Andrei Marga (73 de ani), fost ministru al Educației (1997 – 2000) și de Externe (mai – august 2012), fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1993-2004 și 2008-2012), publică un articol incalificabil, de-a dreptul dement, pe Cotidianul.ro, site-ul ziaristului eșuat Cornel Nistorescu.
Frustrat și resentimentar, Andrei Marga – turnător la Securitate cu indicativul „Horia” – îl compară pe Klaus Iohannis cu Adolf Hitler, cu Joseph Goebbels și cu Benito Mussolini. Cu toți trei, la pachet!
„Argumentele” lui Marga sunt asocieri stupide și deducții aberante, de om scăpat de la balamuc.
„Cârtița” Securității nu se află la primul derapaj de acest gen. În 2010 a publicat articolul „Revenirea carpatică a lui Goebbels și Mussolini?”, cu țintă – ca și acum – președintele României. Doar că atunci nu era Klaus Iohannis, ci Traian Băsescu. La învestirea sinistrului Guvern USL condus de Victor Ponta, în 2012, președintele Băsescu a refuzat să dea mâna cu Marga (nominalizat ministru de Externe), spunând „nu dau mâna cu cineva care m-a comparat cu Mussolini”.
Textul actual al lui Andrei Marga, publicat duminică de latrina online a lui Nistorescu, a fost preluat imediat și rostogolit pe Facebook de lideri ai PSD, precum Lia Olguța Vasilescu (baroneasa de Dolj) și Ionel Arsene (baronul de Neamț), dar și de hoarda PSD-iștilor anonimi.
Textul dement al lui Andrei Marga (fragmente)
„Nu PSD-ul este problema României, ci Iohannis!”
- „La ora actuală, nu PSD-ul este problema României. Acest partid, indispensabil în democrația actuală precum creștin-democrația, liberalismul luminat sau ecologismul serios, a făcut greșeli lăsându-se cotropit de noua Securitate și neștiind să-și prezinte deciziile și să se apere.”
- „Problema României actuale este însă alta, anume, încercarea unor parveniți care au apucat la iataganul noii Securități și al «justiției» de a distruge pluralismul politic, atât de greu cucerit în această țară.”
- „Actualul președinte nu este soluția pentru România, ci parte a problemei în care ea se afundă și care va costa, din nefericire, mai mult decât încă cinci ani pierduți.”
- „O persoană integră, care nu acceptă minciuna, nu are cum să nu vadă creșterea economică, ameliorarea veniturilor, efortul de normalizare a unei justiții, rămase ca la nimeni, și încercarea de a lua în regie publică resursele, din ultimii trei ani. (…) Președintele bate câmpii profund incult și vinovat cu «lupta psd-ului contra românilor». Iar când nu ai făcut ceva pentru români, s-ar cuveni decență!”
„Schema este aceeași cu a Führer-ului”
- „Obsesia eliminării PSD-ului are un antecedent jenant. Nu altul decât Hitler ataca la fel de agresiv social-democrații, punând întrebarea dacă nu cumva sunt «conduși de evrei», și acuza în principal Republica de la Weimar, «trădarea clasei muncitoare», «sistemul corupt», fără să se sinchisească de argumente. Președintele de azi al României procedează aidoma: el îi atacă pe social-democrați, desigur nu pentru că i-ar călăuzi evreii (chiar dacă «niște evrei» îl deranjează și pe el!), ci pentru că sunt conduși de oameni care i-au observat nepriceperea, pe care îi acuză că au realizat ceea ce au realizat fără el, că și-ar fi «trădat electoratul propriu» și ar fi «corupți».”
- „Nu numai că cineva corupt strigă «corupții», dar președintele nu a putut prezenta vreun argument pentru atacurile sale suburbane. Schema este aceeași cu a Führer-ului. Nu se cunosc oare consecințele ei dezastruoase?”
- „Multe habitudini din registrul sumbru al anilor ’30 revin astăzi în limbajul de la Cotroceni. Taxarea rivalilor ca «toxici» are antecedente în limbajul lui Hitler, ca și formula «ciuma roșie», iar acuzarea de «afaceri» rău famate este chiar de la Führer. Invocarea moralismului pentru a acoperi propria lipsă de morală are aceeași sursă.”
