„Vreţi ca România să capituleze? Voi vreţi să cedaţi?” La întrebarea asta, Liviu Dragnea aştepta aceeaşi reacţie ca la Congresul PSD. Atunci, a pus întrebarea: „Vreţi să mai fiu preşedintele vostru? Sunteţi pregătiţi pentru bătăliile care ne aşteaptă?”. Iar sala, mai din entuziasm, mai din slugărnicie sau pur şi simplu la comandă, a răspuns în cor: „DAAAA”!”. Indiferent de cum s-a creat acel „DAAAA”, a fost unul puternic sonorizat.
Care a fost răspunsul sălii, azi, la şedinţa Consiliului Naţional al PSD, după un discurs delirant anti-oricine şi orice? Slab, foarte slab. Ceea ce trebuia să fie un „NUUUUU” categoric şi ferm, a fost un „nu” moale, strigat probabil doar de câţiva apropiaţi ai săi din Teleorman.
A fost semnul foarte CLAR al unui deces anunţat. Cel al politicianului Liviu Dragnea. Izolat de România (10% încredere, în sondajele prietene), de UE, de SUA, de restul lumii, părăsit de tot mai mulţi PSD-işti (vezi ultima demisie a deputatului Octavian Petric, care a spus că preferă să fie trădătorul PSD decât trădătorul României), Liviu Dragnea a pozat azi într-un om înfrânt. Făcea pe miştocarul, pe niznaiul, pe durul chiar, dar nu era el. Era fantoma lui.
Dragnea a fost înfrânt nu de statul paralel, nici de SISTEM, ci de el însuşi. De slăbiciunile lăcomiei sale şi ale găştii sale de securişti reşapaţi, de boala puterii, de aroganţă. De corupţie, de fapt.
S-a crezut Dumnezeu. Şi-a imaginat că poate copia modelul Teleorman, Belina, TelDrum la nivel naţional. Să fie baronul-baronilor. A zis că, odată ajuns la putere prin fraudă (minciună), va putea face orice. Inclusiv să anuleze democraţia, justiţia (prin ordonanţe), să predea ţara mafiei estice, să alunge din România toată fribra ei sănătoasă.
A încercat să dea lovitura de stat de drept. Ceea ce orice om cu minte puţină, dar cu mai mult bun-simţ, n-ar fi făcut. Năstase putea şi el să facă exact aceeaşi grozăvie, avea şi mai multă putere decât Daddy, başcă faptul că nu eram în UE. Dar a ales puşcăria. Ştia că alternativa e tot puşcăria, dar cu o ţară îngropată. Avea vreun sens? Nu, evident. Năstase era hoţ, şacal, lacom, dar nu „flauşat”. A înţeles să plătească preţul, cu un glonţ eşuat.
Dragnea şi toţi cei ce l-au susţinut (ei trebuie cunoscuţi cu poză, şi cei de azi, şi cei de la Congresul oilor PSD, şi cei din parlamentul actual – sunt mai vinovaţi decât Livache şi trebuie să-i cunoaştem!) au aruncat România în haos. TOŢI cei care i-au permis, în parlament şi în partid, să distrugă VALOAREA imensă construită de România în ultimii 11 ani: reintrarea în lumea occidentală.
Cu ajutorul lor, Dragnea încercat să dea ţara peste cap, să distrugă tot, pentru a se salva pe el, pe Vâlcov, pe Tăriceanu, Olguţa, Vosganian, Plumb, Shaidehh&co., pe toţi cei care s-au îmbogăţit din hoţie politică. O nebunie!
Era clar că-i mai bine să stai niţel la puşcărie. Ca Năstase. Pe care nu l-a omorât nimeni, ba chiar a scăpat ieftin, la ce hoţii a girat. Dar chiar şi-aşa, tot a fost bine pentru România; a ieşit din peisaj, a lăsat ţara să progreseze, şi-a văzut de Cornul abundenţei sale, pa şi pusi! Dar Dragnea, nu! A vrut să-şi arate muşchii. Cu ce preţ?
Cu o ţară distrusă, după doi ani de atacuri la cei ce ne-au scos din foame (UE, NATO) şi împrumuturi care ne vor costa enorm.
Azi, omul politic Dragnea a murit. Dar nu şi clonele lui. România e încă plină de milioane de mici şi anonimi „Liviu Dragnea”. Ei sunt cei care nasc monştri precum cel răpus azi de forţa României curate, de aliaţii ei, dar şi de aliaţii lui Dragnea care şi-au dat seama că nu pot fi atât de proşti încât să mai călărească un cal mort. Şi l-au lăsat să piară pe limba lui.
Jurnalistul de origine română Paul Cozighian, cel care i-a luat interviul lui Ion Iliescu, a reacţionat şi el după negarea lui Ion Iliescu: