ziaristii.com

Etichetă: Klaus Iohannis

  • România NOASTRĂ şi România LOR: Iohannis relaxat la schi, printre oameni, Nicolicea huiduit pe stradă

    Klaus Iohannis a fost surprins astăzi de un grup de tineri la schi, într-o stațiune aflată la granița dintre județele Alba şi Hunedoara. Preşedintele s-a întreținut cu tinerii şi a acceptat să facă poze cu aceştia.

    Unul dintre tineri, Moga Marian Bogdan, a postat pe facebook o fotografie cu Iohannis, scriind #Preşedintele la #SkySureanu #CaBăieții.

    Complexul de schi Şureanu, unde a fost la schi preşedintele țării, se află într-un cadru natural mirific, la o altitudine de peste 2.000 de metri. Şeful statului apare surâzător şi lipsit de stres în relația cu cetățenii.

    În acelaşi timp, deputatul Eugen Nicolicea (PSD), aflat în oraşul său natal, Drobeta Turnu Severin, a fost huiduit pe stradă de un cetățean care i-a reproşat că le-a dat drumul la criminali şi violatori şi că a modificat codurile penale şi legile justiției în favoarea infractorilor. Acelaşi cetățean l-a apelat şi pe Codrin Ştefănescu, aflat şi el la evenimentul la care a participat Nicolicea.

    „Băi, bolşevicul Nicolicea, asta-i pentru că le-ai dat drumul la criminali şi la violatori! Eşti un escroc, ne furi banii. Eşti <<revoluţionar cu rol determinant>>. Ce-ai făcut tu, mă, la Revoluţie? De ce-ai modificat, mă, Codurile penale şi legile justiţiei? În numele cui? Pe cine reprezinți tu în Parlament? Ţi-a trasat condamnatul ăla ordine? Eşti sluga lui Dragnea? Mă faci prost, ai?! Tu eşti, escrocule, că eu te plătesc! Bolşevicule! Ciumă Roşie ce eşti! Toată viaţa ai fost aşa: un bolşevic!”, i-a strigat Ion Olteanu lui Nicolicea.

    Ion Olteanu este un cunoscut protestatar anti-PSD din județul Mehedinți, ale cărui proteste au pus de multe ori pe fugă mahării PSD din Mehedinți – şi nu numai. Este de referință confruntarea lui cu Ecaterina Andronescu, cu ocazia Congresului PSD de la Băile Herculane. Însoțit de soția sa şi de nelipsita portavoce, a reuşit să facă greii PSD prezenți la congres să nu ştie pe unde să se ascundă.

  • Iohannis îşi apără la CCR dreptul de a face referendum pe justiție în ziua alegerilor europarlamentare

    Preşedintele Klaus Iohannis a trimis joi Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală, care vizează şi alegerile pentru Parlamentul European.

    „Prin conţinutul normativ, unele dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale şi jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional”, arată şeful statului în sesizare, menţionând că această lege a fost transmisă de Parlament pentru promulgare pe 29 decembrie 2018.

    Președintele vrea ca pe 26 mai 2019, data alegerilor europarlamentare din România, să se organizeze și un referendum naţional prin care poporul să-şi exprime voinţa cu privire la continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice.

    Facă va intra în vigoare, legea făcută de PSD-ALDE va interzice organizarea oricărui fel de referendum în ziua alegerilor europarlamentare. Dar Iohannis vrea fie s-o trântească la CCR, fie să amâne promulgarea ei până după alegerile din 26 mai.

    TEXTUL SESIZĂRII

    ”Domnului VALER DORNEANU

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

    În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE asupra Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală.

    Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală a fost transmisă de Parlament spre promulgare Președintelui României în data de 29 decembrie 2018. Prin conținutul normativ, unele dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale și jurisprudenței instanței de contencios constituțional, pentru motivele prezentate în cele ce urmează.

    I. Art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 80, art. 81, art. 90, art. 95 alin. (3), art. 120 alin. (1), art. 147 alin. (4), precum și art. 151 alin. (3) din Constituție
    Astfel, la art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate – ce introduce un nou alineat, alin. (11) la art. 5 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European – se prevede că: „Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului articol în ziua de referință nu se pot organiza alte tipuri de alegeri și nici referendumuri la nivel național sau local.”

    A. În ceea ce privește organizarea referendumului național

    Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală, referendumul reprezintă modalitatea prin care poporul român exercită în mod direct suveranitatea națională, constituind un mecanism eficient de manifestare a democrației directe. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, consultarea poporului prin referendum național, ca modalitate de exprimare a suveranității, se realizează prin trei tipuri de referendum național, și anume, cel inițiat de Președintele României asupra unor probleme de interes național, prevăzut de art. 90 din Constituție, cel organizat cu privire la demiterea Președintelui României în cadrul procedurii reglementate în art. 95 din Legea fundamentală și cel prin care se aprobă revizuirea Constituției, conform art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în condițiile Legii nr. 3/2000 se poate organiza și desfășura și referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitățile administrativ-teritoriale.

    Desigur, autoritatea legiuitoare este liberă să opteze pentru orice soluție legislativă în materie referendară, însă fără a interfera cu competențele celorlalte autorități publice în acest domeniu, precum și fără a le modifica statutul constituțional ori atribuțiile prevăzute în Legea fundamentală. Or, norma prin care se interzice organizarea de referendumuri la aceeași dată cu data desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European afectează norme și principii constituționale pentru motivele pe care le vom expune în continuare.

    1. Referendumul cu privire la probleme de interes național

    Art. 90 din Constituție prevede: „Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.” Acest text stabilește competența exclusivă a Președintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes național, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul că ea trebuie realizată, dar Președintele are libertatea deciziei. Numai Președintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes național și, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului și data desfășurării acestuia, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

    Acest drept exclusiv al Președintelui României își găsește suportul în dispozițiile constituționale ale art. 80 referitor la „Rolul Președintelui”, ale art. 2 alin. (1) potrivit căruia „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, […], precum și prin referendum”, ale art. 81 alin. (2) referitor la legitimitatea electorală egală a Președintelui României cu legitimitatea Parlamentului și ale art. 1 alin. (4), care stabilește că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale”.

    Intenția autorității legiuitoare de a interzice organizarea de referendumuri la aceeași dată cu data desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European a fost exprimată de-a lungul timpului prin mai multe inițiative legislative de modificare a Legii nr. 3/2000, de fiecare dată Curtea Constituțională invalidând această soluție legislativă. Astfel, prin Decizia nr. 147/2007 Curtea Constituțională, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 90 și ale art. 95 alin. (3) a statuat că: „Din analiza celor două texte constituționale rezultă că referendumul se poate desfășura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României. Așadar, potrivit Constituției, nu există nicio altă condiție care să interzică organizarea și desfășurarea referendumului simultan cu alegerile prezidențiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menționate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). În consecință, condițiile stabilite de legiuitor pentru desfășurarea referendumului prin legea criticată adaugă la prevederile Constituției, ceea ce determină neconstituționalitatea acestora.

    De altfel, aceste exigențe extraconstituționale cuprinse în lege împiedică organizarea oricărui referendum, în condițiile în care practic, în România, s-ar putea să se desfășoare alegeri în fiecare an, ceea ce, așa cum s-a arătat, contravine art. 2 alin. (1) din Constituție. Mai mult, în condițiile în care legea se referă la alegerile locale, fără a preciza dacă este vorba de alegeri generale sau parțiale, este cunoscut faptul că acestea din urmă pot avea loc în fiecare lună a anului. În consecință, suprimarea referendumului prin obstacole stabilite de lege reprezintă un alt argument pe care se întemeiază constatarea că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului este neconstituțional. De asemenea, se constată că aceste dispoziții din legea criticată pot genera blocaje constituționale, data alegerilor devenind dependentă de data desfășurării referendumului.”

    Aceste considerente au fost reluate și în Decizia Curții Constituționale nr. 355/2007, precum și în Decizia nr. 1218/2008.

    Față de cele de mai sus, soluția legislativă cuprinsă în art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 80, art. 81, art. 90. Totodată, norma criticată este contrară celor statuate constant în jurisprudența Curții Constituționale și în acest mod, contravine și art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală referitor la efectul deciziilor Curții Constituționale, care sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial.

    2. Referendumul privind demiterea Președintelui României

    Potrivit art. 95 alin. (3) din Constituție: „Dacă propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui”.

    Așa cum rezultă din jurisprudența constituțională indicată la punctul anterior (Decizia nr. 147/2007 și Decizia nr. 1218/2008), acest tip de referendum se poate desfășura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a aprobat propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României, Curtea Constituțională reținând că în Constituție nu există nicio altă condiție care să interzică organizarea și desfășurarea referendumului simultan cu alegerile prezidențiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menționate.

    Față de cele de mai sus, soluția legislativă cuprinsă în art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 2 alin. (1), art. 95 alin. (3), precum și art. 147 alin. (4) din Constituție.

    3. Referendumul privind revizuirea Constituției

    Potrivit art. 151 alin. (3) din Constituție: „Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.”

    Prin Decizia nr. 612/2017, Curtea Constituțională a reținut că: „pentru coerența procedurii este rațional ca aceeași autoritate care inițiază organizarea referendumului să fie și cea care stabilește data și obiectul referendumului”. Totodată, prin această decizie Curtea a statuat că: „în vederea asigurării unui mecanism procedural complet, care să confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzând și reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este îndreptățit să stabilească, printr-o lege distinctă, data referendumului, fixând astfel în timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusă aprobării populare”. Diferențierea realizată de Legea nr. 3/2000 în privința celor trei tipuri ale referendumului în legătură cu data referendumului se raportează în mod direct la competența autorității îndreptățite să declanșeze un anume tip de referendum.

    Ulterior, prin Decizia nr. 47/2018 Curtea a stabilit că: „în virtutea rolului constituțional al fiecărei autorități în declanșarea diverselor tipuri de referendum, stabilirea datei la care acesta urmează să aibă loc se face în mod diferențiat, prin acte specifice fiecărei autorități, respectiv prin decret al Președintelui României, în ce privește referendumul asupra unor probleme de interes național, prin hotărâre a Parlamentului, în situația demiterii Președintelui României, și prin lege, în cazul revizuirii Legii fundamentale”, iar „ceea ce este important, sub aspectul conformității procedurii organizării și desfășurării referendumului cu spiritul Constituției, este legitimitatea și forța juridică a actului prin care acesta este declanșat și prin care se stabilesc aspecte definitorii, așa cum este și data la care urmează să aibă loc. Esențial este ca acest act să emane de la autoritatea care are îndrituirea constituțională să inițieze fiecare tip de referendum, în conformitate cu specificul acestuia, respectiv decret al Președintelui României, în ce privește referendumul asupra unor probleme de interes național, hotărâre a Parlamentului, în situația demiterii Președintelui României, și lege, în cazul revizuirii Legii fundamentale”.

    Mai mult, prin art. 6 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 3/2000 este determinată data la care se organizează referendumul de revizuire a Constituției, respectiv: „Cetățenii României sunt chemați să își exprime voința prin vot în cadrul referendumului național cu privire la revizuirea Constituției, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituționale, Guvernul având obligația de a aduce la cunoștința publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia și data referendumului național.” Din această perspectivă, apreciem că norma dedusă controlului de constituționalitate contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. În plus, dat fiind faptul că Parlamentul are competența exclusivă de a stabili momentul adoptării legii de revizuire a Constituției și este posibil ca data referendumului pentru revizuirea Legii fundamentale să se suprapună cu ziua de referință stabilită pentru desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se adaugă la textul art. 151 alin. (3) din Constituție care nu limitează în niciun mod cu privire la organizarea acestui tip de referendum.

    Față de cele de mai sus, soluția legislativă cuprinsă în art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 147 alin. (4), precum și art. 151 alin. (3) din Constituție.

    B. În ceea ce privește organizarea referendumului local
    Potrivit art. 120 alin. (1) din Constituție: „Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.”
    Consultarea cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit este un principiu care este reglementat atât prin art. 2 alin. (1) al Legii nr. 215/2001, cât și prin art. 3 alin. (3) al aceleiași legi, conform căruia „Dispozițiile alin. (2) – ce prevede autoritățile prin intermediul cărora se exercită autonomia locală (s.n.) – nu aduc atingere posibilității de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetățenilor la treburile publice, în condițiile legii.” Legea nu prevede înțelesul sintagmei „probleme locale de interes deosebit”, lăsând la aprecierea fiecărei autorități locale sfera problemelor ce pot fi supuse consultării cetățenilor, ca o expresie a principiului autonomiei locale. Dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale treburile publice aparține autorităților administrației publice locale. De aceea, în virtutea acestui principiu constituțional, competența stabilirii datei referendumului local nu poate aparține decât autorității locale respective.

    Față de cele de mai sus, soluția legislativă cuprinsă în art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 120 alin. (1) din Constituție.

    II. Art. I pct. 11 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (5), art. 8 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constituție

    Potrivit art. I pct. 11 din legea criticată, art. 15 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României se modifică. La alin. (2) al art. 15 se menționează că „Au dreptul să propună câte un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Președintele României următoarele formațiuni politice: a) partidele politice parlamentare, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului; b) partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, alianțele politice și alianțele electorale care nu au în componență niciun partid politic parlamentar sau organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, care propun candidați la alegerile pentru Președintele României”.

    Spre deosebire de reglementarea anterioară, care la art. 21 stabilea faptul că „birourile electorale ale secțiilor de votare sunt alcătuite dintr-un președinte, un locțiitor al acestuia, care sunt, de regulă, juriști, precum și din cel mult 7 reprezentanți ai formațiunilor politice care au propus candidați”, noua reglementare face o distincție între partidele politice parlamentare, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale „cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului” și categoriile prevăzute la litera b): „partide politice reprezentate în Parlament, organizații ale minorităților naționale care nu au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, alianțele electorale care nu au în componență niciun partid politic parlamentar sau organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, care propun candidați la alegerile pentru Președintele României”.

    Astfel, categoriile prevăzute de litera b) au dreptul să propună membri în birourile electorale doar dacă au propus un candidat la alegerile pentru Președintele României. Prin modul de formulare a celor două litere ale art. 15 alin. (2) se creează un tratament diferențiat între formațiunile politice parlamentare. Mai mult, în situația de față, partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu în ambele Camere ale Parlamentului sunt excluse de la posibilitatea de a propune un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Președintele României, dat fiind faptul că litera b) face referire doar la „partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament” și la „organizațiile minorităților naționale care nu au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului”, această din urmă categorie având posibilitatea de a propune membri în birourile electorale.
    Potrivit art. 8 din Constituție, pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale. Partidele politice contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.
    Conform art. 1 și art. 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii.
    Participarea reprezentanților partidelor politice în componența birourilor electorale reprezintă expresia îndeplinirii uneia dintre principalele funcții ale partidelor politice, cea de a contribui la formarea unor autorități publice și de a promova pluralismul politic.
    Astfel, dreptul formațiunilor politice parlamentare de a propune membri în birourile electorale prevăzute de art. I pct. 11 din legea dedusă controlului de constituționalitate nu poate fi realizat în mod diferențiat, atât timp cât toate partidele politice parlamentare au obținut mandate de deputați sau senatori, fără încălcarea principiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Constituție referitoare la pluralismul și definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor. Prezența reprezentanților din toate partidele parlamentare reprezintă o garanție în plus pentru corecta desfășurare a alegerilor, indiferent de tipul acestora.
    Potrivit Codului de bune practici în materie electorală elaborat de Comisia de la Veneția, la pct. II, 3.1 – care se referă la Garanții procedurale și la organizarea scrutinului de către un organ imparțial – se arată că: „Numai transparența, imparțialitatea și independența față de orice manipulare politică vor asigura o bună administrare a procesului electoral, începând cu perioada pre-electorală până la finalizarea procesării rezultatelor”.

    La aceeași secțiune, se arată că la nivel central, comisia electorală ar trebui să cuprindă: „delegații partidelor deja reprezentate în parlament sau care au obținut cel puțin un anumit procentaj de sufragii. Partidele politice trebuie să fie reprezentate în mod corespunzător și în comisia electorală centrală”. Astfel, în acest document de referință nu se face trimitere la alte criterii din moment ce toate partidele politice reprezentate în Parlament au trecut pragul electoral la momentul alegerilor. În situația de față nu poate fi vorba nici de o egalitate „proporțională”, întrucât în cazul acesteia, partidele politice ar fi tratate în funcție de numărul lor de voturi, ceea ce nu este cazul. Potrivit documentului de referință invocat, „Celelalte comisii la nivel regional sau de circumscripție, trebuie să aibă o componență similară cu cea a comisiei electorale centrale”.

    În consecință, o atare reglementare instituie o condiție discriminatorie pentru partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu doar într-una dintre Camerele Parlamentului, față de partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, acest criteriu nefiind unul justificat obiectiv și rațional pentru aplicarea unui tratament juridic diferențiat. Astfel, această condiție contravine art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, dat fiind faptul că tratamentul diferențiat aplicat partidelor politice, persoane juridice de drept public, se reflectă într-un tratament diferențiat aplicat reprezentanților partidelor politice parlamentare, persoane fizice, fără o justificare obiectivă și rațională.

    În jurisprudența sa, Curtea Constituțională, referindu-se la dispozițiile Codului bunelor practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneția, a reținut „că într-adevăr acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele – care se caracterizează ca aparținând acestui tip de regim – își pot manifesta opțiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, și a dreptului de a fi ales și de a alege, în special” (Decizia nr. 51/2012). Potrivit jurisprudenței Curții, „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta” (Decizia nr. 1/1995).

    În consecință, dispozițiile art. I pct. 11 din legea dedusă controlului de constituționalitate care condiționează posibilitatea partidelor politice parlamentare de a desemna reprezentanți în birourile electorale de existența unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului încalcă art. 1 alin. (5), art. 8 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constituție. Aceste considerente sunt valabile și în cazul dispozițiilor art. I pct. 12 din legea supusă controlului de constituționalitate, cu referire la art. 16 alin. (3) care se referă la compunerea Biroului Electoral Central.

    Argumentele enumerate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis și dispozițiilor art. II pct. 21 din legea supusă controlului de constituționalitate, cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și art. II pct. 22, cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007.

    III. Art. I pct. 45 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție

    La art. I pct. 45 din legea dedusă controlului de constituționalitate se modifică alin. (1) al art. 49 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, în sensul că „După deschiderea urnelor și numărarea voturilor, președintele biroului electoral al secției de votare va încheia un proces-verbal, în 3 exemplare, care cuprinde: a) numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, care s-au prezentat la urne (pct. a = pct. a1 + pct. a2 + pct. a3), din care: (…) a2) numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne;(…)”.

    Menționăm că listele electorale speciale sunt reglementate în Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și au în vedere alegătorii neresortisanți care vor să își exercite dreptul de vot pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European. Potrivit art. II pct. 3 din legea criticată, la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 se prevede că „Prin alegător neresortisant se înțelege orice cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, având domiciliul sau reședința în România, care are dreptul de a alege în România pentru Parlamentul European, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.”

    Față de cele de mai sus, în lipsa vreunei circumstanțieri sau a unei definiții legale a noțiunii de liste electorale speciale în conținutul Legii nr. 370/2004 ar însemna ca în calculul numărului de voturi necesar pentru a declara candidatul ales ca Președinte al României, în condițiile art. 81 alin. (2) din Constituție să intre și cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene.
    În aceste condiții, neclaritatea dispoziției este una contrară art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii, așa cum aceasta a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale. Argumentele prezentate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis și art. I pct. 50 din legea dedusă controlului de constituționalitate, cu referire la art. 50 alin. (14) lit. a2), care face referire la listele speciale.

    IV. Art. I pct. 50 din legea dedusă controlului de constituționalitate încalcă art. 2 alin. (1), art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție
    Potrivit acestui punct – care completează art. 50 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, conform alin. (14) nou introdus: la lit. b) se prevede – numărul buletinelor de vot primite (lit. b) trebuie să fie mai mare sau egal cu suma dintre numărul buletinelor de vot primite (lit. b), numărul voturilor valabil exprimate (lit. d) și numărul voturilor nule (lit. e): „pct. b > / = pct. b + pct. d + pct. e”.