„Hitler a fost adus mai în față”
- „Goebbels i-a aranjat lui Hitler filmarea la mormântul lui Nietzsche, la Weimar. Se poate bănui motivul. Cu ceva timp în urmă președintele a vrut să pună în folos propriu aniversarea a trei decenii de la Revoluția din 1989. Nu conta că nu se știe cu ce se ocupa el în decembrie 1989, că nu a inițiat vreo reformă de despărțire de regimul comunist. Nu conta că a acceptat ca procurorul său general să interpreteze înlăturarea acelui regim ca lovitură de stat.”
- „Tot Goebbels recomanda stăruitor ca în politică să nu se recurgă la argumente. Dacă o propagandă caută argumente, eșuează – spunea sinistrul trompet. «Stilul» era cel ce conta, nu adevărul. Nu suntem tot acolo? Nu vedem azi cum își susține președintele aberațiile – vorbind ca în fața unor școlari, fără să ofere vreun argument? Nu vedem necopții care i le preiau?”
- „În 2010, eram izbit de recursul regimului din România la teze ale lui Goebbels și Mussolini și am publicat articolul «Revenirea carpatică a lui Goebbels și Mussolini?» (…) Între timp, argumentele aduse în 2010 nu numai că nu s-au tocit. Astăzi, paleta la care trimit decizii de la Cotroceni este mai extinsă. Acum și Carl Schmitt, nu doar Goebbels, Mussolini, sunt în fundal, iar Hitler a fost adus, stupefiant, mai în față.”
Comparație cu metodele lui Mussolini
- „Sub Mussolini, în 1923‑31, s-au redus salariile şi prestațiile sociale și au slăbit sindicatele. Toate acestea, plecând de la interpretarea pur propagandistică a situației dificile: «responsabilitatea acesteia era atribuită salariilor prea ridicate şi bugetelor dezechilibrate». De la Cotroceni, avem altceva decât propagandă străină de economie? Avem vreo abordare competentă?”
- „Regimul lui Mussolini stimula crearea de dosare neverificate pentru a ţine în şah persoanele. Nu suntem tot în plină dosariadă? Nu cumva aceasta înflorește sub actualul președinte? Destul să deschidem ochii și avem răspunsul!”
- „Deviza lui Mussolini era «nominalizează și discredintează, că lasă urme!». Apoi, acesta își ataca rivalii fără contenire în formule fixe: Turati era «detestabil», Giolitti, «nedemn de încredere» – «într‑un amestec de ură personală și polemică ideologică». Este oare altceva când președintele actual vrea câștigarea alegerilor nu cu merite, nu cu soluții mai bune, ci cu stigmatizări precum «penali», mai nou «incapabili» sau «autori de eșecuri»?”
- „Preocuparea lui Mussolini era schimbarea compoziției Parlamentului printr‑un alt sistem de vot. Nu de la Cotroceniul actual vine obsesia ca unii concetățeni să fie împiedicați să îndeplinescă roluri publice? Nu au fost înlăturați pe parcurs, cu mijloace demne de regimuri retrograde, posibili concurenți? Nu se laudă președintele cu aducerea la vot și a celor care trec rar prin țară, dar pot fi mai ușor manipulați? Nu vrea obstinat «guvernul meu» și nu guvernul țării?”
„Nu mai este de glumit cu asemenea apucături!”
- „«Direcția proeuropeană» a țării este o temă pe care actualul președinte o pricepe și mai puțin. Nu există forțe semnificative care ar vrea să întoarcă România din drumul proeuropean.”
- „Politica nu se confundă, cum crede președintele, cu abilitățile măsluirii alegerilor, ale păcălirii cu referendumuri ce măresc opresiunea, nici cu dărâmarea guvernului în Parlament prin uneltiri securiste.”
- „Nu mai este de glumit cu asemenea apucături! Grav destul, în România de azi nu se mai fac schimbări democratice.”
