de călători, precizează CFR Călători.

    Când ultimele trei vagoane au sărit de pe șine, o femeie, care stătea aproape de ușă, a fost aruncată din tren, izbindu-se de pământ. Femeia s-a ales cu picioarele fracturate şi a fost transportată la spital, urmând a fi operată.

    Toți pasagerii au fost mutați în primele trei vagoane ale trenului, neafectate de accident. La fața locului s-a deplasat o nouă locomotivă, una Diesel, care a preluat cele trei vagoane, tractându-le spre destinația finală: Arad. Călătoria a fost reluată după o pauză de peste trei ore.

    A deraiat şi un marfar

    Tot astăzi, conform Infotrafic, circulaţia feroviară a fost întreruptă de dimineață între staţiile Berzovia şi Oraviţa (judeţul Caraş-Severin), după ce 6 dintre cele 9 vagoane ale trenului marfar 69498 au deraiat, din motive tehnice. Trenul, care apaține unui operator privat, transporta cereale pe ruta Grădinari – Timişoara Nord. În urma accidentului nu au existat victime.

  • VIDEO. Tsunami în Indonezia: 168 de morți, peste 750 de răniți. Un cântăreț a murit pe scenă, în plin concert

    Indonezia a fost lovită de un nou tsunami, provocat de o nouă erupție vulcanică. Bilanțul victimelor a ajuns la 168 de morți, 30 de dispăruți și peste 750 de răniți.Valurile uriașe au lovit coastele insulelor Java și Sumatra. Cauza dezastrului: erupția vulcanului Anak Krakatau, care a provocat alunecări de teren submarine, informează Agenţia de climatologie din Indonezia. Erupţia vulcanului a creat o coloană de cenuşă vulcanică de până la 500 de metri înălţime.Vulcanul este situat în strâmtoarea dintre insulele Java şi Sumatra. Anak Krakatau este o mică insulă vulcanică apărută din mare la o jumătate de secol după erupţia gigantică a vulcanului Krakatoa, în 1883.Iniţial, autorităţile indoneziene au anunţat că valul nu era un tsunami, ci o maree înaltă. De aceea, au cerut populaţiei să nu intre în panică și să rămână în case. „A fost o greşeală, ne pare rău”, au transmis ulterior autoritățile.

    Țara cu 127 de vulcani activi

    În Indonezia există 127 de vulcani activi. Erupțiile acestora se află la originea celor mai multe cutremure submarine, care provoacă tsunami-uri devastatoare. Țara asiatică a fost lovită de o serie nesfârșită de tragedii.Indonezia este o țară insulară, în Asia de Sud-Est, fiind formată din 17.508 insule și împărțită în 33 de provincii. Cele mai mari insule sunt Kalimantan, Sumatra, Java, Sulawesi și Papua.Indonezia are o suprafață de 1.919.440 kilometri pătrați (de opt ori mai mare decât România) și o populație de 264 de milioane de locuitori (a patra țară din lume, după China, India și SUA; țara cu cei mai mulți musulmani).Arhipelagul indonezian este format prin convergenţa a trei mari plăci tectonice: indo-pacifică, australiană şi eurasiană. De aici vin și nenorocirile fără sfârșit: erupții vulcanice, cutremure, tsunami.

    Concertul fatal: un muzician a murit pe scenă, alții sunt dispăruți

    Acest ultim tsunami a provocat victime mai ales în provinciile Lampung (din insula Sumatra) şi Banten (din Java). Unele dintre cele mai afectate zone sunt cele din Banten, provincie foarte populară în turismul mondial. În Banten există multe complexuri hoteliere pe plajă, care în peroada sărbătorilor sunt aglomerate, mai ales cu turişti străini.Agenţiei de climatologie din Indonezia a anunțat că 430 de case, 9 hoteluri, 10 ambarcațiuni şi zeci de maşini au fost avariate pe plaja Carita, din provincia Banten.În imagini difuzate de televiziuni pot fi văzute drumuri blocate de resturile de la casele deteriorate, mașini răsturnate și copaci căzuți. Apa a măturat o scenă în aer liber unde concerta o formație rock, omorând cel puțin un muzician, iar alții sunt dați dispăruți, potrivit agenției Reuters.Autoritățile au avertizat locuitorii și turiștii din zonele de coastă, din jurul strâmtorii Sunda, să stea departe de plaje.

    Vezi şi: VIDEO. Cum lovește un tsunami. Valurile ucigașe înghit totul în cale

  • SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (14). Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune

    Pentru a destabiliza regimul dictatorial de la Bucureşti, agenţiile străine de spionaj au format şi antrenat grupări capabile de mişcări de stradă. Diversiunile l-au luat prin surprindere pe Ceaușescu. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Declaraţiile lui Nicolae Ceauşescu, după primele evenimente de la Timişoara, au fost considerate amuzante la acea vreme. În intervenţia televizată din 20 decembrie 1989 (ora 19.00), Ceauşescu acuza „agenturili străine” de implicare în treburile interne ale României. Chiar dacă puţini credeau acest lucru, Ceauşescu avea dreptate.

    Începând cu 1987, generalii de Securitate îi puneau pe birou vrafuri de informări despre diferiţi cetăţeni – români şi străini – care pregătesc acţiuni destabilizatoare atât pe teritoriul României, cât şi în afara graniţelor. Grupările anticeauşiste şi-au radicalizat acţiunile înaintea înlăturării „iubitului conducător”.

    Filiera maghiară

    Un episod interesant a fost relatat chiar de cel însărcinat să-l combată, colonelul Gheorghe Raţiu, fost şef al Direcţiei I a Securităţii. Acesta a dezvăluit o filieră prin care era pregătită o grupare de gen paramilitar.

    „Din 1986 şi până în 1989 ne-am confruntat cu un fenomen de plecare masivă din ţară. Plecare ilegală spre Ungaria. Noi îl numiserăm «Filiera maghiară de a ajunge în Occident». În 1989, fenomenul era invers, intrare masivă în ţară dinspre Ungaria. Îi aveam pe ore şi pe zile, cum veneau, dacă erau aduşi de maghiari. S-a cerut anchetă. În acest caz, s-a ordonat ca, până după Congresul al XIV-lea al Partidului, cei care sunt la prima abatere să fie cercetaţi în libertate, iar recidiviştii să fie condamnaţi la locul de muncă.”

    Nicolae Ceauşescu, personal, a ordonat ca „transfrontalierii” să fie ţinuţi de grăniceri, în dormitoare speciale, până la elucidarea fenomenului de intrare masivă din Ungaria şi dinspre Occident.

    Colonelul Raţiu: „Am făcut o echipă de cercetare şi am trimis-o pe frontieră. S-au luat cel puţin 20 de declaraţii de la persoane care recunoşteau că au fost recrutate în organizaţia «România Liberă» de la Budapesta. Prin 1988, la Bicske, la 40 de kilometri de Budapesta, spre Viena, exista un centru de instruire paramilitară, unde erau cazaţi şi antrenaţi aceşti oameni. O parte dintre cei interogaţi de noi au recunoscut că au venit aici pentru acţiuni menite răsturnării regimului. Erau români şi ţigani”.

    Atât Ceauşescu, cât şi Securitatea ştiau ce este „România Liberă” din Ungaria. „În 1986 se pleca masiv în Ungaria şi nu se mai întorcea nimeni. Maghiarii au favorizat un timp acest canal, trecându-i în Austria cu ajutorul călăuzelor sau pe vase care făceau croaziere pe Dunăre. În 1987, un oarecare Roşca Marin, economist din Timişoara, a înfiinţat la Budapesta această organizaţie, «România Liberă»”, a declarat colonelul Raţiu.

    „Noi, cei de la Direcţia I a Securităţii, am trimis peste 60 de persoane la Bicske, pentru a culege informaţii. Acolo făceau pregătire politică, pregătire paramilitară, cu armament, bătăi cu lanţuri. Au fost pregătiţi pentru dezordine în oraşe, ceva de genul ce s-a întâmplat la Timişoara.”

    Doi recrutori germani

    În 1989, când Ceauşescu se pregătea să fie reales, serviciile de spionaj căutau sprijin pentru înlăturarea lui chiar din rândul românilor. Istoricul Alex Mihai Stoenescu (foto) a aflat de la generalul Ştefan Alexie – secretar de stat, în 1989, la Departamentul Securităţii Statului – care erau criteriile de recrutare.

    „Cu circa o lună, două înainte de evenimentele de la Timişoara, şeful serviciului Bihor a depistat la Borş doi cetățeni germani – unul de aproximativ 50 de ani, altul de 28–30 de ani. Aceştia intraseră legal în ţară, iar la ieşire aveau asupra lor liste şi documente care puteau socotite potrivnice statului român. Listele erau cu anumite persoane de contact, cu adrese şi nume complete. Securitatea a început studierea şi contactarea celor aflaţi pe liste. Pe cei doi germani i-a cazat la un hotel din Oradea. Au recunoscut că au venit cu misiunea de a pregăti persoane ca să acţioneze la momentul oportun prin acţiuni anarhice în oraşele Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Braşov, Cugir. Cei doi nemţi recrutau persoane cercetate pentru încercare de trecere frauduloasă a frontierei, le promiteau chiar ei ajutorul de trecere, persoane cu aviz negativ de a primi viză, de a pleca definitiv din ţară, infractori de drept comun. Asta era ţinta lor”, a declarat generalul Alexie. 

    – Va urma –

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

    Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

    Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest

    Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova

    Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

  • FCSB – CFR CLUJ 0-2. Gigi Becali îşi execută antrenorul în direct: „I-a luat cineva mințile! A vrut să-şi bată joc de mine!”

    FCSB (fosta Steaua) a pierdut pe teren propriu, 0-2, derby-ul cu CFR Cluj, iar ardelenii intră în vacanță cu un avans de 6 puncte în fața bucureştenilor (care, însă, în play-off vor deveni 3, prin înjumătățire). Golurile au fost marcate de Ciprian Deac (min. 28) şi Alexandru Ioniță (min. 90+6, din penalty).

    Patronul FCSB, Gigi Becali, a plecat din loja Arenei Naționale cu câteva minute înaintea finalului. Apoi, cum a văzut o cameră TV, şi-a „mitraliat” propriul antrenor, Nicolae Dică, în special pentru schimbările făcute: i-a scos pe Moruțan (care intrase după pauză) şi pe Man, i-a băgat pe Rusescu şi pe Stan.

    Gigi Becali: „Ce să fac? Să fiu batjocură – nu-mi place. Diferenţă nu a fost. Ce diferenţă? Noi am ratat, ei au marcat un gol aiurea. După aia, ce să văd? Suntem conduşi şi intră fundaşii în teren? Stan? Iese Moruţan, care a intrat bine? Ies Man, Moruţan şi intră Stan? Cred că i-a luat cineva minţile lui Dică. Parcă a înnebunit… Batjocură… din partea antrenorului. Trebuie să-şi dea demisia, normal, dacă vrea. A întrecut orice măsură. Să-i scoţi pe Man, Moruţan şi să-l bagi pe Stan?… Acum, nu ştiu, probabil, ce o fi zis: hai să îmi dau demisia, să fac o nebunie din asta… Îşi bate joc de mine, altceva nu cred. Păi, dacă a făcut schimbarea aia, înseamnă că a vrut să-şi bată joc de mine!”

    Nicolae Dică a replicat: „Nu e normal să facă declarațiile astea. Voi avea o discuție în seara aceasta cu patronul echipei şi vom vedea”.