    În primul rând, o atare formulă de calcul este inaplicabilă logic, întrucât numărul total al buletinelor de vot primite va fi mereu mai mic decât același număr la care se adaugă numărul voturilor valabil exprimate și cel al voturilor nule. Apreciem că formula de calcul, redactată în mod greșit dintr-o eroare materială de către legiuitor, la alin. (14) lit. b) trebuia să fie cea în care numărul total de buletine de vot primite să fie egal cu suma dintre numărul buletinelor neîntrebuințate, numărul voturilor valabil exprimate și numărul voturilor nule. Doar în acest fel se garantează desfășurarea corectă a unui scrutin și faptul că în respectiva secție de votare nu au existat fraude electorale.

    În aceste condiții, neclaritatea normei este una contrară art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legii, așa cum exigențele acestui text constituțional au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, întrucât norma devine una imposibil de aplicat de către birourile electorale.

    În al doilea rând, numărul total de buletine de vot primite nu poate fi mai mare decât suma celor trei componente (numărul buletinelor neîntrebuințate, numărul voturilor valabil exprimate și numărul voturilor nule), ci acesta trebuie să fie egal cu suma amintită. A reglementa o atare situație prin lege, conduce implicit la acceptarea posibilității și justificării printr-o lege organică a lipsei unor buletine de vot, caz în care rezultatele din respectiva secție de votare vor fi validate la finalul scrutinului.

    O atare reglementare contravine chiar principiului statului de drept și democratic, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituție. În plus, reglementarea este contrară și Codului de bune practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneția, care la pct. I, Secțiunea 3 referitoare la sufragiul liber, subsecțiunea „Libertatea alegătorilor de a-și exprima voința și lupta de combatere a fraudei electorale”, 3.2 vii) menționează că „cel puțin două criterii trebuie aplicate la evaluarea veridicității rezultatelor votării: numărul alegătorilor care s-au prezentat la urnele de vot și numărul buletinelor de vot introduse în urnele de votare”. Or, prin reglementarea posibilității ca la finalul scrutinului, numărul participanților să fie mai mare decât numărul total al voturilor exprimate (pozitive, negative sau nule) se elimina chiar o garanție a bunei desfășurări a alegerilor, aspect contrar art. 1 alin. (3) și alin. (5), precum și art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală.

    În al treilea rând, la același articol 50 alin. (14), din formula de calcul al numărului total al alegătorilor înscriși în listele electorale care s-au prezentat la urne este omisă componenta ce privește alegătorii înscriși în extrasele din listele electorale care au votat prin intermediul urnei speciale (a4), aspect ce intră în contradicție cu subcomponentele enumerate la lit. a) a alin. (1⁴) și cu dispozițiile referitoare la faptul că, în condițiile legii, unii cetățeni pot vota prin intermediul urnei speciale. Apreciem astfel că această omisiune a legiuitorului în formula de calcul a numărului total al alegătorilor înscriși în listele electorale lipsește norma de claritate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

    Toate argumentele de mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis și art. II pct. 50 din legea supusă controlului de constituționalitate, cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

    În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că dispozițiile prezentate din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală sunt neconstituționale”.

  • Furia din societate i-a speriat pe Dăncilă şi Tudorel, după atâtea crime, violuri şi tâlhării. Iohannis îi somează să găsească soluții

    Premierul Viorica Dăncilă și ministrul Justiției, Tudorel Toader, se agită să găsească o soluție legislativă pentru a stopa valul de violențe generat de eliberarea anticipată a peste 11.000 de pușcăriași, ca urmare a recursului compensatoriu introdus în 2017 de PSD+ALDE+UDMR.Dăncilă a anunțat încă de marți, la Strasbourg, că după revenirea la București va discuta cu Tudorel Toader pe această temă. Discuția are loc astăzi.Tot astăzi, președintele Klaus Iohannis i-a somat pe guvernanți să găsească soluții rapide pentru această nenorocire provocată tot de ei.Legea recursului compensatoriu a fost votată pe 9 mai 2017, de Camera Deputaților (decizională), astfel:* 175 de voturi „pentru” (PSD, ALDE, UDMR și minorități);* 85 „împotrivă” (PNL și USR).Forma plecată de la Guvern (ministru: Florin Iordache) a fost modificată substanțial, în rău, de coaliția  guvernamentală PSD-ADE, cu susținerea UDMR și a minorităților.

    Klaus Iohannis:

    * „Foarte mulți au observat și s-a discutat foarte mult, în diferite emisiuni și alte medii, despre delincvenți care au fost eliberați mai repede decât au avut sentința, în baza a ceva ce se numește recursul compensatoriu, adică au fost eliberați mai repede fiindcă condițiile în închisorile din România sunt proaste. Această chestiune a fost posibilă în baza unei legi care este în vigoare”.* Pe de altă parte, trebuie să spun foarte clar și răspicat: siguranța cetățeanului român nu este negociabilă”.* „Așadar, trebuie să tragem câteva concluzii – și asta rapid – și să venim cu măsuri care permit omului de rând să stea liniștit acasă și să nu se teamă că un delicvent eliberat vine peste el”.* „Am observat tot felul de poziții și la guvernanți, și din majoritatea parlamentară, dar și din opoziție, care toate seamănă între ele. Se caută un vinovat pentru această lege. Eu vă spun clar: nu asta este soluția. Căutarea vinovaților în alte guvernări și în alte majorități nu a rezolvat încă niciodată vreo problemă”.* „Solicit Guvernului României să facă, într-un timp scurt, o analiză profundă și să vină cu soluții. Repet: solicit Guvernului o analiză profundă și prezentarea de soluții! Aceste soluții trebuie să vină de la Guvern, de la Ministerul de Justiție, se poate intra în procedură foarte rapid în Parlament, se poate corecta legislația”.* „Singurul lucru care nu este acceptabil este ca lumea să vină și să caute vinovați în loc să caute soluții. Repet: solicit Guvernului României să vină urgent cu soluții pentru această chestiune!”.

