Bătălia pentru România – „Kerkoporta” Uniunii Europene?
de Vladimir Munteanu
Victoria de etapă de la nivelul Parlamentului European, obținută de Laura Codruța Kovesi în lupta pentru funcția de Procuror European, a declanșat un imens val de entuziasm în rândul românilor care susțin și apără democrația și valorile Uniunii Europene. Totuși, victoria finală asupra mafiei politice pe care o controlează Liviu Dragnea și acoliții săi este încă departe, astfel că entuziasmul nostru trebuie să fie transformat urgent în „combustibil” pentru noi acțiuni civice și politice îndreptate împotriva celor care vor să scoată România de pe traiectoria democrației europene.
Bătălia pentru România are o miză cu mult mai importantă decât libertatea domnului Liviu Dragnea și a altor politicieni vizați de dosarele instrumentate de DNA. Marea miză este succesul sau eșecul mecanismelor pe care Uniunea Europeană le folosește pentru a salva democrația de tip vest-european în țările membre și în special, în regiunile sale din Estul continentului european.
Desemnarea Laurei Codruța Kovesi ca Procuror European ar ajuta enorm în relansarea eforturilor anti-corupție din România și din Uniunea Europeană, dar în același timp, pentru români ar fi doar o etapă în efortul complex de eradicare și înlăturare de la conducerea statului nostru a mafiei politice.
Asistăm în România la o escaladare accelerată și fără precedent a conflictului dintre apărătorii valorilor europene și membri mafiei politice din România. Chiar dacă Uniunea Europeană transmite prin mesaje tot mai puternice că dorește să ne ajute, deocamdată, tabăra pro-europeană și democratică este în dezavantaj. Apar și primele semne de oboseală. Abuzurile înfiorătoare comise recent de guvernul Dragnea-Dăncilă asupra Justiției, prin intermediul execrabilei slugi pe care mafia politică a aflat-o în persoana lui Tudorel Toader, au provocat o reacție surprinzător de slabă din partea românilor.
La acțiunile de protest din seara zilei de 24 februarie, în Piața Victoriei din București s-au aflat aproximativ 10.000 de români iubitori de democrație. În același interval de timp, pe Arena Națională se aflau aproape 25.000 de români iubitori de fotbal, de „panem et circenses”. Sunt cifre care dau de gândit și care probabil descriu realitatea asumării luptei împotriva mafiei politice la nivelul omului de rând.
Pe fondul acestei indiferențe civice care poate fi considerată un simptom grav al deteriorării voinței românilor de a-și apăra libertatea, protestul magistraților este un fel de „glonț de aur” pe care România pro-europeană și democratică îl trage spre mafia politică. Un protest declanșat de membri unei selecte, dar dezbinate comunități – slujitorii Justiției. Selectă pentru că acești oameni formează elita celor care „împart dreptatea” în statul român. Dezbinată pentru că Dragnea și acoliții săi au reușit dezgustător de repede să găsească magistrați dispuși să intre în periculosul joc al subordonării Justiției unor interese care nici măcar nu mai sunt politice, ci sunt absolut private și aparțin, incontestabil, de domeniul penalului.
Reacția Uniunii Europene, spre care mulți români încă privesc cu o speranță izvorâtă dintr-o așteptare „mesianică”, a fost inițial destul slabă și lipsită de fermitatea pe care o impune rezolvarea rapidă a situației extrem de grave în care se află democrația în România, țară membră a Uniunii și bastion pe flancul est-european al intereselor euro-atlantice.
Într-un interviu acordat RFI România săptămâna trecută, șefa Reprezentanței Comisiei Europene la București, Angela Cristea, declara în stilul diplomatic specific funcționarilor europeni că Uniunea Europeană va folosi „cu mare atenție instrumentele pe care le are la dispoziție…există procedura de infringement, există opțiunea nucleară, dar sperăm să nu ajungem acolo”, aceasta cu o atenție orientată „mai mult la fapte și mai puțin la vorbe”. O declarație în format elegant, cum spuneam, diplomatic și care a fost completată cu o laudatio la adresa președinției României la Consiliul Uniunii Europene „care până acum a mers foarte bine, (…) o președinție de succes, pentru că România a reușit să închidă 40 de dosare deosebit de grele, printre care cel referitor la drepturile de autor, directiva gazului, dosare cu adevărat complicate”. O declarație surprinzătoare și oarecum dezamăgitoare dacă, pe de o parte, luăm în calcul faptul că la dosarele amintite s-a lucrat, la nivelul mecanismelor UE, de mai mult de 2 luni, câte au trecut de când România a preluat Președiniția, iar pe de altă parte, privim la violul asupra statului de drept, pe care-l comite puterea politică de la București, acțiune absolut incompatibilă cu valorile Uniunii Europene a cărei Președinție o exercită România.
În lista reacțiilor diplomatice venite de la nivelul UE se înscrie și recentul Congres al PES de la Madrid, unde liderul PSD, Liviu Dragnea, și Viorica Dăncilă, slujnica sa pusă șef peste guvern, s-au făcut de râsul Europei. Situația din România a provocat din partea socialiștilor europeni doar o huiduială (una singură într-o sală plină de politicieni europeni cu pretenții de apărători ai valorilor UE!), din partea eurodeputatei Ana Gomes, la adresa prezenței lui Dragnea la Congres, și un discurs dojenitor, de „frate mai mare”, rostit de Frans Timmermans către mafiotul teleormănean: „Liviu, dacă vreţi să faceţi parte din această familie, trebuie să respectaţi valorile noastre fundamentale. Iar Liviu a spus că vor face asta”… șcl, șcl, șcl.