    În mod cert, a fost ultimul meci al lui Dică pe banca vicecampioanei (cel puțin, în actualul mandat).

  • Ciorbea, atacă ordonanța! Eşti Avocatul Poporului, nu al trădătorilor!

    Ciorbea, atacă ordonanța! Eşti Avocatul Poporului, nu al trădătorilor!

    Catastrofala ordonanță de urgență adoptată aseară (noaptea, ca hoții!) mai poate fi oprită doar de Avocatul Poporului, Victor Ciorbea. Acesta este singurul pământean care, conform Constituției, poate ataca ordonanțele de urgență la Curtea Constituțională.

    În mod realist, sunt slabe speranțe ca Victor Ciorbea să audă strigătul disperat al societății. Până acum, în cazuri similare, el a etalat un comportament extrem de slugarnic față de patronii săi politici (PSD-ALDE).

    Dacă nu-şi va face nici acum datoria de a sesiza Curtea Constituțională, Ciorbea ar trebui obligat să demisioneze, prin presiune publică, şi anchetat pentru abuz în serviciu.

  • SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (13): Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

    SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (13): Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

    Deși au semnat împreună un document anti-Ceaușescu inspirat de Moscova, Brucan, Bîrlădeanu și Apostol își trimit săgeți otrăvite. Iliescu e considerat fricos și laș. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Gheorghe Apostol a oferit o versiune detaliată a nașterii „Scrisorii celor 6”.

    Gheorghe Apostol: „Textul lui Brucan era neacceptabil”

    „Fiind la post, în Brazilia, am aflat că Silviu Brucan a luat poziţie faţă de evenimentele care au avut loc la Braşov. De aceea am socotit că este mai bine să am o întâlnire, în primul rând, cu el. Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău. În timpul plimbării, mi-am exprimat părerea că trebuie să elaborăm o scrisoare deschisă, adresată lui Ceauşescu. Brucan a fost de acord cu propunerea mea şi s-a angajat să lucreze el această scrisoare. După două săptămâni m-a vizitat la domiciliu şi mi-a arătat textul scrisorii, întocmit de el. L-am citit şi l-am apreciat ca neacceptabil. L-am rugat să meargă la Bîrlădeanu, să vadă şi el ce a scris. Bîrlădeanu a avut aceeaşi părere ca şi mine. Atunci, am lucrat eu la un text de scrisoare. Am mers cu el la Corneliu Mănescu, şi acesta l-a acceptat fără nicio observaţie. Apoi, am dat acest text lui Grigore Răceanu. Acesta a făcut unele adăugiri, pe care le-am socotit utile şi le-am introdus în text. I-am predat apoi textul lui Bîrlădeanu, care a făcut remarca: documentul are caracter de discurs! Ar trebui să fie mai analitic, să fie aprofundate unele probleme. S-a angajat să lucreze el la îmbunătăţirea aceasta. Bîrlădeanu s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital şi treaba a rămas baltă! Între timp, Brucan a plecat în străinătate, lipsind câteva luni. La întoarcerea sa, l-am întâlnit şi am acceptat părerea sa de a nu face o scrisoare prea largă: să facem un document mai scurt, un fel de «Apel către Ceauşescu». Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău. Brucan trebuia să dactilografieze temele pe care le-am stabilit în amănunt, urmând să fie expediate de către acesta: un exemplar la Ceauşescu, unul la BBC şi al treilea la Europa Liberă. Această acţiune a avut loc după ce, personal, am avut discuţii cu fiecare în parte. Ultimul cu care m-am întâlnit a fost Constantin Pîrvulescu. Silviu Brucan nu a trimis – aşa cum ne-am înţeles – un exemplar şi lui Ceauşescu. Cel care trebuia să ajungă la Ceauşescu a ajuns la Ambasada Americii.”