  • Planul lui Klaus Iohannis: referendum pentru justiție în ziua alegerilor europarlamentare. PSD şi ALDE încearcă să-l blocheze printr-o lege ticăloasă

    Klaus Iohannis intenționează să anunțe organizarea referendumului pe teme de justiție în ziua de duminică, 26 mai, simultan cu alegerile europarlamentare. Conform unor surse credibile, președintele s-a consultat cu consilierii săi pe acest subiect, iar decizia pare a fi fost luată.

    Argumentul principal pentru această soluție: creșterea spectaculoasă a participării la vot, pentru alegerile europarlamentare, dacă referendumul va fi organizat în aceeași zi.

    PSD și ALDE au intuit mutarea președintelui și au modificat în mare grabă, spre finalul anului trecut, legea alegerilor europarlamentare. Majoritatea parlamentară a introdus în lege o prevedere care interzice organizarea unui referendum la nivel național sau local în ziua scrutinului pentru Parlamentul European.

    Coadă de topor: Marton Arpad

    Modificarea a fost adusă în Comisia juridică a Camerei Deputaților, iar autorul amendamentului a fost Marton Arpad, deputat UDMR. Pe 27 noiembrie, acesta a propus modificarea articolului 5 al legii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European astfel: „La articolul 5, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins: <<(11) Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului articol, în ziua de referinţă nu se pot organiza alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri la nivel naţional sau local”.

    Lege trimisă la Cotroceni în ajunul Anului Nou

    Trei săptămâni mai târziu, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaților, forul decizional, cu doar zece abțineri, toate partidele votând în favoarea actului normativ.

    Nefiind atacată de nimeni la Curtea Constituțională, pe 29 decembrie legea a fost trimisă președintelui Klaus Iohannis pentru promulgare. Actul normativ se află încă la Palatul Cotroceni. Şeful statului mai are la dispoziție câteva zile (din termenul de 20 de zile) pentru lua o decizie: retrimiterea legii în Parlament pentru reexaminare, sesizarea Curții Constituționale sau trimiterea la Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare.

    Klaus Iohannis o va ataca sigur la Curtea Constituțională, dat fiind că precedentele sunt în favoarea sa. În anul 2007, CCR s-a pronunțat de două ori asupra unor tentative ale PSD de a interzice organizarea unui referendum în aceeași zi cu orice alt tip de alegeri – locale, parlamentare, prezidențiale sau europarlamentare. CCR a statuat clar că astfel de dispoziții „limitează sau îngrădesc dreptul poporului de a-şi exercita suveranitatea”. Curtea a declarat atunci neconstituționale modificările aduse legii referendumului.

    Planul B: tragerea de timp

    Chiar dacă între timp componența Curții Constituționale s-a modificat semnificativ, ar fi aberant ca, la distanță de 12 ani, ceea ce a fost atunci neconstituțional să devină acum constituțional. Ar fi un semnal catastrofal, care ar transforma Constituția într-o bucată de cauciuc.

    În caz că o asemenea anomalie ar deveni totuşi realitate, Klaus Iohannis are şi o variantă de rezervă: ar putea „trage de timp”, prin folosirea tuturor pârghiilor legale (trimitere la CCR, retrimitere în Parlament, retrimitere la CCR), astfel încât legea să nu intre în vigoare înainte de 26 mai.

  • Iohannis n-o acceptă pe Olguța Vasilescu nici dacă vine călare pe un tanc sovietic! A respins-o şi a treia oară

    Klaus Iohannis a anunțat azi că va refuza din nou propunerile de miniștri făcute de Guvern: Lia Olguța Vasilescu la Ministerul, Mircea Drăghici la Transporturi.

    Preşedintele a spus că PSD trebuie să vină cu propuneri care să-l convingă că ministerele vor fi bine conduse.

    „Aceste două propuneri vor fi refuzate în această săptămână. Într-o zi-două vor fi reexaminte documentele și expediate la guvern”, a declarat Iohannis la Palatul Cotroceni.

    El a spus că nu a primit alte propuneri și că discuțiile pe care le-a avut nu au vizat alte nume pentru cele două ministere.

    Potrivit președintelui, rezolvarea acestei situații este „foarte simplă”: „Partea guvernamentală nu are decât să citească cu atenție legislația invocată de mine, iar PSD să vină cu niște propuneri care să mă convingă că ministerele sunt bine conduse”.Întrebat cum vede totuși soluționarea acestui conflict cu Executivul, șeful statului a reluat același răspuns: „Rezolvarea e cât de poate de simplă – Guvernul trbuie să îndeplinească condițiile, să prezinte actele celor nominalizați în conformitate cu legislația în vigoare, iar PSD să vină cu propuneri care mă conving pe mine și pe ceillalți că ministerele vor fi bine conduse”.

  • Mai grav: Viorica Dăncilă a adus de-acasă, la Ateneu, încă un ANALFABET! „Nam bă”, a scris beizadeaua, într-o limbă necunoscută nouă, dar familiară mamei-premier

    Noi date despre Victor Dăncilă, fiul Vioricăi Dăncilă.

    Nu doar că mama-premier l-a adus la Ateneu şi l-a plasat, cu soție cu tot, în loja înalților demnitari europeni.

    Nu doar că a stat pe rândul 2 al lojei principale, pe o poziție egală cu un fost preşedinte al țării (Emil Constantinescu), cu actualul preşedinte al Curții Constituționale (Valer Dorneanu) şi cu preşedintele Curții de Conturi (Mihai Busuioc – şeful lui Dăncilă jr).

    Nu doar că beizadeaua lucrează – vorba vine – pe un job bun la stat.

    Nu doar că Victoraş a fost angajat la Curtea de Conturi pe 29 ianuarie 2018, exact în ziua în care mama sa a depus jurământul de învestire în funcţia de prim-ministru al României.

    E şi mai grav: fiul premierului-analfabet este el însuşi analfabet! Scrie cu copitele, poceşte limba română îngrozitor.

    „Nam ba. Drogalău de aici. Sărăcie”

  • EXCLUSIV. Dragnea a dirijat-o pe Dăncilă din străinătate, pe tot parcursul zilei de joi, în „războiul nervilor” cu Iohannis. „Curea de transmisie” a fost Darius Vâlcov

    Liviu Dragnea, aflat în vacanță în străinătate din 2 ianuarie, a ținut legătura cu Viorica Dăncilă aproape în fiecare zi, susțin surse credibile din PSD.

    Dialogul, purtat prin mijloace electronice de comunicație, dar şi prin intermediul consilierului guvernamental Darius Vâlcov, s-a întețit în cursul zilei de joi, când au existat câteva momente tensionate.

    Dragnea a sfătuit-o pe Dăncilă să întârzie la maximum două acțiuni:

    1. trimiterea invitațiilor, inclusiv cea destinată lui Klaus Iohannis, astfel încât acesta să nu mai aibă timp să reacționeze;
    2. comunicarea programului oficial de la Ateneul Român, astfel încât Iohannis să nu ştie care demnitari țin discursuri, iar când va afla că nu se numără printre ei, să nu mai aibă timp de a întoarce situația în favoarea sa.

    Viorica Dăncilă, cu aparatul ei guvernamental controlat total de Dragnea, a făcut exact cum i-a spus acesta. Aşa se explică faptul că:

    1. invitațiile au ajuns la destinatari miercuri, 9 ianuarie, cu doar o zi înaintea festivității;
    2. programul oficial a fost făcut public joi dimineața, chiar în ziua ceremoniei de la Ateneu.

    Reacția lui Klaus Iohannis a fost puternică, dar Dăncilă – sfătuită permanent de Dragnea şi de Vâlcov (aflat la rândul său în legătură cu liderul PSD) – a rezistat aproximativ trei ore.

    Liviu Dragnea, aflat – conform aceloraşi surse – în afara Europei, a insista pe lângă Dăncilă să nu accepte ca şeful statului să țină un disurs oficial la Ateneu; singura care va vorbi în numele României să fie ea, conform programului anunțat de dimineață.

    Viorica Dăncilă a cedat când i-au cerut-o imperativ câțiva demnitari europeni, inclusiv socialişti, inclusiv dintre cei care aveau să fie prezenți seara la Ateneu. Aşa s-a ajuns la situația ca seara să fie deschisă prin discursul preşedintelui României.

    Tot Dragnea a schimbat însă planul, spunându-i premierului-marionetă să-i introducă pe lista vorbitorilor pe Călin Popescu Tăriceanu (preşedintele Senatului) şi pe Florin Iordache („vcele” Camerei Deputaților), iar ea să vorbească ultima, după cei trei lideri europeni (inițial era programată prima).

  • Gâdea lu’ Varan: „A fost şi un hoitar, Dacian Cioloș. Un iresponsabil!”

    După ce l-a hăituit pe Klaus Iohannis, timp de două zile, cu minciuni și diversiuni, Antena 3 l-a luat în vizor și pe Dacian Cioloș, aseară, la emisiunea lui Gâdea.

    Fostul premier a fost ținta unor injurii grosolane, dar nici Iohannis n-a scăpat ușor. De la o paukeriță nebună am aflat că amândoi se află „în vecinătatea patologicului”.

    Mihai Gâdea:

    • „A fost prezent la Ateneu și un hoitar, care este Dacian Cioloș, care a venit din mijlocul manifestanților”.
    • * „Se anunța un mare protest, dar a ieșit unul mic, mic, mic, rușinos de mic”.
    • „Acest Cioloș este un iresponsabil, fără niciun dubiu!”

    Oana Stancu-Zamfir:

    • „Cu domnii Cioloș și Iohannis suntem în vecinătatea patologicului. Domnul Cioloș cu participarea la protest, domnul Iohannis cu cele două scrisori adresate premierului taman astăzi”.
    • „Și din partea președintelui s-a dorit să fie scandal la Ateneul Român. A anunțat în ultimul moment că va fi prezent”.

  • Klaus Iohannis l-a ignorat pe „vicele” Ciordache, alegând să li se adreseze doar preşedinților

    Preşedintele Klaus Iohannis a avut un discurs civilizat, fără înțepături la adresa adresa adversarilor săi politici, respectând astfel momentul istoric şi impresionanta prezență europeană.

    Iohannis l-a ținut însă la respect pe Florin Iordache, care părea un intrus pe scena Ateneului Român. Nici statura sa morală (inexistentă), nici funcția (vicepreşedinte) nu-l calificau pentru a vorbi în numele României, într-un asemenea moment.

    Când s-a adresat asistenței, la începutul discursului său, Klaus Iohannis s-a adresat cu „domnule preşedinte Tajani”, „domnule preşedinte Tusk”, „domnule preşedinte Juncker”, „domnule presedinte al Senatului”, „doamnă prim-ministru”, sărind peste Florin Iordache, singurul vicepreşedinte care a luat cuvântul.

    Sigur, nu e vina lui Iordache că a ajuns pe scena Ateneului. E vina lui Liviu Dragnea, care:

    1. a dat bir cu fugiții;
    2. dintre toți vicepreşedinții Camerei Deputaților (patru la număr, ceilalți trei fiind Eugen Nicolicea, Carmen Mihălcescu şi Marilen Pirtea), a ales să-l lase „înlocuitor la comandă” pe cel mai compromis („la bătaie” cu Nicolicea).

  • Fake news istoric la Antena 3: diversiunea „Iohannis nu vrea să vină la Ateneu”, însoțită de linșaj profesionist. Despre absența lui Dragnea – nimic

    Desantul în România al celor mai importanți politicieni europeni a prilejuit Antenei 3 o operațiune diversionistă de mari proporții. Un fake news de manual.

    Operațiunea a fost planificată pe două zile, miercuri – joi, și a fost declanșată de directorul postului de minciună și propagandă, Mihai Gâdea.

    Miercuri seara, la emisiunea lui Gâdea, Klaus Iohannis și Opoziția politică au fost atacați violent, fiind acuzați că vor să boicoteze ceremonia de preluare de către România a președinției Uniunii Europene. Atacurile au continuat în rafală și astăzi, la fiecare emisiune, la fiecare jurnal de știri.

    În realitate, șeful statului nici n-a fost inclus în programul oficial al evenimentului organizat de Guvern. Mai mult, Klaus Iohannis și liderii PNL și USR au primit invitațiile (de simpli spectatori) abia miercuri, cu o zi înaintea ceremoniei. Cutuma protocolară la acest nivel spune că invitațiile se trimit cu cel puțin două săptămâni înainte, pentru armonizarea programului fiecărui invitat cu evenimentul respectiv.

    Așadar, Klaus Iohannis era exclus din programul oficial, dar era acuzat că nu vine la Ateneul Român, deși nu comunicase nimic în acest sens.

    În schimb, Antena 3 n-a suflat o vorbă despre absența lui Liviu Dragnea, care a ales să plece în vacanță cu iubita. Iar lui Dragnea nu i-a pus bețe-n roate Guvernul Dăncilă, cum i s-a întâmplat lui Iohannis.

    În concluzie: singurul mare absent de la Ateneu este Liviu Dragnea, dar cei atacați de Antena 3 pentru „absență” sunt Iohannis și liderii Opoziției, care de fapt vor fi prezenți! Așa demență diversionistă, mai rar.

    Fragment din „dezbaterea” de miercuri seara, de la Antena 3 (monitorizată de G4Media.ro)

    • Mihai Gâdea: Care ar fi motivele pentru care peședintele refuză să participe la cel mai important eveniment pe care România îl are de gestionat? (…) Dacă președintele își va schimba opinia, asta se va întâmpla doar dacă cineva va avea curajul să-i spună președintelui că asta este o uriașă eroare și că publicul din România îl va taxa major. Că președintele nu vrea sub nici o formă să colaboreze pe chestiunile majore (…)
      Roșca Stănescu: Eu nu cred că președintele, indiferent de campania electorală unde aleargă de unul singur pe teren, nu cred că merge atât de departe încât să boicoteze Uniunea Europeană. Că asta se întâmplă, nu boicotează Guvernul României, nu boicotează Ateneul Român sau fostul Palat Regal. Domnia sa boicotează Uniunea Europeană. Până acum, tot timpul a afirmat că este un euroatlantist convins. Deci, cum poți să boicotezi întreg statul Uniunii Europene la tine acasă, în țara pe care o reprezinți în calitate de președinte?! (…)
    • Pavel Abraham: Dacă nu se va prezenta, va fi ultimul, ultimul gest pe care-l va putea face pentru a câștiga încrederea românilor.
    • Alex Coita: Mă întristează foarte mult. Îmi doresc sincer să nu se confirme informația. Ceea ce este foarte trist este că nu știm ca într-un moment festiv, unic, care vine o dată, de două ori pe generație, nu știm să ne bucurăm, nu știm să fim uniți. Dacă se confirmă și președintele Klaus Iohannis nu va participa la festivitatea de deschidere a președinției României la conducerea Uniunii Europene, este cel mai jos punct în care a ajuns politica în România din 1990 încoace. Este mai jos decât acele momente tulburi din 1990, este mai jos decât orice am trăit timp de o generație în această țară. Și este extrem de grav dacă se ajunge acolo.