Dezamăgitoare reacția vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, pe numele căruia, să ne reamintim, luju.ro a depus o aberantă plângere penală la nou înființata Secție specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție.
Birocrația care caracterizează mecanismele de funcționare a Uniunii Europene, calculele politice ale partidelor din Parlamentul European, calculele economice ale Comisiei Europene și probabil prioritățile Germaniei – țara care influențează major și, în ultima vreme, determinant politica UE – au indus o anumită lentoare în adoptarea unei poziții tranșate a Uniunii Europene față de degradarea gravă a democrației în România. O lentoare care ne face să credem că de la distanța și din confortul cancelariilor vest-europene, situația din România este fie incomplet cunoscută, fie considerată prea puțin periculoasă pentru interesele Uniunii Europene în Europa de Est.
Subordonarea Justiției din România unor interese private, mafiote și cu incontestabil iz penal poate să reprezinte însă începutul sfârșitului prezenței Uniunii Europene în Europa de Est. Zidul anti-UE pe care cu dibăcie îl construiesc de ceva vreme guvernele Poloniei și Ungariei, va deveni greu de dărâmat, dacă în România va avea o guvernare iliberal, regim politic a cărui instaurare începe mai întotdeauna cu înfeudarea Justiției de către puterea politică, pe fondul unor măsuri economice populiste care să amorțească simțul civic al cetățenilor sau măcar să-i dezbine, scenariul pe care mafia politică al cărui lider este Liviu Dragnea îl aplică în România cu cinism și cu o consecvență demonică.
Prăbușirea democrației în Europa de Est va face ca aproape 70 de milioane de cetățeni est-eropeni (populația totală a celor trei țări est-europene înscrise pe traiectoria spre un regim iliberal) să devină prizonieri ai unor regimuri politice care vor chestiona, tot mai agresiv, politicile de integrare și de coeziune promovate de Uniunea Europeană în temeiul valorilor sale democratice, situație care poate avea ca final un val de „exit”-uri est-europene din Uniune. Enclava astfel născută va fi rapid ocupată de influența Rusiei lui Putin, căci lipsite de sprijinul financiar și tehnologic al Uniunii Europene, noile regimuri iliberale din Ungaria, Polonia și România vor face apel la resursele energetice și fondurile financiare care pot fi livrate de Moscova, evident în schimbul unor importante concesii politice, economice și mai ales, militare.
Unii ar zice că acest scenariu apocaliptic este exagerat, eventual o fantezie pe teme geopolitice. Istoria ne învață însă că incapacitatea popoarelor de a-și apăra libertatea poate declanșa crize politice cu efecte extrem de tragice. Regimul nazist a reușit să acapareze puterea în Germania distrugând, înainte de toate, Justiția și prin aceasta, drepturile și libertățile cetățenești, iar în istoria recentă a Europei, reacția lentă, slabă și pe ansamblu, total ineficientă a instituțiilor europene la măsurile anti-democratice și populiste adoptate de guvernele Poloniei și Ungariei a permis ca aceste țări să se îndepărteze tot mai mult de democrația consacrată de valorile Uniunii Europene.
În acest context, victoria de etapă obținută de Laura Codruța Kovesi în lupta pentru funcția de Procuror European este o veste extraordinar de bună pentru românii care apără democrația și face să renască speranța că mafia politică poate fi învinsă. Totuși, deși necesară, o eventuală desemnare a Laurei Codruța Kovesi ca Procuror European este insuficientă. Bătălia pentru România va continua și dincolo de acest moment de victorie istorică pentru că este o bătălie nu doar pentru salvarea națiunii noastre, ci mai ales, pentru apărarea democrației de tip euro-atlantic și implicit a civilizației europene. Cum spuneam, deocamdată, în țară, tabăra anti-europeană câștigă și România pare a fi pe cale de a se transforma într-o „Kerkoporta” a Uniunii Europene.
Orice amânare a ofensivei politice de salvare a democrației din România pe care liderii Uniunii Europene trebuie să o lanseze urgent va echivala cu un grav atentat la adresa valorilor europene, iar România se va transforma probabil în „poarta uitată deschisă” prin care vor năvăli forțe potrivnice care vor prăbuși stabilitatea politică, oricum precară, a regiunilor est-europene ale Uniunii Europene.
Liderii Uniunii Europene trebuie să lanseze urgent ofensiva pentru salvarea democrației în România, pentru că românii, precum bizantinii din cetatea Constantinopole asediată de otomani, nu mai sunt capabili să se salveze singuri de la prăbușire. Prima acțiune în această ofensivă este desemnarea Laurei Codruța Kovesi ca Procuror European, urmată apoi, ferm și rapid, de presiuni diplomatice, politice și economice asupra regimului Dragnea.
Altfel, în teritoriile estice ale Uniunii Europene, copiii și nepoții noștri vor fi obligați, curând, să învețe limba rusă…
*** Kerkoporta – tradiția istorică ne spune că prin Kerkoporta, poarta uitată deschisă, au reușit trupele otomane conduse de sultanul Mehmed Cuceritorul să năvălească și într-un final, să cucerească Constantinopolele în noaptea de 29 mai 1453.