    Corneliu Mănescu: „Nu a existat un text cu semnăturile noastre”

    În 1989, Corneliu Mănescu (foto) – fost ministru de Externe sub Dej şi sub Ceauşescu – continua să aibă o imagine bună în Occident. De aceea, apariţia numelui său pe „Scrisoare” a dat greutate documentului.

    „Iniţiativa scrisorii i-a aparţinut lui Apostol. Când el a discutat cu mine, eu eram pe locul patru. Discutase deja cu Brucan, cu Bîrlădeanu şi cu Pîrvulescu. Apoi mi-a spus şi de Grigore Răceanu, zicea că e ilegalist. (…) De fapt, «Scrisoarea» a fost un gentleman’s agreement, o înţelegere. Nu a existat un text cu semnăturile noastre pe el”, a povestit Corneliu Mănescu.

    Corneliu Mănescu a mai lămurit un mister. „«Cei şase» puteau să fie mai mulţi. E vorba de oameni politici însemnaţi care gândeau la fel. Ei au dat înapoi sub diferite pretexte. Unul spunea că «n-am să rezist torturilor», altul că «vom pierde spitalul, medicamentele, o aprovizionare mai lesnicioasă»… Eu am avut o înţelegere cu Ludovic Fazekaş să semneze scrisoarea. Am fixat o întâlnire pe acoperişul casei în care locuiam şi eu, şi el. «Regret – mi-a spus atunci Fazekaş –, dar nu pot s-o semnez. Pentru că dac-o semnăm, vor fi consecinţe grave. Vom pierde totul: casă, magazinul alimentar ce-l avem…» Şi n-a fost de acord.”

    Bîrlădeanu: „Iliescu n-a vrut să semneze Scrisoarea”

    Despre un alt vechi comunist care a refuzat semnarea „Scrisorii” a pomenit Alexandru Bîrlădeanu (foto). E vorba despre Ion Iliescu.

    Bîrlădeanu: „Auzisem şi eu, de la nişte foşti colegi din CC al PCR, că după Ceauşescu trebuie să vină, numaidecât, Iliescu. (…) Pe Iliescu nu-l cunosc ca un luptător împotriva lui Ceauşescu, ci doar ca o victimă a acestuia într-o carieră politică începută strălucit. Ştiam că fusese vizitat înainte de ’89 de fratele lui Virgil Trofin, trimis de Apostol să-i ceară adeziunea la «Scrisoarea» noastră publică împotriva lui Ceauşescu. L-a refuzat. Acest lucru îl ştiu de la Apostol, din vremea când căutam adeziuni la «Scrisoare»”.

    „Brucan ne-a trădat pe toți”

    După căderea lui Ceauşescu, au ieşit la iveală marile fricţiuni dintre semnatarii „Scrisorii”. Se dovedea, astfel, că doar ura comună faţă de Ceauşescu şi consemnul primit de la sovietici i-au făcut să acţioneze împreună.

    În 2002, Silviu Brucan (foto) spunea: „Apostol s-a dovedit nu numai că era informator al Securităţii, dar făcea exces de zel în denunţarea unor cunoscuţi şi prieteni de-ai lui”.

    Dar şi Brucan, la rândul său, este atacat tăios de un alt cosemnatar: Alexandru Bîrlădeanu. Acesta spune: „Brucan a fost un negustor bun. Ca un negustor ne-a vândut şi pe noi. Am hotărât cu Apostol, în vara lui 1988, să nu dăm încă drumul «Scrisorii», pentru că avea prea puţine semnături. Riscam să compromitem acţiunea, iar până la Congresul al XIV-lea mai era un an. Eu i-am comunicat lui Brucan prin soţia lui – tocmai se pregătea să plece în străinătate – să nu întreprindă încă nimic. Fără să ne spună, Brucan s-a dus la ambasada americană, a povestit despre scrisoare şi, în acest fel, ne-a trădat pe toţi. Întrucât Securitatea avea o «cârtiţă» tocmai acolo unde a informat el despre pregătirile noastre”.

    – Va urma –

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

    Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

    Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest

    Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova